Numărul arestaţilor din revoluţia din Timişoara aprilie 29, 2013

O adeverinţă emisă în 1994 la cererea mea de Parchetul Militar Timişoara către asociaţia “17 Decembrie”, sub semnătura procurorului militar Petru Izdrescu, spune că la Timişoara, “în perioada 16-22 decembrie 1989 au fost reţinute 978 persoane, din care 944 în penitenciarul Timişoara, 33 în arestul M.I. şi 1 persoană în arestul garnizoanei Timişoara”.

În acelaşi timp, o altă adeverinţă emisă de Penitenciarul Timişoara în 23 ianuarie 1990, cu semnătura comandantului Nicuţă Negru, depusă la dosarul “procesului celor 25″ al revoluţiei din Timişoara, spune că au fost (numai la penitenciar) 845 arestaţi din care 713 bărbaţi şi 132 femei. Se mai precizează că unui număr de 550 arestaţi li s-au reţinut obiecte de valoare şi bani, lista respectivelor persoane fiind înaintată procuraturii, în timp ce lista completă a arestaţilor fusese preluată de delegaţii Inspectoratului General al Miliţiei şi n-a mai fost restituită penitenciarului.

31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială “Decembrie 1989″. “Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie” decembrie 19, 2012

“Renaşterea Bănăţeană” din 5 aprilie 1994 despre conferinţa de presă a Comisiei Senatoriale Decembrie 1989

Am mai pomenit pe acest sait despre activitatea Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″, condusă iniţial (legislatura 1990-1992) de Sergiu Nicolaescu, iar în legislatura 1992-1996 de Valentin Gabrielescu (o scurtă perioadă şi Constantin Ticu Dumitrescu a fost în fruntea comisiei). Vezi:
- Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″ pe care o condusese
- Adresările Asociaţiei “17 Decembrie” către Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ condusă de Valentin Gabrielescu
- Boicotarea Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″ de către Asociaţia “17 Decembrie”
- Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale “Decembrie 1989″ (1994)
- Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)

Cînd unii membri ai Comisiei Senatoriale s-au deplasat la Timişoara, m-am prezentat la un dialog cu aceştia, fără însă să accept depunerea de mărturii. După respectivul dialog, în 1 aprilie 1994 am organizat o conferinţă de presă (pomenită în articolul de mai sus din “Renaşterea Bănăţeană” din 5 aprilie 1994) în care am reiterat poziţia asociaţiei “17 Decembrie” Timişoara, a cărei “Comisie pentru adevăr şi dreptate” o reprezentam. Adică: refuzul depunerii de mărturii în faţa comisiei senatoriale pînă nu se vor dezminţi informaţiile false din raportul lui Sergiu Nicolaescu şi pînă cînd Comisia Senatorială nu-şi va propune ca scop tragerea la răspundere a criminalilor din decembrie 1989. În aceeaşi zi a ţinut o conferinţă de presă şi senatorul Valentin Gabrielescu, secretar general al PNŢCD şi preşedintele Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″. A fost întrebat de ziarişti şi despre boicotul revoluţionarilor timişoreni anunţat de mine. “Renaşterea Bănăţeană” a consemnat: “dl. Valentin Gabrielescu a motivat imposibilitatea formulării unui răspuns clar prin faptul că, din punctul de vedere al comisiei pe care o conduce, raportul este ‘pur personal şi nu are nici o legătură cu comisia care nu şi-l însuşeşte’. În rest argumentaţia s-a bazat şi pe ineleganţa unei polemici în presă cu un coleg de senat. Cu o notă de umor, însă, dl. Gabrielescu a precizat: ‘Reprezentantul celor de la 17 Decembrie, Marius Mioc, deşi n-a vrut să declare nimic, a vorbit totuşi vreo trei ore; şi a spus destule lucruri care ne interesau’.”.

Într-un fel, domnul Gabrielescu a sugerat că boicotul anunţat de mine nu era o chestie serioasă. Cei care au citit relatarea din presă au putut rămîne cu convingerea că eu însumi am încălcat boicotul la care am îndemnat pe alţii.

Recent am cerut Senatului, în temeiul legii 544/2001, să îmi trimită transcrierea convorbirii avută de mine în 31 martie 1994 cu respectiva Comisie Senatorială. Am primit transcrierea pe care o prezint mai jos. Convorbirea se păstrează la Senat, înregistrată pe bandă audio. Am cerut să mi se dea şi o copie a înregistrării audio, într-un format ascultabil pe computer, dar mi s-a răspuns că nu au mijloace tehnice să convertească înregistrarea de pe bandă de casetofon în format electronic.

În transcrierea făcută de funcţionarii Senatului nu sînt precizate numele interlocutorilor mei. Principalul meu partener de discuţie a fost Valentin Gabrielescu, care era preşedintele Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″. Dacă-mi amintesc bine, iniţial era un alt senator care voia să mă audieze dar după ce am făcut scandal am fost audiat de şeful Gabrielescu personal. Nu ştiu însă dacă acea parte pînă a obţine să fiu audiat de Gabrielescu personal a fost înregistrată audio şi apare în această transcriere. Alături de Gabrielescu a asistat la discuţii şi senatorul Hoszu Zoltan de la UDMR, care însă a intervenit foarte rar. Cel de-al treilea senator membru al comisiei care se deplasase la Timişoara şi care fusese primul care voise să mă audieze se ocupa de audierea altor doritori, într-o altă încăpere din sediul prefecturii. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat scurte comentarii ale mele actuale.

COMISIA DE ANCHETĂ A EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989

Transcrierea după casete audio a audierii din 31 martie 1994, la Timişoara

Domnul:
Vă rog să vă spuneţi numele dumneavoastră.

Domnul Marius Mioc:
Sunt Marius Mioc. Reprezint Comisia pentru adevăr şi dreptate a Asociaţiei „17 Decembrie”.

Sinuciderile revoluţionarilor timişoreni, în anii ’90 noiembrie 23, 2012

În articolul “Dezinformări despre Ion Monoran în ziarul “Adevărul”. Eroi martiri ai revoluţiei apăruţi post-factum” (linc) făgăduiam cititorilor că voi căuta materiale despre conferinţa de presă a asociaţiei “17 Decembrie” în care s-a pomenit valul de sinucideri din rîndurile revoluţionarilor timişoreni din prima parte a anilor ’90. Este vorba de conferinţa de presă din 19 decembrie 1995, făcută cu prilejul aniversării revoluţiei. Pe atunci făceam parte din Comisia pentru Adevăr şi Dreptate a asociaţiei “17 Decembrie” şi în această calitate am participat la conferinţa de presă. Redau 2 relatări de presă despre acea conferinţă – din ziarul “Timişoara” din 20 decembrie 1995, unde se găseşte lista cu revoluţionarii sinucişi, şi din “Realitatea Bănăţeană” din 20 decembrie 1995. De remarcat şi diferenţa dintre cele 2 relatări, fiecare ziarist avînd aprecieri diferite despre ce este de consemnat de la acea conferinţă de presă.

Prima relatare: Liana Păun în “Timişoara” din 20 decembrie 1995:

Asociaţia “17 Decembrie” atrage atenţia
Numeroşi revoluţionari şi-au pus capăt zilelor

Polemica mea cu Vasile Popovici, în urma căreia Virgil Măgureanu a plecat din fruntea SRI septembrie 26, 2012

Din cartea “Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” (editura Sedona 1999) reproduc expunerea pe care am făcut-o la simpozionul despre revoluţie organizat în decembrie 1996 la Timişoara, imediat după cîştigarea alegerilor de către Convenţia Democratică şi Emil Constantinescu. La acel simpozion am lansat un atac împotriva noii conduceri a ţării, care îl menţinea în funcţie pe directorul SRI Virgil Măgureanu, a cărui destituire o cerusem încă din 1994 pe motiv că falsifică istoria revoluţiei (linc). Cuvîntarea mea de la simpozion a fost publicată mai apoi de revista “22″, ceea ce a determinat o polemică în această revistă cu domnul Vasile Popovici, fost deputat, devenit apoi diplomat, membru marcant al societăţii “Timişoara” (aia cu Proclamaţia – linc). Revista “22″ avea pe atunci o oarecare influenţă în cercurile care reprezentau noua guvernare şi după acea polemică, Virgil Măgureanu a fost nevoit să se retragă de la conducerea SRI (dar trecuseră cîteva luni de guvernare convenţio-democrată pînă s-a realizat asta, ceea ce mi s-a părut şi continuă să mi se pară scandalos). Cu litere cursive între paranteze drepte am adăugat comentarii ale mele de azi cu privire la textul de atunci.

Manipularea proceselor revoluţiei

După părerea mea, scoaterea basma curată a vinovaţilor de reprimarea revoluţiei a fost unul din scopurile puterii instalate în decembrie 1989.

Pentru realizarea acestui obiectiv s-au folosit diferite stratageme:

• Subminarea cercetărilor legate de descoperirea vinovaţilor, pentru ca aceştia să nu poată fi arestaţi sau să fie eliberaţi din “lipsă de dovezi”.

Chiar sinteza Parchetului Militar despre revoluţie, alcătuită în 1994, afirmă: “Mare parte a organismelor către care Parchetul Militar s-a adresat solicitînd diferite relaţii, fie că au răspuns în mod incomplet sau superficial, fie nu au răspuns de loc. Această paletă a răspunsurilor primite din partea diferitelor organisme conţine o mare varietate, pornind de la răspunsuri incomplete, trecînd prin domeniul superficialului, spre a ajunge la note de relaţii care ţin de domeniul hilarului, sau mai grav chiar, frizează insolenţa” (pag. 33-34).

S-au luat măsuri împotriva celor care au tratat cu “insolenţă” eforturile de lămurire a evenimentelor din decembrie 1989? Nu. Se vor lua? Rămîne de văzut. [era un îndemn pentru noua guvernare a Convenţiei Democratice]

4 asociaţii de revoluţionari din Vestul ţării cer destituirea lui George Costin ianuarie 24, 2012

Asociaţia “17 Decembrie” a răniţilor şi familiilor îndoliate din revoluţie – Timişoara şi alte 3 asociaţii de revoluţionari din Vestul ţării (asociaţia 21 decembrie a răniţilor şi urmaşilor eroilor martir Reşiţa; F.E.C.C. Timişoara şi Asociaţia 16 Decembrie Timişoara) au trimis o scrisoare către prim-ministrul Emil Boc, preşedintele senatului Vasile Blaga, preşedinta camerei deputaţilor Roberta Anastase şi vicepreşedintele camerei deputaţilor Ioan Olteanu, în care se cere demiterea domnului George Costin, secretarul de stat la SSPR, se anunţă pe saitul asociaţiei (linc). Este amintit acolo că s-a cerut demisia lui Costin încă din noiembrie 2011.

În articolul care însoţeşte prezentarea respectivei petiţii se protestează “împotriva atentatului la democraţie şi împotriva libertăţii mimate (alegeri comasate, legi asumate, vot prin corespondenţă, reorgarnizare teritorială – fără consultarea populaţiei) de către întreaga coaliţie a puterii (PDL, UNPR, UDMR)”, iar pactul semnat de Teodor Mărieş şi George Costin cu reprezentanţii PDL (linc) este denumit “pact cu diavolul”. Amendamentele propuse de SSPR la legea 341/2004 se consideră că “nu vor avea rezultatul scontat – adică marea curăţenie în rîndul revoluţionarilor, pentru că se păstrează perioada 14-25 decembrie, noi cerînd să fie numai pînă la 22 decembrie, data la care a fugit Ceauşescu” (acest punct de vedere asociaţia “17 Decembrie” fiind în concordanţă cu propunerea Atanasiu-Potor-Coclici, pe care am prezentat-o deja – linc).

Petiţia pentru destituirea lui George Costin e iscălită de Corina Untilă – preşedinta asociaţiei “17 Decembrie” a răniţilor şi familiilor îndoliate Timişoara, Gheorghe Borcean, preşedintele asociaţiei “21 Decembrie” a răniţilor şi urmaşilor eroilor martir Reşiţa, Tudorin Burlacu, preşedintele FECC Timişoara şi Liviu Băcană, preşedintele asociaţiei “16 Decembrie” Timişoara.

A murit Adrian Călin, rănit în revoluţie ianuarie 1, 2012

Pe 26 decembrie 2011 a murit Adrian Călin, rănit în revoluţie, împuşcat în mînă în 17 decembrie 1989 la podul Decebal.

Pe saitul asociaţiei “17 Decembrie” (linc) este publicată o scurtă biografie a acestuia.

S-a născut în 1 octombrie 1969 la Braşov.

A venit în Timişoara înainte de revoluţie ca să-şi găsească un rost. Lucra ca tîmplar.

Pentru că avea probleme de sănătate şi avea nevoie de îngrijire permanentă, de cîţiva ani a trăit în Azilul din Ciacova, dar dorinţa lui a fost să fie înmormântat în Timişoara.

A fost înmormîntat în 29 decembrie 2011 în cimitirul din Calea Şagului.

Viorel Marineasa: Recenzie la cartea lui Catherine Durandin – “Moartea Ceauşeştilor. Adevărul despre o lovitură de stat comunistă” decembrie 20, 2011

Prezint mai jos o recenzie la cartea despre revoluţie a lui Catherine Durandin recent apărută la editura Humanitas, scrisă de domnul Viorel Marineasa, scriitor timişorean, conferenţiar universitar şi patron al editurii Marineasa din Timişoara.

“Moartea Ceauşeştilor. Adevărul despre o lovitură de stat comunistă” de Catherin Durandin. Recenzie

Moartea Ceauşeştilor. Adevărul despre o lovitură de stat comunistă (Humanitas, București, 2011; ediția franceză: La mort des Ceaușescu, Bourin Editeur, 2009) este, dacă nu mă înșel, a șaptea carte pe care doamna Catherine Durandin (de data aceasta, cu participarea lui Guy Hoedts) o consacră României. În calitate de profesoară la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale (INALCO) și la Institutul Superior de Relații Internaționale și Strategice (IPRIS), dumneaei s-a specializat în istoria recentă a țării noastre.

Asociaţia “17 Decembrie” a răniţilor şi familiilor îndoliate din Timişoara refuză să participe la sesiunea solemnă a parlamentului consacrată revoluţiei din 1989 decembrie 15, 2011

Într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui României, Traian Băsescu, primministrului Emil Boc, parlamentului României şi Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, asociaţia “17 Decembrie” Timişoara a răniţilor şi familiilor îndoliate din revoluţie anunţă că nu va participa la sesiunea solemnă a parlamentului consacrată revoluţiei din 1989. Gestul se doreşte un protest faţă de campania prin care eroii din 1989 “sînt huliţi şi supuşi oprobiului public fără nici un discernămînt”, dar şi faţă de activitatea secretarului de stat la SSPR George Costin care “a făcut pe bandă cîteva mii de revoluţionari falşi care au întinat jertfa şi curajul din Decembrie 1989″. Reproduc mai jos respectiva scrisoare (linc) semnată de preşedinta asociaţiei, Corina Untilă. Cu litere cursive între paranteze drepte e un comentariu al meu.

CĂTRE
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI, DOMNUL TRAIAN BĂSESCU
PRIMUL-MINISTRU, DOMNUL EMIL BOC
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUŢIONARILOR

Previziune din 1994: Dacă anumite condiţii sînt îndeplinite, calea spre reabilitarea ceuşismului e deschisă în România. Ion Cristoiu şi raportul SRI despre revoluţie octombrie 10, 2011

La conferinţa de presă a asociaţiei “17 Decembrie” din 25 august 1994, pe lîngă criticarea raportului SRI despre revoluţie întocmit sub conducerea lui Virgil Măgureanu, pe care am prezentat-o pe acest blog (linc) (şi pe care vă recomand s-o citiţi înainte de a citi acest articol), am prezentat şi nişte critici la adresa felului cum ziaristul Ion Cristoiu a analizat raportul SRI. Respectivele comentarii, cu titlul “Ion Cristoiu şi raportul SRI”, le-am publicat în ediţia a 2-a, din 1995, a cărţii mele “Falsificatorii istoriei”. Nu apar în ediţia întîi a respectivei cărţi (unde apar însă comentariile legate direct de raportul SRI prezentate la acea conferinţă de presă) şi nici în cartea “Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” publicată în 1999. Problema posibilei reabilitări a lui Ceauşescu, pe care o întrezăream în 1994, se arată actuală şi acum, ba chiar observ că din 1994 pînă azi propaganda ceauşistă a înregistrat însemnate succese. Readuc în atenţia cititorilor textul meu din 1994, care nu a mai apărut pe internet pînă acum. Am adăugat unele lincuri relevante.

Ion Cristoiu şi raportul SRI

Asociaţia “17 Decembrie” din Timişoara şi-a făcut sait septembrie 29, 2011

Asociaţia “17 Decembrie” a răniţilor şi familiilor îndoliate din revoluţie – Timişoara şi-a făcut un sait pe internet (linc).

Este asociaţia din care şi eu fac parte începînd din anul 1990, deşi în ultima vreme n-am prea ţinut legătura cu ea (cu prilejul descoperirii acestui sait am aflat şi eu de ultimele adunări generale care s-au desfăşurat). În 1991 am avut iniţiativa înfiinţării, în cadrul acestei asociaţii, a “Comisiei pentru Adevăr şi Dreptate”. Respectiva comisie a fost activă mai ales în anii ’90, avînd intervenţii în presă prin care se apăra adevărul despre revoluţie în faţa campaniilor de dezinformare şi efectuînd cercetări şi intervenţii la procuratură pentru a ajuta la tragerea la răspundere a celor care s-au făcut vinovaţi de încercarea de reprimare a revoluţiei.