Nouă condamnare la CEDO pentru România, în cazul revoluţiei din Timişoara martie 27, 2013

În 2009 scriam despre hotărîrea CEDO în cauza Şandru şi alţii împotriva României (linc). În respectiva cauză 4 reclamanţi, victime ale revoluţiei din Timişoara, au primit cîte 5000 euro despăgubiri, nu pentru împuşcarea efectivă din timpul revoluţiei, ci datorită faptului că procesul Chiţac-Stănculescu a fost tărăgănat nejustificat.

Atrăgeam atunci atenţia că “acesta este doar unul din dosarele pe acest subiect ajunse la CEDO, dar urmează şi alte cazuri similare la care se poate prevedea un sfîrşit similar”. Ceea ce am prevăzut s-a întîmplat, iar CEDO a dat o nouă hotărîre (linc) prin care România trebuie să plătească despăgubiri victimelor revoluţiei din Timişoara. În total e vorba de 350000 de euro, cîte 5000 euro pentru fiecare reclamant cu cîteva excepţii cărora CEDO le-a aprobat despăgubiri de 3500 euro.

Redau mai jos hotărîrea CEDO în limba franceză, nu am avut timp s-o tălmăcesc în româneşte:

Şeful DIA şi revoluţia din 1989 aprilie 10, 2012

Fostul şef al Direcţiei de Informaţii a Armatei, Ştefan Dinu, a murit recent (linc). Cu acest prilej reamintesc nişte comentarii ale mele publicate în presa timişoreană în 2004, reluate în 2005 şi în cartea mea “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”, despre dezvăluirile domnului Dinu legate de revoluţia din 1989. Între paranteze drepte şi cu litere cursive sînt comentarii ale mele actuale.

Şeful DIA şi revoluţia din 1989

            În 4 numere consecutive ale Jurnalului Naţional (26-29 aprilie 2004) ni se prezintă “dezvăluirile” despre revoluţie ale şefului Direcţiei de Informaţii a Armatei (DIA) din decembrie 1989, viceamiralul Ştefan Dinu. Aceste dezvăluiri sînt de două feluri: fapte la care dl. Dinu a fost martor ocular şi fapte despre care dl. viceamiral vorbeşte din auzite sau prin deducţiile acelei cantităţi de logică de care dispune.

Pentru faptele de primul fel acordăm încredere spuselor fostului şef al DIA. Credem deci că a existat o încercare a lui Ilie Ceauşescu de a prelua conducerea armatei după moartea lui Milea, încercare susţinută iniţial chiar şi de Ştefan Dinu. Credem că în 22 decembrie 1989, ora 10, după sinuciderea lui Milea, generalul Stănculescu, deşi “plecase spre Bucureşti”, “era de negăsit” (adică încă nu ajunsese) – vezi JN din 27 aprilie 2004 (linc). Se confirmă astfel memoriul văduvei din revoluţie Ferkel-Şuteu referitor la recursul în anulare din cazul Chiţac-Stănculescu (vezi “Timişoara” din 22 aprilie 2004, pag. 7): Stănculescu a plecat din Timişoara abia în dimineaţa de 22 decembrie. Ceea ce a susţinut Parchetul General în apărarea lui Stănculescu, că acesta ar fi plecat din Timişoara în dimineaţa de 21, este o minciună [în cartea mea "Curtea Supremă - procesele revoluţiei din Timişoara (1989)" am publicat atît textul recursului în anulare în cazul Chiţac-Stănculescu cît şi memoriul doamnei Ferkel-Şuteu, pe care am reprezentat-o ca mandatar la proces, şi căreia i-am conceput memoriul].

Preşedintele Băsescu minte cu privire la procesele revoluţiei, în timp ce analizează cererea de graţiere a lui Stănculescu decembrie 28, 2011

Ion Iliescu cerînd graţierea lui Stănculescu, încă din noiembrie 2008, imediat după condamnarea acestuia

Preşedintele Traian Băsescu a declarat că va analiza cererea de graţiere înaintată de Victor Stănculescu, anunţă “România Liberă” (linc).

Victor Atanasie Stănculescu a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru participare la reprimarea revoluţiei din Timişoara, după un proces care a putut începe abia după ce Ion Iliescu, fostul său coleg de CFSN în perioada revoluţiei, pierduse preşedinţia României. Condamnat definitiv în anul 2000, Victor Stănculescu a beneficiat de recursul în anulare (cale extraordinară de atac existentă pe atunci în legislaţie) promovat de Parchetul General, imediat după ce Ion Iliescu a revenit la preşedinţia României. Deşi dosarul a fost trimis la rejudecare în urma acelui recurs în anulare, rejudecarea nu a făcut decît să confirme vinovăţia fostului general Stănculescu şi a coinculpatului său Mihai Chiţac.

“Vorbind despre Revoluţia din 1989, preşedintele Băsescu a menţionat că singurul condamnat este fostul general Victor Athanasie Stănculescu”, este o minciună sfruntată a lui Traian Băsescu pe care o consemnează “România Liberă”.

În realitate, pentru revoluţia din 1989 au fost mai mulţi condamnaţi. Cititorii acestui blog au fost deja informaţi prin articolul Minciuni anticomuniste marca Sorin Ilieşiu (linc) despre procesele legate de revoluţia din Timişoara. Am pomenit acele procese şi în cartea Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara (1989). Enumeram în articolul amintit 40 de inculpaţi, din care 17 au fost condamnaţi la închisoare, în 12 cazuri s-a constatat vinovăţia inculpaţilor dar fapta acestora a fost încadrată într-un decret de amnistie sau graţiere, 2 inculpaţi au murit în timpul procesului, 8 au fost achitaţi, într-un caz nu cunosc rezultatul procesului. Situaţia aceasta se referă numai la Timişoara, dar au fost procese şi în alte oraşe. O listă parţială a proceselor legate de revoluţie pe care mi-a dat-o procurorul Dan Voinea şi conţine şi procese din alte oraşe am publicat-o în articolul Activitatea procurorului Dan Voinea în dosarele revoluţiei (linc).

Col. (r) Marin Teodorescu. “Acei oameni care se prevalează de jurămîntul militar sînt oameni pătaţi” (video) iunie 29, 2011

Colonelul în rezervă Marin Teodorescu explică într-un documentar din 1999 al Luciei Hossu Longin situaţia regulamentelor militare valabile în 1989. La vremea acelui documentar era în toi procesul Chiţac-Stănculescu, care s-a finalizat cu o condamnare de 15 ani a celor doi inculpaţi. Fără ca colonelul Teodorescu să fi fost citat la acel proces, se poate vedea că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a însuşit esenţa părerilor exprimate aici de Marin Teodorescu.

Transcriere înregistrare:

Dezinformarea Paulian Păsărin, din nou la modă în blogosferă martie 8, 2011

Paulian Păsărin. Sursă foto http://bit.ly/chr4ou

În trecut, prin mai multe saituri internet s-a răspîndit un text, conţinînd pretinse dezvăluiri despre revoluţia din decembrie 1989 ale colonelului de securitate Paulian Păsărin.

Am găsit textul respectiv în mai multe locuri ale internetului, precum: blogul lui Dan Culcer (linc), saitul Partidului Naţional Democrat Creştin (linc), agenţia de presă “Aşii români” (linc), blogul lui Ovidiu Creangă (linc), forumul The Pyramide Power (linc), saitul lui Cosmin Dumitru (linc), blogul “Cartea Albă” (linc), blogul lui Andrew (linc), saitul amosnews (linc), săptămînalul “Vertical” (linc), saitul “Necenzurat” (linc), blogul “Cronici Geruliene” (linc), blogul “Ortodoxia” (linc), forumul portalul revoluţiei (linc), blogul “fă-te auzit!” (linc), blogul ANCMRR Olt (linc), blogul lui Sorin Platon (linc), blogul “Revoluţia română 89″ (linc), blogul “Curat murdar” (linc)

Uneori, interviul cu Păsărin este reprodus ca un comentariu pe saiturile unor ziare sau posturi TV, la articole tratînd alte subiecte: Cotidianul (linc), România Liberă (linc), Antena 3 (linc). A fost difuzat sub formă de comentariu (complet off-topic) chiar şi pe blogul lui Ion Iliescu (linc) sau blogul lui Adrian Năstase (linc). Iată textul:

Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.
Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: “Mi-au făcut-o şi ei mie.”.
Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989 ?

Popa ne-a zis: “dă-l încolo ca nu-i mai trebe nimic!” octombrie 6, 2010

Comunicatul garnizoanei Timişoara după ce s-a aflat de groapa comună din cimitirul eroilor, publicat în "Renaşterea Bănăţeană" din 18 ianuarie 1990

Prezint alte mărturii din cartea mea “Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”. Acum prezint împrejurările morţii lui Sorin Leia (născut în 24 septembrie 1967 la Tomeşti – judeţul Timiş), care în 1989 era operator chimist la întreprinderea “Solventul” din Timişoara. Trupul lui Sorin Leia a fost găsit în ianuarie 1990 în groapa comună din cimitirul eroilor.

Avram Gliguţă, născut în 8 octombrie 1960 la Marghita (jud. Bihor), a fost martor ocular la omorîrea lui Sorin Leia. Gliguţă însuşi a fost rănit la grumaz, se pare de acelaşi glonţ care l-a nimerit şi pe Sorin Leia. În 13 iulie 1995 domnul Gliguţă, care era atunci electrician auto la ICIM Braşov – filiala Timişoara, mi-a dat următoarea declaraţie:

În seara de duminică 17 decembrie pe la ora 23-24 din căminele muncitoreşti din Calea Buziaşului a ieşit o trupă de vreo 100 de tineri, strigînd “Români veniţi cu noi!”, “Jos Ceauşescu!”. Eu am ieşit atunci pe balcon şi am strigat “bravo băieţi!”, dar am rămas în casă.

Luni dimineaţa cînd am mers la lucru (la IUGTC, lîngă Fabrica de Zahăr) am văzut că în oraş este devastat, geamurile de la magazine sparte, panourile cu cincinalele comuniste distruse. În tramvai oamenii vorbeau despre cele întîmplate, cum că armata şi miliţia a tras în oameni. Mie nu-mi venea să cred.

La servici secretarul de partid ne-a spus că n-avem voie să lipsim de la lucru, că se va face prezenţa din oră în oră, iar de la servici să mergem direct acasă, că ne poate împuşca miliţia şi armata. O casieriţă se plîngea că o nepoată a ei a fost împuşcată în Calea Şagului. Nu-mi venea să cred că se poate ca miliţia să împuşte oameni.

Revoluţie fără terorişti (5). Decembrie ’89 a fost marcat de cea mai îngrozitoare diversiune trăită de acest popor octombrie 1, 2010

A 5-a parte, şi ultima, a emisiunii “Revoluţie fără terorişti” difuzată la Antena 1 în 17 decembrie 2002. Realizatoare Dana Deac, invitaţi Marius Mioc şi Dan Voinea. Comentariile mele ulterioare le-am inserat cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele patru părţi ale emisiunii:
- Domnul Mioc nu-şi dă cu părerea ci aduce în atenţia opiniei publice istoria prin documente
- Nimeni nu se interesează de victime. Mass-media este numai în jurul infractorilor
- De ce această discriminare pe criterii etnice? De ce morţii români sînt mai puţin importanţi decît morţii albaneji sau evrei?
- Din mers conducerea revoluţiei a luat-o o oligarhie militară

Playlist pe youtube cu întreaga emisiune: http://www.youtube.com/view_play_list?p=C94CEF22F31B2DDE

Transcriere înregistrare:

Mihai Chiţac – scutit de plata despăgubirilor pentru victimele revoluţiei iunie 5, 2010

Curtea de Apel Bucureşti a admis miercuri, 2 iunie, cererea fostului general Mihai Chiţac de anulare a două decizii de imputare emise de M.Ap.N. pentru despăgubirile victimelor revoluţiei, anunţă agenţia Mediafax (linc). Hotărîrea poate fi contestată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (13). “Ceauşescu nu a murit la stîlpul de execuţie. Au tras într-un mort acolo!”. “E o legendă (…). Expertul acela francez la care vă referiţi era un laborator privat care au fugit în Spania fiindcă au fost prinşi cu escrocherii” (video) ianuarie 8, 2010

Continuarea emisiunii difuzată de Antena 1 în 1999, despre condamnarea generalilor Chiţac şi Stănculescu. Participă la emisiune: Adrian Păunescu (moderator), Sergiu Nicolaescu (senator PDSR, iniţiator al Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″), Marius Mioc, Lorin Fortuna (preşedintele Frontului Democratic Român înfiinţat în timpul revoluţiei la Timişoara), Şerban Săndulescu (senator PNŢCD, membru al Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″, între timp răposat), Sorin Roşca Stănescu (ziarist), Gelu Voican-Voiculescu (fost viceprimministru în guvernul CFSN), Neculae Cerveni (parlamentar CDR, fost deţinut politic, fost avocat în procesul C.P.Ex., între timp răposat).

Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele doisprezece părţi ale acestei emisiuni:
- Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara
- Au existat două momente ale acelor evenimente. Un moment al revoluţiei şi unul al loviturii de stat
- “M-aţi făcut caghebist. Susţineţi această idee?”. “Bineînţeles c-o susţin”
- Lovitura de stat e discutabilă, dar preluarea puterii de oameni care nu aveau nimic de a face cu revoluţia e o realitate
- Armata, luptînd cu teroriştii, n-a fost capabilă să prindă nici un terorist. Aceasta denotă o capacitate de luptă îngrijorător de scăzută a armatei române
- Nici un moment n-am crezut că revoluţia va învinge
- Era stabilit ca generalul Milea să preia puterea
- Există un mit al atotputerniciei securităţii. Eu unul n-am crezut în acest mit
- Cei care au fost împuşcaţi sau arestaţi la Timişoara sînt români. Nu avem nici un cetăţean străin printre ei
- Guvernanţi dispuşi să se menţină la putere dînd armatei ordin să tragă în români încă mai există
- Teroriştii respectivi, făcuţi ca să încerce o reabilitare falsă a armatei
- Armata n-a fost trimisă la graniţă, ci în mijlocul oraşului

Transcriere înregistrare:

Despre Chiţac şi Stănculescu (12). Armata n-a fost trimisă la graniţă, ci în mijlocul oraşului (video) ianuarie 5, 2010

Continuarea emisiunii difuzată de Antena 1 în 1999, despre condamnarea generalilor Chiţac şi Stănculescu. Participă la emisiune: Adrian Păunescu (moderator), Sergiu Nicolaescu (senator PDSR, iniţiator al Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″), Marius Mioc, Lorin Fortuna (preşedintele Frontului Democratic Român înfiinţat în timpul revoluţiei la Timişoara), Şerban Săndulescu (senator PNŢCD, membru al Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″, între timp răposat), Sorin Roşca Stănescu (ziarist), Gelu Voican-Voiculescu (fost viceprimministru în guvernul CFSN), Neculae Cerveni (parlamentar CDR, fost deţinut politic, fost avocat în procesul C.P.Ex., între timp răposat).

Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele unsprezece părţi ale acestei emisiuni:
- Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara
- Au existat două momente ale acelor evenimente. Un moment al revoluţiei şi unul al loviturii de stat
- “M-aţi făcut caghebist. Susţineţi această idee?”. “Bineînţeles c-o susţin”
- Lovitura de stat e discutabilă, dar preluarea puterii de oameni care nu aveau nimic de a face cu revoluţia e o realitate
- Armata, luptînd cu teroriştii, n-a fost capabilă să prindă nici un terorist. Aceasta denotă o capacitate de luptă îngrijorător de scăzută a armatei române
- Nici un moment n-am crezut că revoluţia va învinge
- Era stabilit ca generalul Milea să preia puterea
- Există un mit al atotputerniciei securităţii. Eu unul n-am crezut în acest mit
- Cei care au fost împuşcaţi sau arestaţi la Timişoara sînt români. Nu avem nici un cetăţean străin printre ei
- Guvernanţi dispuşi să se menţină la putere dînd armatei ordin să tragă în români încă mai există
- Teroriştii respectivi, făcuţi ca să încerce o reabilitare falsă a armatei

Transcriere înregistrare: