Valentin Zaschievici, agentul SRI de la “Jurnalul Naţional” şi dezinformările sale despre revoluţia din 1989 august 17, 2012

Valentin Zaschievici, unul din cei 4 redactori şefi ai “Jurnalului Naţional”, a fost concediat după ce s-a aflat că era agent SRI infiltrat în redacţie, anunţă Tiberiu Lovin pe saitul reporter virtual (linc). Trustul “Intact” care editează “Jurnalul Naţional” şi-a exprimat părerea, într-un comunicat, că “fenomenul infiltrării instituţiilor media din România de către Serviciile secrete pare să fi dobîndit o amploare semnificativă în ultimii opt ani“.

Între documentele SRI care au ieşit la iveală cu prilejul acestui scandal, remarc pe saitul ziuanews, în cadrul articolului “SRI spionează Jurnalul Naţional” (linc) şi unul în care “Teodorescu Sofia” (numele de cod care i se atribuie lui Valentin Zaschievici) “menţionează şi practica, relativ frecventă, în care directorul ziarului, sau alt membru al conducerii, dirijează direct un anumit ziarist pentru publicarea de articole cu temă şi tentă impuse”. Este exact ceea ce s-a întîmplat în campania legată de “adevărul despre revoluţie” iniţiată în 2004 de acest ziar, campanie care a determinat apariţia cărţii mele “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional” (linc). În cartea respectivă am polemizat şi cu Valentin Zaschievici. Consider folositor să readuc în atenţie acea polemică, în contextul informaţiilor despre statutul de agent SRI a domnului ziarist.

Jurnalul Naţional îl apără pe criminalul Coman

În “Jurnalul Naţional” din 18 octombrie 2004 e prezentată revoluţia din 1989 în varianta Ion Coman (Valentin Zaschevici – “Vasile Milea a condus personal represiunea” – linc). Firesc pentru un ziar ca Jurnalul Naţional, care şi-a propus rescrierea istoriei revoluţiei în folosul criminalilor din decembrie 1989. Ion Coman a fost şeful reprimării revoluţiei din Timişoara, lucru stabilit de 12 judecători ai Curţii Supreme (3 la primă instanţă, 9 la recurs).

Richard Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu (III). “Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara februarie 7, 2012

În 2009 am publicat pe acest blog traducerea unor fragmente din teza de doctorat a profesorului american Richard Andrew Hall – “Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Respectiva teză de doctorat a fost susţinută în decembrie 1996 la Universitatea Indiana. Voi prezenta în perioada următoare noi fragmente din această teză de doctorat. În textul lucrării domnului Hall, fragmentele pe care le voi prezenta sînt anterioare celor deja traduse, care au fost numerotate 1-8, şi le voi numerota cu cifre romane. Cu litere cursive între paranteze drepte am introdus în text unele comentarii ale mele.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Fragmentele deja traduse din teza de doctorat a profesorului Hall:
- Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989
- O privire de ansamblu asupra revoltei din Timişoara
- “Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara – fragmentul prezentat acum
- Ceauşescu pleacă în Iran
- 18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
- 20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
- Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
- Cine a aruncat “petarda”?
- Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti
- Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?
- Ceauşeştii în timpul fugii
- Concluzii

“Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara

Duplex Timişoara-Bucureşti, în 1998, cu Vartan Arachelian, despre revoluţie (6). Mă revoltă că avem în Bucureşti stradă cu numele Milea (video) iunie 14, 2010

Continuarea emisiunii realizată de Vartan Arachelian în 1998 despre revoluţia română. Invitaţi: Ion Coman, Marius Mioc, Marius Ghilezan, Lia Lucia Epure. Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele cinci părţi ale acestei emisiuni:
- Noi la Bucureşti am neglijat o perioadă de timp Timişoara, care avea o presă excepţională
- Guşă vă raporta dumneavoastră. Deci eraţi şeful lui Guşă
- Există o întreagă campanie de culpabilizare a revoluţionarilor
- Cînd au ieşit sute de mii de oameni în stradă nu mai aveaţi ce face
- În noaptea de 17/18 decembrie, după ce am plecat la odihnă, au rămas Bălan cu Stănculescu

Transcriere înregistrare:

Părerea Parchetului: crimele revoluţiei nu sînt de interes public. Verginia Jugănaru: “Am ştiut tot timpul cine e ucigaşul soţului meu” şi o declaraţie a mea citată inexact în presă decembrie 22, 2009

Ziarul “Gîndul” din 19 decembrie publică un reportaj despre revoluţie (linc). Se scrie acolo despre moartea lui Dumitru Jugănaru în Calea Girocului, în 17 decembrie 1989 la Timişoara.

După Virgil Măgureanu, un nou membru în tabăra antiiliescienilor feroce: Victor Stănculescu decembrie 20, 2009

Fostul informator al securităţii (linc) Alex Mihai Stoenescu, după ce l-a introdus în tabăra politică antiiliesciană pe Virgil Măgureanu, prin intermediul cărţii “De la regimul comunist la regimul Iliescu” (linc), a mai aranjat întărirea acestei tabere politice cu un membru: fostul general Victor Atanasie Stănculescu.

Două declaraţii recente ale lui Victor Stănculescu au fost reţinute de presă, cu prilejul lansării cărţii scrise de el în colaborare cu Alex Mihai Stoenescu:

“Stănculescu nu a ascuns că tot ce i s-a întîmplat lui rău în anii ce au urmat Revoluţiei – inclusiv dosarele penale în care a fost condamnat – s-a datorat conflictului mocnit pe care l-a avut cu Ion Iliescu. Şi că acesta din urmă este cel care l-a eliminat atît pe el, cît şi pe Petre Roman” (Răzvan Savaliuc – “KGB şi GRU în spatele revoluţiei române” (linc), în “Ziua” din 18 decembrie 2009).

Richard Andrew Hall: Brandstatter (15). Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist noiembrie 7, 2009

A 15-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”. Se analizează aici afirmaţiile lui Ion Mihai Pacepa, fostul spion-şef comunist.

Vezi şi primele paisprezece părţi ale acestei lucrări:
- Mişcări de deschidere
- El complotează, ei complotează, tu complotezi
- Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
- Zvonuri despre un documentar revoluţionar
- Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
- Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
- Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat”
- Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române
- Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o?
- O enigmă securistă: “Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu
- Amintirile fostei securităţi şi miliţii despre turiştii sovietici
- Ciudaţi “turişti” dar încă mai ciudate, reacţiile autorităţilor
- Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990
- Cine ar fi putut ei fi?

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist

Inevitabil, în urma filmului lui Brandstatter, presa românească l-a atras în discuţie pe vechiul ei cal de bătaie pentru asemenea ocazii, generalul Ion Mihai Pacepa, fostul şef al Serviciului Român de Informaţii Externe, omul a cărui dezertare din 1978 a făcut să fie condamnat la moarte în absenţă şi a cărui revelaţii despre conducerea represivă şi coruptă a lui Ceauşescu a ajutat la erodarea mitului Ceauşescu în Vest. Ruptura lui Pacepa cu regimul comunist, criticile înţepătoare ale preşedinţiei lui Ion Iliescu pentru încrederea acestuia în fostul personal al Securităţii şi încorporarea sa în structurile de putere, l-au făcut pe Pacepa o vedetă în Vest şi i-au adus multă încredere şi respect în rîndul elitelor intelectuale şi de mass-media din România.

O nouă sfidare la adresa mucenicilor Timişoarei: planul de a ridica o statuie a criminalului comunist Ştefan Guşă la Tîrgu Mureş septembrie 21, 2009

Consiliul local din Tîrgu Mureş, majoritar UDMR, a aprobat ridicarea unei statui a generalului Ştefan Guşă în oraş. Faptul a stîrnit nemulţumirea preşedintelui UDMR Marko Bela cît şi a eurodeputatului Laszlo Tokes (linc).

Sînt stupefiat de faptul că un criminal precum Ştefan Guşă, care a dat ordin să se tragă în populaţia Timişorii (fapt pe care de altfel l-a recunoscut; în interviul dat lui Pavel Coruţ şi publicat în cartea “Să te naşti sub steaua noastră”, editura Gemenii, Bucureşti 1993, pag. 100, el spune că a poruncit recuperarea tancurilor din Calea Girocului inclusiv prin foc; în urma acelei operaţiuni au rezultat mai mulţi morţi şi răniţi), continuă să fie prezentat ca un erou naţional.

Cărţi despre revoluţia din 1989 publicate la Bucureşti iunie 9, 2009

O listă, posibil incompletă, a cărţilor despre revoluţia română din 1989 publicate la Bucureşti:

Generalul Constantin Degeratu şi ordinul 522 din 1997 aprilie 21, 2009

Ordinul 522 din 1997 iscălit de generalul Constantin Degeratu a fost subiectul unei conferinţe de presă la care am citit textul de mai jos. Despre respectivul ordin am vorbit şi la emisiunea televizată cu Viorel Oancea prezentată deja pe acest sait.

Evenimentul Zilei din 29-30 noiembrie 1997 cu relatarea conferinţei de presă în care am cerut destituirea lui Degeratu

Un interviu al generalului Guşe martie 3, 2009

Mai jos prezint un articol de-al meu din 1993, referitor la generalul Guşă. La vremea aceea în mass-media se ducea o propagandă în favoarea generalului Guşă, inclusiv de anumite cercuri declarat anticomuniste, cam în acelaşi stil în care acum se duce o propagandă în favoarea generalului Stănculescu. Articolul de mai jos a fost republicat şi în cărţile “Falsificatorii istoriei” respectiv “Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”.

Un interviu al generalului Guşe

Obsedat de lămurirea “misterelor” revoluţiei, dl. Pavel Coruţ publică, în cartea “Să te naşti sub steaua noastră!” (Editura Gemenii, Bucureşti 1993), un interviu cu dl. general Ştefan Guşe.
De la început, autorul avertizează: “Interesele de stat au prioritate. Desigur va veni o zi cînd se va putea spune tot adevărul. Pînă la acea dată trebuie să ne mulţumim cu adevăruri parţiale” (pag. 93).
Despre evenimentele din Calea Girocului, generalul Guşe, numit de Pavel Coruţ “omul care a salvat România”, mărturiseşte: “Reuşisem să deblochez tancurile din Calea Girocului, folosind efective conduse de un maior foarte destoinic – Paul Vasile“ (pag. 103). Motivul acestei acţiuni este că “dacă luau foc (tancurile – n.n.) explodau ca nişte bombe. Distrugea cartierul. Am dat ordin sa fie deblocate cu orice preţ. Recunosc ordinul: cu orice preţ! Inclusiv prin foc” (pag. 100).
În legătură cu manifestanţii din 20 decembrie, generalul Guşe declară: “Mă convinsesem că nici o forţă din lume nu-i putea opri să treacă în mod organizat spre centru” (pag. 109). Ne punem intrebarea: dacă “nici o forţă din lume nu-i putea opri” pe manifestanţi, ceea ce s-a întîmplat în 20 decembrie 1989 a fost fraternizarea armatei cu revoluţionarii sau doar acceptarea resemnată, de către generalii ceauşişti, a unei situaţii care depăşea puterea lor de influenţare?
“În noaptea de 21 decembrie 1989, Judeţeana de partid ne dăduse ordin să întocmim un plan de capturare a conducerii Revoluţiei din sediul Operei”, însă acesta “era un ordin absurd şi imposibil de realizat”, explică mai departe domnul Guşe (pag. 111). Constatăm coincidenţa dintre părerea domnului general şi propria noastră părere, exprimată cu peste 3 ani în urmă (vezi articolul “Măsluirea istoriei revoluţiei” din revista “Nu” nr.33/1990). Rămînem totuşi nedumeriţi: dacă ordinul de capturare a revoluţionarilor din clădirea Operei era “imposibil de realizat” (aprecierea generalului Guşe), care este meritul domnului general în faptul că acest ordin nu a fost îndeplinit?
În legătură cu Viorel Oancea, fost ofiţer M.Ap.N., actualul primar al Timişoarei [la vremea publicării acestui articol, în 1993], Ştefan Guşe explică: “Cînd nu mai era nici un pericol, Oancea a apărut în piaţă, vorbind din balconul Operei. Cam ăsta-i gestul său eroic. A cerut voie de la şefi să meargă să-şi vadă familia, apoi a ţinut un discurs în balcon. Ofiţerii s-au revoltat că vorbea în numele Armatei (…) Am dat ordin să fie dus imediat în cazarmă, la locul său de muncă. Ulterior m-a acuzat ca l-aş fi arestat (…) Era (Oancea -n.n.) oportunistul care stătuse ascuns cînd era greu” (pag. 149).
Nu ştim dacă, şi unde anume, “a stat ascuns” Viorel Oancea înainte de 22 decembrie. Mărturisim că, pînă la citirea cărţii lui Pavel Coruţ, credeam că ofiţerii timişoreni au fost de acord cu discursul lui Oancea, în care acesta a declarat că armata este alături de popor. Manifestanţilor din Piaţa Operei aceste cuvinte le-au sporit curajul şi încrederea în izbîndă. Generalul Guşe spune însă că ofiţerii erau “revoltaţi”.
Cu înverşunare demască domnii Guşe şi Coruţ exagerarea numărului morţilor revoluţiei. Pe acest fond, generalul Guşe încearcă minimalizarea numărului victimelor. Morţii din Timişoara “nu erau nici mii, nici sute. Nici chiar zeci” spune domnia sa (pag.111). După datele Procuraturii au fost totuşi 73 de morţi la Timişoara înainte de 22 decembrie, adică, un adevărat măcel.
Apreciem că interviul publicat de Pavel Coruţ se înscrie printre încercările, deja banalizate, de prezentare a oamenilor mînjiţi cu sînge românesc în decembrie 1989 drept eroi ai neamului. Nădăjduim că opinia publică nu se va lasa înşelată de acest fel de propagandă.

(“România Liberă” 7 decembrie 1993)

Notă: Maiorul Vasile Paul, despre care vorbeşte generalul Guşă în interviul său, a ajuns după revoluţie general.

Urmăreşte şi înregistrarea video din 22 decembrie 1989: Generalul Guşă: Poziţia mea nu se judecă acuma. Mai tîrziu vom vedea cine a greşit