Cercetările Parchetului în dosarul revoluţiei (1). Consideraţii generale mai 23, 2013

Vestitul dosar 97/P/1990, în care procurorul Dan Voinea conexase toate cauzele legate de revoluţia din 1989 rămase nesoluţionate, a primit în 2010 o ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale. Voi reproduce în serial această ordonanţă, care sintetizează cercetările făcute de parchet în cauzele revoluţiei.

R O M Â N I A
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PARCHETELOR MILITARE
Nr. 97/P/1990
ORDONANŢĂ
18.10.2010
Procurori militari mr. magistrat Mihalache Codruţ, mr. magistrat Tudor Marian şi cpt. magistrat Culea Claudiu, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare
Examinând materialul de cercetare efectuat în dosarul nr. 97/P/1990, privind faptele comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, fapte care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a unor persoane, precum şi distrugerea unor bunuri
CONSTATĂM URMĂTOARELE:
I. CONSIDERAŢII GENERALE
Evenimentele ce aveau să se declanşeze în ţara noastră la finele anului 1989 s-au înscris în procesul general est-european marcat de căderea regimurilor comuniste, conducând la eliminarea elementelor specifice sistemelor totalitare: dictatura partidului unic, caracterul excesiv centralizat al economiei etc.
Fostul preşedinte, Nicolae Ceauşescu, prin poziţia adoptată, a determinat o izolare totală a ţării noastre pe plan extern, fără precedent în trecutul istoric al României. În plan intern, consecinţa a fost accentuarea stărilor de nemulţumire în toate păturile sociale şi radicalizarea sensibilă a opiniei publice până la crearea unei situaţii deosebite, aşa cum evenimentele ulterioare aveau să o confirme.

31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială “Decembrie 1989″. “Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie” decembrie 19, 2012

“Renaşterea Bănăţeană” din 5 aprilie 1994 despre conferinţa de presă a Comisiei Senatoriale Decembrie 1989

Am mai pomenit pe acest sait despre activitatea Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″, condusă iniţial (legislatura 1990-1992) de Sergiu Nicolaescu, iar în legislatura 1992-1996 de Valentin Gabrielescu (o scurtă perioadă şi Constantin Ticu Dumitrescu a fost în fruntea comisiei). Vezi:
- Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″ pe care o condusese
- Adresările Asociaţiei “17 Decembrie” către Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ condusă de Valentin Gabrielescu
- Boicotarea Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″ de către Asociaţia “17 Decembrie”
- Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale “Decembrie 1989″ (1994)
- Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)

Cînd unii membri ai Comisiei Senatoriale s-au deplasat la Timişoara, m-am prezentat la un dialog cu aceştia, fără însă să accept depunerea de mărturii. După respectivul dialog, în 1 aprilie 1994 am organizat o conferinţă de presă (pomenită în articolul de mai sus din “Renaşterea Bănăţeană” din 5 aprilie 1994) în care am reiterat poziţia asociaţiei “17 Decembrie” Timişoara, a cărei “Comisie pentru adevăr şi dreptate” o reprezentam. Adică: refuzul depunerii de mărturii în faţa comisiei senatoriale pînă nu se vor dezminţi informaţiile false din raportul lui Sergiu Nicolaescu şi pînă cînd Comisia Senatorială nu-şi va propune ca scop tragerea la răspundere a criminalilor din decembrie 1989. În aceeaşi zi a ţinut o conferinţă de presă şi senatorul Valentin Gabrielescu, secretar general al PNŢCD şi preşedintele Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″. A fost întrebat de ziarişti şi despre boicotul revoluţionarilor timişoreni anunţat de mine. “Renaşterea Bănăţeană” a consemnat: “dl. Valentin Gabrielescu a motivat imposibilitatea formulării unui răspuns clar prin faptul că, din punctul de vedere al comisiei pe care o conduce, raportul este ‘pur personal şi nu are nici o legătură cu comisia care nu şi-l însuşeşte’. În rest argumentaţia s-a bazat şi pe ineleganţa unei polemici în presă cu un coleg de senat. Cu o notă de umor, însă, dl. Gabrielescu a precizat: ‘Reprezentantul celor de la 17 Decembrie, Marius Mioc, deşi n-a vrut să declare nimic, a vorbit totuşi vreo trei ore; şi a spus destule lucruri care ne interesau’.”.

Într-un fel, domnul Gabrielescu a sugerat că boicotul anunţat de mine nu era o chestie serioasă. Cei care au citit relatarea din presă au putut rămîne cu convingerea că eu însumi am încălcat boicotul la care am îndemnat pe alţii.

Recent am cerut Senatului, în temeiul legii 544/2001, să îmi trimită transcrierea convorbirii avută de mine în 31 martie 1994 cu respectiva Comisie Senatorială. Am primit transcrierea pe care o prezint mai jos. Convorbirea se păstrează la Senat, înregistrată pe bandă audio. Am cerut să mi se dea şi o copie a înregistrării audio, într-un format ascultabil pe computer, dar mi s-a răspuns că nu au mijloace tehnice să convertească înregistrarea de pe bandă de casetofon în format electronic.

În transcrierea făcută de funcţionarii Senatului nu sînt precizate numele interlocutorilor mei. Principalul meu partener de discuţie a fost Valentin Gabrielescu, care era preşedintele Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″. Dacă-mi amintesc bine, iniţial era un alt senator care voia să mă audieze dar după ce am făcut scandal am fost audiat de şeful Gabrielescu personal. Nu ştiu însă dacă acea parte pînă a obţine să fiu audiat de Gabrielescu personal a fost înregistrată audio şi apare în această transcriere. Alături de Gabrielescu a asistat la discuţii şi senatorul Hoszu Zoltan de la UDMR, care însă a intervenit foarte rar. Cel de-al treilea senator membru al comisiei care se deplasase la Timişoara şi care fusese primul care voise să mă audieze se ocupa de audierea altor doritori, într-o altă încăpere din sediul prefecturii. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat scurte comentarii ale mele actuale.

COMISIA DE ANCHETĂ A EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989

Transcrierea după casete audio a audierii din 31 martie 1994, la Timişoara

Domnul:
Vă rog să vă spuneţi numele dumneavoastră.

Domnul Marius Mioc:
Sunt Marius Mioc. Reprezint Comisia pentru adevăr şi dreptate a Asociaţiei „17 Decembrie”.

Slobodan Bachici, avocatul securistului Traian Sima: “N-au fost la Timişoara nici spioni sîrbi şi nici spioni unguri” august 15, 2012

Slobodan Bachici a fost avocatul lui Traian Sima, şeful securităţii Timiş, în procesul revoluţiei din Timişoara. Acest proces e numit “procesul de la Timişoara” pentru că în prima sa fază Curtea Supremă a hotărît ca şedinţele de judecată să se desfăşoare la Timişoara, la Casa Tineretului. Cînd l-am dat în judecată pe Traian Sima pentru arestare nelegală în timpul revoluţiei, cerîndu-i despăgubiri (fapt despre care am pomenit deja pe acest blog, prezentînd şi hotărîrea judecătorească respectivă – linc), acesta a ales iniţial să fie apărat tot de Slobodan Bachici. În apărarea sa fostul şef al securităţii timişene a susţinut că procesul penal în care a fost condamnat, şi care era o dovadă principală cu privire la pretenţiile mele (era precizată vinovăţia lui Sima inclusiv pentru arestare nelegală) a avut un caracter politic şi hotărîrea judecătorească nu reflectă realitatea. În această situaţie n-am pierdut prilejul să depun la dosarul instanţei interviul pe care însuşi avocatul lui Sima l-a dat revistei timişorene “Gazeta de Vest” din 4 octombrie 1990 şi în care spune fără echivoc că procesul clientului său nu are caracter politic ci doar penal. Am învederat totodată instanţei faptul că, prin alegerea tot a lui Slobodan Bachici ca să-l reprezinte şi în procesul cu mine, Traian Sima arată că a fost încîntat de prestaţia acestui avocat, ceea ce e firesc dacă ţinem seama de pedeapsa mică primită (15 ani închisoare) raportată la gravitatea faptelor săvîrşite.

Reproduc mai jos interviul respectiv, luat de Dinu Barbu. Adăugirile mele sînt cu litere cursive între paranteze drepte.

“Domnule gazetar, asta e o prostie!”

Alexandru Tacu despre frauda “revoluţiei” din 14 decembrie 1989 de la Iaşi august 3, 2012

Alexandru Tacu este un fost deţinut politic ieşean, semnatar în 1989, alături de Dan Petrescu, a “declaraţiei de la Iaşi” care s-a difuzat la radio Europa Liberă în 9 octombrie 1989 şi în care se protesta împotriva regimului Ceauşescu. În cartea “Revoluţia la negru. Iaşi 14 decembrie 1989, începutul revoluţiei române? – o fraudă!” (editura 3D Arte, 2010 – linc) domnia sa comentează ceea ce dînsul consideră o fraudă istoriografică – aşa-zisul început al revoluţiei române în 14 decembrie 1989 la Iaşi.

Cartea domnului Tacu este o replică la o altă carte – “Iaşi 14 decembrie 1989 – începutul revoluţiei române?” apărută în 2000 la editura Cogito din Oradea sub îngrijirea lui Gheorghe Florescu, profesor universitar, şi a lui Cassian Maria Spiridon, unul din autodeclaraţii lideri ai “revoluţiei” ieşene şi principalul propagandist al acesteia după 1989, cît şi la unele articole din presa ieşeană despre ziua de 14 decembrie 1989. “Nişte impostori au machiat o sosie, un fel de raport-lucrare, aş numi-o cu maliţiozitate antologie de truc şi chestii, prin excelenţă de sorginte tupeist-livrescă (…) Estimez discuţia asupra ‘maculaturii’ ca fiind de stringentă actualitate, deşi ceva timp de la aventura imbroglio a trecut” (pag. 8), “Falsificatorii de istorie, de fapt infractori de drept comun, cu o formulă brigantescă: Sesam deschide-te!, au reuşit tot ce şi-au dorit: o structură privată numită Asociaţia 14 decembrie 1989, ‘cetăţeni de onoare ai urbei’, titluri naţionale în grad de cavaler acordate de preşedintele penal Ion Iliescu” (pag. 136), spune domnul Tacu.

Volumul editat de Gheorghe Florescu şi Cassian Spiridon susţine că în 14 decembrie 1989 în Piaţa Unirii din Iaşi s-ar fi încercat organizarea unei manifestaţii anticeauşiste, care ar fi eşuat datorită prezenţei forţelor de ordine, iar această încercare eşuată ar fi reprezentat de fapt începutul revoluţiei române. Ideea a fost popularizată ulterior în presă (mai ales ieşeană) şi de persoane precum Alex Mihai Stoenescu (informator al securităţii – linc) şi a ajuns şi în manualele şcolare de istorie. Domnul Tacu a citit cartea îngrijită de Florescu şi Spiridon “cu atenţia martorului sub ochii căruia în 14 decembrie 1989 nu s-a petrecut nimic evenimenţial în Piaţa Unirii, cît şi pe platforma Combinatului de utilaj greu, de natură să sugereze iminenţa unui protest politic, sau mă rog, o revoltă antiregim” (pag. 7-8).

Richard Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România (V). Recapitularea dovezilor martie 9, 2012

În 2009 am publicat pe acest blog traducerea unor fragmente din teza de doctorat a profesorului american Richard Andrew Hall – “Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Respectiva teză de doctorat a fost susţinută în decembrie 1996 la Universitatea Indiana. Voi prezenta în perioada următoare noi fragmente din această teză de doctorat. În textul lucrării domnului Hall, fragmentele pe care le voi prezenta sînt anterioare celor deja traduse, care au fost numerotate 1-8, şi le voi numerota cu cifre romane. Cu litere cursive între paranteze drepte am introdus în text unele comentarii ale mele.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Fragmentele deja traduse din teza de doctorat a profesorului Hall:
- Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989
- O privire de ansamblu asupra revoltei din Timişoara
- “Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revoluţia de la Timişoara
- Întrebări despre tratarea cazului Tokes de către regim
- Recapitularea dovezilor – fragmentul prezentat acum
- Ceauşescu pleacă în Iran
- 18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
- 20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
- Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
- Cine a aruncat “petarda”?
- Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti
- Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?
- Ceauşeştii în timpul fugii
- Concluzii

Recapitularea dovezilor

Richard Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu (III). “Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara februarie 7, 2012

În 2009 am publicat pe acest blog traducerea unor fragmente din teza de doctorat a profesorului american Richard Andrew Hall – “Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Respectiva teză de doctorat a fost susţinută în decembrie 1996 la Universitatea Indiana. Voi prezenta în perioada următoare noi fragmente din această teză de doctorat. În textul lucrării domnului Hall, fragmentele pe care le voi prezenta sînt anterioare celor deja traduse, care au fost numerotate 1-8, şi le voi numerota cu cifre romane. Cu litere cursive între paranteze drepte am introdus în text unele comentarii ale mele.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Fragmentele deja traduse din teza de doctorat a profesorului Hall:
- Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989
- O privire de ansamblu asupra revoltei din Timişoara
- “Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara – fragmentul prezentat acum
- Ceauşescu pleacă în Iran
- 18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
- 20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
- Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
- Cine a aruncat “petarda”?
- Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti
- Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?
- Ceauşeştii în timpul fugii
- Concluzii

“Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara

Ceauşescu s-a luptat cu poporul (din “Flacăra lui Adrian Păunescu”) noiembrie 11, 2010

Al doilea articol pe care l-am publicat în “Flacăra lui Adrian Păunescu” referitor la revoluţia din 1989 şi republicat în cartea mea “Libertatea şi politrucii”. Cu litere cursive sînt fragmentele care au fost eliminate de redacţie din textul publicat (ele au apărut însă în “Libertatea şi politrucii”), iar între paranteze drepte cu litere cursive sînt comentariile mele de acum.

Ceauşescu s-a luptat cu poporul

Culisele revoluţiei (9). În 1994 am cerut destituirea domnului Măgureanu datorită lipsei de profesionalism a raportului SRI despre revoluţie (video) iulie 19, 2010

A 9-a parte a emisiunii “Culisele revoluţiei” difuzată în decembrie 2003 la TVR Timişoara. Invitaţi: Virgil Măgureanu (fost director SRI), Radu Tinu (fost adjunct al şefului Securităţii Timiş), Remus Avramescu (reporter la TV Belgrad, printre primii ziarişti străini care au transmis despre revoluţia din Timişoara), Miodrag Milin (istoric timişorean, autor al mai multor cărţi despre revoluţie), Constantin Chiticaru (maior în rezervă, fost membru al mişcării CADA), Florin Kovacs (avocat, cîştigător al unui proces de daune legat de revoluţie), Adrian Sanda (fost membru al Frontului Democratic Român, avea să devină apoi secretar de stat la SSPR din partea PSD), Tudorin Burlacu (deasemeni fost membru al Frontului Democratic Român), Sorin Oprea (lider al mulţimii în 16 decembrie 1989, şef al gărzii Frontului Democratic Român), Marius Mioc, Costel Bursuc (pe atunci preşedinte al Asociaţiei Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie). Emisiunea era transmisă în direct în Piaţa Operei. Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele opt părţi ale emisiunii:
- Noi am mers cu gîndul “acum ori niciodată”.
- Revoluţia n-a început de la Tokes. Enoriaşii au fost una, revoluţionarii au fost alţii
- Acel scenariu cu aprilie ’90 care s-a vehiculat nu e atît de important
- Să ne spună domnul Radu Tinu dacă şi-a realizat visul de a-l lovi peste coaie pe cheferist
- În 18 decembrie Timişoara părea înfrîntă
- Măgureanu: “Terorişti externi n-au putut fi probaţi şi există suficiente amănunte pentru a demonstra imposibilitatea existenţei unor asemenea terorişti”
- În noaptea de 22 în Operă s-a făcut o pană de curent. A fost momentul în care colonelul Zeca a reuşit pentru prima dată să-şi introducă soldaţii printre noi
- Măgureanu: “Nu exista nici o persoană din România care să facă parte din vreo înţelegere cu cineva din afară. O spun cu toată certitudinea”

Transcriere înregistrare:

Ion Cristoiu, vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei aprilie 12, 2010

În continuarea analizei rolului pe care Ion Cristoiu l-a jucat în felul cum opinia publică înţelege revoluţia din 1989, analiză pe care am făcut-o în cartea “Falsificatorii istoriei” din 1994, reproduc articolul “Ion Cristoiu, vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei”. Cu unele scurtări, acest articol a apărut prima oară în “Almanahul Banatului” 1994. La acea vreme activam în cadrul asociaţiei “17 Decembrie” a răniţilor şi familiilor îndoliate din revoluţie, unde înfiinţasem “Comisia pentru Adevăr şi Dreptate”. Ca majoritatea textelor din cartea “Falsificatorii istoriei”, şi acest text l-am prezentat în numele respectivei asociaţii.

Fostul şef al Securităţii Timiş: “Viaţa mea e distrusă 100%”, şi cine mă finanţează pe mine ianuarie 18, 2010

Ziarul “Adevărul” din 23 decembrie 2009 (linc) a publicat un articol de Ştefan Both cu lamentările fostului şef al Securităţii Timiş din decembrie 1989, Traian Sima, care declară că viaţa sa e complet distrusă. Motivul nefericirii fostului securist este faptul că trebuie să-mi cedeze o treime din pensie. Reproduc din articolul apărut în “Adevărul”: