CNSAS nu cunoaşte existenţa vreunui dosar cu privire la pregătirea unei manifestaţii în 14 decembrie 1989 la Iaşi. Noul meu proces cu CNSAS martie 18, 2013

M-am mai referit, pe acest blog, la contestarea de către Alexandru Tacu, fost deţinut politic şi semnatar în 1989 a scrisorii lui Dan Petrescu difuzată la “Europa liberă”, a existenţei vreunei încercări de a provoca un miting anticeauşist la Iaşi, în 14 decembrie 1989.

Vezi:
- Alexandru Tacu despre frauda “revoluţiei” din 14 decembrie 1989 de la Iaşi
- Cassian Maria Spiridon l-a dat în judecată pe Alexandru Tacu pentru cartea sa în care contestă acţiunea din 14 decembrie 1989 de la Iaşi

O mulţime de lucrări istorice menţionează că la Iaşi s-au răspîndit manifeste care ar fi chemat populaţia să participe la un miting anticeauşist în 14 decembrie 1989, miting care ar fi eşuat datorită acţiunii forţelor de ordine. A existat şi o iniţiativă legislativă prin care oraşului Iaşi să îi fie acordat titlul de “oraş iniţiator al revoluţiei române” (linc), deocamdată eşuată. În cărţi semnate de Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Şerban Săndulescu, Mihai Manea, Bogdan Teodorescu, Marin Nedelea, Costin Scorpan, Vartan Arachelian, Constantin Sava, Constantin Monac, Alex Mihai Stoenescu, Cassian Maria Spiridon, Ion Calafeteanu, Sergiu Nicolaescu, Emil Constantinescu, Daniela Osiac, Jil Silberstein, Adam Burakowski şi – cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă – Marius Mioc, se menţionează existenţa acestei încercări de a chema populaţia Iaşiului la o manifestaţie anticeauşistă. Împotriva tuturor acestora s-a ridicat ieşeanul Alexandru Tacu, care scrie că acea încercare n-a existat niciodată şi totul este o fraudă. Nimic nu s-ar fi întîmplat la Iaşi în 14 decembrie 1989, nici măcar sub formă de încercare, iar manifestele care să fi chemat lumea la manifestaţie împotriva lui Ceauşescu au fost născocite ulterior, pretinde Tacu.

Cassian Maria Spiridon l-a dat în judecată pe Alexandru Tacu pentru cartea sa în care contestă acţiunea din 14 decembrie 1989 de la Iaşi octombrie 8, 2012

Am făcut pe acest blog o recenzie la cartea fostului deţinut politic şi semnatar în 1989 a scrisorii lui Dan Petrescu transmisă la “Europa Liberă”, Alexandru Tacu, despre frauda “revoluţiei” din 14 decembrie 1989 de la Iaşi (linc).

I-am cerut domnului Cassian Maria Spiridon, unul dintre cei care a spus că este implicat în pregătirea (eşuată) a manifestaţiei anticeauşiste din 14 decembrie 1989 de la Iaşi şi principala persoană care a popularizat această mişcare, prin presă şi cărţi publicate, să-şi spună părerea despre cartea domnului Tacu, precizînd că sînt dispus să-i acord pe acest blog un eventual drept al său la replică.

În primul răspuns primit, domnul Spiridon mă informează despre faptul că oponentul său Alexandru Tacu este autor al unor ode închinate lui Nicolae Ceauşescu şi că l-a dat în judecată şi totodată face trimitere la unele documente, care mai apăruseră în presă sau în cartea editată de dînsul şi recenzată de Tacu. Am verificat pe portalul instanţelor şi într-adevăr la Tribunalul Iaşi figurează dosarul 6245/99/2012 (linc) cu reclamanţi Cassian Maria Spiridon şi Asociaţia “14 decembrie 1989″ şi pîrîţi Alexandru Tacu şi Radu Părpăuţă (ziarist ieşean care a scris despre cartea lui Tacu), cu soroc de judecată în 10 octombrie 2012. E interesant de urmărit acest proces.

Polemica mea cu Vasile Popovici, în urma căreia Virgil Măgureanu a plecat din fruntea SRI septembrie 26, 2012

Din cartea “Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” (editura Sedona 1999) reproduc expunerea pe care am făcut-o la simpozionul despre revoluţie organizat în decembrie 1996 la Timişoara, imediat după cîştigarea alegerilor de către Convenţia Democratică şi Emil Constantinescu. La acel simpozion am lansat un atac împotriva noii conduceri a ţării, care îl menţinea în funcţie pe directorul SRI Virgil Măgureanu, a cărui destituire o cerusem încă din 1994 pe motiv că falsifică istoria revoluţiei (linc). Cuvîntarea mea de la simpozion a fost publicată mai apoi de revista “22″, ceea ce a determinat o polemică în această revistă cu domnul Vasile Popovici, fost deputat, devenit apoi diplomat, membru marcant al societăţii “Timişoara” (aia cu Proclamaţia – linc). Revista “22″ avea pe atunci o oarecare influenţă în cercurile care reprezentau noua guvernare şi după acea polemică, Virgil Măgureanu a fost nevoit să se retragă de la conducerea SRI (dar trecuseră cîteva luni de guvernare convenţio-democrată pînă s-a realizat asta, ceea ce mi s-a părut şi continuă să mi se pară scandalos). Cu litere cursive între paranteze drepte am adăugat comentarii ale mele de azi cu privire la textul de atunci.

Manipularea proceselor revoluţiei

După părerea mea, scoaterea basma curată a vinovaţilor de reprimarea revoluţiei a fost unul din scopurile puterii instalate în decembrie 1989.

Pentru realizarea acestui obiectiv s-au folosit diferite stratageme:

• Subminarea cercetărilor legate de descoperirea vinovaţilor, pentru ca aceştia să nu poată fi arestaţi sau să fie eliberaţi din “lipsă de dovezi”.

Chiar sinteza Parchetului Militar despre revoluţie, alcătuită în 1994, afirmă: “Mare parte a organismelor către care Parchetul Militar s-a adresat solicitînd diferite relaţii, fie că au răspuns în mod incomplet sau superficial, fie nu au răspuns de loc. Această paletă a răspunsurilor primite din partea diferitelor organisme conţine o mare varietate, pornind de la răspunsuri incomplete, trecînd prin domeniul superficialului, spre a ajunge la note de relaţii care ţin de domeniul hilarului, sau mai grav chiar, frizează insolenţa” (pag. 33-34).

S-au luat măsuri împotriva celor care au tratat cu “insolenţă” eforturile de lămurire a evenimentelor din decembrie 1989? Nu. Se vor lua? Rămîne de văzut. [era un îndemn pentru noua guvernare a Convenţiei Democratice]

Valentin Zaschievici, agentul SRI de la “Jurnalul Naţional” şi dezinformările sale despre revoluţia din 1989 august 17, 2012

Valentin Zaschievici, unul din cei 4 redactori şefi ai “Jurnalului Naţional”, a fost concediat după ce s-a aflat că era agent SRI infiltrat în redacţie, anunţă Tiberiu Lovin pe saitul reporter virtual (linc). Trustul “Intact” care editează “Jurnalul Naţional” şi-a exprimat părerea, într-un comunicat, că “fenomenul infiltrării instituţiilor media din România de către Serviciile secrete pare să fi dobîndit o amploare semnificativă în ultimii opt ani“.

Între documentele SRI care au ieşit la iveală cu prilejul acestui scandal, remarc pe saitul ziuanews, în cadrul articolului “SRI spionează Jurnalul Naţional” (linc) şi unul în care “Teodorescu Sofia” (numele de cod care i se atribuie lui Valentin Zaschievici) “menţionează şi practica, relativ frecventă, în care directorul ziarului, sau alt membru al conducerii, dirijează direct un anumit ziarist pentru publicarea de articole cu temă şi tentă impuse”. Este exact ceea ce s-a întîmplat în campania legată de “adevărul despre revoluţie” iniţiată în 2004 de acest ziar, campanie care a determinat apariţia cărţii mele “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional” (linc). În cartea respectivă am polemizat şi cu Valentin Zaschievici. Consider folositor să readuc în atenţie acea polemică, în contextul informaţiilor despre statutul de agent SRI a domnului ziarist.

Jurnalul Naţional îl apără pe criminalul Coman

În “Jurnalul Naţional” din 18 octombrie 2004 e prezentată revoluţia din 1989 în varianta Ion Coman (Valentin Zaschevici – “Vasile Milea a condus personal represiunea” – linc). Firesc pentru un ziar ca Jurnalul Naţional, care şi-a propus rescrierea istoriei revoluţiei în folosul criminalilor din decembrie 1989. Ion Coman a fost şeful reprimării revoluţiei din Timişoara, lucru stabilit de 12 judecători ai Curţii Supreme (3 la primă instanţă, 9 la recurs).

Demisia din procuratură în 1990 a actualului senator PSD Valer Marian martie 21, 2012

În revista “Expres” nr. 28 din 2 august 1990 este publicată demisia din procuratură a actualului senator PSD de Satu Mare Valer Marian (linc). Un document interesant care merită readus în atenţia publică. Cu litere îngroşate am scos în evidenţă unele fragmente care mi s-au părut mai relevante din scrisoare domnului Marian.

Către Procuratura Generală

Domnului Procuror General al Republicii

Subsemnatul Marian Valer, născut la 2 august 1960 în comuna Dăbîca, jud. Cluj, cu domiciliul în Satu Mare (…), absolvent al Facultăţii de Drept Cluj-Napoca, promoţia 1984, repartizat şi încadrat procuror la Procuratura locală Satu Mare, cu data de 1 septembrie 1984, actualmente delegat la comisia de anchetă Sibiu, aflîndu-mă în Bucureşti pentru a efectua cercetări în legătură cu cursa de avion Rombac pe ruta Bucureşti-Sibiu din seara zilei de 20 decembrie 1989, vă aduc la cunoştiinţă că DEMISIONEZ DIN FUNCŢIA DE PROCUROR AL REPUBLICII, PENTRU URMĂTOARELE MOTIVE:

1. Modul defectuos de organizare şi desfăşurare a cercetărilor şi proceselor penale privind evenimentele din cursul lunii decembrie 1989 precum şi lipsa de cooperare şi obstrucţiile făcute în acest sens de către organele şi instituţiile asupra cărora planează dubii, în special de către SRI (care are în componenţa sa majoritatea lucrătorilor din fosta securitate), poliţie, USLA, agenţia TAROM, dar şi de către unele cadre ale armatei, prin reticenţa manifestată faţă de organele de anchetă în aflarea adevărului (refuzul foştilor lucrători de securitate reîncadraţi în SRI de a da declaraţii sau de a oferi date organelor de anchetă în legătură cu evenimentele din decembrie 1989 ca urmare a unui ordin dat în acest sens de către şeful SRI Virgil Măgureanu, lansarea de diversiuni şi intoxicări sub aspect probatoriu, emiterea unor acte false, proferarea de ameninţări directe sau insidioase la adresa unor membri ai organelor de anchetă etc.).

2. Cesiunea făcută de către Procuratură noului regim politic din România prin emiterea comunicatului din 12.06.1990 referitor la Piaţa Universităţii care, chiar dacă este justificat de unele considerente de oportunitate nu are acoperire din punct de vedere constituţional şi nici prin prisma legii organice a instituţiei noastre, neexistînd nici un precedent în materie, atribuţiile în acest sens revenind Poliţiei Capitalei şi Primăriei municipiului Bucureşti, precum şi prin luarea în mod nejustificat a măsurii arestării preventive faţă de Marian Munteanu, liderul Ligii Studenţilor, raportat la circumstanţele de fapt, probele existente şi starea sănătăţii acestuia.

Richard Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu (III). “Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara februarie 7, 2012

În 2009 am publicat pe acest blog traducerea unor fragmente din teza de doctorat a profesorului american Richard Andrew Hall – “Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Respectiva teză de doctorat a fost susţinută în decembrie 1996 la Universitatea Indiana. Voi prezenta în perioada următoare noi fragmente din această teză de doctorat. În textul lucrării domnului Hall, fragmentele pe care le voi prezenta sînt anterioare celor deja traduse, care au fost numerotate 1-8, şi le voi numerota cu cifre romane. Cu litere cursive între paranteze drepte am introdus în text unele comentarii ale mele.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Fragmentele deja traduse din teza de doctorat a profesorului Hall:
- Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989
- O privire de ansamblu asupra revoltei din Timişoara
- “Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara – fragmentul prezentat acum
- Ceauşescu pleacă în Iran
- 18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
- 20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
- Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
- Cine a aruncat “petarda”?
- Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti
- Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?
- Ceauşeştii în timpul fugii
- Concluzii

“Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara

Terorist, erou martir. O replică a domnului Mihalache şi răspunsul meu ianuarie 23, 2012

Am prezentat pe acest blog filmul “Terorist, erou martir” (linc), producţie TVR 2011, realizator Cornel Mihalache, împreună cu o recenzie la acesta. Domnul Mihalache a scris o replică la recenzia mea, pe care o reproduc mai jos (am adăugat doar diactriticele, fiindcă mă enervează scrisul fără diacritice), împreună cu un răspuns al meu la replica dînsului.

Drept la replică la Marius Mioc

Previziune din 1994: Dacă anumite condiţii sînt îndeplinite, calea spre reabilitarea ceauşismului e deschisă în România. Ion Cristoiu şi raportul SRI despre revoluţie octombrie 10, 2011

La conferinţa de presă a asociaţiei “17 Decembrie” din 25 august 1994, pe lîngă criticarea raportului SRI despre revoluţie întocmit sub conducerea lui Virgil Măgureanu, pe care am prezentat-o pe acest blog (linc) (şi pe care vă recomand s-o citiţi înainte de a citi acest articol), am prezentat şi nişte critici la adresa felului cum ziaristul Ion Cristoiu a analizat raportul SRI. Respectivele comentarii, cu titlul “Ion Cristoiu şi raportul SRI”, le-am publicat în ediţia a 2-a, din 1995, a cărţii mele “Falsificatorii istoriei”. Nu apar în ediţia întîi a respectivei cărţi (unde apar însă comentariile legate direct de raportul SRI prezentate la acea conferinţă de presă) şi nici în cartea “Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” publicată în 1999. Problema posibilei reabilitări a lui Ceauşescu, pe care o întrezăream în 1994, se arată actuală şi acum, ba chiar observ că din 1994 pînă azi propaganda ceauşistă a înregistrat însemnate succese. Readuc în atenţia cititorilor textul meu din 1994, care nu a mai apărut pe internet pînă acum. Am adăugat unele lincuri relevante.

Ion Cristoiu şi raportul SRI

Grigore Cartianu e supărat decembrie 29, 2010

“Există un fost cetăţean sovietic, actualmente cetăţean rus, dotat cu un tupeu fantastic, pe care şi-l exersează perfect în limba română. Se numeşte Viaceslav Samoşkin, iar de un an încoace – asemeni Mioriţei – nici iarba nu-i mai place, nici gura nu-i mai tace. Mai exact, de cînd în România, pe baza unor dovezi implacabile, răsturnarea lui Ceauşescu este explicată tot mai convingător prin lovitura de stat instrumentată de serviciile secrete străine, în frunte cu cele sovietice”, scrie Grigore Cartianu în articolul “Paşol na turbinca, Vidma!” (linc) din ziarul “Adevărul” din 26 decembrie 1989.

Alex Mihai Stoenescu şi Securitatea decembrie 14, 2010

Actualizare: Alex Mihai Stoenescu este membru în consiliul de redacţie al revistei “Vitralii – lumini şi umbre”, editată de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din Serviciul Român de Informaţii (preşedinte col. Filip Teodorescu), cu sprijinul financiar al SRI, scria “Jurnalul Naţional” din 27 ianuarie 2010 (linc). Respectiva revistă califica CNSAS drept instituţie “bugetivoră”, a cărui funcţionare “comportă costuri uriaşe, materiale şi morale, cu atît mai apăsătoare pe fond de criză”. Instituţia, se spune într-un Apelul publicat în paginile revistei, sfidează Constituţia României, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor individuale, relata “Jurnalul Naţional” despre atitudinile cetăţeneşti ale revistei în a cărei redacţie activează Alex Mihai Stoenescu.

Ion Cristoiu (vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei – linc): “A. M. Stoenescu, cel mai bun specialist al nostru despre evenimentele din decembrie 1989″ (“Jurnalul Naţional”, 23 octombrie 2009 – linc)

Colegiul CNSAS a hotărît să trimită în instanţă constatarea sa conform căreia Alex Mihai Stoenescu a fost colaborator al securităţii. Stoenescu e autorul mai multor cărţi despre revoluţie precum “Istoria loviturilor de stat în România” (două dintre volume se referă la revoluţia din 1989), “Interviuri despre revoluţie”, “În sfîrşit, adevărul” (dialog cu Victor Atanasie Stănculescu) sau “De la regimul comunist la regimul Iliescu” (dialog cu Virgil Măgureanu) şi mentorul campaniilor publicistice despre revoluţie de acum cîţiva ani la “Jurnalul Naţional” şi Marius Tucă show – Antena 1 (campanie care mi-a inspirat cartea “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”) şi, mai recent de la “Adevărul” – B1TV, campanii care au fost pe larg comentate pe acest blog (vezi pagina “Analize despre revoluţia din 1989″).

După 1989, explică ziarul “Puterea”, Stoenescu a fost secretar general de redacţie la revista literară a foştilor deţinuţi politici din România – „Viitorul românesc”. Apoi a fost consilier de presă la MApN şi şef al Biroului de informare internaţională a MApN. În 1997 a ajuns subsecretar de stat în guvernul CDR la Departamentul Informaţiilor Publice, iar apoi şef al Direcţiei de Relaţii Publice a Armatei. Între 2003 şi 2004 a fost director adjunct al Teatrului Naţional. În politică a fost unul dintre fondatorii Uniunii Forţelor de Dreapta, a trecut pentru puţin timp prin PNL, iar apoi a ajuns în Partidul Noua Generaţie.

Colaborarea lui Alex Mihai Stoenescu cu securitatea fusese recunoscută de el însuşi, dar acesta spusese că se rezumase doar la probleme tehnologice legate de un utilaj din Occident care a fost adus în România. Se pare însă că e vorba de mult mai mult.

Ziarul “Puterea” (linc), într-un articol de Cristian Andrei, ne oferă amănunte:

Alex Mihai Stoenescu a primit bani în timpul regimului comunist pentru informaţiile oferite Securităţii, el fiind lăudat pentru “pasiunea şi priceperea” cu care şi-a îndeplinit misiunile. Recrutat în 1984 sub numele conspirativ “Gavrilescu Adrian”, Stoenescu a dat peste 70 de note informative. Pe baza acestor date, Colegiul CNSAS a decis să trimită în instanţă dosarul istoricului pentru a se stabili calitatea de colaborator al fostei Securităţi. Cazul se va judeca la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ.