Şeful DIA şi revoluţia din 1989 aprilie 10, 2012

Fostul şef al Direcţiei de Informaţii a Armatei, Ştefan Dinu, a murit recent (linc). Cu acest prilej reamintesc nişte comentarii ale mele publicate în presa timişoreană în 2004, reluate în 2005 şi în cartea mea “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”, despre dezvăluirile domnului Dinu legate de revoluţia din 1989. Între paranteze drepte şi cu litere cursive sînt comentarii ale mele actuale.

Şeful DIA şi revoluţia din 1989

            În 4 numere consecutive ale Jurnalului Naţional (26-29 aprilie 2004) ni se prezintă “dezvăluirile” despre revoluţie ale şefului Direcţiei de Informaţii a Armatei (DIA) din decembrie 1989, viceamiralul Ştefan Dinu. Aceste dezvăluiri sînt de două feluri: fapte la care dl. Dinu a fost martor ocular şi fapte despre care dl. viceamiral vorbeşte din auzite sau prin deducţiile acelei cantităţi de logică de care dispune.

Pentru faptele de primul fel acordăm încredere spuselor fostului şef al DIA. Credem deci că a existat o încercare a lui Ilie Ceauşescu de a prelua conducerea armatei după moartea lui Milea, încercare susţinută iniţial chiar şi de Ştefan Dinu. Credem că în 22 decembrie 1989, ora 10, după sinuciderea lui Milea, generalul Stănculescu, deşi “plecase spre Bucureşti”, “era de negăsit” (adică încă nu ajunsese) – vezi JN din 27 aprilie 2004 (linc). Se confirmă astfel memoriul văduvei din revoluţie Ferkel-Şuteu referitor la recursul în anulare din cazul Chiţac-Stănculescu (vezi “Timişoara” din 22 aprilie 2004, pag. 7): Stănculescu a plecat din Timişoara abia în dimineaţa de 22 decembrie. Ceea ce a susţinut Parchetul General în apărarea lui Stănculescu, că acesta ar fi plecat din Timişoara în dimineaţa de 21, este o minciună [în cartea mea "Curtea Supremă - procesele revoluţiei din Timişoara (1989)" am publicat atît textul recursului în anulare în cazul Chiţac-Stănculescu cît şi memoriul doamnei Ferkel-Şuteu, pe care am reprezentat-o ca mandatar la proces, şi căreia i-am conceput memoriul].

În unitatea militară 01942 din Calea Lipovei s-a prezentat o echipă a TV Liberă Timişoara să “cerceteze” purtarea militarilor în zilele revoluţiei. Cu ce drept? ianuarie 20, 2012

“Renaşterea Bănăţeană” din 18 ianuarie 1990 publică articolul locotenent-colonelului Alexandru Şelaru “Adevărul despre armată”, prin care se încearcă contestarea participării armatei la represiune. Este un articol ilustrativ pentru tendinţa puterii politice a momentului de a ascunde vinovăţiile din cadrul M.Ap.N. la reprimarea revoluţiei din Timişoara, doi dintre vinovaţi (generalii Mihai Chiţac şi Victor Stănculescu) fiind pe atunci miniştri în guvernul “revoluţionar”. Reproduc mai jos articolul respectiv. Comentariile mele sînt inserate cu litere cursive, între paranteze drepte.

Adevărul despre armată

Nu mi-am propus să descriu evenimentele aşa cum au fost, nu m-am situat în chiar mijlocul lor, am însă imaginea clară a acestora şi vreau cu tot dinadinsul ca în numele armatei poporului să mă opun prin cele ce urmează celor care vor cu orice preţ să discrediteze cea mai importantă treaptă a revoluţiei române, unică în felul ei, măreaţă şi dramatică deopotrivă, despre care se va scrie mult, dar (se impune!) adevărat şi demn: “ARMATA E CU NOI!”.

Nenumărate mărturii de la faţa locului, multe dintre ele scrise cu sînge, dovedesc fără tăgadă trecerea categorică a armatei de partea revoluţiei.

Or, unii autori, cu acces la mass-media, cunoscători ori nu ai evenimentelor aşa cum au fost ele, înţelegînd libertatea şi democraţia abia cucerite drept posibilitate de a vorbi (oricum?!), se erijează în demascatori şi incriminatori ai unor fapte inexistente!

Aşa se explică relatarea domnului Harald Zimmermann, care semnează articolul “Imposibila horă” din “Renaşterea Bănăţeană” nr. 7 şi care pînă la un loc descrie fidel evenimentele ca apoi să lase loc ambiguităţilor… – Domnule Zimmermann, cine a tras în populaţie, armata?; Subofiţerii şi ofiţerii care, conform spuselor dumneavoastră, au ridicat pe tancuri şi îmbrăţişat copiii minunaţi ai revoluţiei, spunîndu-le: În cine să tragem noi, în voi, copiii noştri?!… Aveţi curajul, dragă domnule Zimmermann (pentru prima dată aveţi şi libertatea neîngrădită de a o face) să demonstraţi că soldaţii, armata, trup din trupul poporului român, armata, care (istoria e martoră!), niciodată în epoca modernă nu a tras în părinţii şi fraţii ei…

Aproximativ în acelaşi timp cu cele relatate, în unitatea militară 01942 din Calea Lipovei s-a prezentat o echipă a televiziunii trimisă (sau nu?!) de TV Liberă Timişoara să “cerceteze” purtarea militarilor din această unitate, în zilele fierbinţi ale revoluţiei [Prin Decizia 359/2002 Curtea Supremă a condamnat la închisoare 3 ofiţeri ai unităţii militare din Calea Lipovei vinovaţi de participare la reprimarea revoluţiei: generalul Constantin Rotariu (comandantul unităţii), locotenent-colonel Ion Păun şi căpitan Constantin Gheorghe. Apoi aceştia au fost graţiaţi de preşedintele Ion Iliescu (Decret 727 publicat în Monitorul Oficial 589 din 8 august 2002); în 17 decembrie 1989 în zona Calea Lipovei din Timişoara s-au înregistrat 6 morţi şi 30 de răniţi prin împuşcare]. Întreb: cu ce drept şi în baza căror şi ale cui reclamaţii ne-au supus respectivii unui adevărat rechizitoriu?

Preşedintele Băsescu minte cu privire la procesele revoluţiei, în timp ce analizează cererea de graţiere a lui Stănculescu decembrie 28, 2011

Ion Iliescu cerînd graţierea lui Stănculescu, încă din noiembrie 2008, imediat după condamnarea acestuia

Preşedintele Traian Băsescu a declarat că va analiza cererea de graţiere înaintată de Victor Stănculescu, anunţă “România Liberă” (linc).

Victor Atanasie Stănculescu a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru participare la reprimarea revoluţiei din Timişoara, după un proces care a putut începe abia după ce Ion Iliescu, fostul său coleg de CFSN în perioada revoluţiei, pierduse preşedinţia României. Condamnat definitiv în anul 2000, Victor Stănculescu a beneficiat de recursul în anulare (cale extraordinară de atac existentă pe atunci în legislaţie) promovat de Parchetul General, imediat după ce Ion Iliescu a revenit la preşedinţia României. Deşi dosarul a fost trimis la rejudecare în urma acelui recurs în anulare, rejudecarea nu a făcut decît să confirme vinovăţia fostului general Stănculescu şi a coinculpatului său Mihai Chiţac.

“Vorbind despre Revoluţia din 1989, preşedintele Băsescu a menţionat că singurul condamnat este fostul general Victor Athanasie Stănculescu”, este o minciună sfruntată a lui Traian Băsescu pe care o consemnează “România Liberă”.

În realitate, pentru revoluţia din 1989 au fost mai mulţi condamnaţi. Cititorii acestui blog au fost deja informaţi prin articolul Minciuni anticomuniste marca Sorin Ilieşiu (linc) despre procesele legate de revoluţia din Timişoara. Am pomenit acele procese şi în cartea Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara (1989). Enumeram în articolul amintit 40 de inculpaţi, din care 17 au fost condamnaţi la închisoare, în 12 cazuri s-a constatat vinovăţia inculpaţilor dar fapta acestora a fost încadrată într-un decret de amnistie sau graţiere, 2 inculpaţi au murit în timpul procesului, 8 au fost achitaţi, într-un caz nu cunosc rezultatul procesului. Situaţia aceasta se referă numai la Timişoara, dar au fost procese şi în alte oraşe. O listă parţială a proceselor legate de revoluţie pe care mi-a dat-o procurorul Dan Voinea şi conţine şi procese din alte oraşe am publicat-o în articolul Activitatea procurorului Dan Voinea în dosarele revoluţiei (linc).

Eliminarea Timişoarei din istoria revoluţiei române decembrie 17, 2011

Încă imediat după 22 decembrie 1989 s-a putut observa tendinţa puterii FSN-iste nou instalate de a elimina oraşul Timişoara din istoria revoluţiei române. Nu era o indicaţie explicită, ci o ignorare tăcută a Timişorii, în condiţiile în care pretutindeni se vorbea foarte mult despre revoluţie. În martie 1990, în punctul 13 din Proclamaţia de la Timişoara (linc) se face observaţia: “Cu excepţia ziarului România Liberă, în presa, radioul şi televiziunea din Bucureşti evenimentele comentate ca revoluţionare sînt numai cele din 21-22 decembrie”.

13 iunie 1990. Ion Iliescu: Sînt momente dramatice pentru ţara noastră. Avem de-a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Este nevoie de unirea întregului popor pentru a da riposta necesară (video) iunie 13, 2011

În dimineaţa de 13 iunie 1990 poliţia a evacuat Piaţa Universităţii, locul unde de 2 luni se desfăşura o manifestaţie antiguvernamentală, şi a arestat mai multe persoane aflate acolo. Faptul a stîrnit mînia unei părţi a populaţiei, care nu era dispusă să accepte, după revoluţia din 1989, că autorităţile au vreo legitimitate în a interzice o demonstraţie de stradă. “Dreptul de a manifesta liber” era una din revendicările cuprinse în manifestul “A căzut tirania!” al Frontului Democratic Român de la Timişoara, iar evacuarea Pieţii Universităţii, corelată şi cu alte elemente, precum prezenţa multor nomenclaturişti comunişti în FSN (care cîştigase alegerile de la 20 mai 1990 – linc), inclusiv a unora despre care se spunea că au participat direct la reprimarea sîngeroasă a revoluţiei din 1989 (cazul miniştrilor Chiţac şi Stănculescu – confirmat apoi în justiţie – linc), lăsa impresia că în decembrie 1989 s-a murit degeaba. Reacţia violentă a celor care nu voiau să se împace cu o asemenea stare de lucruri nu s-a lăsat aşteptată, şi ar fi fost de fapt previzibilă pentru orice persoane cu simţ politic. Filmul de mai jos cred că vorbeşte singur despre atmosfera zilei de 13 iunie 1990 în capitala României.

Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991)

Din revista “Europa”, publicaţie apropiată fostei securităţi, am găsit un interviu interesant acordat de Teodor Mărieş (actual preşedinte al asociaţiei “21 Decembrie”) reporteriţei Angela Băcescu. Cu prilejul aniversării evenimentelor din 13 iunie 1990, cred că e folositor să readuc în atenţie acest interviu, în care e vorba şi de ziua de 13 iunie 1990. În urma acelor evenimente, domnul Teodor Mărieş a fost osîndit la 1 an de zile cu suspendare, fiind considerat unul din vinovaţii de tulburarea ordinii în acea zi. De precizat că, în ciuda a ceea ce se înţelege din recenta hotărîre a CEDO (linc), la acea vreme Mărieş nu era membru în asociaţia “21 Decembrie” ci conducea o altă organizaţie care fusese prezentă în mişcarea din Piaţa Universităţii – Alianţa Poporului. Comentariile mele au fost inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte. Precizez că prima parte a interviului dat de Teodor Mărieş doamnei Angela Băcescu nu o am (colecţia mea de revista “Europa” nu e completă), dar cred că e cea prezentată de domnul Richard Andrew Hall aici (linc).

Locotenent-colonel Silviu Popescu, căpitan Valerian Stan şi colonel Nicolae Durac despre formarea CADA ianuarie 24, 2011

Locotenent-colonel Silviu Popescu, subminător al puterii de stat cu patalama eliberată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Fotografiat aici cu sufletul chinuit de dorul de Ţară, preferînd totuşi meleagurile apusene puşcăriilor Patriei.

Domnul locotenent-colonel în rezervă Silviu Octavian Popescu este un subminător al puterii de stat cu acte în regulă. După mineriada din 1991 care l-a răsturnat pe Petre Roman, a fost osîndit la 5 ani de puşcărie, alături de şeful minerilor Miron Cozma, pentru infracţiunea de instigare la subminarea puterii de stat prin participaţie improprie. Spre deosebire de Cozma nu a stat la puşcărie fiindcă a părăsit ţara. În 2007 Silviu Popescu se afla pe pagina de internet a poliţiei române, la rubrica “most wanted” (linc), alături de nume vestite precum Ommar Hayssam, Nicolae Popa, Gregorian Bivolaru şi Severin Tcaciuc. Între timp a fost scos de pe pagina aia, semn că poliţia română nu mai acordă respectul cuvenit celor care, în 1991, au pus umărul la răsturnarea guvernării feseniste.

Azi domnul Popescu este pensionar, supărat că statul român nu îi plăteşte pensie pentru anii lucraţi în România, şi şi-a exprimat dorinţa de a colabora cu “blogul lui Marius Mioc” în problemele legate de istoria anilor 1989-1991. L-am sfătuit să îşi creeze propriul sait pe internet, ceea ce a şi făcut. Pe adresa http://popescusilviucada.wordpress.com puteţi găsi mai multe articole ale domnului Silviu Octavian Popescu referitoare la perioada respectivă. Prezint mai jos un articol în care domnul Popescu vorbeşte despre înfiinţarea Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA). Am verificat informaţiile cu ajutorul colonelului (r) Nicolae Durac, fost membru CADA (ca şi Silviu Popescu, trecut în rezervă în 1990 de fostul ministru Victor Stănculescu; spre deosebire de domnul Popescu a izbutit prin instanţă să obţină reîncadrarea în armată). Domnul Durac nu este de acord cu unele afirmaţii ale domnului Popescu. După articolul lui Silviu Popescu prezint şi observaţiile domnului Nicolae Durac. Totodată, mai adaug şi un fragment din cele scrise de Valerian Stan în lucrarea “Istoric CADA şi ADM”, pentru a avea o imagine completă a acestor evenimente. Diferenţele de viziune asupra felului cum s-a format CADA dintre Popescu, Durac şi Stan sînt, cred eu, fireşti, datorită subiectivismului fiecăruia şi a informaţiilor diferite la care au avut acces fiecare din aceşti domni.

Silviu Octavian Popescu: Formarea CADA

Timişoara, 8 iunie 1990. “Armata trebuie epurată de criminali şi colaboraţionişti”. Miting în favoarea CADA (video) ianuarie 18, 2011

În 8 iunie 1990, în Piaţa Unirii din Timişoara a avut loc un miting în favoarea Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) şi a adevărului despre revoluţie. Printre vorbitori: Iosif Costinaş, ziarist timişorean mort apoi în împrejurări nelămurite (linc) (“curiosity killed the cat” spun englejii, iar Costinaş a cercetat cam mult problemele revoluţiei), Dan Dăianu, prodecan al Facultăţii de Electrotehnică din Timişoara, George Şerban, iniţiatorul Proclamaţiei de la Timişoara, maior Nicolae Durac, membru CADA şi autor al cărţii “Neliniştea generalilor” în care descrie implicarea armatei în reprimarea revoluţiei şi mişcarea CADA, Viorel Sasca, fost arestat din revoluţie (azi consilier judeţean din partea PNŢCD), Ioan Savu, lider al revoluţionar din decembrie 1989 (vezi discursul său din 20 decembrie 1989 de la balconul Consiliului Judeţean – linc). Cred că a fost primul miting după alegerile din 20 mai 1990, cîştigate la scor de FSN. Comentariile mele sînt cu litere cursve, între paranteze drepte.

Transcriere înregistrare:

Tatulici & Tatomir – Povestea Timişorii (10). Guşă şi Stănculescu la proces noiembrie 16, 2010

Un nou fragment din filmul “Povestea Timişorii” realizat de Mihai Tatulici şi Virgil Tatomir şi difuzat în 1991 la TVR. Aici sînt prezentate declaraţii date în procesul revoluţiei de la Timişoara (“procesul celor 25″) de martorii Victor Stănculescu şi Ştefan Guşă şi declaraţii date pentru reporteri de inculpaţii Ion Corpodeanu şi Tinu Radu. Comentariile mele ulterioare sînt inserate cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele 9 fragmente prezentate pe acest blog:
- 15 decembrie 1989
- 16 decembrie 1989
- În jurul lui Tokes
- Dezvoltarea mişcării revoluţionare în 16 decembrie 1989
- Lupte între manifestanţi şi forţele de ordine
- Calea Lipovei şi Girocului, 17 decembrie 1989
- Groapa comună din cimitirul eroilor
- Catedrală, 17-18 decembrie 1989
- Recapitulare prima parte

Transcriere înregistrare:

A murit Mihai Chiţac noiembrie 2, 2010

Fostul general Mihai Chiţac, degradat la gradul de soldat şi condamnat la 15 ani închisoare ca urmare a implicării în reprimarea revoluţiei din Timişoara, a murit în 1 noiembrie 2010 (ziua morţilor în Banat), anunţă ziarul “Evenimentul Zilei” (linc).