Mircea Dogaru: “Regret că la ordinul partidului armata n-a tras în decembrie 1989!” (video) martie 15, 2013

Emisiune la România TV din 11 martie 2013 despre revoluţie, cu Mircea Dogaru, preşedintele sindicatului cadrelor militare în rezervă şi retragere, Teodor Mărieş, preşedintele asociaţiei “21 Decembrie” Bucureşti şi Mircea Chivu, sociolog. O mare parte din emisiune e consacrată prezentării unui interviu mai vechi cu fostul general Victor Atanasie Stănculescu, care a fost deja comentat pe acest blog (linc). În spiritul mass-mediei bucureştene, Stănculescu e înfăţişat ca dezvăluitor al adevărului despre revoluţie. Pe burtiera ecranului se perindă permanent lozinci precum: “Generalul Stănculescu, dezvăluiri din puşcărie”, “Stănculescu şi enigmele revoluţiei”, “Stănculescu spulberă enigmele revoluţiei din puşcărie”, “Ce secrete ascunde generalul Stănculescu”.

Într-un alt articol îl numeam pe Mircea Dogaru apărător al criminalilor din decembrie 1989 (linc). Spusele sale din această emisiune confirmă că omul e dispus la orice minciuni în slujba criminalilor din 1989 (printre care şi Stănculescu, a cărui trimitere în închisoare domnul Dogaru “nu o înţelege”).

Din afirmaţiile lui Mircea Dogaru:

SSPR vrea să anuleze 2773 certificate de revoluţionar. Vizaţi: militarii nerăniţi, cei care aveau sub 14 ani la revoluţie, colaboratorii securităţii şi alţii martie 11, 2013

Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, apărut pe coperta Paris Match la revoluţie, cînd avea 14 ani şi 8 luni.

Conform unui comunicat de pe saitul SSPR (linc), instituţia va înainta spre anulare 2773 certificate de revoluţionar. Reproduc comunicatul SSPR. Prevăd un val de procese împotriva SSPR în caz că se va trece la fapte conform acestui comunicat.

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia constituită în temeiul art. 49 din H.G. nr. 1412/2004, cu completările şi modificările ulterioare, au analizat situaţia certificatelor persoanelor aparţinînd unor categorii care nu se regăsesc în prevederile legale privind preschimbarea titlurilor atribuite în temeiul Legii nr.42/1990 şi ale Legii nr.341/2004

A.     Categoria certificatelor preschimbate fără temei legal pe Legea nr. 42/1990.

Prin art.16 din Legea nr.42/1990 se prevede că ”dispoziţiile Legii nr.42/1990 se aplică în mod corespunzător şi militarilor de orice grad, precum şi personalului civil din Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne, care şi-au jertfit viaţa sau au fost răniţi în luptele pentru victoria revoluţiei ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din Decembrie 1989, cît şi urmaşilor acestora.”

Aşadar, atribuirea titlului de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite pentru militari de orice grad, precum şi personalului civil din Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne, s-a făcut fără temei legal. În consecinţă, această categorie de persoane nu a avut ce preschimba în temeiul Legii nr.341/2004.

În această situaţie se află un număr de 422 de persoane din cadrul M.Ap.N, 258 de persoane din cadrul M.A.I. şi 15 persoane din cadrul S.R.I.

Numărul total al acestor persoane este de 695, ale căror certificate vor fi propuse spre anulare.

B.     Categoria certificatelor preschimbate persoanelor care la data limită stabilită de lege (25.12.1989)  erau minori în vîrstă de pînă la 14 ani şi care, conform legii, nu au discernămînt.

31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială “Decembrie 1989″. “Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie” decembrie 19, 2012

“Renaşterea Bănăţeană” din 5 aprilie 1994 despre conferinţa de presă a Comisiei Senatoriale Decembrie 1989

Am mai pomenit pe acest sait despre activitatea Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″, condusă iniţial (legislatura 1990-1992) de Sergiu Nicolaescu, iar în legislatura 1992-1996 de Valentin Gabrielescu (o scurtă perioadă şi Constantin Ticu Dumitrescu a fost în fruntea comisiei). Vezi:
- Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″ pe care o condusese
- Adresările Asociaţiei “17 Decembrie” către Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ condusă de Valentin Gabrielescu
- Boicotarea Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″ de către Asociaţia “17 Decembrie”
- Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale “Decembrie 1989″ (1994)
- Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)

Cînd unii membri ai Comisiei Senatoriale s-au deplasat la Timişoara, m-am prezentat la un dialog cu aceştia, fără însă să accept depunerea de mărturii. După respectivul dialog, în 1 aprilie 1994 am organizat o conferinţă de presă (pomenită în articolul de mai sus din “Renaşterea Bănăţeană” din 5 aprilie 1994) în care am reiterat poziţia asociaţiei “17 Decembrie” Timişoara, a cărei “Comisie pentru adevăr şi dreptate” o reprezentam. Adică: refuzul depunerii de mărturii în faţa comisiei senatoriale pînă nu se vor dezminţi informaţiile false din raportul lui Sergiu Nicolaescu şi pînă cînd Comisia Senatorială nu-şi va propune ca scop tragerea la răspundere a criminalilor din decembrie 1989. În aceeaşi zi a ţinut o conferinţă de presă şi senatorul Valentin Gabrielescu, secretar general al PNŢCD şi preşedintele Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″. A fost întrebat de ziarişti şi despre boicotul revoluţionarilor timişoreni anunţat de mine. “Renaşterea Bănăţeană” a consemnat: “dl. Valentin Gabrielescu a motivat imposibilitatea formulării unui răspuns clar prin faptul că, din punctul de vedere al comisiei pe care o conduce, raportul este ‘pur personal şi nu are nici o legătură cu comisia care nu şi-l însuşeşte’. În rest argumentaţia s-a bazat şi pe ineleganţa unei polemici în presă cu un coleg de senat. Cu o notă de umor, însă, dl. Gabrielescu a precizat: ‘Reprezentantul celor de la 17 Decembrie, Marius Mioc, deşi n-a vrut să declare nimic, a vorbit totuşi vreo trei ore; şi a spus destule lucruri care ne interesau’.”.

Într-un fel, domnul Gabrielescu a sugerat că boicotul anunţat de mine nu era o chestie serioasă. Cei care au citit relatarea din presă au putut rămîne cu convingerea că eu însumi am încălcat boicotul la care am îndemnat pe alţii.

Recent am cerut Senatului, în temeiul legii 544/2001, să îmi trimită transcrierea convorbirii avută de mine în 31 martie 1994 cu respectiva Comisie Senatorială. Am primit transcrierea pe care o prezint mai jos. Convorbirea se păstrează la Senat, înregistrată pe bandă audio. Am cerut să mi se dea şi o copie a înregistrării audio, într-un format ascultabil pe computer, dar mi s-a răspuns că nu au mijloace tehnice să convertească înregistrarea de pe bandă de casetofon în format electronic.

În transcrierea făcută de funcţionarii Senatului nu sînt precizate numele interlocutorilor mei. Principalul meu partener de discuţie a fost Valentin Gabrielescu, care era preşedintele Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″. Dacă-mi amintesc bine, iniţial era un alt senator care voia să mă audieze dar după ce am făcut scandal am fost audiat de şeful Gabrielescu personal. Nu ştiu însă dacă acea parte pînă a obţine să fiu audiat de Gabrielescu personal a fost înregistrată audio şi apare în această transcriere. Alături de Gabrielescu a asistat la discuţii şi senatorul Hoszu Zoltan de la UDMR, care însă a intervenit foarte rar. Cel de-al treilea senator membru al comisiei care se deplasase la Timişoara şi care fusese primul care voise să mă audieze se ocupa de audierea altor doritori, într-o altă încăpere din sediul prefecturii. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat scurte comentarii ale mele actuale.

COMISIA DE ANCHETĂ A EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989

Transcrierea după casete audio a audierii din 31 martie 1994, la Timişoara

Domnul:
Vă rog să vă spuneţi numele dumneavoastră.

Domnul Marius Mioc:
Sunt Marius Mioc. Reprezint Comisia pentru adevăr şi dreptate a Asociaţiei „17 Decembrie”.

Propagandă în “Adevărul” pentru graţierea criminalului Stănculescu decembrie 12, 2012

“Am vrut să îl lichidez pe generalul Militaru” (linc), e titlul unui interviu publicat de Andrei Crăciun şi Cristian Delcea în ziarul “Adevărul”, în care ziarul care se pretinde indignat de crimele revoluţiei face propagandă pentru graţierea criminalului Stănculescu. Acesta este prezentat ca un fel de dizident al FSN-ului instalat la putere în 1989, deşi a avut funcţia de ministru în guvernul FSN mult mai multă vreme decît generalul Militaru.

Chiar primele întrebări din interviu sînt legate de graţiere:

Victor Stănculescu reia minciuna cu misterul celor 40 de cadavre (video) decembrie 3, 2012

În noiembrie 2012 la o televiziune bucureşteană fostul general şi actual puşcăriaş Victor Stănculescu a avut posibilitatea să “dezvăluie”, pentru aproximativ a 127-a oară, misterele revoluţiei. Printre altele a reluat (vezi de la minutul 15:36 al înregistrării de mai jos) vechea minciună despre cei 40 de morţi din Timişoara arşi la crematoriul din Bucureşti, pretinzînd chipurile că în procesul său nimeni dintre părţile civile (“grupul de presiune asupra curţii”) n-ar fi pretins că e rudă sau cunoscut cu vreunul din cei 40. O minciună sfruntată, în chiar motivarea sentinţei (pe care am publicat-o în 2004 în volumul “Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara”), în partea în care se vorbeşte despre pretenţiile de despăgubiri civile (linc) apar destule cazuri în care părţile civile respective în descrierea suferinţelor pe care îşi întemeiază cererea de despăgubiri au pomenit faptul că n-au mai găsit trupul celor dragi. În articolul “Misterul” celor 40 de cadavre (linc) am discutat pe larg despre apariţia şi dezvoltarea acestei minciuni. Vezi mai jos înregistrarea cu Stănculescu, la transcrierea căreia am adăugat comentarii ale mele cu litere cursive între paranteze drepte.

Transcriere înregistrare:

Şeful DIA şi revoluţia din 1989 aprilie 10, 2012

Fostul şef al Direcţiei de Informaţii a Armatei, Ştefan Dinu, a murit recent (linc). Cu acest prilej reamintesc nişte comentarii ale mele publicate în presa timişoreană în 2004, reluate în 2005 şi în cartea mea “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”, despre dezvăluirile domnului Dinu legate de revoluţia din 1989. Între paranteze drepte şi cu litere cursive sînt comentarii ale mele actuale.

Şeful DIA şi revoluţia din 1989

            În 4 numere consecutive ale Jurnalului Naţional (26-29 aprilie 2004) ni se prezintă “dezvăluirile” despre revoluţie ale şefului Direcţiei de Informaţii a Armatei (DIA) din decembrie 1989, viceamiralul Ştefan Dinu. Aceste dezvăluiri sînt de două feluri: fapte la care dl. Dinu a fost martor ocular şi fapte despre care dl. viceamiral vorbeşte din auzite sau prin deducţiile acelei cantităţi de logică de care dispune.

Pentru faptele de primul fel acordăm încredere spuselor fostului şef al DIA. Credem deci că a existat o încercare a lui Ilie Ceauşescu de a prelua conducerea armatei după moartea lui Milea, încercare susţinută iniţial chiar şi de Ştefan Dinu. Credem că în 22 decembrie 1989, ora 10, după sinuciderea lui Milea, generalul Stănculescu, deşi “plecase spre Bucureşti”, “era de negăsit” (adică încă nu ajunsese) – vezi JN din 27 aprilie 2004 (linc). Se confirmă astfel memoriul văduvei din revoluţie Ferkel-Şuteu referitor la recursul în anulare din cazul Chiţac-Stănculescu (vezi “Timişoara” din 22 aprilie 2004, pag. 7): Stănculescu a plecat din Timişoara abia în dimineaţa de 22 decembrie. Ceea ce a susţinut Parchetul General în apărarea lui Stănculescu, că acesta ar fi plecat din Timişoara în dimineaţa de 21, este o minciună [în cartea mea "Curtea Supremă - procesele revoluţiei din Timişoara (1989)" am publicat atît textul recursului în anulare în cazul Chiţac-Stănculescu cît şi memoriul doamnei Ferkel-Şuteu, pe care am reprezentat-o ca mandatar la proces, şi căreia i-am conceput memoriul].

Precizări de la Preşedinţia României februarie 14, 2012

După ce Mediafax a transmis ştirea (linc) că preşedintele Traian Băsescu, referindu-se la cererea de graţiere a fostului general Victor Stănculescu, a afirmat că acesta e “singurul condamnat” pentru revoluţia din 1989, am adresat preşedintelui României o scrisoare în care atrăgeam atenţia că respectiva afirmaţie reprezintă o “minciună sfruntată”, îi ceream confirmarea faptului că respectiva afirmaţie a fost într-adevăr făcută de domnia sa şi, pentru cazul că informaţia MediaFax e corectă, ceream să mi se spună cine este consilierul prezidenţial vinovat de dezinformarea preşedintelui şi dacă s-au luat măsuri de pedepsire a acestuia, ţinînd seama de gravele prejudicii aduse credibilităţii instituţiei prezidenţiale. În scrisoare dădeam şi o listă incompletă a proceselor legate de revoluţie, din care se putea observa că Stănculescu nu e singurul condamnat pentru aceasta. În esenţă e vorba de argumentele folosite în articolul de pe acest blog: Preşedintele Traian Băsescu minte cu privire procesele revoluţiei, în timp ce analizează cererea de graţiere a lui Stănculescu (linc).

Preşedinţia României mi-a trimis un răspuns, semnat de consilierul de stat Gabriel Cristian Piscociu, din care reiese că expresia folosită de domnul Traian Băsescu la o emisiune radiofonică, în legătură cu Victor Atanasie Stănculescu, a fost de “singurul mare vinovat al revoluţiei”, nu de “singurul condamnat al Revoluţiei”, cum apăruse în ştirea Mediafax. Reţin totodată răspunsul lui Traian Băsescu despre dosarele revoluţiei, cînd reporterul Alexandra Andon l-a întrebat: “Acum ar fi posibilă desecretizarea lor? Sînt secretizate?”. Domnul Băsescu a răspuns: “Eu cred că nu e nimic secret”. Este o precizare importantă pentru oameni de felul lui Cornel Mihalache, care se prezintă drept specialişti în istoria revoluţiei din 1989 şi care îşi exprimă neîncrederea cînd li se spune că dosarele legate de revoluţie au fost desecretizate, părîndu-li-se o aberaţie îndemnul de a cerceta documentele în locul bîrfelor (vezi polemica legată de filmul “Terorist – erou martir” – linc).

Redau mai jos răspunsul primit de la Preşedinţia României:

Precizări suplimentare ale domnului Iliescu cu privire la componenţa nominală a Consiliului Militar Superior ianuarie 26, 2012

În articolul “Ion Iliescu componenţa nominală a Comandamentului Militar Unic al FSN” (linc) am arătat răspunsul dat de Ion Iliescu la întrebările mele legate de componenţa nominală a organismului CFSN care a condus lupta cu “teroriştii” în decembrie 1989, organism numit de presa vremii fie Comandament Militar Unic, fie Consiliu Militar Superior.

Recent domnul Iliescu a venit cu precizări suplimentare asupra acestei probleme. Citez afirmaţia dînsului (linc):

În unitatea militară 01942 din Calea Lipovei s-a prezentat o echipă a TV Liberă Timişoara să “cerceteze” purtarea militarilor în zilele revoluţiei. Cu ce drept? ianuarie 20, 2012

“Renaşterea Bănăţeană” din 18 ianuarie 1990 publică articolul locotenent-colonelului Alexandru Şelaru “Adevărul despre armată”, prin care se încearcă contestarea participării armatei la represiune. Este un articol ilustrativ pentru tendinţa puterii politice a momentului de a ascunde vinovăţiile din cadrul M.Ap.N. la reprimarea revoluţiei din Timişoara, doi dintre vinovaţi (generalii Mihai Chiţac şi Victor Stănculescu) fiind pe atunci miniştri în guvernul “revoluţionar”. Reproduc mai jos articolul respectiv. Comentariile mele sînt inserate cu litere cursive, între paranteze drepte.

Adevărul despre armată

Nu mi-am propus să descriu evenimentele aşa cum au fost, nu m-am situat în chiar mijlocul lor, am însă imaginea clară a acestora şi vreau cu tot dinadinsul ca în numele armatei poporului să mă opun prin cele ce urmează celor care vor cu orice preţ să discrediteze cea mai importantă treaptă a revoluţiei române, unică în felul ei, măreaţă şi dramatică deopotrivă, despre care se va scrie mult, dar (se impune!) adevărat şi demn: “ARMATA E CU NOI!”.

Nenumărate mărturii de la faţa locului, multe dintre ele scrise cu sînge, dovedesc fără tăgadă trecerea categorică a armatei de partea revoluţiei.

Or, unii autori, cu acces la mass-media, cunoscători ori nu ai evenimentelor aşa cum au fost ele, înţelegînd libertatea şi democraţia abia cucerite drept posibilitate de a vorbi (oricum?!), se erijează în demascatori şi incriminatori ai unor fapte inexistente!

Aşa se explică relatarea domnului Harald Zimmermann, care semnează articolul “Imposibila horă” din “Renaşterea Bănăţeană” nr. 7 şi care pînă la un loc descrie fidel evenimentele ca apoi să lase loc ambiguităţilor… – Domnule Zimmermann, cine a tras în populaţie, armata?; Subofiţerii şi ofiţerii care, conform spuselor dumneavoastră, au ridicat pe tancuri şi îmbrăţişat copiii minunaţi ai revoluţiei, spunîndu-le: În cine să tragem noi, în voi, copiii noştri?!… Aveţi curajul, dragă domnule Zimmermann (pentru prima dată aveţi şi libertatea neîngrădită de a o face) să demonstraţi că soldaţii, armata, trup din trupul poporului român, armata, care (istoria e martoră!), niciodată în epoca modernă nu a tras în părinţii şi fraţii ei…

Aproximativ în acelaşi timp cu cele relatate, în unitatea militară 01942 din Calea Lipovei s-a prezentat o echipă a televiziunii trimisă (sau nu?!) de TV Liberă Timişoara să “cerceteze” purtarea militarilor din această unitate, în zilele fierbinţi ale revoluţiei [Prin Decizia 359/2002 Curtea Supremă a condamnat la închisoare 3 ofiţeri ai unităţii militare din Calea Lipovei vinovaţi de participare la reprimarea revoluţiei: generalul Constantin Rotariu (comandantul unităţii), locotenent-colonel Ion Păun şi căpitan Constantin Gheorghe. Apoi aceştia au fost graţiaţi de preşedintele Ion Iliescu (Decret 727 publicat în Monitorul Oficial 589 din 8 august 2002); în 17 decembrie 1989 în zona Calea Lipovei din Timişoara s-au înregistrat 6 morţi şi 30 de răniţi prin împuşcare]. Întreb: cu ce drept şi în baza căror şi ale cui reclamaţii ne-au supus respectivii unui adevărat rechizitoriu?

Preşedintele Băsescu minte cu privire la procesele revoluţiei, în timp ce analizează cererea de graţiere a lui Stănculescu decembrie 28, 2011

Ion Iliescu cerînd graţierea lui Stănculescu, încă din noiembrie 2008, imediat după condamnarea acestuia

Preşedintele Traian Băsescu a declarat că va analiza cererea de graţiere înaintată de Victor Stănculescu, anunţă “România Liberă” (linc).

Victor Atanasie Stănculescu a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru participare la reprimarea revoluţiei din Timişoara, după un proces care a putut începe abia după ce Ion Iliescu, fostul său coleg de CFSN în perioada revoluţiei, pierduse preşedinţia României. Condamnat definitiv în anul 2000, Victor Stănculescu a beneficiat de recursul în anulare (cale extraordinară de atac existentă pe atunci în legislaţie) promovat de Parchetul General, imediat după ce Ion Iliescu a revenit la preşedinţia României. Deşi dosarul a fost trimis la rejudecare în urma acelui recurs în anulare, rejudecarea nu a făcut decît să confirme vinovăţia fostului general Stănculescu şi a coinculpatului său Mihai Chiţac.

“Vorbind despre Revoluţia din 1989, preşedintele Băsescu a menţionat că singurul condamnat este fostul general Victor Athanasie Stănculescu”, este o minciună sfruntată a lui Traian Băsescu pe care o consemnează “România Liberă”.

În realitate, pentru revoluţia din 1989 au fost mai mulţi condamnaţi. Cititorii acestui blog au fost deja informaţi prin articolul Minciuni anticomuniste marca Sorin Ilieşiu (linc) despre procesele legate de revoluţia din Timişoara. Am pomenit acele procese şi în cartea Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara (1989). Enumeram în articolul amintit 40 de inculpaţi, din care 17 au fost condamnaţi la închisoare, în 12 cazuri s-a constatat vinovăţia inculpaţilor dar fapta acestora a fost încadrată într-un decret de amnistie sau graţiere, 2 inculpaţi au murit în timpul procesului, 8 au fost achitaţi, într-un caz nu cunosc rezultatul procesului. Situaţia aceasta se referă numai la Timişoara, dar au fost procese şi în alte oraşe. O listă parţială a proceselor legate de revoluţie pe care mi-a dat-o procurorul Dan Voinea şi conţine şi procese din alte oraşe am publicat-o în articolul Activitatea procurorului Dan Voinea în dosarele revoluţiei (linc).