Luptătorii remarcaţi în revoluţie rămîn fără indemnizaţii şi în 2013 decembrie 12, 2012

Nouă actualizare (14 decembrie 2012): Actul normativ s-a publicat în Monitorul Oficial nr. 845/13 XII 2012. Este vorba de Ordonanţa de urgenţă nr. 84/2012.

Actualizare: Declaraţie Victor Ponta

Agerpres anunţă că printr-o ordonanţă de urgenţă, guvernul a hotărît (linc) prelungirea efectelor art. 18 şi 19 din legea 283/2011 şi în anul 2013. Asta înseamnă că nici în acest an revoluţionarii “remarcaţi prin fapte deosebite” nu vor primi indemnizaţii, iar numărul biletelor CFR gratuite va fi ca în anul 2012 – 3 bucăţi.

Iată textul ordonanţei, cum apare pentru discuţii pe saitul Ministerului Finanţelor (linc). Nu am găsit-o încă publicată în Monitorul Oficial. Precizarea care afectează revoluţionarii este la articolul 9:

Propagandă în “Adevărul” pentru graţierea criminalului Stănculescu

“Am vrut să îl lichidez pe generalul Militaru” (linc), e titlul unui interviu publicat de Andrei Crăciun şi Cristian Delcea în ziarul “Adevărul”, în care ziarul care se pretinde indignat de crimele revoluţiei face propagandă pentru graţierea criminalului Stănculescu. Acesta este prezentat ca un fel de dizident al FSN-ului instalat la putere în 1989, deşi a avut funcţia de ministru în guvernul FSN mult mai multă vreme decît generalul Militaru.

Chiar primele întrebări din interviu sînt legate de graţiere:

Teoria basarabenilor-criminali în istoriografia românească decembrie 5, 2012

Printre teoriile care încearcă să explice “cine a tras în noi” în decembrie 1989 capătă tot mai multă popularitate cea care atribuie rolul acesta unor agenţi KGB din Basarabia.

Ruxandra Cesereanu, în cartea “Deconstrucţia unei revoluţii” (linc) enumeră teoriile care s-au enunţat cu privire la revoluţia română. Este o carte de nivel academic care nu susţine o anumită teorie ci pur şi simplu enumeră diferitele abordări din istoriografia românească legate de 1989.
Apropo de terorişti, Cesereanu enumeră 10 ipoteze despre aceştia, din care ipoteza 5 spune că teroriştii au fost “militari sovietici racolaţi din rîndul unor basarabeni (a căror limbă maternă era româna)” (Găsiţi citatul la sfîrşitul paginii 97 începutul paginii 98 a cărţii aflate la lincul indicat pe internet).

Gheorghe Gherghina, secretar de stat la Ministerul Finanţelor: Indemnizaţia revoluţionarilor să fie în funcţie de indicatorul social de referinţă octombrie 7, 2012

USL pregăteşte noi indemnizaţii pentru toţi revoluţionarii (linc) este titlul unui articol scris de Cristian Delcea şi Mihai Voinea pe saitul “Adevărul” din 4 iunie 2012, unde se anunţă “noi indemnizaţii de la 1 iulie”. După ce data de 1 iulie a trecut, pe 5 iulie Cristian Delcea scria în acelaşi ziar: “Guvernul doreşte reacordarea indemnizaţiilor pentru revoluţionari” (linc). Sîntem acum în octombrie, nici guvernul nu a reluat plăţile indemnizaţiilor pentru revoluţionari sistate prin Legea 283/2011, nici ziariştii de la “Adevărul” nu au roşit pentru dezinformările pe care le-au răspîndit. Dar discuţii pe această temă se poartă în cadrul guvernului, care se vor lungi probabil pînă în 2013 cînd oricum efectul legii 283/2011 va dispărea (acea lege a fost dată cu aplicare numai în 2012). Scopul discuţiilor pare să fie mai degrabă micşorarea pe viitor a indemnizaţiilor revoluţionarilor, nu reluarea lor în plată acum. Pe saitul SSPR (linc) este postată o adresă trimisă de domnul Gheorghe Gherghina, secretar de stat în Ministerul Finanţelor, către Georgeta Bratu, secretar de stat la Ministerul Muncii, referitoare la problema indemnizaţiilor pentru revoluţionari. Redau textul acestei adrese. Îngroşările unor fragmente îmi aparţin. Atrag atenţia asupra ultimei fraze, în care se cere stabilirea indemnizaţiei revoluţionarilor în funcţie de indicatorul social de referinţă, nu în funcţie de cîştigul salarial mediu brut pe economie, cum este trecut acum în Legea 341/2004. Pentru anul 2012 valoarea indicatorului social de referinţă e de 500 lei (linc).

Doamnei Georgeta Bratu,
Secretar de Stat, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
adresa: Str. Dem. l. Dobrescu, nr. 2-4
Sector 1
Bucureşti
Referitor la proiectul de Memorandum cu tema “Modificarea unor prevederi ale legislaţiei ce vizează drepturi recunoscute persoanelor care beneficiază de Legea nr. 341/2004 Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, retransmis cu adresa dumneavoastră nr. 1211/GB/2012, vă comunicăm următoarele:

Motivele amendării lui Gelu Voican Voiculescu, cel care era cît pe-aci să ajungă secretar de stat la SSPR iunie 5, 2012

Gelu Voican Voiculescu este unul din numele care s-au vehiculat pentru şefia SSPR după instalarea guvernului Ponta, scriu Mihai Voinea şi Cristian Delcea în “Adevărul” (linc):

“De la învestirea noului Guvern şi pînă acum, mai multe nume au fost date ca sigure pentru postul de şef al revoluţionarilor. Partidul Social Democrat a ţinut ca şefia SSPR să-i aparţină, împiedicînd numirea liberalului Puiu Fesan. Propunerile PSD au fost dintre cele mai controversate. Cel mai vehiculat nume a fost al lui Gelu Voican Voiculescu. Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a insistat pe lîngă premierul Ponta pentru a-l urca pe Voiculescu în fruntea revoluţionarilor. Conştient de gradul de risc uriaş pe care-l presupunea o restauraţie de tip iliescian, premierul a renunţat la varianta Voiculescu. „Am fost solicitat să desemnez pe cineva la şefia revoluţionarilor. Au fost mai multe variante, e adevărat că a fost şi Gelu Voican o variantă, dar pînă la urmă ne-am oprit la Meşter”, ne-a declarat Ion Iliescu”.

În continuare ziarul “Adevărul” afirmă greşit, cu lipsa de profesionalism cu care ne-a obişnuit, că “Gelu Voican Voiculescu a fost dovedit de CNSAS drept turnător al Securităţii”. După cum s-a explicat în repetate rînduri pe acest blog, CNSAS-ul nu a dovedit că Voican Voiculescu a fost turnător al securităţii ci, din contră, a pretins că acesta n-ar fi colaborat cu acea instituţie. Împotriva voinţei CNSAS, eu şi, separat de mine, Gregorian Bivolaru, am introdus o acţiune în justiţie ca să dovedim contrariul afirmaţiilor CNSAS. În acest proces CNSAS-ul figurează ca pîrît, alături de Gelu Voican Voiculescu. Deocamdată nu pot zice că am dovedit ceva, căci procesul e încă în curs, dar sînt optimist cu privire la deznodămînt. În cazul în care voi cîştiga acest proces, numai ziariştii mincinoşi vor putea spune că “Gelu Voican Voiculescu a fost dovedit de CNSAS drept turnător al Securităţii”. Ziariştii corecţi (dacă o fi existînd aşa ceva în România) ar trebui să spună că “Marius Mioc şi Gregorian Bivolaru au dovedit, împotriva voinţei CNSAS, că Gelu Voican Voiculescu a fost turnător al securităţii şi totodată au dovedit că CNSAS a încercat să muşamalizeze colaborarea lui Voican Voiculescu cu securitatea”.

Viorel Marineasa: “Teroriştii printre noi. Adevărul despre ucigaşii Revoluţiei” de Grigore Cartianu (recenzie) februarie 13, 2012

Scriitorul şi conferenţiarul universitar timişorean Viorel Marineasa mi-a trimis o nouă recenzie legată de o carte despre revoluţia din 1989: “Teroriştii printre noi. Adevărul despre ucigaşii revoluţiei” de Grigore Cartianu. Respectiva recenzie a fost publicată şi în revista timişoreană “Orizont”. O prezint acum şi cititorilor acestui blog.

Despre volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor. Să mori împușcat ca un animal sălbatic” al lui Grigore Cartianu am scris cu vreun an în urmă. Observam atunci că prima sută de pagini este compromisă de faptul că autorul și-a însușit cu deosebită osârdie teoriile lui Alex Mihai Stoenescu, conform cărora „revoluția” din România ar fi fost rodul acțiunii orchestrate a serviciilor secrete străine, dar recunoșteam că, pe următoarele 400, Cartianu își demonstrează talentul, reconstituind pas cu pas drumul cuplului prezidențial până sub zidul cazărmii de la Târgoviște.
Noua sa carte, Teroriștii printre noi. Adevărul despre ucigașii Revoluției (Editura Adevărul Holding, București, 2011), este consecința unei munci de echipă. Lui Cristian Delcea și lui Mihai Voinea li se datorează investigația jurnalistică (lor li se poate adăuga Laurențiu Ungureanu, cel ce a refăcut filmul evenimentelor de la Craiova), iar Andrei Crăciun i-a coordonat. În ce-l privește, Grigore Cartianu a alcătuit planul de ansamblu, a scris capitolul introductiv, a „supervizat întreaga construcție” și a așezat în final un șir de editoriale (când complementare, când de direcție în raport cu zdroaba de pe teren) având legătură sau tangență cu tema.

O propunere neavenită a domnului Raymond Luca ianuarie 5, 2012

Pe saitul ziarului “Adevărul”, în 3 ianuarie 2012, Cristian Delcea şi Mihai Voinea publică un interviu cu Raymond Luca, preşedintele Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor: Revoluţionarii, o veşnică problemă a României (linc) (nu ştiu de ce veşnică şi de ce problemă; oare vom vedea şi articole cu titlul “Deţinuţii politici, o veşnică problemă a României” sau “Deportaţii în Bărăgan, o veşnică problemă a României”?). Nu voi analiza acum în întregime acest interviu. Mă voi referi doar la un fragment, în care e dezvăluită o propunere legislativă de schimbare a legii 341/2004:

Fără revoluţionari delincvenţi

Raymond Luca are în vedere o iniţiativă legislativă prin care să modifice Legea Recunoştinţei pentru a elimina delincvenţii din rîndul revoluţionarilor. El spune că pe viitor revoluţionarii care comit acte antisociale (furt, viol, crimă, corupţie) vor rămîne şi fără certificate de revoluţionar în momentul în care există o decizie judecătorească pe numele lor.

Tribunalul Bucureşti confirmă că Gelu Voican Voiculescu a fost un borfaş de drept comun. Noi aberaţii conspiraţioniste în “Adevărul” decembrie 30, 2011

prima pagină a chemării în judecată formulată de Gelu Voican Voiculescu

Tribunalul Bucureşti: Arestarea lui Gelu Voican Voiculescu în anii ’70 a fost politică (linc), scrie ziarul “Adevărul” într-un articol de Liliana Năstase şi Ionel Stoica afişat pe sait în 22 decembrie 2011. Este un exemplu cu privire la dezinformarea prin omisiune practicată de presa “quality” românească.

Pe portalul instanţelor (linc) vedem următoarea soluţie care s-a dat în 21 decembrie 2011 în dosarul 63354/3/2010 în care Gelu Voican Voiculescu dăduse în judecată statul român în temeiul legii 221/2009: “Admite în parte acţiunea. Constată caracterul politic al măsurii administrative a exmatriculării reclamantului în anul 1959 de la Institutul de Petrol şi Gaze şi Geologie, al urmăririi informative în perioada 1965-1989, al reţinerii şi arestării în perioada 6 mai – 22 iulie 1970. Respinge capetele de cerere IV, V şi VI ca neîntemeiate”. Hotărîrea poate fi atacată cu recurs.

Capetele de cerere IV, V şi VI care au fost respinse de instanţă se referă la constatarea caracterului politic al condamnării lui Gelu Voican Voiculescu la 1 an şi 6 luni închisoare, în 1985 (din care a ispăşit efectiv 11 luni), la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit şi la plata cheltuielilor de judecată.

Roşeţ de la Caransebeş, martorul care confirmă invazia turiştilor sovietici din 1989 decembrie 19, 2011

“În faţa Comisiei Senatoriale [de cercetare a evenimentelor din Decembrie 1989], Iulian Vlad, şeful Securităţii în 1989, povestea un incident petrecut la Caransebeş, în zilele Revoluţiei: „La căpitanul Ruşeţ, şef de miliţie la Caransebeş, au venit în acele zile trei cetăţeni sovietici cu o maşină. Au spus că au lovit-o şi că le trebuie hîrtie, ca să poată circula. Cei de acolo au încercat să le mai ceară explicaţii, iar unul dintre sovietici le-a spus: «Hai, colega, că sîntem şi noi militari, ca dumneata!»”, explicau Mihai Voinea şi Cristian Delcea în articolul “Adevărul redeschide dosarele revoluţiei: Turiştii sovietici de la Valea Rea” (linc) de pe saitul adevarul.ro din 28 februarie 2010.

Declaraţia lui Ruşeţ, preluată indirect prin Iulian Vlad, este considerată de ziarul “Adevărul” una din dovezile privind invazia de turişti sovietici care ar fi năvălit România în decembrie 1989, şi care nu erau simpli turişti ci agenţi KGB. Dovada – chiar unul dintre ei i-ar fi spus lui Ruşeţ că e militar.

Cine este acest domn Ruşeţ? O aflăm din revista “Europa” nr. 20/1991, revistă care lua apărarea absolut tuturor celor care, în prima parte a anilor ’90, erau arestaţi pentru participare la crimele din decembrie 1989. Şeful acestei reviste – Ilie Neacşu – a devenit mai apoi parlamentar PRM. Alături de “România Mare”, revista “Europa” era cunoscută pentru simpatiile făţişe pentru regimul Ceauşescu şi pentru toţi slujitorii acestuia, indiferent dacă sînt din securitate, armată sau nomenclatura de partid.

“Dau publicităţii scrisoarea ofiţerului Roşeţ Gheorghe, fost şef al Miliţiei oraşului Caransebeş, în prezent arestat, purtat prin tribunale împreună cu subordonaţii săi. Nu fac nici un fel de precizare. Îmi fac însă datoria de credinţă faţă de profesia de ziarist, pusă în slujba adevărului şi a poporului român”, scria Angela Băcescu, redactoare la revista “Europa”. Hai să dăm şi noi publicităţii această scrisoare.

Scrisoare către poporul român din penitenciarul din Timişoara
Ziua cea mai neagră a oamenilor de la organele M.I. din Caransebeş

Mircea Dinescu cere demiterea lui Grigore Cartianu decembrie 8, 2011

Un articol nesemnat de pe saitul dcnews.ro (linc):

Mircea Dinescu a încetat să mai scrie în Cațavencii, așteptînd o discuție cu Dinu Patriciu, plecat din țară. Dinescu speră să se ajungă la demiterea lui Grigore Cartianu, redactor-șef Adevărul, pe care îl acuză că face reclamă Securității și este un profitor al Revoluției din 1989.