PSD cere audierea în parlament a conducerii TVR pe motiv că nu a transmis înmormîntarea lui Adrian Păunescu și că ar fi “aranjat o emisiune de denigrare” a acestuia, anunţă “Evenimentul Zilei” din 8 noiembrie 2010 (linc). Şeful social-democraţilor, Victor Ponta, a calificat ca fiind un “act antiromânesc” gestul TVR de a îngădui unor critici ai răposatului să se exprime în cadrul unei emisiuni.
Înmormîntarea lui Adrian Păunescu a fost transmisă de alte posturi TV, cine a dorit să o urmărească a avut posibilitatea. În condiţiile în care la mai toate posturile TV se făcea cultul personalităţii poetului, faptul că a existat o televiziune care a dat glas şi unor opinii critice despre acesta mi se pare un gest de normalitate. În decembrie 1989 s-a vărsat sînge anume ca să existe pluralism de opinii, pentru a cîştiga “dreptul de a huidui”, cum zicea Liiceanu. Azi vedem că pluralismul de opinii încă deranjează, domnul Ponta dorind ca despre răposatul său coleg de partid să poată fi exprimate doar opinii favorabile.
Atitudinea lui Victor Ponta, care vrea să ia la rost conducerea TVR pentru că n-a reflectat cum i-ar fi plăcut lui un anume eveniment, seamănă cu atitudinea pe care a avut-o în 2001 Adrian Păunescu însuşi. Am scris atunci despre asta în articolul “Libertatea şi politrucii”, care a dat titlul cărţii mele “Libertatea şi politrucii”. Găsesc potrivit să public acum acel articol şi pe acest blog. Numai parţial articolul face referire la Păunescu. Comentariile mele actuale sînt între paranteze drepte, cu litere cursive.
Libertatea şi politrucii
1. Doi politruci, Radu F. Alexandru (PNL) şi Adrian Păunescu (PSD), cer sancţionarea Consiliului de Administraţie al TVR fiindcă n-a oprit imediat emisiunea “Surprize! Surprize!” ca să anunţe bombardamentele americane în Afganistan (“Adevărul” 10 octombrie 2001). Faptul că respectivele bombardamente erau transmise pe alte posturi TV, deci cine era curios putea să le vadă, faptul că “Surprize! Surprize!” avea o audienţă mai mare decît bombardamentele americane, faptul că inclusiv TVR1 a relatat pe larg despre bombordamentele din Afganistan, nu contează pentru politruci. Ei se consideră îndreptăţiţi să stabilească problemele la care românul de rînd trebuie să se gîndească. Iar pentru ca din mintea românilor să dispară alte preocupări, sînt gata să elimine un mărunt obstacol: libertatea cuvîntului.
Pe timpul lui Ceauşescu românii, cu mic cu mare, trebuiau să lupte pentru pace. Acum, poporul român trebuie să lupte contra islamismului extremist. Mereu se găsesc politruci care să dea indicaţii preţioase românilor pentru ce trebuie ei să lupte. Ce păcat că nici unul dintre aceştia nu cheamă poporul român la luptă împotriva scumpirilor şi a scăderii nivelului de trai!
2. “Există lucruri cu care nu e de joacă” constată ziarul “Adevărul” din 11 octombrie 2001, relatînd arestarea de către poliţie a trei jurnalişti (de la o publicaţie care face concurenţă “Adevărului”) care, cu scopul de a afla reacţia opiniei publice, au afişat o pancartă cu lozinca “Jos războiul! Ajutaţi poporul afgan!”.
Întîmplarea a fost cu happy end – pînă la urmă ziariştii au fost eliberaţi.
Două întrebări totuşi rămîn: cum a fost posibil ca nişte cetăţeni care nu săvîrşiseră nici un delict (căci afişarea unei pancarte cu textul “Jos războiul!” încă nu figurează în Codul Penal) să fie arestaţi de poliţie? Şi ce ne facem cu new-yorkezii care au manifestat împotriva războiului?
3. În “Renaşterea Bănăţeană” din 11 octombrie 2001 ni se explică motivele creşterii accizelor la alcool. Nu, nu este vorba de dorinţa statului de a încasa cît mai mulţi bani. Gheorghe Oană, politruc (secretar de stat) din Ministerul Finanţelor, ne explică scopurile nobile care au stat în spatele acestei hotărîri: “În Uniunea Europeană, raportul între consumul total de băuturi alcoolice şi bere este de 1 la 3.5. În România este invers şi trebuie să corectăm această proporţie pînă în momentul aderării”.
Aşadar, în Uniunea Europeană nu vom fi primiţi decît dacă vom bea vin şi bere exact în raportul de 1 la 3.5! Ideea că noi românii, avem dreptul să bem sau să mîncăm ce ne place este profund reacţionară – a constatat-o asta şi domnul Nicolae Ceauşescu, cînd a întocmit programul de alimentaţie raţională. Noroc cu politrucii noştrii, care ne cunosc interesul mai bine decît noi înşine, şi vor stabili în locul nostru ce să bem. Că doar n-o să ne facem de cap dacă vrem în Uniunea Europeană şi NATO! Nădăjduim că la Ministerul Finanţelor există şi politruci care să se ocupe de corectarea preferinţelor sexuale, muzicale, literare sau sportive ale românilor, astfel încît integrarea României în Uniunea Europeană să nu fie primejduită.
4. Vadim Tudor face valuri cu declaraţiile despre antrenarea unor terorişti palestinieni în România. Guvernul protestează: palestinienii aceia n-au fost terorişti, ei au fost trimişi legal în România de Autoritatea Palestiniană.
Sînt ferm convins că guvernul are dreptate. Este dovedit cu acte că respectivii palestinieni, atunci cînd s-au înscris la cursurile din România, nu au completat “terorist” la rubrica “ocupaţie”.
Terorişti au fost pregătiţi la şcolile de pilotaj din Florida, dar este absurd să bănuieşti că cineva ar fi putut să fenteze vigilenţa românească.
Pînă una alta, ridicarea imunităţii parlamentare a lui Vadim este o cale verificată de creştere a popularităţii acestuia. Politrucii nu sînt mulţumiţi cu rezultatele celorlalte două ridicări ale imunităţii parlamentare a lui Vadim, dar victima acţiunii politrucilor poate fi mai importantă decît Vadim: Este vorba de libertatea presei.
5. Împărtăşesc indignarea referitoare la crimele împotriva americanilor, săvîrşite prin atentatul de la World Trade Center. Împărtăşesc indignarea faţă de crimele împotriva evreilor, săvîrşite în timpul celui de-al doilea război mondial.
Există însă şi crime despre care politrucii români preferă să uite. Este vorba de crimele împotriva românilor, săvîrşite în decembrie 1989. Peste 1000 de români au fost ucişi atunci.
Recent, preşedintele Ion Iliescu a reluat ideea sa mai veche privitoare la “o amnistie generală în legătură cu ceea ce s-a întîmplat în decembrie 1989″. După cum scrie ziarul “Adevărul” din 19 septembrie 2001, şi senatorul Gyorgy Frunda (UDMR) este de acord cu aceeastă idee. În trecut şi alţi politruci, de pildă Constantin Dudu Ionescu (PNŢCD) [acum membru PDL], Victor Babiuc (PNL) [revenit apoi la PD] sau Petre Roman (PD) [trecut apoi la PNL] au susţinut că n-ar mai fi cazul să se facă atîta caz de moartea amărîţilor din 1989.
Morţii români nu sînt aşa de importanţi precum morţii americani sau evrei. Românii nu au aceeaşi valoare precum americanii sau evreii, din punctul de vedere al politrucilor români. Românii sînt un popor de categoria a doua, după părerea chiar a celor care conduc România.
(“VIP în Banat – Eurocopita” din noiembrie 2001)
Mai citeşte:
- Adrian Păunescu, un om cu mari defecte şi mari calităţi
- Adrian Păunescu către Ceauşescu, după interzicerea cenaclului Flacăra: “Să trăiţi, Măria Voastră!”
- Comentarii ale mele mai vechi despre Adrian Păunescu
- Adrian Păunescu la revoluţie (video)
- Ion Coman şi revoluţia (din “Flacăra lui Adrian Păunescu”)
Libertatea de opinii trebuie să funcționeze într-un stat democratic.
Nu obligi un post de televiziune să transmită aceleași reportaje.Păunescu a fost “poetul lăudător al regimului Ceaușescu”,dar are și meritul cenaclului Flacăra care în acel timp încuraja tineretul să spere la un alt standard de viață.
CU RELE,CU BUNE,…DUMNEZEU SĂ-L IERTE