Adrian Păunescu, un om cu mari defecte şi mari calităţi

Azi dimineaţă a murit Adrian Păunescu. Poet talentat, conducător al “cenaclului Flacăra al tineretului revoluţionar” în perioada comunistă, Păunescu a marcat spiritual generaţia formată în ultima perioadă a “epocii Ceauşescu”. “Tineret revoluţionar” pentru Păunescu însemna tineret devotat revoluţiei comuniste, partidului comunist şi lui Nicolae Ceauşescu, dar în 1989 mulţi din tinerii care merseseră la spectacolele sale se aflau pe baricade, luptînd împotriva regimului comunist. Ideile de implicare civică şi de jertfă pentru ţară cuprinse în poeziile lui Adrian Păunescu au putut fi interpretate şi au fost interpretate de mulţi şi în sens contrar regimului Ceauşescu.

Cenaclul Flacăra a avut în epocă o popularitate deosebită, ajutat şi de lipsa concurenţei specifică perioadei comuniste. Nu eram fan al acestui cenaclu, dar ştiu că avea destui fani. Printre ei – fostul meu coleg de clasă Dan Jubea, ucis la revoluţie.

Interzicerea cenaclului Flacăra în 1985 (în urma unei busculade la un concert, în care au murit cîteva persoane) a fost un motiv de nemulţumire faţă de regimul Ceauşescu a multor tineri de atunci, care au conştientizat îngrădirile spirituale ale regimului comunist. Şi asta a contribuit la starea de spirit din 1989. Faptul că Păunescu însuşi nu a acuzat niciodată regimul pentru acel lucru, ba chiar a continuat cu scrieri linguşitoare la adresa lui Ceauşescu şi după acea interzicere, nu a anulat nemulţumirea fanilor cenaclului.

În timpul revoluţiei din Timişoara, printre cîntecele care însufleţeau mulţimea strînsă în Piaţa Operei, erau şi unele din repertoriul cenaclului Flacăra (vezi pagina “Revoluţia din Timişoara în înregistrări audio-video”)

După cum am scris deja în cartea mea “Falsificatorii istoriei” (linc), în decembrie 1989, aflîndu-mă în puşcărie, am recitat pentru colegii de detenţie poezia “Rugăciunea lui Iov” de Adrian Păunescu. Poezia, ca multe altele ale lui Adrian Păunescu, este un protest la adresa rînduielilor lumii. Deşi regimul Ceauşescu nu este pomenit explicit, se poate interpreta şi ca un protest la adresa regimului ceauşist (există şi un cîntec făcut pe textul acestei poezii, cîntat de deputatul PSD şi membru al CPRD Victor Socaciu – linc, dar parcă sună altfel decît simt eu acea poezie). Unul dintre colegii mei de celulă, doctorul stomatolog Teodor Tăut (azi răposat), pretindea că e prieten cu Adrian Păunescu (habar n-am dacă era adevărat) şi ne povestea că coperţile cărţilor acestuia sînt negre în semn de doliu.

După revoluţie Adrian Păunescu a intrat în Partidul Socialist al Muncii condus de Ilie Verdeţ şi apoi în Partidul Social Democrat. A ocupat funcţia de senator. Deşi personal n-a fost implicat în reprimarea revoluţiei, Păunescu s-a implicat în apărarea criminalilor din decembrie 1989, unii dintre ei demnitari comunişti cu care Păunescu avea relaţii personale de dinainte de 1989. Revista sa “Totuşi Iubirea” a publicat în 1991 un apel pentru o amnistie generală legată de evenimentele din decembrie 1989 (linc).

Chiar dacă i-am apreciat unele poezii, nu am agreat politica făcută de Adrian Păunescu. În cartea “Libertatea şi politrucii” din 2003 am scris cîteva rînduri despre diferenţele de viziune dintre mine şi dînsul, pe care le reproduc mai jos:

Marele patriot Adrian Păunescu

Emisiunea lui Dan Diaconescu de la OTV (noaptea de 17/18 iunie 2002) a oferit poporului român o nouă lecţie de patriotism a senatorului PSD Adrian Păunescu.

Lupta dusă de Păunescu încă din epoca Ceauşescu pentru îmbunătăţirea soartei românilor nu putea să nu fie amintită la emisiune. El, Păunescu, a ajutat nişte oameni să primească butelii, a intervenit pentru asta la diferiţi şefi din PCR. Cîrtitorii spun că nu-i mare lucru, dar buteliile alea contau pentru familiile respective.

De fapt, aceasta e esenţa patriotismului păunescian. Dînsul a lăudat un regim care lăsa mii de români fără butelii, pentru a putea apoi să dea butelii în 5-10 cazuri particulare, aşteptînd recunoştiinţă veşnică de la oamenii respectivi.

Mai există şi un alt fel de patriotism. Este patriotismul acelora care au acţionat pentru ca în România nimeni să nu mai aibă nevoie să meargă în audienţă la nu ştiu care prim secretar, pentru a primi o butelie. Dar acest fel de patriotism nu mai e la modă.

În 1999 am participat la o emisiune despre revoluţie de la postul TV Antena 1 moderată de Adrian Păunescu, la care au mai participat Sorin Roşca Stănescu, Sergiu Nicolaescu, Lorin Fortuna, Şerban Săndulescu, Gelu Voican Voiculescu, Neculae Cerveni. Am prezentat respectiva emisiune pe acest blog. Dacă doriţi, puteţi revedea playlistul pe youtube cu toate episoadele http://www.youtube.com/view_play_list?p=05E7E96A8935CD48, sau episoadele separate, cu transcriere şi comentarii:

1. Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara
2. Au existat două momente ale acelor evenimente. Un moment al revoluţiei şi unul al loviturii de stat
3. “M-aţi făcut caghebist. Susţineţi această idee?”. “Bineînţeles c-o susţin”
4. Lovitura de stat e discutabilă, dar preluarea puterii de oameni care nu aveau nimic de a face cu revoluţia e o realitate
5. Armata, luptînd cu teroriştii, n-a fost capabilă să prindă nici un terorist. Aceasta denotă o capacitate de luptă îngrijorător de scăzută a armatei române
6. Nici un moment n-am crezut că revoluţia va învinge
7. Era stabilit ca generalul Milea să preia puterea
8. Există un mit al atotputerniciei securităţii. Eu unul n-am crezut în acest mit
9. Cei care au fost împuşcaţi sau arestaţi la Timişoara sînt români. Nu avem nici un cetăţean străin printre ei
10. Guvernanţi dispuşi să se menţină la putere dînd armatei ordin să tragă în români încă mai există
11. Teroriştii respectivi, făcuţi ca să încerce o reabilitare falsă a armatei
12. Armata n-a fost trimisă la graniţă, ci în mijlocul oraşului
13. “Ceauşescu nu a murit la stîlpul de execuţie! Au tras într-un mort acolo!”. “E o legendă (…). Expertul acela francez la care vă referiţi era un laborator privat care au fugit în Spania fiindcă au fost prinşi cu escrocherii”

Adrian Păunescu, un om cu defecte mari şi calităţi mari. Să-i fie ţărîna uşoară!

Vezi şi un articol din “Evenimentul Zilei” despre Adrian Păunescu