Cu Sergiu Nicolaescu despre revoluţie (video). Un fenomen unic în istoria militară universală … Nu se cunoaşte în istorie un caz unde partea înfrîntă, respectiv aceşti terorişti, să nu fi lăsat nici un mort, rănit sau prizonier ianuarie 4, 2013

Regizorul Sergiu Nicolaescu a murit în 3 ianuarie, la vîrsta de 82 de ani (linc).

Pe acest blog m-am referit în repetate rînduri la activităţile legate de revoluţie ale răposatului regizor.
Vezi:
- Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″ pe care o condusese
- Recenzie la cartea lui Sergiu Nicolaescu “Revoluţia, începutul adevărului” (Editura Topaz 1995)
- Boicotarea comisiei senatoriale “Decembrie 1989″ de către Asociaţia “17 Decembrie”
- Sergiu Nicolaescu falsifică istoria Congresului 12 PCR, cu intervenţia lui Pîrvulescu
- Sergiu Nicolaescu: Ieşiţi în stradă, români! Veniţi aici la Televiziune! Bucureştiul are 2 milioane, 1 milion să fie aici! TVR 22 decembrie 1989 (video dispărut de pe youtube dar transcrierea discursului lui Sergiu Nicolaescu se poate vedea pe blogul meu)

În decembrie 1996, cînd Ion Iliescu pierduse alegerile, am participat la o emisiune TV despre revoluţie la postul Antena 1, alături de Sergiu Nicolaescu, Radu Tinu şi istoricul Florin Constantiniu. Reiau acea emisiune, pe care am mai prezentat-o pe acest blog (vezi Sergiu Nicolaescu nervos), dînd însă acuma şi transcrierea. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele de acum.

Transcrierea înregistrării:

Candelă împotriva timpului (8). Comunismul s-a născut pe Neva şi s-a înecat în Bega decembrie 18, 2012

Al 8-lea episod şi ultimul, din filmul “Candelă împotriva timpului” produs de TVR Timişoara în 2009. Realizatori: Vasile Bogdan şi Titus Suciu.

Vezi primele şapte episoade, care au fost prezentate pe acest blog:
- Prin negura roşie
- 16 decembrie de dimineaţa pînă noaptea
- 17 decembrie din noapte pînă după amiază
- 17 decembrie de după amiază pînă în noapte
- Singuri împotriva dictaturii
- Ziua în care Dumnezeu a pogorît la Timişoara
- Atunci ne-am mîntuit de frică

Indescriptibila senzaţie de euforie octombrie 12, 2012

Din cartea mea “Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost redau acum mărturia domnului Alexandru Cuţară, arestat în noaptea de 16/17 decembrie 1989. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele de azi pe care le-am inserat în text.

Născut în 24 februarie 1948 la Bucureşti, domnul Cuţară era în 1989 inginer constructor la ISPE (Institutul de Studii şi Proiectări Energetice). A participat la revoluţie alături de vecinul său de cartier Gheorghe Ciuhandu, care avea să devină apoi primarul Timişorii. După revoluţie domnul Cuţara a fost o perioadă preşedinte al asociaţiei ALTAR (a luptătorilor timişoreni arestaţi în revoluţie). Este totodată autorul unui album bilingv (română-germană) de prezentare a oraşului Timişoara pentru turişti (apărut după revoluţie).

De cîţiva ani urmăream zilnic emisiunile posturilor de radio “Europa Liberă” şi “Vocea Americii”, aşteptînd “să se întîmple ceva”. Mi-era clar că se apropie sfîrşitul lui Ceauşescu.

În seara de sîmbătă, 16 decembrie 1989, fiică-mea s-a întors acasă pe la ora 22,30 şi ne-a spus că în oraş e zarvă mare, lumea se agită, a fost spart sediul Comitetului Judeţean de Partid. Am crezut că revolta recentă de la Braşov se reeditează acum la Timişoara. Mi-am luat paltonul şi am ieşit în stradă. Am luat-o spre staţia de tramvai şi am fost surprins că o mulţime de tramvaie (1,2,6 …) circulau pe linia lui 4, aproape în şir indian [semn că fuseseră deviate de la traseul lor normal, care trecea prin Centru şi Piaţa Maria, lîngă locuinţa lui Laszlo Tokes]. M-am urcat într-un tramvai, am coborît la Continental şi am luat-o spre Consiliu. Am avut un şoc văzînd Consiliul scăldat în lumină şi înconjurat de figurile sinistre ale scutierilor (vedeam pentru prima dată uniformele acelea). M-am speriat puţin, dar m-am gîndit că dacă mă întorc din drum, pot fi suspectat de ceva. Am mers în continuare liniştit, iar la ASCAR am făcut colţul spre Loga. Aveam de gînd să fac un mic ocol şi să mă îndrept spre centru, dar am auzit un vuiet de glasuri dinspre complexul studenţesc. M-am îndreptat într-acolo. Se auzeau tot mai clar lozincile cunoscute (“Studenţi, veniţi cu noi”, “Jos Ceauşescu”, “Jos dictatura”, etc.). Am întîlnit demonstranţii şi am continuat cu aceştia traseul.

“Ne-a spus că sîntem liberi, apoi am mai fost reţinuţi o zi” septembrie 12, 2012

Din cartea mea “Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” redau mărturia lui Victor Burghelea, cu care am fost în aceeaşi cameră la Penitenciarul Timişoara. Lui Victor Burghelea i-am cerut ca dacă iese mai repede decît mine din închisoare (ceea ce s-a şi întîmplat) să-mi anunţe familia şi să le transmită şi nişte instrucţiuni pentru confirmarea alibiului de care aveam nevoie pentru a tăgădui prezenţa mea la revoluţie. Într-adevăr a dat telefon familiei mele, care de la Burghelea a putut afla prima oară că sînt în viaţă, dar instrucţiunile pe care îi spusesem să le dea nu le-a reţinut.

Victor Burghelea s-a născut în 29 septembrie 1934 la Rîşcani (Basarabia). În 1989 lucra ca tehnician la fabrica ELBA. În 1995, cînd i-am luat această declaraţie, era pensionar. După revoluţie, a fost o vreme secretar al asociaţiei ALTAR (a arestaţilor din revoluţie). A răposat în 2004. Iată declaraţia sa:

14 decembrie 1989, înspre seară trec întîmplător prin Piaţa Maria, unde lume foarte puţină – cîţiva – sînt postaţi lîngă parohia lui Laszlo Tokes. Nu ştiu de ce aceşti cîţiva sînt postaţi acolo.

“Se îngroaşă gluma! Trebuie să iasă ceva!” august 24, 2012

Din cartea mea “Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” redau declaraţia domnului Gheorghe Ardelean, împuşcat în 17 decembrie 1989 în piciorul drept, în Piaţa 700 din Timişoara.

Domnul Gheorghe Ardelean (a nu se confunda cu George Mihai Ardelean care în timpul revoluţiei a făcut înregistrări audio-video – linc) s-a născut în 1 martie 1953 la Vatra Dornei (judeţul Suceava). În 1995, cînd i-am luat declaraţia, era lăcătuş mecanic la Autotim (fosta Întreprindere de Reparaţii Auto). Iată declaraţia dînsului:

De prin 14 decembrie am auzit la fabrică că la casa pastorului Tokes s-a adunat un grup de persoane ca să-l apere de încercările securităţii de a-l muta în altă localitate. După servici am trecut cu bicicleta pe lîngă casa lui Tokes. Acolo erau vreo 100 de persoane care stăteau liniştite. M-am învîrtit şi eu pe acolo vreo oră, apoi am plecat acasă.

Seara a venit la mine vărul meu Iacob Marian, a cărui nevastă e unguroaică, şi care mi-a spus ce s-a întîmplat la Tokes după ce eu am plecat de acolo. El fusese împreună cu fiul său şi mi-a spus că era să fie arestaţi, dar au scăpat cu fuga. “Se îngroaşă gluma! Trebuie să iasă ceva!”, mi-a spus vărul meu.

Registrul comunicări teren al serviciului filaj al Securităţii Timiş în decembrie 1989 august 20, 2012

Am prezentat în trecut pe acest blog 2 rapoarte făcute de Nicolae Mavru, şeful serviciului “F” (filaj) al securităţii Timiş, în decembrie 1989. Vezi:
- Raportul Securităţii despre filajul făcut la locuinţa lui Tokes
- Raportul serviciului de filaj al Securităţii Timiş din 19 decembrie 1989

Prezint acum şi Registrul cu comunicări din teren al serviciului filaj al securităţii Timiş, din decembrie 1989, primit de mine prin intermediul asociaţiei “Memorialul Revoluţiei”. Comentariile şi explicaţiile mele sînt inserate în text cu litere cursive între paranteze drepte. Uneori am pus semne de întrebare cînd n-am fost sigur că am transcris sau interpretat corect documentul. Se pot observa anumite prescurtări şi indicative folosite de securitate – ajutorul cititorilor acestui blog pentru descifrarea lor ar fi de folos.

[Însemnare pe care după semnătură o identific ca aparţinînd procurorului militar Romeo Bălan, atunci căpitan, azi general pensionat. Cel mai probabil înscrisul acesta a fost depus şi la dosarul "procesului celor 25"] Filele 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76 şi 77 din Registru comunicări teren al Serivicului “F” [filaj], în registrat la M.I. sub nr. 0457/06.05.1989

Procuror militar şef adj[unct] [semnătură Romeo Bălan]

Alexandru Tacu despre frauda “revoluţiei” din 14 decembrie 1989 de la Iaşi august 3, 2012

Alexandru Tacu este un fost deţinut politic ieşean, semnatar în 1989, alături de Dan Petrescu, a “declaraţiei de la Iaşi” care s-a difuzat la radio Europa Liberă în 9 octombrie 1989 şi în care se protesta împotriva regimului Ceauşescu. În cartea “Revoluţia la negru. Iaşi 14 decembrie 1989, începutul revoluţiei române? – o fraudă!” (editura 3D Arte, 2010 – linc) domnia sa comentează ceea ce dînsul consideră o fraudă istoriografică – aşa-zisul început al revoluţiei române în 14 decembrie 1989 la Iaşi.

Cartea domnului Tacu este o replică la o altă carte – “Iaşi 14 decembrie 1989 – începutul revoluţiei române?” apărută în 2000 la editura Cogito din Oradea sub îngrijirea lui Gheorghe Florescu, profesor universitar, şi a lui Cassian Maria Spiridon, unul din autodeclaraţii lideri ai “revoluţiei” ieşene şi principalul propagandist al acesteia după 1989, cît şi la unele articole din presa ieşeană despre ziua de 14 decembrie 1989. “Nişte impostori au machiat o sosie, un fel de raport-lucrare, aş numi-o cu maliţiozitate antologie de truc şi chestii, prin excelenţă de sorginte tupeist-livrescă (…) Estimez discuţia asupra ‘maculaturii’ ca fiind de stringentă actualitate, deşi ceva timp de la aventura imbroglio a trecut” (pag. 8), “Falsificatorii de istorie, de fapt infractori de drept comun, cu o formulă brigantescă: Sesam deschide-te!, au reuşit tot ce şi-au dorit: o structură privată numită Asociaţia 14 decembrie 1989, ‘cetăţeni de onoare ai urbei’, titluri naţionale în grad de cavaler acordate de preşedintele penal Ion Iliescu” (pag. 136), spune domnul Tacu.

Volumul editat de Gheorghe Florescu şi Cassian Spiridon susţine că în 14 decembrie 1989 în Piaţa Unirii din Iaşi s-ar fi încercat organizarea unei manifestaţii anticeauşiste, care ar fi eşuat datorită prezenţei forţelor de ordine, iar această încercare eşuată ar fi reprezentat de fapt începutul revoluţiei române. Ideea a fost popularizată ulterior în presă (mai ales ieşeană) şi de persoane precum Alex Mihai Stoenescu (informator al securităţii – linc) şi a ajuns şi în manualele şcolare de istorie. Domnul Tacu a citit cartea îngrijită de Florescu şi Spiridon “cu atenţia martorului sub ochii căruia în 14 decembrie 1989 nu s-a petrecut nimic evenimenţial în Piaţa Unirii, cît şi pe platforma Combinatului de utilaj greu, de natură să sugereze iminenţa unui protest politic, sau mă rog, o revoltă antiregim” (pag. 7-8).

Eugen Gherga – relatare din revoluţie: “Au zis să rezistăm, să-i batem pe miliţieni, tot cartierul era în picioare” mai 28, 2012

Domnul Eugen Gherga a mai fost prezentat pe acest blog (vezi linc). Este unul din revoluţionarii care a ajutat la efectuarea înregistrărilor audio din revoluţie, înregistrări prezentate pe acest blog la pagina “Revoluţia din Timişoara în înregistrări audio-video”.

Domnul Gherga mi-a pus la dispoziţie copia unei scrisori scrisă între 13-15 ianuarie 1990 pe care a trimis-o în SUA prietenului Virgil Nagy. Scrisoarea conţine o relatare amănunţită despre întîmplările din revoluţia timişoreană. Cred că este un document istoric valoros tocmai prin faptul că a fost scris în perioada imediat următoare revoluţiei. Cum am explicat în articolul “Despre metodologia cercetării istorice” (linc), anume declaraţiile făcute “la cald”, în perioada revoluţiei sau imediat următoare, reflectă cel mai exact desfăşurarea evenimentelor, dar şi gîndurile şi stările de spirit ale martorilor în perioada revoluţiei, avînd o valoare documentară mai mare decît declaraţiile date la ani buni după evenimente. Redau mai jos scrisoarea domnului Eugen Gherga:

Timişoara, 13 ianuarie 1990

Dragă Awy!

2 membri ai CPRD, Marius Dugulescu şi Gheorghe Hogea, au părăsit PDL în favoarea PNL aprilie 23, 2012

2 deputaţi membri ai Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor, Marius Dugulescu (Timişoara) şi Gheorghe Hogea (Caraş Severin) au anunţat că părăsesc PDL în favoarea PNL.

Revista “Time”, 1 ianuarie 1990: “Scînteia puţin probabilă a unei revoluţii” aprilie 5, 2012

Continui înfăţişarea unor articole din presa străină despre revoluţia românească cu un articol apărut în revista “Time” din 1 ianuarie 1990. Articolul, scris de John Greenwald şi intitulat “Scînteia puţin probabilă a unei revoluţii”, vorbeşte despre Laszlo Tokes. Articolul conţine unele greşeli: de pildă Timişoara nu aparţine Transilvaniei, ci Banatului, între 1940 şi 1944 doar o parte din Transilvania a trecut în stăpînire ungară, episcopia reformată a dorit să-l transfere pe Tokes într-o parohie din Nordul României, nu din Sud. În 1 ianuarie 1990, cînd a fost publicată revista, se aflase despre soarta lui Tokes, dar articolul a fost scris anterior, la momentul respectiv neştiindu-se unde se află pastorul. Prezint mai jos tălmăcirea articolului:

Scînteia puţin probabilă a unei revoluţii

Ca preot al bisericii reformate maghiare din oraşul transilvănean Timişoara, pastorul Laszlo Tokes pare o persoană care e puţin probabil să iniţieze o revoluţie. Dar Tokes, 37 de ani, avea o limbă ascuţită într-o vreme cînd o asemenea caracteristică era rară în România. Nu numai că a criticat regimul tiranic de la Bucureşti, dar a acuzat chiar şi conducătorii bisericii reformate maghiare pentru colaboraţionismul cu autorităţile comuniste.

Nici o cauză nu a atras mai mult mînia lui Tokes decît necazurile celor 1,7 milioane etnici maghiari, care constituie 8% din populaţia României şi sînt concentraţi în Transilvania, cea mai vestică regiune a ţării. O zonă care a avut multă vreme probleme etnice, Transilvania a trecut de la Ungaria la România în 1918, după primul război mondial. Regiunea s-a întors la Ungaria în 1940 şi a fost înapoiată României în 1944. Conducătorii minorităţii maghiare acuză Bucureştiul că încearcă un “genocid cultural” prin închiderea şcolilor etnice, dizolvarea comunităţilor maghiare şi confiscarea arhivelor istorice. Aproximativ 18000 de etnici unguri au fugit din România în ultimul an.

Tokes a sfidat autorităţile în august într-un interviu sincer la televiziunea maghiară. Printre alte lucruri, el a atacat planul Bucureştiului de a desfiinţa pînă la 8000 de sate şi a muta locuitorii acestora în blocuri. În jur de 50000 de etnici unguri ar fi urmat să fie mutaţi prin acest program, care a fost denunţat de grupuri internaţionale pentru drepturile omului şi a încordat relaţiile cu guvernul de la Budapesta.