Procesul Memorandului (8). “Pe calea apucată păşiţi înainte, căci noi avem cunoştiinţa deplină despre dreptatea sfintei noastre cause” noiembrie 30, 2012

Am mai prezentat pe acest blog ceea ce scriau ziarele anului 1894 despre procesul memorandului. Vezi articole precedente pe acest sait:
- Procesul memorandului (1). Erau adunaţi după cele mai minimale socoţi cel puţin 30000 de persoane
- Procesul memorandului (2). Toată suflarea românească este în giurul comitetului naţional, cel numit “ultraist”
- Procesul memorandului (3). Jurat: A luat parte acuzatul la deputaţiunea din Viena? Acuzat: Cu durere trebuie să vă mărturisesc că n-am luat parte
- Procesul memorandului (4). Faţă de agitaţia poporului român autorităţile administrative sînt prea pacienţi sau neputincioşi
- Procesul memorandului (5). Verdictul
- Procesul memorandului (6). Coroianu, Raţiu, Lucaciu ar trebui trimişi în Sîrbia, ca să înveţe de la românii de acolo loialitate, cinste politică şi patriotism
- Procesul memorandului (7). “Vă încredinţăm că toată suflarea românească este cu voi”

Prezint acum din ziarul sibian “Tribuna” din 24 mai 1894 alte articole care arată atmosfera din acea perioadă.

Despre Bucovina, în ziarul “Tribuna” din 1894 noiembrie 28, 2012

La 28 noiembrie 1918 Bucovina s-a unit cu România. Despre evenimentele de atunci veţi găsi probabil articole prin ziarele de azi. Mi s-a părut interesant pentru cititorii acestui blog să le ofer un articol apărut în ziarul sibian “Tribuna” din 24 noiembrie 1894 cu privire la situaţia din Bucovina.

La acea vreme atît Ardealul (unde apărea “Tribuna”) cît şi Bucovina aparţineau Împărăţiei Austro-Ungare. Ardealul aparţinea de Ungaria şi Bucovina de Austria. Exista însă un simţămînt de unire între toţi românii din Austro-Ungaria, motiv pentru care presa românească din Ardeal dădea atenţie şi evenimentelor din Bucovina. Redau mai jos un fragment din articolul foileton a lui George Bogdan – “Bucovina. Notiţe asupra situaţiei politice”. Partea a 5-a a articolului se intitulează “Naţionalităţile Bucovinei şi politica lor”, iar în fragmentul prezentat se discută “Rutenismul” (ruteni = ucraineni).

Bucovina
Notiţe asupra situaţiei politice
de George Bogdan

6 martie 1945 – preluarea puterii de către comunişti, prin guvernul Petru Groza martie 6, 2012

În 6 martie 1945 puterea politică în România era preluată de guvernul Petru Groza. Deşi acesta nu aparţinea formal Partidului Comunist – avea propria sa formaţiune politică numită Frontul Plugarilor -, în fapt instaurarea guvernului Groza a însemnat preluarea puterii de către comunişti şi aliaţii lor. Istoriografia comunistă era conştientă de acest lucru, cum se vede şi din articolul aniversar pe care-l reproduc mai jos, apărut în “Scînteia” din 6 martie 1953. Articolul recunoaşte implicarea sovietică în instaurarea guvernului Groza, precizînd că victoria a fost cu putinţă datorită forţelor armate sovietice.

6 martie 1945 – o etapă însemnată în lupta pentru democraţia populară

Stalin – “cel mai mare om de ştiinţă al epocii noastre” martie 5, 2012

Azi 5 martie se aniversează 59 de ani de la moartea lui Stalin (explicaţie pentru cititorii mai tineri: fost conducător al URSS). Am mai prezentat pe blog articole comemorative ale acestei frumoase zi de primăvară:

- Martie 1953: Stalin, “cel mai bun şi iubit prieten al poporului român”, e grav bolnav
- 5 martie 1953: moartea lui Stalin
- Dan Deşliu şi Petru Dumitriu despre Stalin

În continuarea tradiţiei acestui blog, de a cinsti cum se cuvine moartea demnitarilor comunişti, prezint cititorilor un articol apărut în “Scînteia” din 9 martie 1953:

I. V. Stalin – corifeu al ştiinţei
de acad. prof. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R.P.R.

Declaraţia de la Budapesta din 1989 şi aberaţiile care se spun în legătură cu ea ianuarie 3, 2012

Liviu Ioan Stoiciu, fost dizident devenit falsificator al istoriei. Sursă foto http://www.agentiadecarte.ro/2010/12/„nenorocirea-e-ca-nu-mai-cred-in-posteritatea-literaturii-scrise-in-limba-romana”/

În iunie 1989 la Budapesta, cu prilejul reînhumării lui Imre Nagy, mai mulţi emigranţi români au iscălit împreună cu intelectuali maghiari aşa numita “Declaraţie de la Budapesta” în care se cerea unirea forţelor românilor şi ungurilor împotriva duşmanului comun – dictatura Ceauşescu (voi da mai jos textul integral). În decembrie 1989 la Timişoara frăţia între diferitele naţionalităţi în lupta împotriva dictaturii s-a putut remarca, exact în spiritul Declaraţiei de la Budapesta, deşi nu neapărat ca o urmare a acesteia.

La Declaraţia de la Budapesta au aderat nume cunoscute ale emigraţiei româneşti, precum Paul Goma, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Vladimir Tismăneanu, Mihnea Berindei, Neagu Djuvara. La o lună de la apariţie, Declaraţia respectivă a fost aprobată şi de regele Mihai.

Campaniei de falsificare a istoriei care are ca ţintă revoluţia din decembrie 1989 i-a căzut victimă şi Declaraţia de la Budapesta.  Pe saitul domnului Liviu Ioan Stoiciu, fost dizident al regimului Ceauşescu devenit în decembrie 1989 preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea al CFSN (şi apoi al CPUN), e publicat un articol în care se aminteşte despre Declaraţia de la Budapesta (linc). În articol Liviu Ioan Stoiciu povesteşte cum a suferit pentru monarhie în comunism, cînd a rămas corigent la istorie pentru că a arătat o poză cu regii României, ce bună ar fi fost monarhia în decembrie 1989 şi cum după revoluţie a colaborat la publicaţii monarhiste, un text al său fiind publicat şi într-un album de lux dedicat regelui Mihai. În acest context, în care ne-am lămurit de simpatiile domnului Stoiciu pentru regele Mihai, domnia sa trînteşte o minciună sfruntată din arsenalul propagandei securiste actuale legate de anul 1989: “în vara anului 1989 am auzit la Radio Europa Liberă de o „proclamaţie de la Budapesta”, semnată şi de Regele Mihai, prin care se cerea o intervenție armată pentru apărarea drepturilor… minorităţii maghiare din România (cu o înfiinţare a Republicii Transilvania; o desprindere a Transilvaniei)”. După toate poveştile cu monarhismul domnului Stoiciu, afirmaţia pare mult mai credibilă decît dacă ar veni din partea unor adversari ai regelui.

Hai să vedem totuşi ce conţinea Declaraţia de la Budapesta (linc):

DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA

Procesul memorandului (8). “Toate statele din Europa, ba chiar şi din alte părţi ale lumii, vor fi representate la Cluj” decembrie 1, 2011

Continui prezentarea, pe baza ziarelor din 1894, a evenimentelor din jurul Procesului Memorandului de la Cluj, proces care a fost un moment important în lupta naţională a românilor ardeleni prin care s-a realizat Marea Unire, pe care o sărbătorim azi. Citeşte episoadele precedente:

- Procesul memorandului (1). Erau adunaţi după cele mai minimale socoţi cel puţin 30000 de persoane
- Procesul memorandului (2). Toată suflarea românească este în giurul comitetului naţional, cel numit “ultraist”
- Procesul memorandului (3). Jurat: A luat parte acuzatul la deputaţiunea din Viena? Acuzat: Cu durere trebuie să vă mărturisesc că n-am luat parte
- Procesul memorandului (4). Faţă de agitaţia poporului român autorităţile administrative sînt prea pacienţi sau neputincioşi
- Procesul memorandului (5). Verdictul
- Procesul memorandului (6). Coroianu, Raţiu, Lucaciu ar trebui trimişi în Sîrbia, ca să înveţe de la românii de acolo loialitate, cinste politică şi patriotism
- Procesul memorandului (7). “Vă încredinţăm că toată suflarea românească este cu voi”

Ziarul “Tribuna” din 13 mai 1894, care apărea la Sibiu, relatează şi despre manifestaţiile care se desfăşurau în diferite localităţi din Ardeal şi Banat în favoarea membrilor Partidului Naţional Român care erau inculpaţi în procesul memorandiştilor. Redau mai jos cele scrise de ziar. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Manifestaţiuni pentru membrii comitetului partidului naţional

Procesul Memorandului (7). “Vă încredinţăm că toată suflarea românească este cu voi” noiembrie 30, 2011

Am prezentat în 2009 pe acest blog desfăşurarea Procesului Memorandului de la Cluj, pe baza celor scrise de ziarele anului 1894. Citeşte:

- Procesul memorandului (1). Erau adunaţi după cele mai minimale socoţi cel puţin 30000 de persoane
- Procesul memorandului (2). Toată suflarea românească este în giurul comitetului naţional, cel numit “ultraist”
- Procesul memorandului (3). Jurat: A luat parte acuzatul la deputaţiunea din Viena? Acuzat: Cu durere trebuie să vă mărturisesc că n-am luat parte
- Procesul memorandului (4). Faţă de agitaţia poporului român autorităţile administrative sînt prea pacienţi sau neputincioşi
- Procesul memorandului (5). Verdictul
- Procesul memorandului (6). Coroianu, Raţiu, Lucaciu ar trebui trimişi în Sîrbia, ca să înveţe de la românii de acolo loialitate, cinste politică şi patriotism

Acum prezint ecouri stîrnite de acest proces şi publicate în ziarul “Tribuna” din Sibiu, în 13 mai 1894:

Nouă aberaţie în cadrul propagandei de reabilitare a lui Ceauşescu: Acesta ar fi vrut să ridice o statuie mareşalului Antonescu octombrie 21, 2011

Mareşalul Ion Antonescu e un personaj istoric simpatizat de o parte însemnată a opiniei publice. Are faimă de patriot care a încercat să elibereze Basarabia şi Bucovina de Nord de sub ocupaţia sovietică. Că n-a izbutit ce şi-a propus e altă problemă. Românii sînt obişnuiţi să aprecieze oamenii politici cu rezultate zero dar plini de bune intenţii.

În cadrul campaniei propagandistice de reabilitare a lui Ceauşescu, la care m-am mai referit (linc), se încearcă transferarea unei părţi a simpatiei de care se bucură anticomunistul Ion Antonescu către comunistul Ceauşescu. Pe portalul ziarişti on-line (linc) profesorul Gheorghe Buzatu (fost sau poate şi actual membru al Partidului România Mare) pretinde că Nicolae Ceauşescu ar fi dorit să ridice “un impozant monument” al mareşalului Antonescu. Citez:

A. N. Iacovlev răspunde ziarului “Pravda” despre pactul Ribentrop-Molotov. “Este evidentă devierea de la normele leniniste ale politicii ecsterne sovietice” august 22, 2011

În 1989 Congresul Deputaţilor Poporului (parlamentul) URSS a alcătuit o comisie pentru “aprecierea politică şi juridică a tratatului sovieto-german de neagresiune din 1939″, tratat mai cunoscut sub numele de “pactul Ribentrop-Molotov”. Respectivul pact de neagresiune a ajutat URSS să anexeze Basarabia, Ţările Baltice şi estul Poloniei. În perioada gorbaciovistă, sub presiunea unor deputaţi din Ţările Baltice şi din RSS Moldovenească, Congresul deputaţilor sovietici alcătuise această comisie, care era condusă de A. N. Iacovlev, secretar al CC al PCUS şi membru al Biroului Politic. În august 1989 Iacovlev a dat un interviu ziarului moscovit “Pravda”, care a fost tălmăcit în trisăptămînalul de la Chişinău “Tinerimea Moldovei” din 23 august 1989.

Eufrosina Kersnovscaia – 28 iunie. Şi te-am dorit eu, basarabeanul? (2) iunie 28, 2011

Prezint a 2-a parte din memoriile Eufrosinei Kersnovscaia despre anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940 şi urmările pe care aceasta le-a avut asupra dînsei.

Notă: Faceţi clic pe paginile scanate dacă nu se pot citi bine.

Vezi şi prima parte a memoriilor Eufrosinei Kersnovscaia (linc).