Viorel Marineasa: “Teroriştii printre noi. Adevărul despre ucigaşii Revoluţiei” de Grigore Cartianu (recenzie) februarie 13, 2012

Scriitorul şi conferenţiarul universitar timişorean Viorel Marineasa mi-a trimis o nouă recenzie legată de o carte despre revoluţia din 1989: “Teroriştii printre noi. Adevărul despre ucigaşii revoluţiei” de Grigore Cartianu. Respectiva recenzie a fost publicată şi în revista timişoreană “Orizont”. O prezint acum şi cititorilor acestui blog.

Despre volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor. Să mori împușcat ca un animal sălbatic” al lui Grigore Cartianu am scris cu vreun an în urmă. Observam atunci că prima sută de pagini este compromisă de faptul că autorul și-a însușit cu deosebită osârdie teoriile lui Alex Mihai Stoenescu, conform cărora „revoluția” din România ar fi fost rodul acțiunii orchestrate a serviciilor secrete străine, dar recunoșteam că, pe următoarele 400, Cartianu își demonstrează talentul, reconstituind pas cu pas drumul cuplului prezidențial până sub zidul cazărmii de la Târgoviște.
Noua sa carte, Teroriștii printre noi. Adevărul despre ucigașii Revoluției (Editura Adevărul Holding, București, 2011), este consecința unei munci de echipă. Lui Cristian Delcea și lui Mihai Voinea li se datorează investigația jurnalistică (lor li se poate adăuga Laurențiu Ungureanu, cel ce a refăcut filmul evenimentelor de la Craiova), iar Andrei Crăciun i-a coordonat. În ce-l privește, Grigore Cartianu a alcătuit planul de ansamblu, a scris capitolul introductiv, a „supervizat întreaga construcție” și a așezat în final un șir de editoriale (când complementare, când de direcție în raport cu zdroaba de pe teren) având legătură sau tangență cu tema.

Timişoara – oraş liber în 20 decembrie 1989. Mit sau realitate? decembrie 12, 2011

(comunicare ţinută la simpozionul “Revoluţia din decembrie 1989. Timişoara, primul oraş liber al României”, organizat de Muzeul Banatului în colaborare cu asociaţia “Memorialul Revoluţiei” şi Biblioteca Judeţeană Timiş în 10 decembrie 2011)

„În 20 decembrie 1989 Timişoara a devenit primul oraş liber al României” este o propoziţie pe care am auzit-o deseori după revoluţie. Ideea este susţinută şi de o placă comemorativă pusă la sediul Prefecturii Timiş. De la început am fost intrigat de această susţinere, deoarece, personal, după ce fusesem arestat în seara de 16 decembrie 1989, fusesem ţinut în arest pînă în 22 decembrie inclusiv, după fuga lui Ceauşescu [Am povestit experienţa proprie din revoluţie în cartea mea „Falsificatorii istoriei”, editura Almanahul Banatului, Timişoara 1994 (reeditată 1995 la editura Marineasa)]. Cum se poate zice că Timişoara a fost oraş liber în 20 decembrie 1989 dacă eu, şi alţii ca mine, am fost ţinuţi în arest pentru participarea la revoluţie şi după această dată?

Europa Liberă, 22 decembrie 1989: “Puterea a fost preluată de Frontul pentru Salvarea Patriei, sub conducerea fostului ministru de externe Corneliu Mănescu (…) Bate astăzi în România un vînt puternic dinspre NE; este vîntul de libertate” (audio) iulie 1, 2011

Continui prezentarea emisiunilor “Europei libere” din decembrie 1989 cu emisiunea din 22 decembrie 1989, ora 12,30, imediat după fuga lui Ceauşescu din CC. În emisiune se anunţă căderea lui Ceauşescu. Interesant în această emisiune e că, în contradicţie cu scenariile post-factum care au fost răspîndite în opinia publică şi care spun că de multă vreme era stabilit ca Ion Iliescu să preia puterea în momentul căderii lui Ceauşescu, aici se anunţă că puterea a fost preluată de… Corneliu Mănescu, activist PCR dizident care iscălise “scrisoarea celor 6″. Cei de la Europa Liberă erau habarnişti asupra evenimentelor din Bucureşti şi încercau şi ei să pună cap la cap diferite informaţii, uneori contradictorii, care ajungeau la ei pe diferite căi. Altă idee interesantă afirmă şi Emil Hurezeanu, preluînd o ştire din buletinul meteorologic: “Bate astăzi în România un vînt puternic dinspre NE; este vîntul de libertate”, dar apoi precizează că vîntul de libertate vine din chiar inima acestui popor. Nicolae Stroescu-Stînişoară îşi exprimă părerea că “execuţii sumare şi metode violente de a încerca rezolvarea problemelor, inclusiv a vinovăţiilor capitale nu sînt metodele pe care le-ar dori românii înţelepţi şi care ar fi în interesul evoluţiei noastre ulterioare şi a neamului”. Se ştie că nu s-a ţinut seama de această opinie.

Căderea lui Ceaușescu comentată de redactorii Europei Libere.

Fă clic pentru a asculta emisiunea pe saitul postului de radio Europa Liberă (65 minute 17 secunde)

Linc de rezervă

Transcrierea înregistrării:

Culisele revoluţiei (11). Chiticaru: Armata nu avea puşti cu lunetă! (video) iulie 26, 2010

A 11-a parte a emisiunii “Culisele revoluţiei” difuzată în decembrie 2003 la TVR Timişoara. Invitaţi: Virgil Măgureanu (fost director SRI), Radu Tinu (fost adjunct al şefului Securităţii Timiş), Remus Avramescu (reporter la TV Belgrad, printre primii ziarişti străini care au transmis despre revoluţia din Timişoara), Miodrag Milin (istoric timişorean, autor al mai multor cărţi despre revoluţie), Constantin Chiticaru (maior în rezervă, fost membru al mişcării CADA), Florin Kovacs (avocat, cîştigător al unui proces de daune legat de revoluţie), Adrian Sanda (fost membru al Frontului Democratic Român, avea să devină apoi secretar de stat la SSPR din partea PSD), Tudorin Burlacu (deasemeni fost membru al Frontului Democratic Român), Sorin Oprea (lider al mulţimii în 16 decembrie 1989, şef al gărzii Frontului Democratic Român), Marius Mioc, Costel Bursuc (pe atunci preşedinte al Asociaţiei Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie). Emisiunea era transmisă în direct în Piaţa Operei. Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele zece părţi ale emisiunii:
- Noi am mers cu gîndul “acum ori niciodată”.
- Revoluţia n-a început de la Tokes. Enoriaşii au fost una, revoluţionarii au fost alţii
- Acel scenariu cu aprilie ’90 care s-a vehiculat nu e atît de important
- Să ne spună domnul Radu Tinu dacă şi-a realizat visul de a-l lovi peste coaie pe cheferist
- În 18 decembrie Timişoara părea înfrîntă
- Măgureanu: “Terorişti externi n-au putut fi probaţi şi există suficiente amănunte pentru a demonstra imposibilitatea existenţei unor asemenea terorişti”
- În noaptea de 22 în Operă s-a făcut o pană de curent. A fost momentul în care colonelul Zeca a reuşit pentru prima dată să-şi introducă soldaţii printre noi
- Măgureanu: “Nu exista nici o persoană din România care să facă parte din vreo înţelegere cu cineva din afară. O spun cu toată certitudinea”
- În 1994 am cerut destituirea domnului Măgureanu datorită lipsei de profesionalism a raportului SRI despre revoluţie
- Stănculescu n-a făcut o asemenea afirmaţie gogonată, cu 1000 de terorişti

Transcriere înregistrare:

Curtea de Apel Bucureşti l-a declarat pe rănitul în revoluţie Vasile Bărbat colaborator al securităţii iunie 10, 2010

Monitorul Oficial nr. 146 din 4 mai 2010 publică Decizia Civilă nr. 671 din 9 martie 2009 (a se observa distanţa de peste un an de la hotărîrea judecătorească la publicarea ei în Monitorul Oficial) a Curţii de Apel Bucureşti, prin care Vasile Bărbat, rănit în revoluţia din Timişoara, fost deputat în legislatura 1990-1992 din partea Partidului Democrat al Muncii, este declarat colaborator al securităţii (linc).

Un colaborator al securităţii, dispărut în mersul hîrtiilor dintre SSPR, CPRD şi Preşedinţie aprilie 26, 2010

Am semnalat pe acest blog hotărîrea preşedintelui Traian Băsescu de a emite decrete de retragere a titlului de revoluţionar pentru 3 persoane care au fost dovedite a fi fost colaboratori ai securităţii (linc). Acţiunea domnului preşedinte se bizuie pe art. 8 din Legea 341/2004, care spune: “De prevederile acestei legi nu beneficiază persoanele, civili sau militari, care sînt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică”.

Un scurt istoric al faptelor premergătoare respectivelor decrete prezidenţiale este folositor:

Ion Cristoiu, vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei aprilie 12, 2010

În continuarea analizei rolului pe care Ion Cristoiu l-a jucat în felul cum opinia publică înţelege revoluţia din 1989, analiză pe care am făcut-o în cartea “Falsificatorii istoriei” din 1994, reproduc articolul “Ion Cristoiu, vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei”. Cu unele scurtări, acest articol a apărut prima oară în “Almanahul Banatului” 1994. La acea vreme activam în cadrul asociaţiei “17 Decembrie” a răniţilor şi familiilor îndoliate din revoluţie, unde înfiinţasem “Comisia pentru Adevăr şi Dreptate”. Ca majoritatea textelor din cartea “Falsificatorii istoriei”, şi acest text l-am prezentat în numele respectivei asociaţii.

Trupa de teatru în limba maghiară “Thalia” şi securitatea română. “Încercarea lui Tokes Laszlo de a atrage sub influenţa sa unii tineri de naţionalitate maghiară a fost contracarată” martie 10, 2010

Arpad Gazda, care în 1989 era student la Timişoara şi apropiat a lui Laszlo Tokes, îmi povestea în 1995, în declaraţia pe care am inclus-o în cartea “Revoluţia fără mistere. Începutul revoluţiei române: cazul Laszlo Tokes” (linc):

Prima noastră înfruntare cu securitatea a fost în 1988. La 31 octombrie, de ziua Reformaţiei, am organizat în biserică un recital de poezie din Dsida Jeno. Dsida Jeno a fost un poet transilvănean interbelic care nu pot să spun că era interzis, dar o parte dintre poeziile lui nu puteau să fie publicate.

Eu eram atunci membru în teatrul studenţesc “Thalia”, care funcţiona la Casa Studenţilor. Am organizat acel recital împreună cu prietenul Almas Telegdy şi a fost un mare succes. La spectacol au participat nu numai membrii grupului Thalia, ci şi alţi studenţi. Pentru 4 decembrie aveam programat al doilea spectacol.

Securitatea a făcut presiuni ca nu cumva membrii grupului Thalia să participe la cel de-al doilea spectacol. Aceste presiuni s-au făcut prin intermediul conducătorului grupului Thalia, actorul László Matray. Cu toate acestea, în 8 noiembrie ne-am întîlnit în camera lui Zsolt Szilagyi, care era membru în Thalia (acum e deputat UDMR de Bihor) şi am hotărît să ignorăm aceste presiuni.

Patru dintre membrii Thaliei am participat şi la spectacolul din 4 decembrie. După asta, grupul Thalia a fost desfiinţat. Acest grup s-a reînfiinţat în februarie 1989, dar noi, cei care participaserăm şi la al doilea spectacol, am rămas excluşi.

Numele lui László Tőkés a apărut în presa din Ungaria pentru prima oară legat de această problemă. Primul material la radio Kossuth a fost scrisoarea lui Tőkés către episcopul de Oradea László Papp în care cerea sprijinul episcopului pentru noi, cei care am fost persecutaţi fiindcă participasem în biserică la serbarea Zilei Reformaţiei. Scrisoarea, împreună cu răspunsul lui László Papp, a fost citită la radio Budapesta în mai 1989. László Papp era membru în Marea Adunare Naţională, era un episcop-securist.

De pe blogul Csilla Konczei am găsit nişte documente legate de urmărirea, de către securitate, a trupei timişorene de teatru în limba maghiară “Thalia” în perioada premergătoare revoluţiei, care mi se par interesante.

Dialog CADA – Gelu Voican (9). Cunoaşteţi existenţa dosarelor Corbu 1 şi Corbu 2? (video) februarie 26, 2010

Continuarea dialogului din 12 februarie 1990 dintre viceprimministrul Gelu Voican Voiculescu, reprezentant al preşedintelui Ion Iliescu, şi ofiţerii Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA).

Vezi şi primele părţi ale acestui dialog:
- Lista de revendicări a CADA
- În rîndul armatei sînt uscături, oameni care au tras în populaţie. Se ajunge la situaţia din perioada 17-19, cînd s-au vînat familii de cadre
- Cînd a început să se spargă vitrinele, cu fiecare vitrină care cădea, cădea şi o părticică din noi, de spaimă
- Cu revoluţia am pactizat noi, cei care am fost piept în piept. Dar nu au pactizat comandanţii noştri care se erijează în revoluţionari
- Terorişti n-au fost atît de mulţi cît a fost război psihologic. Ne-am împuşcat noi între noi şi aşa am omorît populaţie nevinovată
- De ce nu se spune că securitatea şi miliţia au avut tancuri şi că ei au călcat lumea?
- Generalul Militaru este un om a cărui merite sînt incontestabile
- Mihai Chiţac este o persoană extrem de săritoare şi receptivă la interesele naţiunii

Transcriere înregistrare:

William Totok a dat securităţii note informative sub nume conspirativ, dar nu este considerat colaborator al securităţii februarie 23, 2010

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a răspuns cererii asociaţiei Civic Media legată de posibila colaborare cu securitatea a lui William Totok. Din răspuns, publicat de Victor Roncea în ziarul “Curentul” (linc) rezultă că William Totok a iscălit un angajament de colaborator al securităţii, preluînd numele conspirativ “Thomas” şi a dat note informative despre colegii săi din cercurile etnicilor germani cu preocupări literare, dar aceste elemente “nu se circumscriu prevederilor art. 2 lit. a şi b din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, astfel încît domnului Totok William (…) nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al securităţii”.

În decembrie 1989 William Totok era colaborator al postului de radio “Europa Liberă” şi a vorbit acolo despre revoluţia începută la Timişoara, fiind unul dintre cei care au făcut cunoscut în Vest cele întîmplate la Timişoara. Vezi, pe acest blog:
- Cum s-a aflat în lume despre evenimentele din Timişoara
- Radio Europa Liberă în 18 decembrie 1989 despre revoluţia din Timişoara (audio)
- Radio Europa Liberă, emisiunea “Actualitatea Românească” din 19 decembrie 1989 (audio)
- Radio Europa Liberă, “Actualitatea Românească” din 20 decembrie 1989 (audio)

Dau mai jos documentul emis de CNSAS unde se pot vedea mai amănunţit conţinutul notelor informative ale domnului William Totok.