Habarnistul Traian Băsescu vorbeşte despre revoluţie: “Cine a luat decizia politică şi a cerut ministrului Apărării să fie scoasă armata împotriva poporului?”. Nicolae Ceauşescu (17.12.1989): “Ce-au făcut ofiţerii tăi Milea, de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras?” mai 17, 2013

Preşedintele Traian Băsescu a confirmat prin decret numirile procurorilor şefi propuşi de Ministerul Justiţiei (linc). Procuror general va fi Tiberiu Mihail Niţu, cel pe care cu nu multă vreme în urmă acelaşi Băsescu îl considera nepotrivit pentru funcţie (linc), punct de vedere împărtăşit şi de CSM (linc). Se spunea atunci că Tiberiu Niţu nu s-a remarcat prin nici un dosar serios pe care l-ar fi instrumentat, prin nici un fel de infractori deosebiţi a căror vinovăţie ar fi fost dovedită de domnia sa. Între timp însă, atît Consiliul Superior al Magistraturii cît şi preşedintele Băsescu şi-au schimbat părerea şi au ajuns la concluzia că Tiberiu Niţu este cel mai vrednic procuror român, care merită deci să fie şeful tuturor procurorilor. Probabil că în cele cîteva luni care au trecut de la respingerea candidaturii sale, domnul Niţu a avut nişte rezultate deosebite în muncă, care au contribuit la schimbarea atitudinii factorilor de decizie cu privire la domnia sa.

Cu prilejul numirii domnului Niţu, preşedintele Băsescu a arătat o preocupare surprinzătoare pentru domnia sa: revoluţia din 1989. Anume legat de acest subiect şi de nimic altceva a avut domnul Băsescu nişte pretenţii faţă de Tiberiu Niţu. “Pentru domnul Niţu am avut o solicitare specială care este o restanţă din vremea doamnei Kovesi. Clarificarea a măcar a două aspecte din Revoluţie: cine a luat decizia politică şi a cerut ministrului Apărării să fie scoasă armata împotriva poporului, cu muniţie de război. Sînt de acord că e dificil să stabileşti care e militarul care a tras, dar istoria are dreptul să consemneze în ce cadru s-a luat decizia ca armata să fie scoasă împotriva manifestanţilor. E un răspuns pe care dl. Niţu trebuia să mi-l dea până anul viitor. A doua: care este cadrul în care s-a luat decizia înarmării gărzilor patriotice cu muniţie de război. Sînt decizii esenţiale care au generat peste 1.000 de victime. Pentru ce s-a întîmplat la Bucureşti nu ştim mare lucru”, a declarat Băsescu.

Cu Sergiu Nicolaescu despre revoluţie (video). Un fenomen unic în istoria militară universală … Nu se cunoaşte în istorie un caz unde partea înfrîntă, respectiv aceşti terorişti, să nu fi lăsat nici un mort, rănit sau prizonier ianuarie 4, 2013

Regizorul Sergiu Nicolaescu a murit în 3 ianuarie, la vîrsta de 82 de ani (linc).

Pe acest blog m-am referit în repetate rînduri la activităţile legate de revoluţie ale răposatului regizor.
Vezi:
- Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″ pe care o condusese
- Recenzie la cartea lui Sergiu Nicolaescu “Revoluţia, începutul adevărului” (Editura Topaz 1995)
- Boicotarea comisiei senatoriale “Decembrie 1989″ de către Asociaţia “17 Decembrie”
- Sergiu Nicolaescu falsifică istoria Congresului 12 PCR, cu intervenţia lui Pîrvulescu
- Sergiu Nicolaescu: Ieşiţi în stradă, români! Veniţi aici la Televiziune! Bucureştiul are 2 milioane, 1 milion să fie aici! TVR 22 decembrie 1989 (video dispărut de pe youtube dar transcrierea discursului lui Sergiu Nicolaescu se poate vedea pe blogul meu)

În decembrie 1996, cînd Ion Iliescu pierduse alegerile, am participat la o emisiune TV despre revoluţie la postul Antena 1, alături de Sergiu Nicolaescu, Radu Tinu şi istoricul Florin Constantiniu. Reiau acea emisiune, pe care am mai prezentat-o pe acest blog (vezi Sergiu Nicolaescu nervos), dînd însă acuma şi transcrierea. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele de acum.

Transcrierea înregistrării:

31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială “Decembrie 1989″. “Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie” decembrie 19, 2012

“Renaşterea Bănăţeană” din 5 aprilie 1994 despre conferinţa de presă a Comisiei Senatoriale Decembrie 1989

Am mai pomenit pe acest sait despre activitatea Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″, condusă iniţial (legislatura 1990-1992) de Sergiu Nicolaescu, iar în legislatura 1992-1996 de Valentin Gabrielescu (o scurtă perioadă şi Constantin Ticu Dumitrescu a fost în fruntea comisiei). Vezi:
- Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″ pe care o condusese
- Adresările Asociaţiei “17 Decembrie” către Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ condusă de Valentin Gabrielescu
- Boicotarea Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″ de către Asociaţia “17 Decembrie”
- Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale “Decembrie 1989″ (1994)
- Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)

Cînd unii membri ai Comisiei Senatoriale s-au deplasat la Timişoara, m-am prezentat la un dialog cu aceştia, fără însă să accept depunerea de mărturii. După respectivul dialog, în 1 aprilie 1994 am organizat o conferinţă de presă (pomenită în articolul de mai sus din “Renaşterea Bănăţeană” din 5 aprilie 1994) în care am reiterat poziţia asociaţiei “17 Decembrie” Timişoara, a cărei “Comisie pentru adevăr şi dreptate” o reprezentam. Adică: refuzul depunerii de mărturii în faţa comisiei senatoriale pînă nu se vor dezminţi informaţiile false din raportul lui Sergiu Nicolaescu şi pînă cînd Comisia Senatorială nu-şi va propune ca scop tragerea la răspundere a criminalilor din decembrie 1989. În aceeaşi zi a ţinut o conferinţă de presă şi senatorul Valentin Gabrielescu, secretar general al PNŢCD şi preşedintele Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″. A fost întrebat de ziarişti şi despre boicotul revoluţionarilor timişoreni anunţat de mine. “Renaşterea Bănăţeană” a consemnat: “dl. Valentin Gabrielescu a motivat imposibilitatea formulării unui răspuns clar prin faptul că, din punctul de vedere al comisiei pe care o conduce, raportul este ‘pur personal şi nu are nici o legătură cu comisia care nu şi-l însuşeşte’. În rest argumentaţia s-a bazat şi pe ineleganţa unei polemici în presă cu un coleg de senat. Cu o notă de umor, însă, dl. Gabrielescu a precizat: ‘Reprezentantul celor de la 17 Decembrie, Marius Mioc, deşi n-a vrut să declare nimic, a vorbit totuşi vreo trei ore; şi a spus destule lucruri care ne interesau’.”.

Într-un fel, domnul Gabrielescu a sugerat că boicotul anunţat de mine nu era o chestie serioasă. Cei care au citit relatarea din presă au putut rămîne cu convingerea că eu însumi am încălcat boicotul la care am îndemnat pe alţii.

Recent am cerut Senatului, în temeiul legii 544/2001, să îmi trimită transcrierea convorbirii avută de mine în 31 martie 1994 cu respectiva Comisie Senatorială. Am primit transcrierea pe care o prezint mai jos. Convorbirea se păstrează la Senat, înregistrată pe bandă audio. Am cerut să mi se dea şi o copie a înregistrării audio, într-un format ascultabil pe computer, dar mi s-a răspuns că nu au mijloace tehnice să convertească înregistrarea de pe bandă de casetofon în format electronic.

În transcrierea făcută de funcţionarii Senatului nu sînt precizate numele interlocutorilor mei. Principalul meu partener de discuţie a fost Valentin Gabrielescu, care era preşedintele Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″. Dacă-mi amintesc bine, iniţial era un alt senator care voia să mă audieze dar după ce am făcut scandal am fost audiat de şeful Gabrielescu personal. Nu ştiu însă dacă acea parte pînă a obţine să fiu audiat de Gabrielescu personal a fost înregistrată audio şi apare în această transcriere. Alături de Gabrielescu a asistat la discuţii şi senatorul Hoszu Zoltan de la UDMR, care însă a intervenit foarte rar. Cel de-al treilea senator membru al comisiei care se deplasase la Timişoara şi care fusese primul care voise să mă audieze se ocupa de audierea altor doritori, într-o altă încăpere din sediul prefecturii. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat scurte comentarii ale mele actuale.

COMISIA DE ANCHETĂ A EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989

Transcrierea după casete audio a audierii din 31 martie 1994, la Timişoara

Domnul:
Vă rog să vă spuneţi numele dumneavoastră.

Domnul Marius Mioc:
Sunt Marius Mioc. Reprezint Comisia pentru adevăr şi dreptate a Asociaţiei „17 Decembrie”.

Victor Stănculescu reia minciuna cu misterul celor 40 de cadavre (video) decembrie 3, 2012

În noiembrie 2012 la o televiziune bucureşteană fostul general şi actual puşcăriaş Victor Stănculescu a avut posibilitatea să “dezvăluie”, pentru aproximativ a 127-a oară, misterele revoluţiei. Printre altele a reluat (vezi de la minutul 15:36 al înregistrării de mai jos) vechea minciună despre cei 40 de morţi din Timişoara arşi la crematoriul din Bucureşti, pretinzînd chipurile că în procesul său nimeni dintre părţile civile (“grupul de presiune asupra curţii”) n-ar fi pretins că e rudă sau cunoscut cu vreunul din cei 40. O minciună sfruntată, în chiar motivarea sentinţei (pe care am publicat-o în 2004 în volumul “Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara”), în partea în care se vorbeşte despre pretenţiile de despăgubiri civile (linc) apar destule cazuri în care părţile civile respective în descrierea suferinţelor pe care îşi întemeiază cererea de despăgubiri au pomenit faptul că n-au mai găsit trupul celor dragi. În articolul “Misterul” celor 40 de cadavre (linc) am discutat pe larg despre apariţia şi dezvoltarea acestei minciuni. Vezi mai jos înregistrarea cu Stănculescu, la transcrierea căreia am adăugat comentarii ale mele cu litere cursive între paranteze drepte.

Transcriere înregistrare:

Sinuciderile revoluţionarilor timişoreni, în anii ’90 noiembrie 23, 2012

În articolul “Dezinformări despre Ion Monoran în ziarul “Adevărul”. Eroi martiri ai revoluţiei apăruţi post-factum” (linc) făgăduiam cititorilor că voi căuta materiale despre conferinţa de presă a asociaţiei “17 Decembrie” în care s-a pomenit valul de sinucideri din rîndurile revoluţionarilor timişoreni din prima parte a anilor ’90. Este vorba de conferinţa de presă din 19 decembrie 1995, făcută cu prilejul aniversării revoluţiei. Pe atunci făceam parte din Comisia pentru Adevăr şi Dreptate a asociaţiei “17 Decembrie” şi în această calitate am participat la conferinţa de presă. Redau 2 relatări de presă despre acea conferinţă – din ziarul “Timişoara” din 20 decembrie 1995, unde se găseşte lista cu revoluţionarii sinucişi, şi din “Realitatea Bănăţeană” din 20 decembrie 1995. De remarcat şi diferenţa dintre cele 2 relatări, fiecare ziarist avînd aprecieri diferite despre ce este de consemnat de la acea conferinţă de presă.

Prima relatare: Liana Păun în “Timişoara” din 20 decembrie 1995:

Asociaţia “17 Decembrie” atrage atenţia
Numeroşi revoluţionari şi-au pus capăt zilelor

Teodor Mărieş, probabil candidat la Timişoara pentru alegerile parlamentare din decembrie octombrie 1, 2012

În februarie 1992 revista “Europa” condusă de Ilie Neacşu îi făcea reclamă domnului Teodor Mărieş

Filiala Forţa Civică din judeţul Timiş, componentă a Alianţei România Dreaptă, îl propune pe Teodor Mărieş, preşedintele asociaţiei “21 Decembrie” din Bucureşti, candidat pentru alegerile parlamentare din decembrie 2012, se anuţă într-un comunicat pe saitul filialei (linc).

Domnul Mărieş are calitatea de vicepreşedinte pe plan naţional al partidului Forţa Civică, condus de Mihai Răzvan Ungureanu.

Ştirea este prezentată şi pe saitul asociaţiei “21 Decembrie”, unde este dat şi un comunicat al societăţii Timişoara de susţinere a candidaturii lui Mărieş (linc). Deduc de aici că e aproape sigur că în decembrie domnul Mărieş va figura pe listele de candidaţi din judeţul Timiş ale Alianţei România Dreaptă (unde Forţa Civică va avea doi reprezentanţi). Rămîne de văzut dacă la deputaţi sau la senatori.

Domnul Mărieş nu este nou în politică. În 1992 dînsul a candidat pentru funcţia de primar al sectorului 6 Bucureşti din partea alianţei “Opoziţia Democratică Unită”, fără să obţină însă rezultate notabile. De pe saitul domnului Richard Andrew Hall (linc) am preluat facsimilul articolului “Flash electoral” din revista “Europa” nr. 61 din februarie 1992, în care este prezentată candidatura lui Teodor Mărieş. Revista “Europa”, condusă de Ilie Neacşu (devenit apoi parlamentar PRM, ulterior s-a certat cu Vadim Tudor) şi avînd ca principală investigatoare a revoluţiei din decembrie 1989 pe Angela Băcescu, era de orientare comunistă, luînd apărarea tuturor demnitarilor comunişti arestaţi pentru implicare în reprimarea revoluţiei. În mod ciudat această revistă l-a simpatizat totuşi pe domnul Mărieş, căruia cu alt prilej i-a luat şi un interviu (linc). Reproduc acel articol:

Flash electoral

Valentin Zaschievici, agentul SRI de la “Jurnalul Naţional” şi dezinformările sale despre revoluţia din 1989 august 17, 2012

Valentin Zaschievici, unul din cei 4 redactori şefi ai “Jurnalului Naţional”, a fost concediat după ce s-a aflat că era agent SRI infiltrat în redacţie, anunţă Tiberiu Lovin pe saitul reporter virtual (linc). Trustul “Intact” care editează “Jurnalul Naţional” şi-a exprimat părerea, într-un comunicat, că “fenomenul infiltrării instituţiilor media din România de către Serviciile secrete pare să fi dobîndit o amploare semnificativă în ultimii opt ani“.

Între documentele SRI care au ieşit la iveală cu prilejul acestui scandal, remarc pe saitul ziuanews, în cadrul articolului “SRI spionează Jurnalul Naţional” (linc) şi unul în care “Teodorescu Sofia” (numele de cod care i se atribuie lui Valentin Zaschievici) “menţionează şi practica, relativ frecventă, în care directorul ziarului, sau alt membru al conducerii, dirijează direct un anumit ziarist pentru publicarea de articole cu temă şi tentă impuse”. Este exact ceea ce s-a întîmplat în campania legată de “adevărul despre revoluţie” iniţiată în 2004 de acest ziar, campanie care a determinat apariţia cărţii mele “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional” (linc). În cartea respectivă am polemizat şi cu Valentin Zaschievici. Consider folositor să readuc în atenţie acea polemică, în contextul informaţiilor despre statutul de agent SRI a domnului ziarist.

Jurnalul Naţional îl apără pe criminalul Coman

În “Jurnalul Naţional” din 18 octombrie 2004 e prezentată revoluţia din 1989 în varianta Ion Coman (Valentin Zaschevici – “Vasile Milea a condus personal represiunea” – linc). Firesc pentru un ziar ca Jurnalul Naţional, care şi-a propus rescrierea istoriei revoluţiei în folosul criminalilor din decembrie 1989. Ion Coman a fost şeful reprimării revoluţiei din Timişoara, lucru stabilit de 12 judecători ai Curţii Supreme (3 la primă instanţă, 9 la recurs).

Document M.Ap.N. despre revoluţia din Bucureşti iunie 25, 2012

Despre procesul deschis de Marin Oană împotriva SSPR, pentru a obţine anularea hotărîrii de retragere a certificatului de revoluţionar, am mai scris pe acest blog. Vezi:
- Generalul Marin Oană a dat în judecată SSPR pentru a obţine certificat de revoluţionar
- Procesul Marin Oană contra SSPR: Am făcut cerere de intervenţie
- Procesul Marin Oană contra SSPR. Cererea mea de intervenţie admisă în principiu, dar numai în interesul SSPR

Prezint acum cititorilor documentul depus de CPRD la dosarul procesului, cu privire la acţiunile unităţii a cărui comandant era Oană. Remarc că există unele neclarităţi în acest document. De pildă, se spune la început că Oană era comandantul unităţii militare 01210 Bucureşti iar apoi că a preluat comanda R 1 MC (Regimentul 1 Mecanizat, bănuiesc). Este regimentul 1 mecanizat acelaşi lucru cu UM 01210? În text, cînd e vorba de ordine de acţiune împotriva manifestanţilor, nu e pomenit nominal Oană, ci se vorbeşte de “comandantul unităţii”. Putem deduce că e vorba despre Oană, dar formularea păstrează un oarecare echivoc. Ar fi folositor dacă cititori ai acestui blog care cunosc exact ce însemna UM 01210, UM 01315 sau R 1 Mc să scrie la comentarii explicaţiile de rigoare. Totodată m-ar interesa comentarii ale unor revoluţionari participanţi direct la evenimentele din zonele pomenite în document. Spargerea baricadei din 21 decembrie 1989 am auzit că s-ar fi soldat cu victime omeneşti, în document însă nu se pomeneşte despre asta.

În registrul de note al generalului-maior Gheorghe Voinea, comandantul Armatei 1 (reprodus de Alex Mihai Stoenescu în “Istoria loviturilor de stat din România”, vol. 4 (II), editura Rao 2005), este scris:

Eugen Gherga – relatare din revoluţie: “Au zis să rezistăm, să-i batem pe miliţieni, tot cartierul era în picioare” mai 28, 2012

Domnul Eugen Gherga a mai fost prezentat pe acest blog (vezi linc). Este unul din revoluţionarii care a ajutat la efectuarea înregistrărilor audio din revoluţie, înregistrări prezentate pe acest blog la pagina “Revoluţia din Timişoara în înregistrări audio-video”.

Domnul Gherga mi-a pus la dispoziţie copia unei scrisori scrisă între 13-15 ianuarie 1990 pe care a trimis-o în SUA prietenului Virgil Nagy. Scrisoarea conţine o relatare amănunţită despre întîmplările din revoluţia timişoreană. Cred că este un document istoric valoros tocmai prin faptul că a fost scris în perioada imediat următoare revoluţiei. Cum am explicat în articolul “Despre metodologia cercetării istorice” (linc), anume declaraţiile făcute “la cald”, în perioada revoluţiei sau imediat următoare, reflectă cel mai exact desfăşurarea evenimentelor, dar şi gîndurile şi stările de spirit ale martorilor în perioada revoluţiei, avînd o valoare documentară mai mare decît declaraţiile date la ani buni după evenimente. Redau mai jos scrisoarea domnului Eugen Gherga:

Timişoara, 13 ianuarie 1990

Dragă Awy!

Paul Niculescu-Mizil: “Nu vreau să invoc motivele procesului marginalizării mele … Sînt la dispoziţia Frontului Salvării Naţionale, la dispoziţia Revoluţiei” aprilie 18, 2012

După apariţia, în “România Liberă” din 12 ianuarie 1990 a articolului lui Petre Mihai Băcanu “Cine eşti dumneata, domnule Paul Niculescu-Mizil?” (linc), ziarul “România Liberă” din 16 ianuarie 1990 publică răspunsul domnului Mizil la acel articol. Îl reproduc şi eu. De remarcat cum domnul Mizil, după modelul Ion Iliescu, vorbeşte de “marginalizarea” sa de către regimul ceauşist, deşi fusese membru al C.P.Ex. pînă în ultimile momente ale acelui regim, iar fiica sa fusese la un moment dat ibovnica lui Nicu Ceauşescu (linc). “Nu vreau să invoc motivele procesului marginalizării mele”, scrie cu modestie domnul Niculescu-Mizil. Probabil fiindcă nu are ce să invoce, procesul respectiv neexistînd niciodată. În aceeaşi scrisoare este prezentată şi interpretarea “corectă politic” a şedinţei C.P.Ex. din 17 decembrie 1989. Prin publicarea în ziar, toţi participanţii la şedinţa respectivă a C.P.Ex. au luat cunoştiinţă de linia pe care trebuie s-o adopte la anchetă, iar în procesul C.P.Ex. regăsim cam la toţi inculpaţii interpretarea lui Paul Niculescu-Mizil. Cu toate acestea, instanţa i-a considerat pe membrii C.P.Ex. coresponsabili de ordinul de deschidere a focului şi i-a condamnat la închisoare, de unde vor scăpa ca urmare a graţierii făcute de Ion Iliescu.

Scrisoarea domnului Paul Niculescu-Mizil