Habarnistul Traian Băsescu vorbeşte despre revoluţie: “Cine a luat decizia politică şi a cerut ministrului Apărării să fie scoasă armata împotriva poporului?”. Nicolae Ceauşescu (17.12.1989): “Ce-au făcut ofiţerii tăi Milea, de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras?” mai 17, 2013

Preşedintele Traian Băsescu a confirmat prin decret numirile procurorilor şefi propuşi de Ministerul Justiţiei (linc). Procuror general va fi Tiberiu Mihail Niţu, cel pe care cu nu multă vreme în urmă acelaşi Băsescu îl considera nepotrivit pentru funcţie (linc), punct de vedere împărtăşit şi de CSM (linc). Se spunea atunci că Tiberiu Niţu nu s-a remarcat prin nici un dosar serios pe care l-ar fi instrumentat, prin nici un fel de infractori deosebiţi a căror vinovăţie ar fi fost dovedită de domnia sa. Între timp însă, atît Consiliul Superior al Magistraturii cît şi preşedintele Băsescu şi-au schimbat părerea şi au ajuns la concluzia că Tiberiu Niţu este cel mai vrednic procuror român, care merită deci să fie şeful tuturor procurorilor. Probabil că în cele cîteva luni care au trecut de la respingerea candidaturii sale, domnul Niţu a avut nişte rezultate deosebite în muncă, care au contribuit la schimbarea atitudinii factorilor de decizie cu privire la domnia sa.

Cu prilejul numirii domnului Niţu, preşedintele Băsescu a arătat o preocupare surprinzătoare pentru domnia sa: revoluţia din 1989. Anume legat de acest subiect şi de nimic altceva a avut domnul Băsescu nişte pretenţii faţă de Tiberiu Niţu. “Pentru domnul Niţu am avut o solicitare specială care este o restanţă din vremea doamnei Kovesi. Clarificarea a măcar a două aspecte din Revoluţie: cine a luat decizia politică şi a cerut ministrului Apărării să fie scoasă armata împotriva poporului, cu muniţie de război. Sînt de acord că e dificil să stabileşti care e militarul care a tras, dar istoria are dreptul să consemneze în ce cadru s-a luat decizia ca armata să fie scoasă împotriva manifestanţilor. E un răspuns pe care dl. Niţu trebuia să mi-l dea până anul viitor. A doua: care este cadrul în care s-a luat decizia înarmării gărzilor patriotice cu muniţie de război. Sînt decizii esenţiale care au generat peste 1.000 de victime. Pentru ce s-a întîmplat la Bucureşti nu ştim mare lucru”, a declarat Băsescu.

Dizolvarea PNŢ în 1947 noiembrie 20, 2012

Ziarul “Scînteia” din 31 iulie 1947, ziar al Partidului Comunist Român, anunţă cu satisfacţie scoaterea în afara legii a Partidului Naţional Ţărănesc, condus pe atunci de Iuliu Maniu. Reproduc mai jos o parte din cele scrise în ziar:

“Dizolvarea PNŢ dă un nou avînt de luptă clasei muncitoare şi tuturor forţelor democratice”
a spus tov. Sălăjeanu în numele Partidului Comunist Român

Într-un mare discurs, puternic aclamat de deputaţi, tov. Teohari Georgescu a înfăţişat şirul de crime şi trădări ale PNŢ, cărora li s-a pus capăt

12 ianuarie 1990, a doua încercare de răsturnare a regimului Iliescu aprilie 19, 2012

Dacă în 26 decembrie 1989 a avut loc prima încercare de răsturnare a guvernării FSN (linc), în 12 ianuarie 1990 a fost a doua încercare. Era zi de doliu naţional, cînd populaţia s-a adunat să cinstească amintirea victimelor revoluţiei, iar întrebările fără răspuns despre cele întîmplate în revoluţie, informaţiile care răsuflaseră despre faptul că bănuiţii de “terorism” au fost în mare parte eliberaţi şi prezenţa în noua conducere a multor activişti ai fostului regim au creat o stare de nemulţumire care a generat manifestaţii de protest în principalele două oraşe ale revoluţiei – Timişoara şi Bucureşti. La Timişoara mitingul a dus la înlăturarea domnului Fortuna de la conducerea judeţului (linc), iar la Bucureşti, pentru potolirea mulţimii care strigase şi “jos Iliescu!”, conducerea CFSN a trebuit să anunţe scoaterea în afara legii a partidului comunist şi să anuleze propriul decret prin care abolea pedeapsa cu moartea (mulţimea simţea că se doreşte scăparea vinovaţilor de crimele din decembrie 1989). S-a făgăduit un referendum pentru 28 ianuarie legat de pedeapsa cu moartea, dar acest referendum n-a mai avut loc. După ce s-a văzut scăpată de presiunea mulţimii, conducerea CFSN a anulat referendumul. Independent de ce am crede despre oportunitatea pedepsei cu moartea, a fost un moment psihologic important, fiindcă poporul român a fost minţit pentru prima oară pe faţă de noii conducători.

Reproduc relatarea despre mitingul din 12 ianuarie 1990 publicată de “Adevărul” din 13 ianuarie.

Mitingul din Piaţa Victoriei

Mihai Răzvan Ungureanu: “înflăcăratele îndemnuri adresate tinerei generaţii de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu în deschiderea lucrărilor Forumului nostru pun şi în faţa noastră, a elevilor utecişti, sarcini deosebite” februarie 10, 2012

“Biografiile factorilor de decizie trebuie cunoscute în detaliu. Nu fac un secret din faptul că am fost membru supleant al CC al UTC. Este exclusiv din cauza rezultatelor bune la învăţătură, la olimpiadele şcolare. Aşa am devenit, la vîrsta de 15 ani, secretar UTC în liceu pînă la 18 ani, pînă la clasa a douăsprezecea. Iar pentru aproape doi ani, de la 16 pînă la 18, numele meu a fost trecut pe o listă şi votat printre membrii supleanţi ai UTC-ului. Ca obligaţie, acest lucru nu presupunea nimic. Am fost anunţat că am fost trecut pe o listă. Pînă la urmă, era o ficţiune. Erau selectaţi, dintre secretarii UTC pe licee, cei care erau socotiţi reprezentativi din punct de vedere şcolar. Nu exista o activitate care să certifice valoarea politică a adolescentului. Era o chestiune strict formală, care nu presupunea participarea la decizia politică propriu-zisă”, spunea actualul prim-ministru Mihai Răzvan Ungureanu într-un interviu din 2006 acordat “Ziarului de Iaşi” (linc). Referitor la legea lustraţiei (pe care azi vrea s-o impună grevistul foamei Teodor Mărieş – linc), domnul Ungureanu spunea: “Cred că este nevoie de o lege a lustraţiei, aşa cum cred că este nevoie de un proces de purificare a societăţii româneşti, ba mai mult decît atît, a clasei politice româneşti. Ca mulţi alţii, am semnat şi eu proclamaţia de la Timişoara, pentru ca un asemenea proces să înceapă în 1990, aşa cum s-a întîmplat în alte ţări, cu o doză mărită de obiectivitate şi fără a ataca iremediabil destinele oamenilor (…) în momentul în care textul [legii lustraţiei] trece în această formă sînt primul care, dincolo de alăturarea mea celor care doresc ca o asemenea lege să capete efect în România, sînt primul care se va retrage“.

4 cărţi noi despre revoluţie decembrie 9, 2011

Am greşit ieri cînd, luîndu-mă după “Renaşterea Bănăţeană”, am scris pe blog că la sediul Uniunii Scriitorilor din Timişoara se va lansa volumul “Cărţile revoluţiei”. Nu există nici un volum cu titlul “Cărţile revoluţiei”, dar au fost lansate 4 cărţi despre revoluţie, editate de asociaţia “Memorialul Revoluţiei” din Timişoara.

La prezentarea cărţilor a vorbit criticul literar Cornel Ungureanu, din partea Uniunii Scriitorilor (gazda evenimentului). Viorel Marineasa a remarcat campania de falsificare a istoriei la care trebuie să se dea replică; a exemplificat cu nişte afirmaţii ale lui Catherine Durandin, care ar fi scris (n-am reţinut unde) că manifestul Frontului Democratic Român din Timişoara a fost redactat în română, maghiară, germană şi “… rusă” (cu puncte-punctele incluse) cînd de fapt a fost tipărit (şi) în sîrbă, fiindcă există minoritate sîrbă în Timişoara. Durandin probabil a văzut litere chirilice şi, habarnistă cum e, a crezut că e vorba de limba rusă. Alte aberaţii marca Durandin ar cuprinde prezenţa la Timişoara a unor grupuri de manifestanţi care vorbeau româneşte cu accent basarabean. Alex Mihai Stoenescu a fost pomenit de asemenea, cu titulatura pe care i-a dat-o Neculai Constantin Munteanu – “cel mai scîrbos informator al securităţii” (linc).

“Născuţi în lanţuri” se cheamă cartea coordonată de Lucian Vasile Szabo care analizează reflectarea revoluţiei de la Timişoara în presa locală, naţională şi internaţională.

Nicolae Ceauşescu, în 1989: “Capitalismul în România a apus pentru totdeauna!” (video) august 3, 2011

Discurs a lui Nicolae Ceauşescu ţinut în 1989, în care afirmă că nici “cînd va face plopul mere şi răchita micşunele” România nu se va întoarce la capitalism. Ca urmare a acestui discurs, în timpul revoluţiei din decembrie 1989 în unii copaci au fost atîrnate mere.

Transcriere înregistrare:

Martie 1953: Stalin, “cel mai bun şi mai iubit prieten al poporului român”, e grav bolnav martie 3, 2011

În 5 martie se împlinesc 58 de ani de la moartea lui Iosif Vissarionovici Stalin. Cititorilor acestui blog le reamintesc fericitul eveniment pe baza celor scrise de ziarul “Scînteia”. Astăzi public articole despre boala lui Stalin urmînd ca mîine să vă ofer articole prilejuite  de moartea acestuia.

“Scînteia” din 5 martie 1953, organ al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (denumirea pe care o avea în acea perioadă Partidul Comunist) publică pe prima pagină un comunicat guvernamental al agenţiei de presă sovietice TASS despre boala tovarăşului Stalin.

New York Times din 24 decembrie 1989: “Omul care ar putea deveni conducătorul României” februarie 24, 2011

În 24 decembrie 1989 ziarul “New York Times” îl prezintă cititorilor pe Ion Iliescu drept “omul care ar putea deveni conducătorul României”. Iată deci că pentru “New York Times” era limpede că Iliescu încă nu a devenit conducătorul României, dar i se acorda o mare şansă să ajungă la acest post. Se ştie că abia în 27 decembrie 1989 Ion Iliescu a fost acceptat ca preşedinte al CFSN, deşi a acţionat de parcă ar fi avut această calitate mai înainte, organizînd procesul Ceauşescu şi punînd CFSN în faţa faptului împlinit. Iată articolul din ziarul american:

Traducere (comentariile mele sînt inserate în text cu litere cursive între paranteze drepte):

Omul care ar putea deveni conducătorul României

Adrian Păunescu către Ceauşescu, după ce fusese interzis cenaclul Flacăra: “Să trăiţi, Măria Voastră!” noiembrie 5, 2010

În 22 mai 2008 ziarul “Cotidianul” publica (linc) o scrisoare scrisă de Adrian Păunescu către Nicolae Ceauşescu în februarie 1986. Momentul scrierii scrisorii este după ce cenaclul Flacăra condus de Păunescu fusese interzis, ca urmare a unui incident nefericit în care, la un concert al acestuia, se iscase o busculadă din care muriseră cinci persoane (nu cred că Păunescu personal poartă vreo vină pentru asta, aşa cum nu cred că are vreo vină în accidentul de maşină făcut de nevastă-sa, des amintit acum, şi în care au murit 3 persoane). Scopul scrisorii este, după părerea mea, de a-l convinge pe Ceauşescu să anuleze interdicţia pusă cenaclului Flacăra, şi poetul foloseşte metoda la care se pricepe cel mai bine: linguşeala (ceea ce nu-l împiedică să-i înfiereze pe “linguşitorii de toată mîna” care ar sta în jurul lui Ceauşescu). E un document istoric interesant, pe care-l reproduc mai jos. La scrisoare a fost alăturat şi un poem pe care deasemeni îl reproduc:

Stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu,

Culisele revoluţiei (10). Stănculescu n-a făcut o asemenea afirmaţie gogonată, cu 1000 de terorişti (video) iulie 23, 2010

A 10-a parte a emisiunii “Culisele revoluţiei” difuzată în decembrie 2003 la TVR Timişoara. Invitaţi: Virgil Măgureanu (fost director SRI), Radu Tinu (fost adjunct al şefului Securităţii Timiş), Remus Avramescu (reporter la TV Belgrad, printre primii ziarişti străini care au transmis despre revoluţia din Timişoara), Miodrag Milin (istoric timişorean, autor al mai multor cărţi despre revoluţie), Constantin Chiticaru (maior în rezervă, fost membru al mişcării CADA), Florin Kovacs (avocat, cîştigător al unui proces de daune legat de revoluţie), Adrian Sanda (fost membru al Frontului Democratic Român, avea să devină apoi secretar de stat la SSPR din partea PSD), Tudorin Burlacu (deasemeni fost membru al Frontului Democratic Român), Sorin Oprea (lider al mulţimii în 16 decembrie 1989, şef al gărzii Frontului Democratic Român), Marius Mioc, Costel Bursuc (pe atunci preşedinte al Asociaţiei Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie). Emisiunea era transmisă în direct în Piaţa Operei. Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele nouă părţi ale emisiunii:
- Noi am mers cu gîndul “acum ori niciodată”.
- Revoluţia n-a început de la Tokes. Enoriaşii au fost una, revoluţionarii au fost alţii
- Acel scenariu cu aprilie ’90 care s-a vehiculat nu e atît de important
- Să ne spună domnul Radu Tinu dacă şi-a realizat visul de a-l lovi peste coaie pe cheferist
- În 18 decembrie Timişoara părea înfrîntă
- Măgureanu: “Terorişti externi n-au putut fi probaţi şi există suficiente amănunte pentru a demonstra imposibilitatea existenţei unor asemenea terorişti”
- În noaptea de 22 în Operă s-a făcut o pană de curent. A fost momentul în care colonelul Zeca a reuşit pentru prima dată să-şi introducă soldaţii printre noi
- Măgureanu: “Nu exista nici o persoană din România care să facă parte din vreo înţelegere cu cineva din afară. O spun cu toată certitudinea”
- În 1994 am cerut destituirea domnului Măgureanu datorită lipsei de profesionalism a raportului SRI despre revoluţie

Transcriere înregistrare: