Ieri 13 octombrie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea fostului general Victor Atanasie Stănculescu ca cererea sa pentru revizuirea condamnării sale la 15 ani închisoare să se judece cu uşile închise, scrie “România Liberă” (linc). Judecata va avea loc în 11 noiembrie.
Conform art. 394 din codul de procedură penală (linc), revizuirea poate fi cerută cînd: (mai mult…)
Radio Europa Liberă a fost una din sursele principale de informaţii pentru români în perioada revoluţiei. După revoluţie s-au răspîndit zvonuri despre “dezinformarea” pe care ar fi practicat-o acest post de radio în decembrie 1989, prin exagerarea intenţionată a numărului morţilor revoluţiei. “Cifra victimelor pe care, într-un prim moment, am luat-o drept bună, 60000 de morţi, nu exista decît în imaginaţia corespondenţilor de presă” scria Ion Iliescu în cartea sa “Revoluţie şi reformă. Iliescu nu indică cine sînt acei corespondenţi de presă care l-ar fi indus în eroare, dar am auzit deseori vorbindu-se că “Europa Liberă” ar fi fost cea vinovată de dezinformare. Eu cred altceva – Ion Iliescu vrea să-şi ascundă propria vină (de organizator al procesului Ceauşescu, unde s-a răspîndit oficial numărul de 60000 de morţi) dînd vina pe alţii, ca şi hoţul care strigă “prindeţi hoţul!”. Sigur că, după ce FSN a anunţat oficial 60000 de morţi, acest comunicat a fost preluat de ziarişti din întreaga lume, dar ziariştii sînt victimele dezinformării FSN, nu pricina acesteia. Un cititor al acestui blog mi-a semnalat că pe internet e disponibilă emisiunea de la radio “Europa Liberă” din 18 decembrie 1989. A fost o surpriză pentru mine, nu o mai ascultasem fiindcă la data respectivă eram în puşcărie, unde s-a omis să ni se dea aparate de radio. Cred că emisiunea respectivă merită ascultată (sau reascultată, pentru aducere aminte după 20 de ani) de cititorii acerstui blog.
Linc de rezervă pentru cazul în care primul linc nu funcţionează
Transcriere înregistrare: (mai mult…)
Fostul general Iulian Topliceanu, care a fost osîndit în 2006 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 10 ani de închisoare pentru rolul avut în reprimarea revoluţiei din 1989 în oraşul Cluj (26 de morţi şi 52 de răniţi), a fost eliberat în septembrie 2008, după ispăşirea a 2 ani şi 3 luni din pedeapsă, scriu Ionel Stoica şi Liliana Năstase în ziarul Adevărul din 12 octombrie 2009 (linc). (mai mult…)
Interesul stîrnit de articolul Securitatea română despre Herta Muller (locul 1 în top WordPress de limbă română) mă face să înfăţişez şi alte documente ale Securităţii legate de proaspăta laureată a premiului Nobel. Dacă în primul articol am prezentat analiza literară făcută de Securitate scrierilor Hertei Muller, aici voi arăta activităţile desfăşurate de securitate “în cadrul acţiunii de compromitere şi ripostă împotriva pretinşilor scriitori, originari din Timişoara”, printre ei şi Herta Muller. Precizez că şi în acest caz, cel care a pus primul pe internet aceste documente este William Totok, pe saitul său halbjahresschrift. Găsim în aceste documente şi nume implicate în revoluţia din Timişoara, precum Traian Sima şi Radu Tinu. (mai mult…)
Printre primii critici literari ai laureatei Nobel Herta Muller au fost şi securiştii români. O parte din documentele Securităţii despre Herta Muller au fost publicate pe saitul halbjahresschrift a lui Wiliam Totok (şi acesta german bănăţean care s-a învîrtit în aceleaşi cercuri literare ca şi Herta Muller, şi care a avut o contribuţie în informarea publicului despre evenimentele din decembrie 1989 de la Timişoara, fapt deja discutat pe acest blog – linc). Mai jos redau cîteva din aceste documente: (mai mult…)
A 11-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.
Vezi şi primele zece părţi ale acestei lucrări:
- Mişcări de deschidere
- El complotează, ei complotează, tu complotezi
- Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
- Zvonuri despre un documentar revoluţionar
- Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
- Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
- Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat”
- Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române
- Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o?
- O enigmă securistă: “Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu
Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.
Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.
Amintirile fostei securităţii şi miliţii despre “turiştii” sovietici
O săptămînă după articolul din “The Times”, şeful Direcţiei Contra-Spionaj a Securităţii, colonelul Filip Teodorescu, a menţionat la procesul său unde era inculpat pentru participare la reprimarea revoluţiei din Timişoara că el a reţinut agenţi străini în timpul evenimentelor de aici (“România Liberă” din 9 martie 1990) [Afirmaţia că Filip Teodorescu a spus la proces că ar fi reţinut agenţi străini mi se pare o dezinformare a presei. În cartea sa "Un risc asumat", deşi face aluzii la existenţa agenţilor străini, Filip Teodorescu scrie că a declarat instanţei că nu a prins nici unul dintre aceştia. Iată cum explică dînsul la pag. 95-96 ale cărţii: “Este cazul să elucidez chestiunea multdiscutată cu privire la cele declarate de mine în faţa instanţei de judecată în 7 martie 1990. Mulţi nu au reţinut nuanţa şi probabil că este şi vina mea că nu am fost mai explicit (…) Mi s-a pus întrebarea dacă am prins vreun spion sau trădător (…) Deci eu am declarat că nu am prins nici un spion sau trădător şi nicidecum că aceştia nu ar fi existat”. Ulterior însă falsa informaţie că Filip Teodorescu ar fi arestat nişte agenţi străini la Timişoara a fost preluată şi de alţi ziarişti, de pildă Liviu Vălenaş, în "Baricada" nr. 22/1990 sau Aurel Perva şi Carol Roman în cartea "Misterele Revoluţiei române", unde e citat un articol din "Le Point" a lui Olivir Weber şi Radu Portocală]. În cartea sa din 1992 el a dezvoltat mai departe această temă, concentrîndu-se pe rolul “turiştilor” sovietici: “în hoteluri erau puţini străini, cei mai mulţi părăsind oraşul în jurul prînzului [în 17 decembrie], cînd se conturau deja ciocnirile. Au rămas cei interesaţi să rămînă. Ne-a atras atenţia numărul nejustificat de mare de turişti sovietici, fie cu autobuze, fie cu autoturisme. Nu toţi s-au cazat în hoteluri. Fie că părăsiseră autobuzele, fie că erau în maşini staţionate ca pentru înnoptare. Verificările la graniţă indicau intrarea prin punctele de trecere a frontierei din nordul Transilvaniei. Declarau cu toţii că sînt în tranzit spre Iugoslavia. Explicaţia era plauzibilă, călătoriile în scop de bişniţă ale sovieticilor fiind cunoscute de toată lumea. Din păcate nu dispuneam de forţe şi nici condiţiile nu au permis, pentru a urmări activitatea măcar a unora dintre ‘turişti’” (Filip Teodorescu – “Un risc asumat”, Editura Viitorul Românesc, Bucureşti 1992, pag. 92). (mai mult…)
Actualizare: Cărţile Hertei Muller publicate în limba română şi Radu Tinu despre Herta Muller.
Bănăţeanca Herta Muller, născută în 1953 la Niţchidorf, în judeţul Timiş, şi care şi-a petrecut o bună parte din viaţă la Timişoara (unde a absolvit şi Universitatea, specializarea literatură germană şi română), a primit astăzi premiul Nobel pentru literatură. (mai mult…)
Continui, în paralel cu prezentarea lucrării lui Richard Andrew Hall despre filmul “Şah-mat”, prezentarea propriilor mele reacţii din 2004 legate de campania declanşată de “Jurnalul Naţional” odată cu filmul lui Brandstatter. Şi articolul de mai jos a fost publicat în ziarul-ediţie specială “Revoluţia din Timişoara şi minciunile lui Marius Tucă”.
Ion Cristoiu şi Jurnalul Naţional continuă dezinformările
Ion Cristoiu, vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei (linc) îşi continuă dezinformările pe tema revoluţiei din 1989 în Jurnalul Naţional din 1 martie 2004 (articolul “Ion Iliescu, agent CIA?” – linc). Polemizînd cu autoarea filmului “Şah-mat” de la TV Arte, Cristoiu emite următoarea minciună: “La 14 ani de la evenimentele din decembrie 1989, nimeni din lume şi din România nu mai susţine că totul a fost spontan”. (mai mult…)
În 21 decembrie 1989, la Cugir, mulţimea revoltată a atacat sediul miliţiei. Miliţienii au deschis focul, sediul miliţiei a fost incendiat, iar doi miliţieni, comandantul Valentin Pop şi subofiţerul Ilie Staicu au fost linşaţi.
Descrierea evenimentelor într-o interpelare parlamentară a deputatului Emil Crişan (linc): Prinşi de un grup de atacatori vizibil excitaţi de băutură şi cuprinşi de o furie ucigaşă, cei doi au fost supuşi unei ploi de lovituri de cuţit şi topor, care le-au transformat curînd trupurile într-o masă de carne şi oase, din care sufletele îngrozite încercau, într-un ultim efort de eliberare, să-şi ia zborul. Apoi, stropiţi cu benzină, cei doi au fost transformaţi în făclii groteşti şi spectacolul acesta a continuat, victimelor fiindu-le tăiat urechile, nasul şi organele genitale, gurile fiindu-le umplute cu mizerii de nişte minţi bolnave de turbare şi ură. (mai mult…)
Reiau discuţia asupra uneia din dezinformările răspîndite de Ion Iliescu, prin cartea sa “Revoluţie şi reformă”, şi preluată de propagandiştii acestuia din presa românească (în rîndul propagandiştilor fiind destui specializaţi în demagogie anticomunistă): se pretinde că presa străină are vina exagerării numărului morţilor din decembrie 1989, încercînd să se ascundă rolul esenţial avut în această problemă de procesul Ceauşescu organizat la porunca lui Iliescu. La acel proces s-a anunţat oficial un număr al morţilor de 60000. Presa străină, ca şi cea română, a preluat comunicatele oficiale ale FSN, ceea ce e absolut firesc. Anume procesul Ceauşescu a dat credibilitate altor relatări exagerate care existaseră pînă atunci despre numărul morţilor, relatări care erau însă, pînă la acel moment, marginale, nebăgate în seamă de ziarele serioase din Vest sau pomenite cu rezerve. Prezint mai jos ce scria “New York Times” din 19 decembrie 1989 despre revoluţia română. Observaţia mea este că ziarul american a prezentat o relatare obiectivă, în măsura în care acest lucru era posibil în lipsa corespondenţilor străini la faţa locului (lipsă care vine în contradicţie cu teoriile despre plănuirea în avans a evenimentelor din Timişoara de către agenturile străine). Intervenţiile mele în text sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.
“Confruntare locală devine protest anti-regim într-un oraş românesc” de Thomas L. Friedman
în timpul sfîrşitului de săptămînă, o confruntare între poliţie şi un conducător bisericesc proeminent a dus la un protest antiguvernamental de amploare în România, despre care se relatează că a provocat multe victime după ce forţele de securitate ["security forces" în engleză, nu se înţelege neapărat Securitatea ci poate avea înţelesul mai larg de forţe de menţinere a ordinii] au răspuns cu tunuri de apă, gaze lacrimogene şi unele focuri de armă.
Ziariştii nu au fost lăsaţi lîngă scena confruntării, în oraşul Timişoara din Vestul României, nu departe de graniţa cu Ungaria. Relatări ale răzmeriţei au fost adunate din bucăţi aici [adică în redacţia New York Times], de la agenţii de presă est europene şi vestice, care au discutat cu martori ce au părăsit România în ultimele două zile. Amănunte au venit deasemenea de la emisiuni de radio monitorizate de Serviciul de Informaţii despre Emisiunile Străine al Departamentului de Stat şi de la informaţii ale funcţionarilor departamentului.
Primele asemenea proteste
Departamentul de Stat [echivalentul american al Ministerului de Externe] a spus astăzi că ambasada americană din Bucureşti, capitala României, care este la aproximativ 500 de mile de zona răzmeriţei, nu poate încă confirma rapoartele despre pierderile înregistrate. Relatările martorilor variază mult, numărul morţilor fiind estimat în jos la doi şi în sus la cîteva sute.
Demonstraţiile au fost primele raportate în România de cînd oamenii din Germania de Est, Cehoslovacia şi Bulgaria au început să iasă în lunile din urmă la manifestaţii stradale paşnice care au forţat conducătorii comunişti să împartă puterea. Aparent, ele au început ca rezultat al tensiunilor etnice dintre regimul comunist dur al preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi minoritatea ungurească din ţară, care numără 2 milioane. (mai mult…)
Comentarii recente