„Ne-a spus că sîntem liberi, apoi am mai fost reţinuţi o zi”

Din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” redau mărturia lui Victor Burghelea, cu care am fost în aceeaşi cameră la Penitenciarul Timişoara. Lui Victor Burghelea i-am cerut ca dacă iese mai repede decît mine din închisoare (ceea ce s-a şi întîmplat) să-mi anunţe familia şi să le transmită şi nişte instrucţiuni pentru confirmarea alibiului de care aveam nevoie pentru a tăgădui prezenţa mea la revoluţie. Într-adevăr a dat telefon familiei mele, care de la Burghelea a putut afla prima oară că sînt în viaţă, dar instrucţiunile pe care îi spusesem să le dea nu le-a reţinut.

Victor Burghelea s-a născut în 29 septembrie 1934 la Rîşcani (Basarabia). În 1989 lucra ca tehnician la fabrica ELBA. În 1995, cînd i-am luat această declaraţie, era pensionar. După revoluţie, a fost o vreme secretar al asociaţiei ALTAR (a arestaţilor din revoluţie). A răposat în 2004. Iată declaraţia sa:

14 decembrie 1989, înspre seară trec întîmplător prin Piaţa Maria, unde lume foarte puţină – cîţiva – sînt postaţi lîngă parohia lui Laszlo Tokes. Nu ştiu de ce aceşti cîţiva sînt postaţi acolo.