Neculai Constantin Munteanu: Cel mai scîrbos securist

După topul celor mai scîrboşi informatori ai securităţii, al cărui cîştigător îl declara pe Alex Mihai Stoenescu (linc), fostul redactor de la “Europa Liberă” Neculai Constantin Munteanu publică în revista “22″ articolul “Cel mai scîrbos securist” (linc). Cîştigătorul distincţiei în aprecierea subiectivă a domnului Munteanu este generalul Iulian Vlad. Reproduc acest articol, cu comentarii ale mele inserate cu litere cursive între paranteze drepte, acolo unde am considerat că textul domnului Munteanu necesită completări sau îndreptări:

Cel mai scîrbos securist
de Neculai Constantin Munteanu

Multă vreme, văzîndu-l, ascultîndu-l și citindu-l, am considerat că generalul Nicolae Pleșiță este esența scîrboșeniei Securității. Brută primitivă, gîndire vulgară, instincte joase, limbaj rudimentar, era insul perfect pentru încastrarea în mecanismul unui regim totalitar. Adaptat, adoptat, capabil de orice mîrșăvie, inclusiv de crimă, în numele unor idealuri înalte, incapabil de remușcare și devotat sistemului până la moarte. A lui sau a sistemului.„Copleșit” de măreția ticăloșiei brutelor, nedreptățeam securiștii de omenie, cu IQ peste media instituției, ceva mai școliți, care n-au bătut, n-au anchetat, dar care erau șefii celor care au făcut-o, terorizînd împreună, timp de decenii, o țară întreagă. Este cazul generalului Iulian Vlad care, din cîte se zice [de către campania de reabilitare a securităţii], a jucat un rol mai degrabă pozitiv la revoluție, niciodată probat. Dar există și probe scrise că a încercat să tempereze zelul represiv bovin al unor subordonați [probele scrise au dovedit implicarea lui Iulian Vlad în acţiuni represive în decembrie 1989, acesta fiind motivul pentru care a stat cîţiva ani în închisoare, vinovăţia sa fiind confirmată prin hotărîre judecătorească definitivă].Numai că, iată, la douăzeci de ani de la căderea comunismului, bătrînelul cu aer de Nae Girimea la pensie elogiază Securitatea, pentru merite nespecificate, în „păstrarea unităţii şi integrităţii ţării”. Mai mult, în țara care a condamnat comunismului, Securitatea fiind considerată „o instituție ilegală, ilegitimă și criminală de la începutul și pînă la sfîrșitul ei”, securistul pensionar face elogiul informatorilor. „Doresc să elogiez contribuţia la fel de preţioasă a combatanţilor indirecţi, cetăţeni demni şi mîndri ai acestor locuri, fără ale căror acte patriotice benevole niciun serviciu de informaţii naţionale nu şi-ar fi putut duce la îndeplinire misiunea sa”, a spus fostul şef al Securităţii lui Nicolae Ceaușescu.

Ca în atîtea alte cazuri, bătrînul securist confundă întresele țării cu interesele regimului totalitar și ale conducătorilor lui. Vinovat și fără nuanță, pune semnul egal între funcția represivă a securității și obținerea informațiilor de interes național. Timp de decenii primul obiectiv al Securității n-a fost dușmanul extern, ci cel intern, adică românii care n-au fost de acord cu partidul comunist și cu ocupantul străin care l-a instalat. În această funcție de represiune Securitatea a avut auxiliare prețioase în informatorii mobilizați nu de patriotism, ci prin șantaj și teroare, când n-a fost vorba arghirofilie, invidie, micime de caracter. Că au existat și informatori perverși, nu contestă nimeni. Însă e greu de știut în ce a constat patriotismului celui care a dat pe mâna poliției politice un om care fotografia cozile din magazinele goale de dinainte de prăbușirea comunismului național-ceaușist [e vorba aici de Alex Mihai Stoenescu].

Faptul că foștii securiști n-au fost prea deranjați după căderea comunismului, în numele consensului sau a necesității lor, că s-au adaptat rapid noilor realități „democratice” și economice, unii facînd carieră, inclusiv în noile structuri informative, care aparent nu aveau nimic cu cele din vremea comunismului, că torționarii notorii pot să se fălească cu faptele lor de arme, să-și etaleze patriotismul și să-și cosume în liniște pensiile [recent mărite de guvernul Boc - linc], e semn că decomunizarea țării a fost doar simulată. Ca, de altfel, și condamnarea comunismului!

Mai citeşte:
- Cel mai scîrbos informator al securităţii, după părerea lui Neculai Constantin Munteanu
- Iulian Vlad, fost şef al Securităţii, îşi elogiază colegii şi informatorii (video)
- Înregistrare video cu Iulian Vlad şi Ştefan Guşă în timpul revoluţiei, conducînd aşa-zisa luptă antiteroristă
- “Jurnalul Naţional” şi non-combatul securităţii în decembrie 1989
- Jurnalul Naţional continuă eforturile de reabilitare a fostei securităţi
- Securitatea, un tigru de hîrtie