Ministrul Victor Stănculescu, generos pe banii statului septembrie 7, 2011

Din februarie 1990 generalul Victor Atanasie Stănculescu a devenit ministrul apărării naţionale. La vremea aceea Procuratura Militară, instituţia care ancheta crimele din decembrie 1989, era subordonată Ministerului Apărării Naţionale. Indirect, generalul Stănculescu era şef şi peste procurorii care ar fi trebuit să-l ancheteze pentru faptele sale din timpul revoluţiei.

Domnul Stănculescu a ştiut să păstreze relaţii bune cu procurorii militari, care nu l-au deranjat cît timp a fost ministru şi nici cîţiva ani după aceea, cîtă vreme Ion Iliescu s-a menţinut la preşedinţia României. Una din trăsăturile de caracter care au făcut din Victor Stănculescu un ministru apreciat de subalterni este generozitatea. Nu pe banii proprii ci pe banii statului, dar tot generozitate se cheamă! Revista “Caţavencu” nr. 18/1991 explică această generozitate aplicată procurorilor militari. Dar nu numai aceştia au beneficiat de ea. Prin valul de avansări la excepţional din timpul ministeriatului său, care a însemnat şi o mărire a cîştigurilor financiare pentru cei împricinaţi, Victor Atanasie Stănculescu şi-a asigurat simpatia şi a majorităţii ofiţerilor obişnuiţi. Redau mai jos articolul lui Mădălin Matica din revista “Caţavencu”.

S-a scumpit un procuror militar

Manifestanţii dădeau ţigări militarilor septembrie 6, 2011

Din cartea mea “Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” (apărută în 1997), prezint declaraţia domnului Traian Orban, rănit în revoluţie, acum preşedinte al Asociaţiei “Memorialul Revoluţiei” din Timişoara. Domnul Orban e născut în 20 februarie 1944 la Petroşani (jud. Hunedoara). Era medic veterinar în comuna Tormac în 1989, şi a fost împuşcat în piciorul stîng. Declaraţia de mai jos i-am luat-o în 23 august 1995.

În dimineaţa de 17 decembrie eram la ţară în comuna Tormac, unde lucram. Am aflat despre manifestaţiile anticeauşiste din Timişoara. Procurorul Pompiliu Stanciu (ginerele preşedintelui de C.A.P.) care era acasă în comună a primit telefon sa se prezinte urgent la serviciu, la Timişoara. M-am rugat de el să mă ducă şi pe mine cu maşina.

Cuvîntarea lui Teodor Mărieş la Congresul BNR din Bucureşti, 3 septembrie 2011 (video) septembrie 5, 2011

Prezint discursul lui Teodor Mărieş de la Congresul BNR din 3 septembrie 2011, unde secretarul de stat George Costin (PDL) a fost ales preşedinte.

Congresul BNR de la Timişoara septembrie 4, 2011

Actualizare 15 septembrie 2011: Am adăugat un document care arată legăturile cu securitatea a domnului Mîndriloiu, care a obţinut certificat de revoluţionar împotriva voinţei SSPR, prin hotărîre judecătorească.

Aşa cum am anunţat (linc), m-am dus ca observator la congresul Blocului Naţional al Revoluţionarilor de la Timişoara din 3 septembrie.

Mîine 3 septembrie, 2 congrese ale asociaţiilor de revoluţionari: la Timişoara şi Bucureşti septembrie 2, 2011

Mîine 3 septembrie 2011 vor fi organizate 2 congrese ale asociaţiilor de revoluţionari. La Bucureşti, la Palatul Parlamentului, de la ora 9 va începe congresul susţinut de organizaţiile apropiate secretarului de stat George Costin (PDL). Acest congres are susţinerea SSPR (linc). Cînd spun despre apropiaţii lui George Costin nu înţeleg neapărat oameni care să-l stimeze în mod deosebit pe George Costin. Dar George Costin reprezintă acum puterea, guvernul, şi conduce instituţia care poate acţiona pentru anularea certificatelor de revoluţionar. Mulţi sînt alături de Costin din motive oportuniste, că nu e bine să te pui rău cu guvernul în momentele astea, cînd se vorbeşte despre anularea drepturilor revoluţionarilor (linc).

Fiica nu mă mai cunoştea iar băiatul abia m-a recunoscut septembrie 1, 2011

Declaraţie a domnului Vasile Farcău, născut în 16 decembrie 1956 la Giorocuta (judeţul Satu Mare), instalator sanitar la Uzinele Mecanice Timişoara în decembrie 1989. Declaraţia am luat-o în 8 aprilie 1995 şi am publicat-o în cartea “Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” (1997).

Era în 16 decembrie 1989, ziua de naştere a mea şi a fostei mele soţii Rodica. Locuiam pe strada Dropiei, în spatele restaurantului Tomis. Ne găseam în casă în jur de 20 de persoane. Ştiam ce se întîmplă în oraş şi stăteam ca pe spini. În jurul orei 10,30 se auzeau vuiete pe stradă precum şi lozinci “Jos Ceauşescu!” şi multe altele. La uşa mea a sunat un student (aşa s-a prezentat) şi a cerut să-i permit să dea un telefon la nişte colegi pentru a le comunica ceva important. Am reţinut că a spus să se întîlnească mai mulţi în Piaţa Operei, după care a plecat.

Pe la 10,30-11 (seara – n.n.) a venit cumnatul Gabi Bălălău din Calea Buziaşului cu demonstranţi din Calea Buziaşului şi ne-a spus şi el că în oraş sînt mari manifestări împotriva lui Ceauşescu. În jurul orei 1-1,30 am plecat cu toţii spre Piaţa Operei: eu, Vasile Farcău, Marian Zorilă, Carmen Anescu, Adriana Sonfa, Lia Farcău, Nelu Crăciun cu soţia Adela, Nori Zorilă, Nicu Anescu, Doru Stoi, strigînd şi noi jos Ceauşescu, vrem lumină, pîine, lapte. La fabrica de lapte ne-am despărţit. Eu am rămas cu fratele meu Doru, Marian Zorilă, Nicu Anescu, Doru Stoi, iar sora mea Lia cu Carmen, Adriana, Nori Zorilă şi soţii Crăciun au luat-o pe Circumvalaţiunii.