Revolta de la Timişoara şi filiera iugoslavă noiembrie 13, 2009

Un alt capitol din cartea mea “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”, în care mă refer la campanie de presă despre revoluţie declanşată în 2004 de Jurnalul Naţional, odată cu filmul lui Brandstatter. Şi acest capitol a fost iniţial publicat în 10 martie 2004 în ziarul – ediţie specială “Revoluţia din Timişoara şi minciunile lui Marius Tucă”. Republicarea acestui capitol devine actuală în condiţiile în care şi “Jurnalul Naţional” a republicat, în 9 noiembrie 2009 (linc) interviul pe care-l comentam atunci. Intervenţiile mele ulterioare sînt cu litere cursive între paranteze drepte.

Revolta de la Timişoara şi filiera iugoslavă

Sub titlul “Revolta de la Timişoara, condusă din Iugoslavia” (linc), Jurnalul Naţional din 4 martie 2004 [pe baza principiului refolosirii caracteristic Jurnalului Naţional, interviul cu Ghergulescu a fost publicat şi în "Jurnalul Naţional" din 11 noiembrie 2004 (linc), iar recent în "Jurnalul Naţional" din 9 noiembrie 2009 (linc)] îşi dă peste cap propriile teorii din zilele precedente. După ce, cu cîteva zile înainte scrisese că revolta de la Timişoara a fost făcută de agenţi veniţi din Ungaria, antrenaţi în prealabil de autorităţile de acolo, apoi publicase interviul cu şeful filajului din Securitatea Timiş, Nicolae Mavru, care nu vorbea nimic de agenţii veniţi din Ungaria dar observase 2000 de turişti ruşi, majoritatea basarabeni, acum se publică un interviu cu colonelul Remus Ghergulescu, pentru a lansa o nouă ipoteză: revolta de la Timişoara a fost făcută de iugoslavi!

Institutul Revoluţiei Române, între cercetare istorică şi militantism noiembrie 2, 2009

Institutul Revoluţiei Române (IRR) a tipărit cartea “Reconcilierea” de Corneliu Vlad. Interesant la această carte e că nu are nici o legătură cu revoluţia română din decembrie 1989. În carte este vorba de reconcilierea care s-a practicat după schimbarea regimurilor politice în diferite ţări, cum ar fi Africa de Sud după eliminarea apartheidului sau Ruanda după războiul civil. “De ce aţi tipărit o asemenea carte?”, l-am întrebat pe domnul Viorel Domenico, angajat al IRR şi redactor al cărţii. “Fiindcă noi milităm pentru reconciliere”, a fost răspunsul.

Că Ion Iliescu, preşedintele Institutului Revoluţiei, militează pentru reconciliere, cuvînt prin care înţelege decretarea unei amnistii generale pentru criminalii din decembrie 1989, e un lucru pe care-l cunosc de multă vreme. Neavînd prerogativa legală de a da amnistii, Ion Iliescu a luat totuşi măsuri pentru ca sărmanii criminali să nu ajungă în puşcărie. Cît timp a fost preşedinte, dosare importante ale revoluţiei, precum cel al generalilor Chiţac şi Stănculescu de la Timişoara, al generalului Topliceanu de la Cluj, al evenimentelor de la Otopeni, dosarul Calea Lipovei Timişoara şi altele nu au fost trimise în instanţă. În alte cazuri Ion Iliescu a acordat graţieri, cum ar fi în cazul membrilor C.P.Ex., cazurile Iosif Veverca şi Ion Corpodeanu, miliţieni din Timişoara implicaţi în reprimarea revoluţiei şi în furtul a 40 de cadavre ale revoluţionarilor care au fost apoi arse la crematoriu în Bucureşti, generalul Grigorie Ghiţă, implicat în măcelul de la Otopeni, generalul Constantin Rotariu, locotenent-colonelul Ion Păun şi căpitanul Constantin Gheorghe, implicaţi în măcelul din 17 decembrie 1989 în zona Calea Lipovei Timişoara (Decretul 727 publicat în Monitorul Oficial din 8 august 2002), etc.

Jurnalul Naţional – tot mai confuz! octombrie 24, 2009

Continui, în paralel cu articolul lui Richard Andrew Hall “Revoluţia română ca un joc geopolitic de cafenea”, prezentarea propriilor mele reacţii din 2004 generate de campania începută de “Jurnalul Naţional” odată cu filmul lui Brandstatter, strînse mai apoi în ziarul-ediţie specială “Revoluţia din Timişoara şi minciunile lui Marius Tucă” şi în cartea “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”. Aici comentez cele scrise de Jurnalul Naţional despre emisiunea televiziunii maghiare consacrată filmului “Şah-mat”, aceeaşi emisiune fiind comentată şi de Richard Hall în episodul “Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române” (linc).

Jurnalul Naţional – tot mai confuz!

Minciuni anticomuniste marca Sorin Ilieşiu octombrie 23, 2009

Vicepreşedintele Alianţei Civice, Sorin Ilieşiu, a lansat un nou apel, de astă dată către ambasadorul SUA, căruia îi cere o audienţă pentru a-i prezenta un apel pentru condamnarea internaţională a comunismului. Scrisoarea domnului Ilieşiu, la care au aderat 36 de organizaţii civice şi sindicale, e prezentată pe saitul asociaţiei “21 Decembrie” (linc).

Delegaţia care ar urma să discute cu ambasadorul american (sau o fi discutat deja?) este mai cuprinde, pe lîngă domnul Ilieşiu, pe: Teodor Mărieş, preşedinte al asociaţiei “21 Decembrie”, George Costin, declarat “preşedinte executiv” al Blocului Naţional al Revoluţionarilor (este vorba de organizaţia care îl are ca preşedinte de onoare pe Ion Iliescu; conducerea anunţată în presă după ultimul congres al acesteia nu-l includea însă pe George Costin, fie a dezinformat presa, fie în actele depuse la tribunal după congres e o altă conducere decît ceea ce s-a discutat la congres, de faţă cu presa), Antonie Popescu şi Ionuţ Matei, avocaţi ai asociaţiei “21 Decembrie”, Liviu Antonesei, Florian Mihalcea, preşedinte al Societăţii “Timişoara”.

Un lucru mă deranjează însă în scrisoarea domnului Ilieşiu: Afirmaţia categorică că “nimeni nu a fost trimis în judecată pentru masacrul din decembrie 1989″. Această afirmaţie reprezintă o minciună sfruntată. Au fost o mulţime de procese legate de revoluţia din 1989. Numai referitor la revoluţia din Timişoara, avem următoarele cazuri, prezentate de mine în cartea “Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara (1989)”:

Miodrag Milin: Recenzie la “Revoluţia română în Banat” de Alexandru Oşca (coordonator) octombrie 20, 2009

Profesorul universitar timişorean Miodrag Milin este autorul mai multor lucrări consacrate revoluţiei din 1989, din care amintesc: “Timişoara 15-21 decembrie”; “Timişoara în arhivele Europei Libere”, “Timişoara în revoluţie şi după”. În trecut, domnul Milin a fost membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului Revoluţiei Române, de unde şi-a dat demisia. A fost deasemeni angajat al Asociaţiei “Memorialul Revoluţiei” din Timişoara, unde a coordonat volumele “Procesul de la Timişoara”, colaborarea sa cu această asociaţie întrerupîndu-se însă în ultima vreme.

Domnul Milin a avut amabilitatea de a-mi transmite pentru publicare pe acest blog a unei recenzii la cartea Revoluţia Română în Banat, Coordonator: Alexandru Oşca, Cuvînt înainte de Claudiu Iordache, Autori: Alexandru Oşca, Ioan Munteanu, Dumitru Tomoni, Emil Şimăndan. Documentarişti: Gino Rado, Adrian Kali, Editura „Sitech”, Craiova, 2009, 498 pag. Public această recenzie mai jos:

Campania de recuperare, recondiţionare şi refolosire la Jurnalul Naţional octombrie 19, 2009

În cartea mea “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”, publicată în 2005, m-am referit la un fenomen caracteristic campaniei de presă despre revoluţie făcută în 2004 de Jurnalul Naţional:

Avalanşă de articole second-hand la Jurnalul Naţional

În cadrul serialului despre revoluţie publicat de Jurnalul Naţional, s-a trecut la tactica republicării, uneori cuvînt cu cuvînt, a unor articole. “Repetitio – mater studiorum” pare deviza acestui ziar. Astfel:

JN din 8 noiembrie 2004 reia aşa-zisele dezvăluiri ale securistului Radu Tinu, publicate deja în JN din 25 februarie 2004. De asemenea, sînt reluate declaraţiile lui Doru Staicu, preşedintele organizaţiei anticeauşiste “România Liberă” înfiinţată în 1989 la Budapesta, publicate deja în JN din 26 februarie 2004.

JN din 9 noiembrie 2004 povesteşte despre încercarea de revoltă eşuată de la Iaşi, care fusese deja povestită în JN din 30 aprilie 2004.

JN din 10 noiembrie 2004 republică o discuţie cu fostul procuror general adjunct Gheorghe Diaconescu, care fusese deja publicată în JN din 1 martie 2004.

Un securist cu capul în nori: Radu Tinu octombrie 18, 2009

Capitol din cartea mea “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”. Public iar acest articol fiindcă “Jurnalul Naţional” din 17 octombrie 2009 (linc) a republicat – dar cu una mică schimbare – articolul din 2004 pe care-l comentasem aici. Intervenţiile mele ulterioare scrierii articolului sînt cu litere cursive între paranteze drepte.

Un securist cu capul în nori: Radu Tinu

1989: Aplicaţii militare în jurul României octombrie 18, 2009

Capitol din cartea mea “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”. Îl public iarăşi fiindcă “Jurnalul Naţional” din 17 octombrie 2009 (linc) a republicat “dezvăluirile” viceamiralului Ştefan Dinu pe care le comentez aici. Intervenţiile mele ulterioare scrierii articolului sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

1989: Aplicaţii militare în jurul României

Nicolae Mavru ajută Jurnalul Naţional cu dezinformări proaspete octombrie 15, 2009

Continui, în paralel cu prezentarea lucrării lui Richard Andrew Hall despre filmul “Şah-mat”, prezentarea propriilor mele reacţii din 2004 legate de campania declanşată de “Jurnalul Naţional” odată cu filmul lui Brandstatter. Articolul de mai jos a fost deasemeni publicat în ziarul-ediţie specială din 10 martie 2004 “Revoluţia din Timişoara şi minciunile lui Marius Tucă” iar apoi în cartea “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”. Intervenţiile mele ulterioare scrierii articolului sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Nicolae Mavru ajută Jurnalul Naţional cu dezinformări proaspete

Fostul general Topliceanu, care a comandat reprimarea revoluţiei la Cluj: 10 ani condamnare, eliberat după 2 ani şi 3 luni. Lipsa de dibăcie a M.Ap.N. la recuperarea prejudiciului octombrie 12, 2009

Fostul general Iulian Topliceanu, care a fost osîndit în 2006 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 10 ani de închisoare pentru rolul avut în reprimarea revoluţiei din 1989 în oraşul Cluj (26 de morţi şi 52 de răniţi), a fost eliberat în septembrie 2008, după ispăşirea a 2 ani şi 3 luni din pedeapsă, scriu Ionel Stoica şi Liliana Năstase în ziarul Adevărul din 12 octombrie 2009 (linc).