Chicago Tribune, printre alte articole despre revoluţia română, publică şi unul care arată că guvernul american era dispus să accepte în decembrie 1989 o intervenţie militară sovietică în România. Ăsta e motivul pentru care soră-mea, la manifestaţia românilor din Chicago prezentată deja pe acest blog (linc) a ţinut să precizeze că e bine ca România să primească ajutor în arme, dar nu e nevoie de soldaţi străini. Ziarul e aproape sigur din 25 decembrie 1989, dar nu sînt 100% sigur fiindcă soră-mea mi-a trimis doar tăieturi din el. Tăietura asta era cu alte tăieturi din ziarul din 25 decembrie, dar nu scrie pe ea data. Articolul face referire la declaraţii date duminică, deci în 24 decembrie 1989, ceea ce e un alt indiciu că ziarul e din data de 25. Iată articolul:
SUA nu s-ar opune unei invadări a României
de Thom Shanker
Washington – Într-o mişcare politică foarte neobişnuită, Statele Unite au spus duminică că nu vor protesta dacă Uniunea Sovietică şi ţările Tratatului de La Varşovia ar invada România pentru a susţine forţele pro-democratice care înfruntă elementele credincioase lui Nicolae Ceauşescu, şeful destituit al Partidului Comunist.
Totuşi, o sursă din Departamentul de Stat [echivalentul Ministerului de Externe la americani] a spus că Uniunea Sovietică a indicat într-un mesaj diplomatic particular că pe moment nu are planuri de a interveni în România.
Secretarul de stat James A. Baker III, interviat la emisiunea “Întîlneşte presa” de pe postul TV NBC a spus, răspunzînd la o întrebare, că Statele Unite nu s-ar opune intervenţiei Uniunii Sovietice sau al altor forţe armate din Tratatul de la Varşovia pentru a ajuta revoluţia reformistă din România. (mai mult…)
Debutul meu publicistic cred că a fost în săptămînalul chişinăuan “Literatura şi Arta” din 10 mai 1990, unde s-a publicat o scrisoare a mea pe care o reproduc mai jos. Redacţia mi-a scris greşit numele, “Mior” în loc de Mioc. Mai apoi aveam să public multe alte articole, mai ales legate de revoluţia din 1989, dar prima oară cînd am publicat ceva într-un ziar cred că a fost această scrisoare din “Literatura şi Arta”. (mai mult…)
În 7 aprilie pe clădirea preşedinţei din Chişinău a fost arborat steagul României. Un gest simbolic care, după părerea mea, arată simţămintele sincere ale unei mari părţi a demonstranţilor. Imaginea basarabenilor în opinia publică românească, de “ruşi”, “comunişti”, “KGB-işti” s-a îmbunătăţit simţitor tocmai datorită acestui gest.
Iată că după numai cîteva zile gestul respectiv a ajuns să fie considerat o mare ticăloşie, o diversiune pusă la cale chiar de comunişti sau de ruşi cu scopul de a discredita România. (mai mult…)
Mulţumită dumneavoastră, dragi cititori, astăzi blogul a ajuns la 50000 de vizualizări. Nu ştiu exact cîţi cititori înseamnă asta, căci unii dintre dumneavoastră intră pe blog zilnic şi sînt luaţi în calcul la fiecare intrare. Oricum cred că este un rezultat bun pentru un blog specializat mai ales pe evenimente petrecute cu 20 de ani în urmă.
Cu prilejul ajungerii numărului de 50000 fac un mic bilanţ. Dau în acest bilanţ şi nişte explicaţii care vor plictisi blogării de pe wordpress, pentru ceilalţi cititori, care nu cunosc exact ce înseamnă wordpress-ul. (mai mult…)
După cum ne anunţă ziarul “Adevărul”, Oana Popescu, fiica crainicului ceauşist de televiziune Petre Popescu, vrea să devină moderatoare a unei emisiuni politice la TVR.
Între 2005 şi 2007 Oana Popescu a fost membră a Consiliului de Administraţie al Societăţii Române de Televiziune, propusă acolo de Partidul Conservator. După aceea, Oana Popescu a fost şef al cancelariei preşedintelui-director general al TVR Alexandru Sassu.
Petre Popescu, fost prezentator al Telejurnalului de vremea lui Ceauşescu, este şi una din vedetele serialului TVR în decembrie 1989 prezentat pe acest blog.
Actualizare 15 decembrie 2010: Înlocuire înregistrare de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare de pe youtube.
Alt fragment din emisiunea cu Viorel Oancea (fost primar al Timişorii, acum politician PDL) de la TV Europa Nova (probabil în decembrie 1997). Discuţiile din această parte a emisiunii sînt despre problema agenturilor străine în revoluţia din Timişoara, prilej pentru mine de a-mi manifesta simţămintele creştineşti de milă faţă de caghebişti.
Ultimul fragment pe care-l prezint pe acest blog din teza de doctorat din 1997 a profesorului american Rich Andrew Hall avînd titlul: “Rescrierea istoriei revoluţiei. Relaţiile într-un regim autoritar şi triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Lucrarea respectivă este mai amplă, am prezentat aici doar fragmente din ea.
Pentru republicarea în altă parte a acestei lucrări este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net
În două din ţările est-europene cu cele mai stricte regimuri – Germania de Est şi Cehoslovacia – izbucnirea unor demonstraţii antiguvernamentale fără precedent în toamna lui 1989 a instigat unele persoane din cadrul nomenclaturii de partid şi oferit acestora posibilitatea să înlăture liderii aripii dure a partidului (Erich Honnecker respectiv Milos Jakes). Mai mult, după ce încercările pripite ale forţelor de securitate de a zdrobi aceste demonstraţii au avut un efect de bumerang şi în fapt au catalizat manifestările împotriva regimului politic, aceste instituţii în cea mai mare parte s-au retras pe margine. Reţinerea instituţiilor de ordine publică ale statului de la apărarea agresivă a conducerii de partid şi a regimului comunist a îngăduit într-o primă fază înlăturarea liderilor din aripa dură a regimului, iar apoi colapsul regimului comunist.
Protestul antiguvernamental din România evidenţiază diferenţele esenţiale între caracterul instituţional al regimului [comunist] din România, comparat cu celelalte două regimuri dure. Protestele antiguvernamentale din România nu au putut determina îndepărtarea lui Ceauşescu din poziţia de secretar general al PCR fiindcă Partidul Comunist Român îşi pierduse de mult timp caracterul corporatist. În schimb, membrii C.P.Ex. au susţinut cu obedienţă hotărîrea lui Ceauşescu de a reprima demonstraţiile din Timişoara. Aparatul de stat al securităţii şi armata au participat la apărarea agresivă şi sîngeroasă a regimului la Timişoara. Semnificativ, nici măcar cînd li s-a oferit oportunitatea perfectă, prin absenţa de două zile a lui Ceauşescu datorită vizitei sale în Iran, nomenclaturiştii de partid de rang înalt n-au acţionat pentru a-l înlătura din poziţia de secretar general şi nici securitatea sau armata n-au lansat o lovitură de stat pentru a sfîrşi cu conducerea sa.
Cazul românesc oferă o confirmare a teoriilor lui Theda Skocpol şi Charles Tilly că acţiunea sau inacţiunea statului este cea care joacă un rol critic, catalitic şi deseori neintenţionat în a face o revoluţie posibilă<Theda Skocpol, States and Social Revolutions: A Comparative Analysis of France, Russia, and China (Statele şi revoluţiile sociale. O analiză comparată a Franţei, Rusiei şi Chinei), New York: Cambridge University Press, 1979; Charles Tilly, From Mobilization to Revolution (De la mobilizare la revoluţie), New York: Random House, 1978>. Cuvîntările absurde şi dure ale activiştilor de partid trimişi în fabricile timişorene, retragerea tactică a armatei în cazărmi la Timişoara, tirada televizată a lui Ceauşescu din seara de 20 decembrie şi ideea sa teribil de greşită de a convoca o adunare populară de susţinere în 21 decembrie, asigurînd şi transmisia în direct a acestui eveniment către întreaga naţiune, toate acestea au încurajat populaţia şi au avut o contribuţie fundamentală la căderea regimului.
În sfîrşit, contrar multor relatări, căderea regimului Ceauşescu în 22 decembrie pare să fie nu o urmare a unei conspiraţii sau a mărinimiei securităţii, ci rezultatul unei extinderi bruşte a protestelor şi a deciziilor în mod rezonabil spontane ale comandanţilor militari de nivel mijlociu care au luat iniţiativa cînd au fost confruntaţi cu evenimente care îi depăşeau cu repeziciune. Aceasta a forţat conducerea la nivel înalt a armatei, întîi să îngăduie protestatarilor să treacă nestingheriţi spre centrul oraşului iar apoi să accepte retragerea armatei în cazărmi. Alunecarea armatei spre dezertare a pus securitatea într-o poziţie de neinvidiat şi oarecum neanticipată. Dovezile par să arate că securitatea a fost pur şi simplu depăşită de evenimente, de protestatari şi de comportarea armatei. Evenimentele din România confirmă astfel rolul central pe care D.E.H. Russell îl atribuie dezertării armatei în a face o revoluţie posibilă<D.E.H. Russell, Rebellion, Revolution, and Armed Force (Răscoală, revoluţie şi forţă armată), New York: Academic, 1974>.
Înainte de 1989 luna ianuarie era ocupată în întreaga presă cu două aniversări: a Elenei Ceauşescu (7 ianuarie) şi a lui Nicolae Ceauşescu (26 ianuarie). Presa, radioul şi televiziunea se întreceau în a preamări aceste momente istorice. Uneori, cu acest prilej, Ceauşescu dădea cîte o amnistie. În decembrie 1989, cînd eram la puşcărie, mă gîndeam că poate am norocul unei amnistii pe 26 ianuarie, cum s-a întîmplat şi în 1988, după evenimentele din noiembrie 1987 de la Braşov.
Nostalgici există şi astăzi, am ales de pe youtube nişte filmuleţe ale utilizatorului sutra00 cu cîntece ale epocii şi cu nişte imagini şi texte care prezintă realizările epocii Ceauşescu.
Primul film prezintă cîntecul “Partidul, Ceauşescu, România”, care se învăţa pe atunci şi în şcoli.
Versurile cîntecului “Partidul, Ceauşescu, România”:
Din veacuri a luptat această ţară
Şi fiii ei de veacuri au visat
Această minunată primăvară
Pe care o trăim înflăcărat
Noi împlinim tot ce-au visat străbunii
Şi ducem mai departe visul lor
Spre frumuseţea acestei ţări şi-a lumii
Spre fericirea acestui brav popor
Al doilea film, cu cîntecul Magistrala albastră (e vorba de canalul Dunăre – Marea Neagră). Cîntă Mirabela Dauer şi Dan Spătaru:
Versuri “Magistrala albastră”:
Dunăre, de acum
Porţi spre mare nou drum
Porţi spre mare mîndria
Căci ce fac şi ce spun
E şi drept, e şi bun
Cînd te-nalţi, România!
Împlinind cîte-un vis
Către veacuri deschis
Vis de aur romantic
Nu la stele visînd
Ci aici pe pămînt
Am creat dintr-un gînd
Refren:
Magistrala albastră, drum de ape şi vis
Drum de suflet purtînd
Cîntec fără cuvînt
Drum spre mare deschis
Magistrala albastră, drum de oameni născut
Ce-ţi vorbeşte, să ştii
De prezent, de trecut
Şi de mari ctitorii
Ca un semn că ei sînt
Veşnic pe-acest pămînt
Că au fost şi vor fi
Noi cu pacea-am semnat
Peste tot ce-am durat
La orice temelie
Fără teamă de greu
Noi în numele tău
Construim, Românie!
Din iubire urcînd
Ceruri peste pămînt
Din iubire de ţară
Să ne fie curat
Acest veac minunat
Am gîndit şi-am creat!
Refren
Alt filmuleţ, cu cîntecele: Ceauşescu reales, la al 14-lea congres, “Cutezător fiu al poporului” şi “Stima noastră şi mîndria, Ceauşescu – România”.
Versuri “Ceauşescu reales, la al 14-lea congres”:
Partidul, ţara, poporul
Un singur gînd şi un conducător
Uniţi clădim viitorul
Spre comunism ne avîntăm în zbor
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Sîntem stăpîni azi pe toate
În ţara noastră şi cu toţi luptăm
Să v-aratăm că se poate
Să cutezăm, să vrem şi să visăm
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
E liber, mîndru poporul
Ce-a ridicat atîtea ctitorii
E mîndru şi tricolorul
Acestei minunate Românii
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Partidul este puterea
Ce ne conduce înspre viitor
Partidul este iubirea
Pentru al nostru brav conducător
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Versuri “Cutezător fiu al poporului”:
Cutezător
Cutezător fiu al poporului
Cîntăm că azi e sărbătoare
E sărbătoarea întregului popor
Cîntăm pe cel ce ne conduce
Pe drum de soare, spre viitor
Partidului iubit şi ţării
Cu drag întreaga viaţă şi-a-nchinat
Stegar al fericirii noastre
(neînţelegibil)
Cutezător fiu al poporului
De drumuri măreţe deschizător
Noi îţi dorim mereu sănătate
Să fii oricînd pentru al tău popor
Cutezător
Cîntăm pe acela care poartă
Istorica făclie din străbuni
Pe Nicolae Ceauşescu
Pe cel mai bun dintre cei mai buni
(neînţelegibil)
Urcînd spre culmile legendelor
Se-nalţă drept (neînţelegibil)
Neobosit făuritor
Cutezător fiu al poporului
Milioane de glasuri, te cîntă în cor
Noi îţi dorim mereu sănătate
Să fii oricînd pentru al tău popor
Cutezător
Cutezător
Cutezător fiu al poporului
Milioane de glasuri, te cîntă în cor
Noi îţi dorim mereu sănătate
Să fii oricînd pentru al tău popor
Cutezător
Întru mulţi ani
Întru mulţi ani, la mulţi ani!
Întru mulţi ani
Întru mulţi ani
Întru mulţi ani!
Următorul film este cu cîntecul “Trăim decenii de împliniri măreţe” şi cu “1 Mai muncitoresc”
Versurile cîntecului “Trăim decenii de împliniri măreţe”:
Din trecut în zbor, rămîi nemuritor
În tot ce-am creat şi ţării noi am dat
Vin, sărbătoresc, pe plaiul românesc
Poporu-ntreg şi ţara în cîntec te slăvesc
Refren:
Trăim decenii de împliniri măreţe
Trăim decenii de muncă şi avînt
Trăim decenii de vis şi frumuseţe
Trăim decenii de înţelept cuvînt
Visăm decenii trăite în demnitate
Visăm decenii de drum spre comunism
Visăm decenii de suveranitate
Visăm decenii de mîndru eroism
Timp biruitor de glorii şi de dor
Noi îţi vom urma cu toţi chemarea ta
Timp de bucurii ai scumpei Românii
Poporu-ntreg şi ţara prin cîntec te-or slăvi
Actualizare 26 octombrie 2010: Înlocuire înregistrare de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare de pe youtube şi adăugare trimitere la alte înregistrări.
Prima parte a discursului televizat de la CC a lui Dumitru Mazilu. Se observă poziţia sa ferm anticomunistă (“ţara noastră n-a fost niciodată comunistă”) şi apariţia lozincii “România Mare!” (pe care însă nici Mazilu nici mulţimea n-o preia). De remarcat contrastul dintre discursul anticomunist a lui Mazilu şi discursul din studioul TVR din aceeaşi zi, dar ceva mai devreme, a lui Ion Iliescu, care-l acuza pe Ceauşescu că “a întinat numele Partidului Comunist Român şi memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară”. Mazilu pare să fi avut şanse serioase să devină conducătorul României în 22 decembrie 1989, a fost foarte bine primit de mulţime, s-a propus apoi de la balconul CC ca Mazilu să devină preşedinte (nu am înregistrarea acestui moment, dar apare în cartea lui Tatulici “Revoluţia română în direct”, pag. 92; scurt timp după această propunere au apărut zvonurile că se trage în Piaţa Palatului, unde era sediul CC; la început au fost doar zvonuri, iar mai apoi a început să se tragă efectiv, dar nu în mulţime; intenţia pare să fi fost de a dispersa mulţimea, nu de a face victime). Pînă la urmă Mazilu va deveni vicepreşedinte al CFSN. În ianuarie 1990 ziarul “România Liberă” va dezvălui că Mazilu a fost ofiţer de securitate, moment din care popularitatea sa scade simţitor. Îşi va da demisia din CFSN în 26 ianuarie 1990 şi va scrie o carte despre 1989 – “Revoluţia furată” (1991), în care-l critică pe Ion Iliescu, acuzîndu-l că a furat revoluţia. A pretins că a fost în 1991 victima unei agresiuni, la Geneva, sugerînd că cei aflaţi la putere în Bucureşti ar fi pus la cale agresiunea. Mai apoi însă s-a împăcat cu Ion Iliescu, acesta numindu-l în 2004 în colegiul naţional al Institutului Revoluţiei Române.
Chicago Tribune, printre alte articole despre revoluţia română, publică şi unul care arată că guvernul american era dispus să accepte în decembrie 1989 o intervenţie militară sovietică în România. Ăsta e motivul pentru care soră-mea, la manifestaţia românilor din Chicago prezentată deja pe acest blog (linc) a ţinut să precizeze că e bine ca România să primească ajutor în arme, dar nu e nevoie de soldaţi străini. Ziarul e aproape sigur din 25 decembrie 1989, dar nu sînt 100% sigur fiindcă soră-mea mi-a trimis doar tăieturi din el. Tăietura asta era cu alte tăieturi din ziarul din 25 decembrie, dar nu scrie pe ea data. Articolul face referire la declaraţii date duminică, deci în 24 decembrie 1989, ceea ce e un alt indiciu că ziarul e din data de 25. Iată articolul:
Comentarii recente