
Ordinul lui Milea, aşa cum l-am copiat din dosarul procesului Chiţac-Stănculescu
Nu sînt fan al campaniei despre revoluţie dusă de ziarul “Adevărul”, după cum s-a văzut în destule comentarii publicate pe acest blog (linc), dar în problema ridicată de ziar ieri 19 aprilie, referitoare la schimbarea denumirii de străzi şi pieţe care poartă numele Vasile Milea (linc) nu pot să fiu decît de acord cu acest ziar.
Milea nu a fost un erou ci un criminal al revoluţiei din 1989, am spus-o de ani de zile, în repetate rînduri. Am avut polemici în presă pe această temă din 1993, cu Sergiu Nicolaescu, care iniţiase Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ (linc).
Se ştie că Vasile Milea, în şedinţa C.P.Ex. din 17 decembrie 1989, şi-a luat angajamentul să reprime revoluţia, ceea ce a şi făcut. Ordinul său de reprimare a revoluţiei cred că a apărut prima oară în presă în 1991, în “Curierul Naţional”. O copie a acestui ordin am procurat-o şi eu, din dosarul procesului Chiţac-Stănculescu, şi o puteţi vedea alăturat (de altfel, am publicat această copie în 2004, în cartea mea “Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara”).
Printre multele teorii diversioniste care au circulat despre revoluţie este şi aceea că armata a fost dezinformată, că a crezut că are de a face cu agenţi străini, cu indivizi infiltraţi din străinătate care doreau să atenteze la integritatea ţării. Aşa li s-o fi spus ostaşilor trimişi împotriva demonstranţilor, dar conducerea armatei, respectiv ministrul Vasile Milea, ştia foarte bine cu cine trebuie armata să se lupte. În cuprinsul ordinului, vrăjmaşul este definit cu cuvîntul “demonstranţii”. Nu “agenţii străini”, nu “diversioniştii”, ci “demonstranţii”. Faptul că vrăjmaşul era propriul popor a fost cunoscut de ministrul Milea de la bun început. Se explică în ordin şi unele ticăloşii făcute de aceşti demonstranţi: “împing bătrînii şi copiii în faţă”. (mai mult…)
Comentarii recente