Ianuarie 1989: Cîteva nedumeriri despre poziţia Partidului Comunist al Moldovei februarie 3, 2012

La sfîrşitul lui 1988 Comitetul Central al Partidului Comunist al Moldovei a dat publicităţii tezele cu titlul “Să afirmăm restructurarea prin fapte concrete” în care se manifestau reţineri faţă de dorinţele partidei naţionale din RSS Moldovenească, de revenire la alfabetul latin a “limbii moldoveneşti”, recunoaşterea identităţii ei cu limba română şi decretarea limbii materne a majorităţii ca limbă de stat în RSS Moldovenească. De pildă, se spunea că revenirea la alfabetul latin va costa sume exorbitante.

Săptămînalul Uniunii Scriitorilor, “Literatura şi Arta” din 1 ianuarie 1989, care reprezenta la vremea aceea “opoziţia”, publică o scrisoare a unui cititor în care se vorbeşte despre felul cum activiştii de partid încercau să obţină, în şedinţele organizate în întreprinderi, sprijinul oamenilor muncii pentru poziţia conducerii de partid, ostilă ideilor naţionale (respectiva conducere de partid avea să fie înlăturată abia în noiembrie 1989, după ce s-a ajuns la lupte de stradă în Chişinău – linc). Transcriu respectivul articol, care ajută cititorii să se familiarizeze cu atmosfera anului 1989 din Basarabia.

Cîteva nedumeriri

Am luat şi eu cunoştiinţă de Tezele “Să afirmăm restructurarea prin fapte concrete” şi am rămas nedumerit: către care eveniment a fost elaborat un asemenea document şi cine sînt autorii?

A murit Leonida Lari. “Nimeni şi noi” – un articol din 1988 decembrie 11, 2011

Actualizat 12 decembrie 2011, ora 2:40: Am isprăvit transcrierea articolului Leonidei Lari.

Leonida Lari, poeta basarabeană care a luptat pentru România Mare, a murit astăzi la Chişinău, la vîrsta de 62 de ani (linc).

Leonida Lari s-a născut la Bursuceni, lîngă Bălţi. A fost deputată în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) şi membră în Biroul Permanent al Frontului Popular din Moldova (1990-1992). A fost deputată şi în parlamentul României, iniţial pe lsitele PNŢCD, apoi a trecut la Partidul România Mare.

Dumnezeu s-o odihnească! Vă voi prezenta unul din articolele publicistice ale Leonidei Lari – “Nimeni şi noi”, din “Literatura şi Arta” din 13 octombrie 1988. Articolul se referă la atacurile anonime la adresa mişcării naţionale care apăreau în presa de partid din Basarabia. E scris cu chirilice, transcrierea sa cu litere latine va dura ceva timp – voi actualiza aici transcrierea articolului pe măsură ce o voi face. Comentariile mele au fost inserate cu litere cursive între paranteze drepte. De remarcat că problema la care se referă autoarea – faptul că moldovenii nu-şi găsesc de lucru în republica lor şi sînt siliţi să emigreze în alte părţi, nu e rezolvată nici acum.

Nimeni şi noi

10 noiembrie 1989, incendierea ministerului de interne din Chişinău noiembrie 11, 2011

Literatura şi Arta din 23 noiembrie 1989 comentînd evenimentele şi reflectarea lor în presă

Am mai publicat pe acest blog articole despre minirevoluţia din noiembrie 1989 din Chişinău, care a dus la schimbarea prim-secretarului Partidului Comunist din Moldova Simion Grosu cu Petru Lucinschi. Vezi:
- 16 noiembrie 1989: izbînda gorbaciovismului în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească
- 7 şi 10 noiembrie 1989: ciocniri ale forţelor de ordine cu mulţimea la Chişinău

În completarea acestor articole prezint nişte comentarii şi relatări ale săptămînalului “Literatura şi Arta”, singura publicaţie de la Chişinău care avusese curajul să se opună propagandei oficiale, care îi înfăţişa pe manifestanţi exclusiv ca nişte huligani. De remarcat că săptămînalul pomeneşte de o tactică a autorităţilor comuniste: valul de adunări ale colectivelor de muncă în care se condamnau acţiunile “extremiştilor”. Exact cum va proceda şi Ceauşescu în decembrie 1989, după evenimentele din Timişoara.

Acum, cînd ţipătul sfîşietor al mamei secerate de măciuca soldatului – al mamei care, în cădere, îşi acoperă cu trupul copilul luat cu cîteva minute în urmă de la grădiniţă – acum deci, cînd ţipătul ei, după 13 zile, scade în intensitate; acum cînd implorările pensionarului (“Za şto biote menea, sînovia!?”) ce a avut imprudenţa să-şi facă promenada de seară pe lîngă M.A.I. aproape că a devenit o şoaptă; acum cînd leşinul adolescentului bătut pînă la învineţire se estompează şi se destramă în imaginaţia noastră omenească, – se cuvine să privim cu un ochi lucid nu numai desfăşurarea cronologică a tulburărilor din 10 noiembrie, ci şi modul cum au fost comentate acestea, mai cu seamă în ultimele zile, de presa de limbă rusă.

7 şi 10 noiembrie 1989 – ciocniri ale forţelor de ordine cu mulţimea la Chişinău noiembrie 7, 2011

În 7 noiembrie 1989 manifestanţi simpatizanţi ai Frontului Popular din Moldova au perturbat parada militară tradiţională prin care se comemora Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. Am relatat evenimentele respective într-un articol de acum 3 ani de pe acest blog, pe care vă recomand să-l citiţi dacă nu l-aţi citit deja: 16 noiembrie 1989: izbînda gorbaciovismului în Republica Moldova (linc). Prezint acum noi relatări despre respectivele evenimente, extrase din presa basarabeană a vremii. Sub genericul “Vorbesc victimele”, săptămînalul “Literatura şi Arta” din 16 noiembrie 1989 publică relatările unor martori oculari adunate de Boris Bălan şi Nicolae Răileanu. Ministrul de interne al RSS Moldoveneşti în acea perioadă era Vladimir Voronin, cel care avea să devină mai apoi preşedinte al Republicii Moldova.

1988, Chişinău: Neformal despre “neformali”. “A fost adoptată decizia: Cu organele de partid să ducă tratative numai cei fără de partid” octombrie 4, 2011

După articolul lui Vitalie Atamanenco “Averse, reverse şi extremităţi” din “Moldova Socialistă” din 24 iulie 1988, prezentat şi pe acest blog (linc), presa de partid din Chişinău avea să publice un al doilea articol critic la adresa incipientei mişcări naţionale din RSS Moldovenească: articolul “Neformal despre neformali” a lui V. Efremov. Dacă articolul lui Atamanenco apăruse întîi în “Moldova Socialistă” şi avea să fie tradus în ruseşte pentru a fi publicat şi în “Sovetscaia Moldavia”, articolul lui Efremov a apărut întîi în ruseşte în “Sovetscaia Moldavia” şi avea să fie tradus pentru republicare în “Moldova Socialistă”. Prezint şi acest articol cititorilor mei. Comparativ cu articolul lui Atamanenco, Efremov are un stil mai de “politruc”: cu multe cuvinte comunică puţine informaţii concrete şi face des referiri la documentele de partid. Răzbate din scrisul său îngrijorarea de care era cuprinsă conducerea de partid din RSS Moldovenească că va scăpa controlul asupra mişcărilor “neformale” care organizau mitinguri la Chişinău. Cred că articolul lui Efremov este util celor care vor să înţeleagă spiritul vremurilor respective.

Neformal despre “neformali” [comentariu nesemnat din partea redacţiei]

La 27 iulie “Sovetscaia Moldavia” a retipărit în paginile sale articolul “Averse, reverse şi extremităţi”, publicat în gazeta “Moldova Socialistă” din 24 iulie anul curent. Imediat, a doua zi, la redacţie au început să ne telefoneze cititorii. Ei ne-au mulţămit pentru articolul foarte onest şi ecstrem de necesar a lui V. Atamanenco. În sfîrşit, ziceau ei, au fost puse toate punctele pe “i”. Nu de alta dar, în oraş de acum circulau tot felul de zvonuri, de fraze nesănătoase.

Din articolul semnat de V. Atamanenco devin clare şi scopurile şi, cu atît mai mult, acţiunile concrete ale unor membri ai clubului “A. Mateevici” şi ai “mişcării democratice”, care nu au nimic comun cu scopurile, sarcinile şi nevoile poporului nostru, ale întregii societăţi, în general. În popor se spune just: omul se cunoaşte la nevoie, în situaţii ecstreme. Evenimentele din jurul Carabahului de Munte ne-au demonstrat convingător cine şi ce prezintă. Adevăraţii internaţionalişti şi patrioţi, oamenii maturi din punct de vedere civic au reacţionat profund la discordiile apărute, au apreciat acestea ca pe o nenorocire, s-au străduit să facă totul ca să găsească, liniştit şi rezonabil, o ieşire optimă din situaţia creată. Astăzi alţii, însă, s-au dezlănţuit, au încercat în fel şi chip să ecstindă conflictul, discordia naţională. În rezultatul acţiunilor negîndite şi antisociale, celor două republici-surori – Armeniei şi Azerbaigeanului, întregii ţări i-au fost cauzate daune imense. Dar cu ce măsură poate fi calculată dauna morală? Cui au servit toate acestea? Poporului? Nici într-un caz. Oamenii vor să făurească în mod liniştit şi paşnic, să facă viaţa mai bună, iar nu mai rea.

1988, Chişinău: Ce se vorbeşte la întrunirile asociaţiilor neformale? septembrie 9, 2011

În 24 iulie 1988 ziarul “Moldova Socialistă” a publicat articolul lui Vitalie Atamanenco “Averse, reverse şi extremităţi”, în care este criticată activitatea organizaţiilor “neformale” (neînregistrate oficial) din RSS Moldovenească, care formau embrionul mişcării naţionale din Basarabia. Articolul a fost foarte discutat în epocă, fiind reprodus şi de ziarul de limbă rusă “Sovetscaia Moldavia” şi de alte ziare. “Moldova Socialistă” avea să continue în mai multe numere la rînd discutarea problemelor din acest articol. Articolul lui Vitalie Atamanenco reprezintă de fapt poziţia conducerii de partid a RSS Moldoveneşti faţă de mişcarea naţională incipientă din republică. În condiţiile gorbacioviste, comuniştii moldoveni nu mai puteau trimite în închisoare pe “naţionalişti”, dar, deducem din articol, tare le-ar fi plăcut. Unii din liderii mişcării naţionale sînt înfieraţi că au făcut puşcărie în trecut pentru atitudini antisovietice, şi se explică că au primit de fapt ceea ce au meritat. Printre cei criticaţi se numără şi Gheorghe Ghimpu (linc cu film documentar despre acesta), fratele lui Mihai Ghimpu, fostul preşedinte interimar al Republicii Moldova.

Unul dintre cei vizaţi în articol, Mihail Moroşanu (linc), a dat în judecată pentru defăimare ziarul “Moldova Socialistă” şi a cîştigat procesul, fapt care a fost o încurajare pentru mişcarea naţională basarabeană.

Articolul este lung, în stilul jurnalistic al vremii, dar îl voi reproduce integral fiindcă e un articol istoric cu privire la politica din RSS Moldovenească a anului 1988. Vitalie Atamanenco se arată a fi un jurnalist profesionist, care caută fapte relevante pentru a le înfăţişa cititorilor. Interpretarea pe care o face faptelor e din perspectiva convingerilor sale pro-sovietice, dar faptele sînt înfăţişate corect, fără dezinformări. Cred că astăzi una din cele mai bune căi de a-i omagia pe Gheorghe Ghimpu sau Mihail Moroşanu este republicarea articolului lui Vitalie Atamanenco.

Comentariile mele inserate în textul transcrierii articolului sînt cu litere cursive între paranteze drepte. Am evidenţiat cu litere îngroşate persoanele despre care e vorba în articol.

31 august 2011: Se inaugurează Consulatul onorific al Republicii Moldova la Timişoara august 31, 2011

În 31 august, cînd în Republica Moldova se aniversează Ziua Limbii Române, în amintirea decretării limbii de stat a RSS Moldoveneşti şi a revenirii la alfabetul latin (linc), la Timişoara se va inaugura consulatul onorific al Republicii Moldova.

1989: Nedumeriri şi nelinişti la Chişinău august 30, 2011

Mişcarea de eliberare naţională din RSS Moldovenească, care a obţinut în august 1989 decretarea limbii de stat şi a revenirii la alfabetul latin, iar în august 1991 independenţa republicii, a avut de înfruntat destule obstacole. Principalul era reprezentat chiar de conducerea de partid a republicii. După ce, ca urmare a mitigurilor, existenţa cererilor mişcării naţionale nu mai putea fi neglijată, conducerea de partid a alcătuit o comisie care să le studieze. Componenţa acestei comisii a pricinuit nişte nelinişti care au fost exprimate în articolul lui Dinu Mihail “Nedumeriri şi nelinişti”, publicat în “Literatura şi Arta” din 16 februarie 1989, pe care îl reproduc mai jos. Comentariile mele sînt inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte.

Nedumeriri şi nelinişti

Reportaj de la Marea Adunare Naţională de la Chişinău din 27 august 1989 august 26, 2011

M-am mai referit pe acest blog, în anii trecuţi, la “Marea Adunare Naţională”, cum a fost denumit mitingul care s-a desfăşurat în 27 august 1989 în centrul Chişinăului, cînd sute de mii de moldoveni au cerut Sovietului Suprem al republicii să adopte legile cu privire la limba de stat şi revenirea la grafie latină.

Citeşte:
- 27 August 1989 – Marea Adunare Naţională de la Chişinău sau “ziua ce va lumina un veac”
- Marea Adunare Naţională de la Chişinău (video)

Azi vă prezint un reportaj de Gheorghe Lupuşor, Nicolae Misail şi I. Sandu de la această “Mare Adunare Naţională”, apărut în “Tinerimea Moldovei” din 30 august 1989.

1989: Sfîrşit de august la Chişinău. Comitetul ’89 august 23, 2011

Anul 1989, înainte de iarna fierbinte din România, a avut o vară fierbinte la Chişinău. Pentru amintirea acelor evenimente am transcris pentru dumneavoastră un reportaj a lui Ion Berlinschi despre mitingul din 23 august 1989 de la Chişinău, consacrat pactului Ribbentrop-Molotov. Reportajul a apărut în “Tinerimea Moldovei” din 27 august 1989 cu titlul “Sfîrşit de august la Chişinău”. În acelaşi ziar se publică o “Declaraţie-apel” a “Comitetului ’89″ care cuprindea ziarişti ai mai multor publicaţii chişinăuene. Comentariile mele sînt inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte.

Sfîrşit de august la Chişinău

În ziua de 23 august la Teatrul de vară din Chişinău a avut loc un miting organizat de Frontul Popular din Moldova. În cadrul lui au fost luate în dezbatere interpretările de ultimă oră ale tratatului de neagresiune încheiat la 23 august 1939 între Germania şi Uniunea RSS, acord căruia îi mai spunem şi “pactul Ribbentrop-Molotov”. Primul vorbitor, regizorul Andrei Vartic, s-a referit nu atît la “descîlcirea” acestui acord ce se bucură în ultimul timp poate că de cea mai voluminoasă bibliografie, ci la consecinţele lui, ecstrem de tragice pentru toate popoarele din ţara noastră, şi în primul rînd pentru poporul rus. Pronunţîndu-se asupra evenimentelor din ultimele zile din republică, grevele unor colective de muncă în oraşele Tiraspol, Bender, Rîbniţa, bunăoară, oratorul a subliniat gîndul că aceste forme de protest nu sînt tocmai adecvate la obiectul revendicărilor. În bună parte ele au suport eronat, masele fiind conduse de nişte organizatori nesăbuiţi. Căci, în pripa cu care le organizează, aceştia nici nu reuşesc să citească cu luare aminte deciziile guvernamentale. Adică proiectele de legi, care în forma lor definitivă sînt absolut echitabile, satisfăcînd interesele tuturor conlocuitorilor noştri.