Noiembrie 1989 la Chişinău. Glasul victimelor. “Socot absolut imposibilă, după cele văzute, aflarea mea în continuare în rîndurile partidului” noiembrie 7, 2012

Am mai prezentat pe acest blog evenimentele din 7 şi 10 noiembrie 1989 de la Chişinău, începute cu oprirea paradei militare sovietice în 7 noiembrie (aniversarea revoluţiei bolşevice), continuate cu incendierea Ministerului de Interne al RSS Moldoveneşti în 10 noiembrie şi urmate de schimbarea prim-secretarului acestei republici sovietice. Fiindcă nu vreau să mă repet, îndemn cititorii să citească articolele mele mai vechi:
- 16 noiembrie 1989: izbînda gorbaciovismului în RSS Moldovenească
- 7 şi 10 noiembrie 1989 – ciocniri ale forţelor de ordine cu mulţimea la Chişinău
- 10 noiembrie 1989, incendierea ministerului de interne la Chişinău

Prezint acum alte relatări din presa momentului despre acele evenimente, şi anume articolul “Vorbesc victimele” publicat de “Literatura şi Arta” din 23 noiembrie 1989 şi semnat “Secţia publicistică” sub genericul “Ce s-a întîmplat totuşi la 7 şi 10 noiembrie la Chişinău?”.

Vorbesc victimele

A murit Leonida Lari. “Nimeni şi noi” – un articol din 1988 decembrie 11, 2011

Actualizat 12 decembrie 2011, ora 2:40: Am isprăvit transcrierea articolului Leonidei Lari.

Leonida Lari, poeta basarabeană care a luptat pentru România Mare, a murit astăzi la Chişinău, la vîrsta de 62 de ani (linc).

Leonida Lari s-a născut la Bursuceni, lîngă Bălţi. A fost deputată în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) şi membră în Biroul Permanent al Frontului Popular din Moldova (1990-1992). A fost deputată şi în parlamentul României, iniţial pe lsitele PNŢCD, apoi a trecut la Partidul România Mare.

Dumnezeu s-o odihnească! Vă voi prezenta unul din articolele publicistice ale Leonidei Lari – “Nimeni şi noi”, din “Literatura şi Arta” din 13 octombrie 1988. Articolul se referă la atacurile anonime la adresa mişcării naţionale care apăreau în presa de partid din Basarabia. E scris cu chirilice, transcrierea sa cu litere latine va dura ceva timp – voi actualiza aici transcrierea articolului pe măsură ce o voi face. Comentariile mele au fost inserate cu litere cursive între paranteze drepte. De remarcat că problema la care se referă autoarea – faptul că moldovenii nu-şi găsesc de lucru în republica lor şi sînt siliţi să emigreze în alte părţi, nu e rezolvată nici acum.

Nimeni şi noi

Frontul Popular din Moldova – conferinţă de presă în noiembrie 1989. Pericolul dizolvării FPM a existat, însă din lipsă de motive pentru pedepsirea FPM a fost evitat noiembrie 15, 2011

Despre evenimentele din 7 şi 10 noiembrie 1989 de la Chişinău am mai relatat pe acest blog. Vezi:
- 16 noiembrie 1989: izbînda gorbaciovismului în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească
- 7 şi 10 noiembrie 1989: ciocniri ale forţelor de ordine cu mulţimea la Chişinău
- 10 noiembrie 1989, incendierea ministerului de interne din Chişinău

Urmarea acestor evenimente a fost înlăturarea lui Simion Grosu din funcţia de prim-secretar al Partidului Comunist din Moldova şi înlocuirea sa cu Petru Lucinschi. Frontul Popular din Moldova s-a afirmat cu acest prilej ca o forţă politică de care trebuia să se ţină seama. Existau însă şi zvonuri că se pregăteşte scoaterea sa în afara legii. În acest context, în 16 noiembrie 1989 FPM a organizat o conferinţă de presă, care este relatată de Virgiliu Zagaevschi în săptămînalul “Literatura şi Arta” din 23 noiembrie 1989. Reproduc mai jos respectivul articol:

La 16 noiembrie a.c. F.P.M. a organizat o conferinţă de presă. Din păcate, la ea n-au asistat acei ce aveau în primul rînd nevoie de informaţie veridică (Fericite excepţii – “Sovetskaia Moldavia” şi “Krasnaia Zvezda”), pentru alde “Pravda” ori ATEM [agenţia de presă a guvernului moldovean] Frontul rămînînd un ozeneu de pe îndepărtata planetă Democraţia sau, parafrazînd formula clasică, o “nălucă” ce umblă prin Moldova. A dominat o atmosferă constructivă şi binevoitoare (cîteva încercări de provocare din partea “fericitelor excepţii” nefiind prea însemnate), cei prezenţi căpătînd cu cîteva clipe înainte o doză de optimism după prima apariţie (la TV) a noului prim-secretar Lucinschi, precum şi o doză de umor-satiră din comunicatul oficial, gen: “a fost eliberat în legătură cu trecerea la alt lucru şi mulţumindu-i-se fierbinte pentru toate celea…” [după toate probabilităţile, e vorba de fostul prim-secretar Simion Grosu].

10 noiembrie 1989, incendierea ministerului de interne din Chişinău noiembrie 11, 2011

Literatura şi Arta din 23 noiembrie 1989 comentînd evenimentele şi reflectarea lor în presă

Am mai publicat pe acest blog articole despre minirevoluţia din noiembrie 1989 din Chişinău, care a dus la schimbarea prim-secretarului Partidului Comunist din Moldova Simion Grosu cu Petru Lucinschi. Vezi:
- 16 noiembrie 1989: izbînda gorbaciovismului în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească
- 7 şi 10 noiembrie 1989: ciocniri ale forţelor de ordine cu mulţimea la Chişinău

În completarea acestor articole prezint nişte comentarii şi relatări ale săptămînalului “Literatura şi Arta”, singura publicaţie de la Chişinău care avusese curajul să se opună propagandei oficiale, care îi înfăţişa pe manifestanţi exclusiv ca nişte huligani. De remarcat că săptămînalul pomeneşte de o tactică a autorităţilor comuniste: valul de adunări ale colectivelor de muncă în care se condamnau acţiunile “extremiştilor”. Exact cum va proceda şi Ceauşescu în decembrie 1989, după evenimentele din Timişoara.

Acum, cînd ţipătul sfîşietor al mamei secerate de măciuca soldatului – al mamei care, în cădere, îşi acoperă cu trupul copilul luat cu cîteva minute în urmă de la grădiniţă – acum deci, cînd ţipătul ei, după 13 zile, scade în intensitate; acum cînd implorările pensionarului (“Za şto biote menea, sînovia!?”) ce a avut imprudenţa să-şi facă promenada de seară pe lîngă M.A.I. aproape că a devenit o şoaptă; acum cînd leşinul adolescentului bătut pînă la învineţire se estompează şi se destramă în imaginaţia noastră omenească, – se cuvine să privim cu un ochi lucid nu numai desfăşurarea cronologică a tulburărilor din 10 noiembrie, ci şi modul cum au fost comentate acestea, mai cu seamă în ultimele zile, de presa de limbă rusă.

Reportaj de la Marea Adunare Naţională de la Chişinău din 27 august 1989 august 26, 2011

M-am mai referit pe acest blog, în anii trecuţi, la “Marea Adunare Naţională”, cum a fost denumit mitingul care s-a desfăşurat în 27 august 1989 în centrul Chişinăului, cînd sute de mii de moldoveni au cerut Sovietului Suprem al republicii să adopte legile cu privire la limba de stat şi revenirea la grafie latină.

Citeşte:
- 27 August 1989 – Marea Adunare Naţională de la Chişinău sau “ziua ce va lumina un veac”
- Marea Adunare Naţională de la Chişinău (video)

Azi vă prezint un reportaj de Gheorghe Lupuşor, Nicolae Misail şi I. Sandu de la această “Mare Adunare Naţională”, apărut în “Tinerimea Moldovei” din 30 august 1989.

1989: Sfîrşit de august la Chişinău. Comitetul ’89 august 23, 2011

Anul 1989, înainte de iarna fierbinte din România, a avut o vară fierbinte la Chişinău. Pentru amintirea acelor evenimente am transcris pentru dumneavoastră un reportaj a lui Ion Berlinschi despre mitingul din 23 august 1989 de la Chişinău, consacrat pactului Ribbentrop-Molotov. Reportajul a apărut în “Tinerimea Moldovei” din 27 august 1989 cu titlul “Sfîrşit de august la Chişinău”. În acelaşi ziar se publică o “Declaraţie-apel” a “Comitetului ’89″ care cuprindea ziarişti ai mai multor publicaţii chişinăuene. Comentariile mele sînt inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte.

Sfîrşit de august la Chişinău

În ziua de 23 august la Teatrul de vară din Chişinău a avut loc un miting organizat de Frontul Popular din Moldova. În cadrul lui au fost luate în dezbatere interpretările de ultimă oră ale tratatului de neagresiune încheiat la 23 august 1939 între Germania şi Uniunea RSS, acord căruia îi mai spunem şi “pactul Ribbentrop-Molotov”. Primul vorbitor, regizorul Andrei Vartic, s-a referit nu atît la “descîlcirea” acestui acord ce se bucură în ultimul timp poate că de cea mai voluminoasă bibliografie, ci la consecinţele lui, ecstrem de tragice pentru toate popoarele din ţara noastră, şi în primul rînd pentru poporul rus. Pronunţîndu-se asupra evenimentelor din ultimele zile din republică, grevele unor colective de muncă în oraşele Tiraspol, Bender, Rîbniţa, bunăoară, oratorul a subliniat gîndul că aceste forme de protest nu sînt tocmai adecvate la obiectul revendicărilor. În bună parte ele au suport eronat, masele fiind conduse de nişte organizatori nesăbuiţi. Căci, în pripa cu care le organizează, aceştia nici nu reuşesc să citească cu luare aminte deciziile guvernamentale. Adică proiectele de legi, care în forma lor definitivă sînt absolut echitabile, satisfăcînd interesele tuturor conlocuitorilor noştri.

New York Times, 31 decembrie 1989: Revoluţia română îi inspiră pe moldovenii sovietici mai 26, 2011

În 31 decembrie 1989 ziarul american “New York Times” publică un articol cu privire la efectele pe care revoluţia română le are în Uniunea Sovietică, mai precis în Republica Sovietică Moldovenească: “Răsturnările din răsărit: Moldova; Revoluţia română inspiră mîndrele rude sovietice de la graniţă” (linc).

Tălmăcesc pentru dumneavoastră acest articol. Comentariile proprii adăugate de mine sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Răsturnările din răsărit: Moldova; Revoluţia română inspiră mîndrele rude sovietice de la graniţă

Marea Adunarea Naţională de la Chişinău (video) septembrie 1, 2009

La articolul 27 august 1989 – Marea Adunarea Naţională de la Chişinău sau “ziua ce va lumina un veac” am pus lincul la acest film documentar despre evenimentele de acum 20 de ani de la Chişinău. Am observat însă că nici unul din zece cititori ai articolului respectiv nu face clic pe linc. Lumea e comodă. Fiindcă am găsit filmul respectiv şi pe youtube, îl pun acum pe blog. O imagine face cît o mie de cuvinte, şi filmul de mai jos (4 părţi) merită văzut dacă doriţi să înţelegeţi evenimentele anului 1989.

31 August 1989 – adoptarea legilor despre limba de stat şi grafia latină în RSS Moldovenească august 30, 2009

Legea despre trecerea la alfabetul latin ("Tinerimea Moldovei" din 6 septembrie 1989)

După “Marea Adunare Naţională” de la Chişinău din 27 august 1989, în care sute de mii de moldoveni ceruseră proclamarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină, în 31 august Sovietul Suprem al republicii (parlamentul) a votat legile care îndeplineau aceste cerinţe. Discuţiile din Sovietul Suprem au avut loc într-o atmosferă tensionată. Încă din 16 august începuseră greve ale muncitorimii rusofone împotriva decretării limbii “moldoveneşti” ca limbă de stat, cerîndu-se acordarea aceluiaşi statut şi limbii ruse. Conform informării făcute de Mircea Snegur în plenul Sovietului Suprem, 116 întreprinderi, cu un efectiv de 80000 de muncitori, intraseră în grevă (“Tinerimea Moldovei” din 1 septembrie 1989). Probabil, această intrare în grevă a rusofonilor a contribuit la mobilizarea mai bună a moldovenilor, care au venit în număr mare la “Marea Adunare Naţională”.

Grevele se declanşaseră în practic toate oraşele mai mari ale republicii: Chişinău, Tiraspol, Bender (Tighina), Bălţi, Rîbniţa, Comrat. După unele afirmaţii din presa de limbă moldovenească la care am avut acces (la presa de limbă rusă din Republica Moldova n-am fost abonat în acea vreme, deci relatarea mea suferă din punct de vedere al obiectivităţii din această pricină), dar şi din spusele lui Mircea Snegur în suspomenita informare făcută Sovietului Suprem, în unele cazuri muncitorii erau siliţi să intre în grevă de direcţia fabricilor, alcătuită în mare parte din rusofoni (efect al politicii de cadre sovietice). “Muncitorii unui şir de întreprinderi, bunăoară, de la fabrica de elemente de beton armat (Bender), de la uzina Mezon (Chişinău), de la asociaţia Bendertrans şi de la alte întreprinderi se adresează cu indignare Prezidiului Sovietului Suprem în legătură cu faptul că conducătorii întreprinderilor îi îndeamnă la greve, împiedică exercitarea funcţiilor lor de producţie”, spunea Mircea Snegur, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, criticînd în cuvîntarea sa şi ziarul “Pravda”, pentru “reflectarea insuficient de obiectivă (…) a evenimentelor care au loc în republica noastră”.

Iurie Roşca, noul viceprimministru al Republicii Moldova (video) iunie 17, 2009

Iurie Roşca, preşedintele Partidului Popular Creştin Democrat, a fost numit în funcţia de viceprimministru al Republicii Moldova printr-un decret al preşedintelui Vladimir Voronin.