Revoluţionarul – arhetip al profitorului? martie 12, 2013

“Revoluţionarul, ca arhetip al profitorului statului. Ce e de făcut” este un articol a lui Ciprian Şiulea de pe saitul voxpublica (linc). Citez cîteva fragmente (articolul complet îl găsiţi la lincul indicat):

O ştire din Adevărul ne spune că “se strînge laţul pentru profitorii Revoluţiei”, în sensul că mai mulţi lideri ai mişcării au fost condamnaţi sau măcar judecaţi, iar cîtorva mii de revoluţionari (celor care erau informatori ai Securităţii, celor care nu aveau 14 ani la acel moment sau celor care nu pot dovedi că chiar au participat la evenimente) urmează să le fie anulat certificatul. E o ştire bună, desigur, dar expresia “se strînge laţul” e prea optimistă. Nu doar cei cîţiva lideri condamnaţi sau judecaţi pomeniţi în articol au participat la excrocarea statului, ci şi miile de falşi revoluţionari care au acţionat în complicitate cu ei şi care şi-au împărţit privilegiile exorbitante cu ei, deocamdată nederanjaţi de justiţie.

Şi, în realitate, problema de fond rămîne că sintagma “profitorii Revoluţiei” nu ar trebui limitată la cei care au obţinut prin înşelăciune un certificat, fără să fi avut vreun merit revoluţionar. Profitori ai Revoluţiei sînt toţi cei care au primit bani sau alte avantaje de pe urma Revoluţiei (desigur, cu excepţia celor răniţi şi a urmaşilor celor răniţi sau decedaţi, singurii într-adevăr îndreptăţiţi să primească astfel de compensaţii). (…)

Asociaţia “Victoria” (condusă de Lorin Fortuna) se împotriveşte unei străzi Sergiu Nicolaescu în Timişoara ianuarie 18, 2013

Din partea asociaţiei “Victoria” condusă de Lorin Fortuna, am primit prin e-mail un comunicat. Ţinînd seama de rolul jucat de domnul Fortuna în revoluţie, cînd a fost conducătorul comitetului revoluţionar intitulat “Frontul Democratic Român” constituit în clădirea operei din Timişoara, consider oportun să reproduc mai jos punctul dumisale de vedere. Nu împărtăşesc toate opiniile din acest comunicat. Nu am timp de o analiză amănunţită a părerilor domnului Fortuna, dar îmi exprim dezacordul mai ales faţă de considerarea ca dată de început a revoluţiei a zilei de 20 decembrie 1989 (cînd s-a înfiinţat Frontul Democratic Român condus de Lorin Fortuna). Nu numai acum ci în fiecare an la Timişoara şedinţa festivă a consiliului local care aniversa începutul revoluţiei a avut loc pe 16 decembrie. Domnul Fortuna este şi membru în colegiul naţional al Institutului Revoluţiei Române condus de Ion Iliescu (linc), fiind coleg cu Sergiu Nicolaescu, pînă la moartea acestuia, în acest organism de conducere al IRR.

Către:
- Consiliul Local Timişoara
- Primăria orașului Timişoara
- Comisia pentru Cultură, Arte şi Mijloace de informare a Parlamentului României
- Ministerul Culturii şi Patrimoniului naţional
- Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989
- Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor
- Asociaţiile de participanţi autentici, cu merite deosebite, la realizarea Revoluţiei Române din decembrie 1989
- Mass-media
Comunicat
Cu privire la intenţia, exprimată, public, de către viceprimarul Dan Diaconu, al oraşului Timişoara
(reprezentant al Partidului Naţional Liberal – varianta post – 1989) de a pune în discuţia Comisiei de cultură, știință, învățământ, sănătate, protecție socială, turism, ecologie, sport și culte, din cadrul Consiliului Local Timişoara, propunerea de a da, unei străzi, din oraşul Timişoara, numele lui Sergiu Nicolaescu, recent decedat şi incinerat.

Teoria invaziei sovietice în 1989. Un munte de documente lipsă ianuarie 14, 2013

Ziarul “Adevărul” din 16 ianuarie 1990: Armenii şi azerii se măcelăresc între ei. Gorbaciov e incapabil să-i oprească, dar cică trimisese 25000 de agenţi speţnaz în România.

“25000 de spioni KGB au stăpînit România aproape un an! Ceauşescu a fost detronat de o armată secretă sovietică, care a stat în ţara noastră în perioada decembrie 1989 – octombrie 1990″, scria în 23 decembrie 2012 Sorin Golea în ziarul “Libertatea” (linc).

“La expunerea clară, concisă a lui Caraman (Mihai Caraman – n.r.), directorul Centralei de Informaţii Externe, am cerut sovieticilor să-şi retragă comandourile. Era vorba despre aproximativ 25.000 – 30.000 de oameni. S-au retras ca urmare a faptului că Gorbaciov modificase strategia şi spusese că URSS nu mai este jandarm în această zonă”. Declaraţia îi aparţine lui Petre Roman, fostul premier al României în perioada decembrie 1989 – septembrie 1991 şi a fost inclusă într-o carte a istoricului Alex Mihai Stoenescu.

Despre ce este vorba? La începutul lunii decembrie 1989 au intrat în România 37.000 de turişti sovietici, despre care s-a dovedit ulterior că aparţineau structurilor KGB. Circa 25.000 dintre ei au rămas pe teritoriul României pînă în octombrie 1990, cînd au plecat la insistenţele oficialilor români pe lîngă puterea de la Kremlin.

Cu Sergiu Nicolaescu despre revoluţie (video). Un fenomen unic în istoria militară universală … Nu se cunoaşte în istorie un caz unde partea înfrîntă, respectiv aceşti terorişti, să nu fi lăsat nici un mort, rănit sau prizonier ianuarie 4, 2013

Regizorul Sergiu Nicolaescu a murit în 3 ianuarie, la vîrsta de 82 de ani (linc).

Pe acest blog m-am referit în repetate rînduri la activităţile legate de revoluţie ale răposatului regizor.
Vezi:
- Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″ pe care o condusese
- Recenzie la cartea lui Sergiu Nicolaescu “Revoluţia, începutul adevărului” (Editura Topaz 1995)
- Boicotarea comisiei senatoriale “Decembrie 1989″ de către Asociaţia “17 Decembrie”
- Sergiu Nicolaescu falsifică istoria Congresului 12 PCR, cu intervenţia lui Pîrvulescu
- Sergiu Nicolaescu: Ieşiţi în stradă, români! Veniţi aici la Televiziune! Bucureştiul are 2 milioane, 1 milion să fie aici! TVR 22 decembrie 1989 (video dispărut de pe youtube dar transcrierea discursului lui Sergiu Nicolaescu se poate vedea pe blogul meu)

În decembrie 1996, cînd Ion Iliescu pierduse alegerile, am participat la o emisiune TV despre revoluţie la postul Antena 1, alături de Sergiu Nicolaescu, Radu Tinu şi istoricul Florin Constantiniu. Reiau acea emisiune, pe care am mai prezentat-o pe acest blog (vezi Sergiu Nicolaescu nervos), dînd însă acuma şi transcrierea. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele de acum.

Transcrierea înregistrării:

Octavian Paler – Iluziile au durat numai o lună. “Dictatura a fost răsturnată fără participarea Frontului. A fost răsturnată … de către popor, ieşit spontan pe străzi” ianuarie 2, 2013

Articol al răposatului Octavian Paler, publicat iniţial în “România Liberă” din 25 ianuarie 1990 (linc). Puterea FSN-istă mai fusese contestată şi pînă atunci (vezi 26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu – linc şi manifestaţiile din 12 ianuarie 1990), dar acum era prima dată cînd un ziar important precum era “România Liberă” (cred că avea 1 milion de exemplare tiraj, la vremea aceea lumea fiind foarte interesată de ziare) contesta făţiş noua putere. Articolul a contribuit la pregătirea manifestaţiei anti-FSN din 28 ianuarie 1990, care a fost urmată de contramanifestaţia din 29 ianuarie şi apoi de înlocuirea CFSN cu CPUN. În contrast cu teoriile actuale care acuză FSN-ul că ar fi complotat pentru răsturnarea lui Ceauşescu, articolul lui Octavian Paler susţine că “dictatura a fost răsturnată fără participarea Frontului”. La fel ca în Proclamaţia de la Timişoara care va urma în martie 1990, contestarea FSN se bizuie pe ideea lipsei de implicare a liderilor FSN-işti în răsturnarea lui Ceauşescu. În căutare de legitimitate, liderii FSN-işti vor lansa apoi legendele despre pretinsa lor conspiraţie anticeauşistă, legende pe care încearcă să le impună în conştiinţa publică şi prin intermediul Institutului Revoluţiei condus de Ion Iliescu.

În 1945, cînd s-a format Guvernul Groza, aveam optsprezece ani şi-mi era silă de politică. Îmi trăiam sfîrşitul adolescenţei, retras printre cărţi, fără să înţeleg prea bine ce se petrecea. În ianuarie 1990, înţeleg, din nefericire, că povestea riscă să se repete, că acestei mult prea încercate ţări i se poate refuza din nou viitorul. Atunci, în 1945, ceea ce a decis a fost pumnul lui Vişinski. Acum al cărui pumn a căzut în balanţă? O vom şti, probabil, cîndva. Marţi seara, o seară neagră pentru mine, am fost tentat să mă retrag iarăşi printre cărţile mele. Ce rost are? mi-am zis. Lumea aceasta nu e făcută pentru idealişti. Dacă nu dau curs acestei tentaţii, sau nu-i dau încă, e din pricină că revoluţia română a spulberat şi limitele singurătăţii mele. M-a scos în stradă. M-a obligat să merg în Piaţa Universităţii, să mă ruşinez de prejudecăţile mele, să mă uit la tinerii care înfruntau acolo gloanţele şi să mă întreb: cum am putut, Doamne, să cred că sîntem un popor condamnat să rabde? Cum am putut să cred că tinerii din România n-au nici un ideal? Din păcate, am avut dreptate să mă tem în ultimele săptămîni de ceea ce se semnaliza din culise. Marţi seara am avut confirmarea. Am urmărit consternat reportajul transmis de televiziune de la şedinţa Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Consternat nu numai de decizia Frontului de a se prezenta în alegeri, ci şi de modul în care s-a adoptat această decizie; prin ridicare de mîini, de parcă era vorba de o hotărîre oarecare. În plus, senzaţia, extrem de angoasantă, care mă urmărea, era că totul avea ceva din aerul şedinţelor fostului partid comunist. A fost pentru mine, mărturisesc, seara spulberării iluziilor. Acum, în ce mă priveşte, înclin să cred că acţiunea de delapidare a revoluţiei a ieşit din culise, intrînd în faza ei oficială. Şi cui să reproşez această teribilă dezamăgire? Adevărul e că unii dintre liderii Frontului au declarat demult, încă de la 31 decembrie, cînd nici un partid nu era înregistrat legal, că Frontul intră în campanie electorală! E vina noastră, că n-am fost atenţi, că ne-am lăsat derutaţi de declaraţiile altor lideri ai aceluiaşi Front, care ne asigurau – de ce oare? – că nu vor să candideze, că înţeleg caracterul provizoriu al “mişcării” din care fac parte.

Teoria basarabenilor-criminali în istoriografia românească decembrie 5, 2012

Printre teoriile care încearcă să explice “cine a tras în noi” în decembrie 1989 capătă tot mai multă popularitate cea care atribuie rolul acesta unor agenţi KGB din Basarabia.

Ruxandra Cesereanu, în cartea “Deconstrucţia unei revoluţii” (linc) enumeră teoriile care s-au enunţat cu privire la revoluţia română. Este o carte de nivel academic care nu susţine o anumită teorie ci pur şi simplu enumeră diferitele abordări din istoriografia românească legate de 1989.
Apropo de terorişti, Cesereanu enumeră 10 ipoteze despre aceştia, din care ipoteza 5 spune că teroriştii au fost “militari sovietici racolaţi din rîndul unor basarabeni (a căror limbă maternă era româna)” (Găsiţi citatul la sfîrşitul paginii 97 începutul paginii 98 a cărţii aflate la lincul indicat pe internet).

Europa Liberă, 23 decembrie 1989 dimineaţa. Nestor Rateş: “Pentru moment nu există o alternativă … Pînă ce alegeri libere se vor putea ţine, este vorba de un regim de tranziţie care nu poate fi condus decît de asemenea oameni ca Mănescu sau Iliescu (audio) octombrie 15, 2012

După căderea lui Ceauşescu, în dimineaţa de 23 decembrie 1989 radio Europa Liberă avea să transmită emisiunea prezentată mai jos. Se observă confuzia din studiou – noul conducător al României e considerat Corneliu Mănescu. Nici denumirea noii formaţiuni de conducere a statului nu e cunoscută de toţi – alături de “Frontul Salvării Naţionale”, unul din redactori foloseşte denumirea “Consiliul Salvării Patriei”. Influenţa postului de radio Bucureşti este vizibilă, după fuga lui Ceauşescu acest post devenind una din sursele de informaţii principale ale “Europei Libere”. Chiar se face la un moment dat aprecierea că, spre deosebire de anii precedenţi, ascultătorii ştiu prea bine ce se întîmplă în România de la radio Bucureşti.

Fă clic pentru a asculta înregistrarea emisiunii pe saitul postului de radio Europa Liberă (46 minute, 44 secunde)

Linc de rezervă

Descriere înregistrare: Actualitatea românească. Studio special matinal: Interviuri și mesaje, 23 decembrie 1989.

Moderatori: Mircea Vasiliu, Max Bănuș; colaborează la program: Nestor Rateș, Radu Tudor, Dan Vîlceanu, Anca Petrescu, Liviu Cangeopol, Sergiu Verona.

În sumar: Reacția Statelor Unite la evenimentele din România (corespondență N. Rateș, Washington); Interviu cu scriitorul Liviu Cangeopol (Radu Tudor); Conflictul din Panama (Dan Vîlceanu, New York); Mesaj Costin Popa (Bad Kreuzen, Austria); Interviu cu Sergiu Verona, expert în probleme sovietice la Universitatea Johns Hopkins (N. Rateș, Washington); Mesaje: Dan Ursulescu (Düsseldorf), Ion Bacinschi (Nürnberg); Aurel Onciul (Nürnberg) etc.

Transcriere înregistrare:

Marian Munteanu: Revoluţie şi restauraţie (6). Vatra Civică mai 23, 2012

Continui publicarea, în serial, a studiului lui Marian Munteanu, fost conducător al manifestaţiei din Piaţa Universităţii din 1990, cu privire la revoluţia română. Studiul a fost publicat iniţial în ziarul “Ziua”, în perioada decembrie 2001 – ianuarie 2002.

Vezi episoadele anterioare:
- Insurecţia naţională
- Restauraţia sistemului democratic
- Pseudo-miturile. “Revoluţionarismul conspirativ” şi dizidenţa”
- Pseudo-elita
- Traseul postdecembrist al restauraţiei. Elemente generale

Traseul postdecembrist al restauraţiei. Vatra civică

Gelu Voican Voiculescu, amendat cu 700 lei. Cererea de recuzare – respinsă mai 17, 2012

În cadrul procesului în care eu, alături de conducătorul MISA Gregorian Bivolaru, l-am început împotriva lui Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS, pentru a se constata colaborarea fostului viceprimministru fesenist cu securitatea, completul de judecată care a soluţionat cererea de recuzare depusă de domnul Voiculescu a ajuns la concluzia că pîrîtul face abuz de drepturile sale procesuale şi l-a amendat cu 700 lei, se poate vedea pe portalul instanţelor (linc). Amenda judiciară a fost pronunţată în temeiul art. 108’1 alin.1 lit. e Cod procedură civilă. Cererea de recuzare a fost respinsă.

Marian Munteanu: Revoluţie şi restauraţie (4). Pseudo-elita mai 16, 2012

Continui publicarea, în serial, a studiului lui Marian Munteanu, fost conducător al manifestaţiei din Piaţa Universităţii din 1990, cu privire la revoluţia română. Studiul a fost publicat iniţial în ziarul “Ziua”, în perioada decembrie 2001 – ianuarie 2002.

Vezi episoadele anterioare:
- Insurecţia naţională
- Restauraţia sistemului democratic
- Pseudo-miturile. “Revoluţionarismul conspirativ” şi dizidenţa”

Pseudo-elita