Habarnistul Traian Băsescu vorbeşte despre revoluţie: “Cine a luat decizia politică şi a cerut ministrului Apărării să fie scoasă armata împotriva poporului?”. Nicolae Ceauşescu (17.12.1989): “Ce-au făcut ofiţerii tăi Milea, de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras?” mai 17, 2013

Preşedintele Traian Băsescu a confirmat prin decret numirile procurorilor şefi propuşi de Ministerul Justiţiei (linc). Procuror general va fi Tiberiu Mihail Niţu, cel pe care cu nu multă vreme în urmă acelaşi Băsescu îl considera nepotrivit pentru funcţie (linc), punct de vedere împărtăşit şi de CSM (linc). Se spunea atunci că Tiberiu Niţu nu s-a remarcat prin nici un dosar serios pe care l-ar fi instrumentat, prin nici un fel de infractori deosebiţi a căror vinovăţie ar fi fost dovedită de domnia sa. Între timp însă, atît Consiliul Superior al Magistraturii cît şi preşedintele Băsescu şi-au schimbat părerea şi au ajuns la concluzia că Tiberiu Niţu este cel mai vrednic procuror român, care merită deci să fie şeful tuturor procurorilor. Probabil că în cele cîteva luni care au trecut de la respingerea candidaturii sale, domnul Niţu a avut nişte rezultate deosebite în muncă, care au contribuit la schimbarea atitudinii factorilor de decizie cu privire la domnia sa.

Cu prilejul numirii domnului Niţu, preşedintele Băsescu a arătat o preocupare surprinzătoare pentru domnia sa: revoluţia din 1989. Anume legat de acest subiect şi de nimic altceva a avut domnul Băsescu nişte pretenţii faţă de Tiberiu Niţu. “Pentru domnul Niţu am avut o solicitare specială care este o restanţă din vremea doamnei Kovesi. Clarificarea a măcar a două aspecte din Revoluţie: cine a luat decizia politică şi a cerut ministrului Apărării să fie scoasă armata împotriva poporului, cu muniţie de război. Sînt de acord că e dificil să stabileşti care e militarul care a tras, dar istoria are dreptul să consemneze în ce cadru s-a luat decizia ca armata să fie scoasă împotriva manifestanţilor. E un răspuns pe care dl. Niţu trebuia să mi-l dea până anul viitor. A doua: care este cadrul în care s-a luat decizia înarmării gărzilor patriotice cu muniţie de război. Sînt decizii esenţiale care au generat peste 1.000 de victime. Pentru ce s-a întîmplat la Bucureşti nu ştim mare lucru”, a declarat Băsescu.

Dizolvarea PNŢ în 1947 noiembrie 20, 2012

Ziarul “Scînteia” din 31 iulie 1947, ziar al Partidului Comunist Român, anunţă cu satisfacţie scoaterea în afara legii a Partidului Naţional Ţărănesc, condus pe atunci de Iuliu Maniu. Reproduc mai jos o parte din cele scrise în ziar:

“Dizolvarea PNŢ dă un nou avînt de luptă clasei muncitoare şi tuturor forţelor democratice”
a spus tov. Sălăjeanu în numele Partidului Comunist Român

Într-un mare discurs, puternic aclamat de deputaţi, tov. Teohari Georgescu a înfăţişat şirul de crime şi trădări ale PNŢ, cărora li s-a pus capăt

Nicolae Ceauşescu, în 1989: “Capitalismul în România a apus pentru totdeauna!” (video) august 3, 2011

Discurs a lui Nicolae Ceauşescu ţinut în 1989, în care afirmă că nici “cînd va face plopul mere şi răchita micşunele” România nu se va întoarce la capitalism. Ca urmare a acestui discurs, în timpul revoluţiei din decembrie 1989 în unii copaci au fost atîrnate mere.

Transcriere înregistrare:

New York Times din 24 decembrie 1989: “Omul care ar putea deveni conducătorul României” februarie 24, 2011

În 24 decembrie 1989 ziarul “New York Times” îl prezintă cititorilor pe Ion Iliescu drept “omul care ar putea deveni conducătorul României”. Iată deci că pentru “New York Times” era limpede că Iliescu încă nu a devenit conducătorul României, dar i se acorda o mare şansă să ajungă la acest post. Se ştie că abia în 27 decembrie 1989 Ion Iliescu a fost acceptat ca preşedinte al CFSN, deşi a acţionat de parcă ar fi avut această calitate mai înainte, organizînd procesul Ceauşescu şi punînd CFSN în faţa faptului împlinit. Iată articolul din ziarul american:

Traducere (comentariile mele sînt inserate în text cu litere cursive între paranteze drepte):

Omul care ar putea deveni conducătorul României

Nicolae Ceauşescu, 21 decembrie 1989: În întreprinderi să realizăm detaşamente de apărare. Nu trebuie să se ajungă la folosirea armelor (audio) februarie 9, 2010

Prezint înregistrarea audio a teleconferinţei ţinută de Nicolae Ceauşescu în seara de 21 decembrie 1989 (ora 18). Înregistrarea am descărcat-o de pe saitul asociaţiei “Memorialul Revoluţiei”, dar acolo era într-un format puţin folosit şi nerecunoscut de calculatorul meu. Am convertit fişierul în format mp3 şi l-am pus apoi pe internet. Nu ştiu dacă prin această convertire s-au pierdut unele fragmente, cel puţin în două locuri apar nişte cuvinte în plus în stenograma publicată de revista “22″. Primul minut din înregistrare e de calitate mai proastă, ascultătorii să nu se descurajeze fiindcă apoi calitatea se îmbunătăţeşte. La transcrierea înregistrării, pentru identificarea participanţilor m-am folosit şi de stenograma teleconferinţei publicată în revista “22″ (linc), dar am corectat această stenogramă atunci cînd am găsit diferenţe faţă de înregistrarea audio. Comentariile mele inserate în text sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Fă clic pentru a asculta teleconferinţa lui Ceauşescu din 21 decembrie 1989 (21 minute 17 secunde)

Transcriere înregistrare:

Ceauşescu, 17 decembrie 1989: Într-o oră trebuie restabilită complet ordinea la Timişoara! (audio) ianuarie 26, 2010

Astăzi, cu prilejul aniversării zilei de naştere a lui Nicolae Ceauşescu (pentru amatorii de cîntece omagiale – vedeţi acest linc) prezint înregistrarea teleconferinţei condusă de fostul conducător în 17 decembrie 1989, imediat după isprăvirea şedinţei C.P.Ex. Am mai prezentat pe acest blog această teleconferinţă, pe baza unor fragmente dintr-un film al Luciei Hosu-Longin (linc). Acum dau înregistrarea aproape completă (îmi lipseşte un mic fragment de la început), cu transcriere. Pentru identificarea persoanelor care vorbesc am folosit stenograma teleconferinţei publicată în revista 22 (linc), dar am corectat stenograma conform înregistrării audio atunci cînd am găsit diferenţe. Explicaţiile mele în text sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Fă clic pentru a asculta înregistrarea audio a teleconferinţei (20 minute 53 secunde)

Teleconferinţa a fost prezidată de Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România.
La teleconferinţă au participat membri şi membri supleanţi ai Comitetului Politic Executiv, secretari ai CC al PCR.

Fragment de început al teleconferinţei, care nu se aude bine în înregistrarea pe care am avut-o la dispoziţie, reconstituit după stenogramă:

Nicolae Ceauşescu: Începem teleconferinţa, tovarăşi! Bună seara! Am convocat această teleconferinţă, avînd în vedere unele evenimente foarte grave…

Transcriere înregistrare:

Minciuni proaspete marca Ion Iliescu: majoritatea revoluţionarilor din 1989 au fost membri PCR ianuarie 24, 2010

Ion Iliescu a glăsuit într-o dezbatere la Institutul Social Democrat, despre care ne informează “România Liberă” din 22 ianuarie 2010 (linc): “La noi auzim tot felul de aberaţii de genul confiscarea Revoluţiei de foştii comunişti. Ceea ce este un fals. Revoluţia din 1989 nu a fost o revoluţie de dreapta, membrii de partid au fost cei prezenţi în majoritate în acest proces”.

Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (2). Au existat două momente ale acelor evenimente: un moment al revoluţiei şi unul al loviturii de stat (video) decembrie 19, 2009

Continuarea emisiunii din 1999 de la Antena 1, despre condamnarea (pe atunci proaspătă şi încă nedefinitivă) generalilor Mihai Chiţac şi Victor Stănculescu. Participă la emisiune Adrian Păunescu (moderator), Sergiu Nicolaescu, Marius Mioc, Lorin Fortuna, Şerban Săndulescu, Neculae Cerveni, Sorin Roşca-Stănescu. Explicaţiile mele ulterioare sînt intercalate în text cu litere cursive între paranteze drepte.

Vezi şi prima parte a emisiunii: Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara

Transcriere înregistrare:

Puncte de vedere. Ioan Savu: “Spiritul Timişoarei. O lecţie de viaţă” decembrie 10, 2009

Ioan Savu este unul din conducătorii revoluţiei din Timişoara, prezent în 20 decembrie 1989 în delegaţia care a negociat cu prim-ministrul comunist Constantin Dăscălescu, iar apoi în clădirea Operei din Timişoara, unde se constituise Frontul Democratic Român. În înregistrarea video de mai jos (prezentată mai de demult pe acest blog) îl puteţi vedea (de la minutul 02:30) vorbind mulţimii de la balconul Comitetului judeţean PCR (actuala prefectură), în 20 decembrie 1989.

Domnul Savu mi-a trimis prin e-mail nişte gînduri de-ale sale, pricinuite de actuala situaţie politică, pe care le public mai jos. Precizez că toate opiniile de mai jos aparţin direct şi personal domnului Savu.

Spiritul Timişoarei. O lecţie de viaţă

Un document care se cere publicat: şedinţa organizaţiei PCR de la Editura Tehnică consacrată congresului al 14-lea martie 20, 2009

Am mai comentat pe acest blog dezvăluirea, de către Institutul Revoluţiei Române condus de Ion Iliescu, a existenţei unei scrisori anticeauşiste concepute de Ion Iliescu în martie 1989. Scrisoarea n-a fost difuzată din motive pe care nici măcar Institutul Revoluţiei nu le-a putut lămuri (“nu se ştie din ce cauză”, scrie “Caietele Revoluţiei” nr. 1/2009, pag. 53), deşi fusese dată lui Virgil Măgureanu pentru a fi trimisă în Apus. În “Caietele Revoluţiei” nr. 1/2009 se face şi o comparaţie între pretinsa scrisoare a lui Ion Iliescu şi “scrisoarea celor şase”, binecunoscut document al dizidenţei româneşti, dar care nu se ridică la nivelul “scrisorii pierdute” a lui Ion Iliescu: “scrisoarea celor şase era adresată tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în timp ce textul elaborat de Ion Iliescu se constituia într-o Proclamaţie adresată celor patru milioane de membri ai Partidului Comunist Român şi tuturor cetăţenilor României; (…) în timp ce Proclamaţia face o radiografie severă şi virulentă a societăţii şi a puterii supreme a statului, chemînd populaţia ţării la revoltă pentru răsturnarea regimului Ceauşescu, Scrisoarea apelează la bunăvoinţa lui Ceauşescu de a rezolva unele probleme pentru ameliorarea situaţiei de criză în care intrase România” (“Caietele Revoluţiei” nr. 1/2009, pag. 59). E limpede: Scrisoarea pierdută a lui Ion Iliescu este dizidenţă de categoria întîi, în timp ce “scrisoarea celor şase” e dizidenţă de categoria a doua. Notez că în textul atribuit lui Ion Iliescu nu apare cuvîntul “Proclamaţie”, dar Institutul Revoluţiei deja a poreclit scrisoarea pierdută ca “Proclamaţie” (se scrie cu P mare chiar şi în mijlocul propoziţiei).

Sînt mut de admiraţie pentru Ion Iliescu, care spre deosebire de “cei şase” nu s-a milogit de Ceauşescu ca să-l determine să facă reforme ci a trecut peste acesta, adresîndu-se direct celor 4 milioane de membri PCR şi cetăţenilor ţării cu această “chemare la luptă pentru răsturnarea dictaturii” (expresie preluată din “Caietele Revoluţiei”). De fapt, chiar şi Doina Cornea sau Laszlo Tokes i s-au adresat epistolar lui Nicolae Ceauşescu, încît, dacă textul din “Caietele Revoluţiei” este autentic, Iliescu, prin gestul său de a-l şunta pe Ceauşescu şi a se adresa direct poporului, pare cel mai dizident dintre dizidenţi.

“Congresul al XIV-lea al partidului ar trebui să marcheze divorţul categoric al partidului de clanul Ceauşescu (…) Ne adresăm pe această cale tuturor celor interesaţi, tuturor patrioţilor, tuturor forţelor active ale naţiunii, tuturor categoriilor de oameni ai muncii, cu chemarea de a declanşa acţiuni ample de protest popular, folosind mijloacele şi posibilităţile cele mai diverse, inclusiv acţiunile oficiale organizate de regim, pentru a cere înlăturarea de la putere a lui Ceauşescu şi a acoliţilor săi”, este scris în răvaşul domnului Iliescu.

În noiembrie 1989 a avut loc Congresul al 14-lea al PCR, la care Nicolae Ceauşescu a fost reales în unanimitate secretar general al partidului. Înainte de congres, în organizaţiile PCR din întreaga ţară au avut loc şedinţe de pregătire a congresului, pe ordinea de zi a acelor şedinţe figurînd discutarea propunerii ca Nicolae Ceauşescu să fie reales în fruntea PCR. O asemenea şedinţă trebuie să fi avut loc şi la Editura Tehnică. Ion Iliescu, în calitate de membru PCR, trebuie să fi participat la şedinţă. Fiind şi director al întreprinderii, e greu de crezut că a tras chiulul. Din însăşi scrisoarea pierdută a lui Ion Iliescu reiese ideea sa că Congresul al 14-lea este momentul în care partidul trebuie să se lepede de clanul Ceauşescu, cît şi strategia de a folosi inclusiv acţiunile organizate de regim (precum discuţiile pentru congresul al 14-lea) în acest scop. Mă întreb: Ce atitudine a adoptat Iliescu la adunarea organizaţiei PCR din Editura Tehnică, cînd s-a discutat propunerea de realegere a lui Ceauşescu?

În conformitate cu însăşi scrisoarea care a fost acum publicată şi cu caracterul său de lider politic care nu se mai încurca cu apeluri către Nicolae Ceauşescu, precum dizidenţii de categoria a doua, ci se adresa direct membrilor de partid şi cetăţenilor ţării cu chemare la luptă pentru răsturnarea dictaturii, mă aştept ca Ion Iliescu să fi luat cuvîntul la acea şedinţă şi să spună că nu este de acord cu realegerea lui Ceauşescu. E posibil ca subalternii săi de la Editura Tehnică să-l fi contrazis şi, prin voinţa majorităţii membrilor săi, organizaţia PCR de la Editura Tehnică să fi susţinut în final realegerea lui Ceauşescu. Totuşi, poziţia lui Ion Iliescu trebuia să fie consemnată în procesul verbal al şedinţei respective, sau, dacă nu a fost consemnată acolo, participanţii la şedinţă ar trebui să-şi amintească o asemenea atitudine a directorului lor. N-am auzit însă în cei douăzeci de ani trecuţi de la revoluţie ca vreun fost angajat al Editurii Tehnice să pomenească despre vreo luare de atitudine în acest sens al fostului său director, la discutarea candidaturii lui Nicolae Ceauşescu în cadrul PCR.

În lipsa unor date concrete nu pot face speculaţii. Aştept, din partea istoricilor, publicarea procesului verbal al şedinţei organizaţiei PCR de la Editura Tehnică, în care s-a discutat propunerea de realegere a lui Nicolae Ceauşescu în fruntea PCR.

Mai citeşte, pe aceeaşi temă:
- Ion Iliescu, dizidenţă descoperită după 20 de ani
- Iarăşi despre “dizidenţa” lui Iliescu şi pretinsa exclusivitate a Jurnalului Naţional