Asociaţia “Memorialul Revoluţiei” din Timişoara, care conform legii 152/2000 este administratoarea Centrului Naţional de Documentare, Cercetare şi Informare Publică despre Revoluţia din Decembrie 1989, a editat în 2010 mai multe cărţi. Nu am avut timp să scriu nişte recenzii serioase pentru ele (îmi rezerv dreptul de a reveni), dar semnalez aceste apariţii editoriale celor interesaţi. (mai mult…)
Consiliul Superior al Magistraturii despre dosarul revoluţiei de la Sibiu august 5, 2010
Anunţam în luna februarie (linc) că am făcut o plîngere la Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la tărăgănarea nejustificată a unui dosar legat de revoluţia din 1989, tărăgănare prin care se poate ajunge la prescrierea faptelor penale săvîrşite.
Plîngerea mea se referea la dosarul revoluţiei de la Sibiu, în care fuseseră învinuiţi mai mulţi ofiţeri, în frunte cu colonelul Aurel Dragomir. Trimis în judecată în 1999, dosarul respectiv a fost restituit la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, pe motiv că la începerea urmăririi penale nu au fost respectate prevederile art. 226 alin. 3 Cod procedură penală, în vigoare la data săvîrşirii faptelor, respectiv a lipsit avizul comandantului militar. Comandantul militar al colonelului Dragomir în decembrie 1989 era Victor Atanasie Stănculescu, la acea vreme el însuşi inculpat într-un proces al revoluţiei din 1989 (la care a fost apoi găsit vinovat şi condamnat la 15 ani închisoare). În plîngere arătam că între timp articolul respectiv din codul de procedură penală a fost anulat, deci nu mai era nici un motiv ca dosarul să nu se reîntoarcă la instanţă. Plîngerea era îndreptată faţă de 4 procurori de la Secţia Parchetelor Militare din Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, despre care aveam informaţii că s-au ocupat de dosarul revoluţiei de la Sibiu.
Prin adresa nr. 200/IJ/60/SIP/2010 din 23 iulie 2010 Consiliul Superior al Magistraturii – Inspecţia Judiciară – Serviciul de inspecţie judiciară pentru procurori, cu o semnătură indescifrabilă, mă anunţă că “urmare efectuării verificărilor prealabile, apreciem că nu se conturează indiciile săvîrşirii vreunei abateri disciplinare, dintre cele prevăzute de art. 99 din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor”.
Referitor la parcursul dosarului revoluţiei de la Sibiu, aflu din răspunsul Consiliului Superior al Magistraturii: (mai mult…)
Certitudini dubioase despre Sibiu, în ziarul “Adevărul” aprilie 10, 2010
În “Adevărul” din 7 aprilie 2010 (linc) Cristian Delcea şi Mihai Voinea continuă să povestească despre revoluţia din Sibiu. După ce în 5 aprilie născociseră lozinca “Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!” (linc), care ar fi fost scandată de revoluţionarii sibieni, acum dînşii relatează despre prima deschidere a focului împotriva demonstranţilor din acel oraş, în 21 decembrie 1989, cînd au fost 2 morţi: (mai mult…)
Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (13). “Ceauşescu nu a murit la stîlpul de execuţie. Au tras într-un mort acolo!”. “E o legendă (…). Expertul acela francez la care vă referiţi era un laborator privat care au fugit în Spania fiindcă au fost prinşi cu escrocherii” (video) ianuarie 8, 2010
Continuarea emisiunii difuzată de Antena 1 în 1999, despre condamnarea generalilor Chiţac şi Stănculescu. Participă la emisiune: Adrian Păunescu (moderator), Sergiu Nicolaescu (senator PDSR, iniţiator al Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″), Marius Mioc, Lorin Fortuna (preşedintele Frontului Democratic Român înfiinţat în timpul revoluţiei la Timişoara), Şerban Săndulescu (senator PNŢCD, membru al Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″, între timp răposat), Sorin Roşca Stănescu (ziarist), Gelu Voican-Voiculescu (fost viceprimministru în guvernul CFSN), Neculae Cerveni (parlamentar CDR, fost deţinut politic, fost avocat în procesul C.P.Ex., între timp răposat).
Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.
Vezi şi primele doisprezece părţi ale acestei emisiuni:
- Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara
- Au existat două momente ale acelor evenimente. Un moment al revoluţiei şi unul al loviturii de stat
- “M-aţi făcut caghebist. Susţineţi această idee?”. “Bineînţeles c-o susţin”
- Lovitura de stat e discutabilă, dar preluarea puterii de oameni care nu aveau nimic de a face cu revoluţia e o realitate
- Armata, luptînd cu teroriştii, n-a fost capabilă să prindă nici un terorist. Aceasta denotă o capacitate de luptă îngrijorător de scăzută a armatei române
- Nici un moment n-am crezut că revoluţia va învinge
- Era stabilit ca generalul Milea să preia puterea
- Există un mit al atotputerniciei securităţii. Eu unul n-am crezut în acest mit
- Cei care au fost împuşcaţi sau arestaţi la Timişoara sînt români. Nu avem nici un cetăţean străin printre ei
- Guvernanţi dispuşi să se menţină la putere dînd armatei ordin să tragă în români încă mai există
- Teroriştii respectivi, făcuţi ca să încerce o reabilitare falsă a armatei
- Armata n-a fost trimisă la graniţă, ci în mijlocul oraşului
Transcriere înregistrare: (mai mult…)
TVR 22 decembrie 1989: Brateş: La Sibiu armata nu mai are muniţie. Trupele de securitate atacă unităţile militare (video) noiembrie 21, 2008
Actualizare (5 septembrie 2010): Înlocuit înregistrare de pe saitul trilulilu.ro (care nu se mai vedea cum trebuie) cu înregistrare de pe youtube şi adăugat trimiteri la alte articole de pe acest blog.
Sibiul este unul din oraşele martir ale revoluţiei din 1989. S-au înregistrat aici 101 morţi, din care 99 sînt de după fuga lui Ceauşescu din 22 decembrie 1989, în timpul aşa-zisei lupte cu “teroriştii” (Ioan Pitulescu, Marin Lazăr şi alţii – “Anul nou se naşte în sînge”, Editura Universal Pan, Bucureşti 1998, pag. 422). Prin televiziune s-a anunţat în repetate rînduri că unităţile armatei din Sibiu sînt atacate de trupele de securitate. Astfel, s-a creat imaginea armatei care apără eroic revoluţia. Unul din cei mai activi răspînditori ai acestor zvonuri la TVR este Teodor Brateş, pe care-l puteţi vedea în înregistrarea video de mai jos şi în alte înregistrări care vor fi prezentate pe acest blog. Teodor Brateş este şi cel care l-a prezentat telespectatorilor în 22 decembrie 1989 pe Ion Iliescu, ca “fiul unui patriot, unui revoluţionar, el însuşi patriot”.
Sediul Inspectoratului M.I. din Sibiu se afla la vreo 30 de metri de unitatea militară 01512 a M.Ap.N. condusă de Aurel Dragomir. În condiţiile în care asupra sediului M.I. se deschisese focul, o parte din miliţieni au fugit spre unitatea militară din apropiere, sărind gardul, considerînd că acolo vor fi în siguranţă. Această întîmplare a fost considerată ca atac asupra unităţii militare. O parte din respectivii miliţieni au fost împuşcaţi înainte, în timpul sau imediat după ce săriseră gardul U.M. 01512 (19 morţi enumeraţi de cartea “Anul nou se naşte în sînge”). Într-un singur caz s-a dovedit că unul din aceşti miliţieni a deschis focul asupra militarilor U.M. 01512 – maiorul Ioan Bunda, care după ce a sărit gardul l-a împuşcat în picior pe lt.-maj. Ioan Rusanda. Cazul Bunda a fost prezentat opiniei publice la TVR imediat după demonstraţia din 12 ianuarie 1990, cînd se auziseră întrebări din mulţime pe subiectul “cine au fost teroriştii?” şi era nevoie să se prezinte opiniei publice un terorist. Este, din cîte ştiu, singurul caz concret de “terorist” descoperit de justiţia română.
Citez din declaraţia colonelului Gheorghe Moldovan, dată Procuraturii Militare Braşov în 19 iunie 1990: “Întrucît la televiziune se comunicase că securitatea a tras (…) am luat legătura cu Televiziunea Română şi i-am informat care este realitatea. Le-am spus că armamentul este adunat într-o magazie, fiind asigurat. Asta se întîmpla în jurul orei 14,30-15,00. Pentru că de la televiziune, urmare discuţiei avute, nu s-a dat nici un comunicat sau dezminţire, eu personal l-am contactat telefonic pe generalul Victor Stănculescu, informîndu-l despre ceea ce se întîmpla şi rugîndu-l să dea dispoziţie lt.-col. Dragomir să vină să ne preia, că nici unul dintre noi nu are posibilitatea să facă uz de armă, acestea fiind – aşa cum am arătat – depozitate şi încuiate. Eu am făcut apoi legătura generalului Victor Stănculescu – mai precis centralista Tatu Victoria – cu lt.-col. Dragomir, în două rînduri, fără însă a cunoaşte conţinutul convorbirii. Cert este faptul că focul nu a încetat” (“Anul nou se naşte în sînge”, pag. 102).
Sediul securităţii şi miliţiei din Sibiu a fost distrus de tirurile unităţii M.Ap.N., iar mulţi securişti şi miliţieni au fost ucişi sau luaţi prizonieri de către unitatea militară condusă de Aurel Dragomir. Pentru aceasta, în 1999 colonelul Aurel Dragomir a fost trimis în judecată sub învinuirile de instigare la omor deosebit de grav, omor cu intenţie indirectă, participare la omor deosebit de grav, tratamente neomenoase, distrugere calificată şi neglijenţă în serviciu, pe baza unui rechizitoriu întocmit de procurorul Dan Voinea (recent destituit de procuroarea generală Codruţa Kovesi).
Aurel Dragomir este acuzat în cartea lui Constantin Vasile “Noi am fost teroriştii?!” că, în dimineaţa de 21 decembrie 1989 ar fi spus, într-un discurs ţinut în faţa întregului efectiv al unităţii militare pe care o conducea: “Momentul istoric ne cere să tragem în popor”.
Transcrierea înregistrării: (mai mult…)
Comentarii recente