Cassian Maria Spiridon l-a dat în judecată pe Alexandru Tacu pentru cartea sa în care contestă acţiunea din 14 decembrie 1989 de la Iaşi octombrie 8, 2012

Am făcut pe acest blog o recenzie la cartea fostului deţinut politic şi semnatar în 1989 a scrisorii lui Dan Petrescu transmisă la “Europa Liberă”, Alexandru Tacu, despre frauda “revoluţiei” din 14 decembrie 1989 de la Iaşi (linc).

I-am cerut domnului Cassian Maria Spiridon, unul dintre cei care a spus că este implicat în pregătirea (eşuată) a manifestaţiei anticeauşiste din 14 decembrie 1989 de la Iaşi şi principala persoană care a popularizat această mişcare, prin presă şi cărţi publicate, să-şi spună părerea despre cartea domnului Tacu, precizînd că sînt dispus să-i acord pe acest blog un eventual drept al său la replică.

În primul răspuns primit, domnul Spiridon mă informează despre faptul că oponentul său Alexandru Tacu este autor al unor ode închinate lui Nicolae Ceauşescu şi că l-a dat în judecată şi totodată face trimitere la unele documente, care mai apăruseră în presă sau în cartea editată de dînsul şi recenzată de Tacu. Am verificat pe portalul instanţelor şi într-adevăr la Tribunalul Iaşi figurează dosarul 6245/99/2012 (linc) cu reclamanţi Cassian Maria Spiridon şi Asociaţia “14 decembrie 1989″ şi pîrîţi Alexandru Tacu şi Radu Părpăuţă (ziarist ieşean care a scris despre cartea lui Tacu), cu soroc de judecată în 10 octombrie 2012. E interesant de urmărit acest proces.

Polemica mea cu Vasile Popovici, în urma căreia Virgil Măgureanu a plecat din fruntea SRI septembrie 26, 2012

Din cartea “Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” (editura Sedona 1999) reproduc expunerea pe care am făcut-o la simpozionul despre revoluţie organizat în decembrie 1996 la Timişoara, imediat după cîştigarea alegerilor de către Convenţia Democratică şi Emil Constantinescu. La acel simpozion am lansat un atac împotriva noii conduceri a ţării, care îl menţinea în funcţie pe directorul SRI Virgil Măgureanu, a cărui destituire o cerusem încă din 1994 pe motiv că falsifică istoria revoluţiei (linc). Cuvîntarea mea de la simpozion a fost publicată mai apoi de revista “22″, ceea ce a determinat o polemică în această revistă cu domnul Vasile Popovici, fost deputat, devenit apoi diplomat, membru marcant al societăţii “Timişoara” (aia cu Proclamaţia – linc). Revista “22″ avea pe atunci o oarecare influenţă în cercurile care reprezentau noua guvernare şi după acea polemică, Virgil Măgureanu a fost nevoit să se retragă de la conducerea SRI (dar trecuseră cîteva luni de guvernare convenţio-democrată pînă s-a realizat asta, ceea ce mi s-a părut şi continuă să mi se pară scandalos). Cu litere cursive între paranteze drepte am adăugat comentarii ale mele de azi cu privire la textul de atunci.

Manipularea proceselor revoluţiei

După părerea mea, scoaterea basma curată a vinovaţilor de reprimarea revoluţiei a fost unul din scopurile puterii instalate în decembrie 1989.

Pentru realizarea acestui obiectiv s-au folosit diferite stratageme:

• Subminarea cercetărilor legate de descoperirea vinovaţilor, pentru ca aceştia să nu poată fi arestaţi sau să fie eliberaţi din “lipsă de dovezi”.

Chiar sinteza Parchetului Militar despre revoluţie, alcătuită în 1994, afirmă: “Mare parte a organismelor către care Parchetul Militar s-a adresat solicitînd diferite relaţii, fie că au răspuns în mod incomplet sau superficial, fie nu au răspuns de loc. Această paletă a răspunsurilor primite din partea diferitelor organisme conţine o mare varietate, pornind de la răspunsuri incomplete, trecînd prin domeniul superficialului, spre a ajunge la note de relaţii care ţin de domeniul hilarului, sau mai grav chiar, frizează insolenţa” (pag. 33-34).

S-au luat măsuri împotriva celor care au tratat cu “insolenţă” eforturile de lămurire a evenimentelor din decembrie 1989? Nu. Se vor lua? Rămîne de văzut. [era un îndemn pentru noua guvernare a Convenţiei Democratice]

Mitul atotputerniciei securităţii martie 23, 2012

Prezint acum un articol al meu mai vechi, publicat în revista timişoreană “VIP în Banat” nr. 10 (55) din 1-15 iunie 2004, nepublicat însă în volum. E vorba aici de o diferenţă de percepţie a fostei securităţi între mine şi o mare parte a intelectualităţii, pe care o remarc şi astăzi. Îmi menţin părerea că eu sînt ăla care am apreciat obiectiv fosta securitate şi ei – majoritatea – sînt ăia care greşesc. Demonstraţia a fost deja făcută în decembrie 1989, dar este ignorată de publicul românesc.

Mitul atotputerniciei Securităţii

Senatorul Valer Marian, interpelare pentru primministrul Mihai Răzvan Ungureanu martie 22, 2012

La 2 zile după ce, pe acest blog, ceream să i se pună primministrului Mihai Răzvan Ungureanu întrebări limpezi cu privire la autenticitatea reportajului “Blugii ne erau plini de sînge” (linc) publicat de acesta în “Opinia Studenţească” din 26 decembrie 1989, Gazeta de Nord-Vest din Satu Mare anunţă în articolul “O minciună mare cît Ungureanu” (linc) că senatorul PSD de Satu Mare Valer Marian îl va interpela pe primul ministru referitor la articolul respectiv. Valer Marian este cel care în 1990 demisiona din procuratură demascînd obstrucţiile pe care regimul Iliescu le făcea cercetărilor despre revoluţie din 1989 (linc). Iată interpelarea care va fi depusă luni la Senat:

Demisia din procuratură în 1990 a actualului senator PSD Valer Marian martie 21, 2012

În revista “Expres” nr. 28 din 2 august 1990 este publicată demisia din procuratură a actualului senator PSD de Satu Mare Valer Marian (linc). Un document interesant care merită readus în atenţia publică. Cu litere îngroşate am scos în evidenţă unele fragmente care mi s-au părut mai relevante din scrisoare domnului Marian.

Către Procuratura Generală

Domnului Procuror General al Republicii

Subsemnatul Marian Valer, născut la 2 august 1960 în comuna Dăbîca, jud. Cluj, cu domiciliul în Satu Mare (…), absolvent al Facultăţii de Drept Cluj-Napoca, promoţia 1984, repartizat şi încadrat procuror la Procuratura locală Satu Mare, cu data de 1 septembrie 1984, actualmente delegat la comisia de anchetă Sibiu, aflîndu-mă în Bucureşti pentru a efectua cercetări în legătură cu cursa de avion Rombac pe ruta Bucureşti-Sibiu din seara zilei de 20 decembrie 1989, vă aduc la cunoştiinţă că DEMISIONEZ DIN FUNCŢIA DE PROCUROR AL REPUBLICII, PENTRU URMĂTOARELE MOTIVE:

1. Modul defectuos de organizare şi desfăşurare a cercetărilor şi proceselor penale privind evenimentele din cursul lunii decembrie 1989 precum şi lipsa de cooperare şi obstrucţiile făcute în acest sens de către organele şi instituţiile asupra cărora planează dubii, în special de către SRI (care are în componenţa sa majoritatea lucrătorilor din fosta securitate), poliţie, USLA, agenţia TAROM, dar şi de către unele cadre ale armatei, prin reticenţa manifestată faţă de organele de anchetă în aflarea adevărului (refuzul foştilor lucrători de securitate reîncadraţi în SRI de a da declaraţii sau de a oferi date organelor de anchetă în legătură cu evenimentele din decembrie 1989 ca urmare a unui ordin dat în acest sens de către şeful SRI Virgil Măgureanu, lansarea de diversiuni şi intoxicări sub aspect probatoriu, emiterea unor acte false, proferarea de ameninţări directe sau insidioase la adresa unor membri ai organelor de anchetă etc.).

2. Cesiunea făcută de către Procuratură noului regim politic din România prin emiterea comunicatului din 12.06.1990 referitor la Piaţa Universităţii care, chiar dacă este justificat de unele considerente de oportunitate nu are acoperire din punct de vedere constituţional şi nici prin prisma legii organice a instituţiei noastre, neexistînd nici un precedent în materie, atribuţiile în acest sens revenind Poliţiei Capitalei şi Primăriei municipiului Bucureşti, precum şi prin luarea în mod nejustificat a măsurii arestării preventive faţă de Marian Munteanu, liderul Ligii Studenţilor, raportat la circumstanţele de fapt, probele existente şi starea sănătăţii acestuia.

Richard Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu (III). “Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara februarie 7, 2012

În 2009 am publicat pe acest blog traducerea unor fragmente din teza de doctorat a profesorului american Richard Andrew Hall – “Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Respectiva teză de doctorat a fost susţinută în decembrie 1996 la Universitatea Indiana. Voi prezenta în perioada următoare noi fragmente din această teză de doctorat. În textul lucrării domnului Hall, fragmentele pe care le voi prezenta sînt anterioare celor deja traduse, care au fost numerotate 1-8, şi le voi numerota cu cifre romane. Cu litere cursive între paranteze drepte am introdus în text unele comentarii ale mele.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Fragmentele deja traduse din teza de doctorat a profesorului Hall:
- Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989
- O privire de ansamblu asupra revoltei din Timişoara
- “Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara – fragmentul prezentat acum
- Ceauşescu pleacă în Iran
- 18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
- 20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
- Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
- Cine a aruncat “petarda”?
- Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti
- Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?
- Ceauşeştii în timpul fugii
- Concluzii

“Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara

Viorel Marineasa: Recenzie la cartea lui Catherine Durandin – “Moartea Ceauşeştilor. Adevărul despre o lovitură de stat comunistă” decembrie 20, 2011

Prezint mai jos o recenzie la cartea despre revoluţie a lui Catherine Durandin recent apărută la editura Humanitas, scrisă de domnul Viorel Marineasa, scriitor timişorean, conferenţiar universitar şi patron al editurii Marineasa din Timişoara.

“Moartea Ceauşeştilor. Adevărul despre o lovitură de stat comunistă” de Catherin Durandin. Recenzie

Moartea Ceauşeştilor. Adevărul despre o lovitură de stat comunistă (Humanitas, București, 2011; ediția franceză: La mort des Ceaușescu, Bourin Editeur, 2009) este, dacă nu mă înșel, a șaptea carte pe care doamna Catherine Durandin (de data aceasta, cu participarea lui Guy Hoedts) o consacră României. În calitate de profesoară la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale (INALCO) și la Institutul Superior de Relații Internaționale și Strategice (IPRIS), dumneaei s-a specializat în istoria recentă a țării noastre.

Previziune din 1994: Dacă anumite condiţii sînt îndeplinite, calea spre reabilitarea ceuşismului e deschisă în România. Ion Cristoiu şi raportul SRI despre revoluţie octombrie 10, 2011

La conferinţa de presă a asociaţiei “17 Decembrie” din 25 august 1994, pe lîngă criticarea raportului SRI despre revoluţie întocmit sub conducerea lui Virgil Măgureanu, pe care am prezentat-o pe acest blog (linc) (şi pe care vă recomand s-o citiţi înainte de a citi acest articol), am prezentat şi nişte critici la adresa felului cum ziaristul Ion Cristoiu a analizat raportul SRI. Respectivele comentarii, cu titlul “Ion Cristoiu şi raportul SRI”, le-am publicat în ediţia a 2-a, din 1995, a cărţii mele “Falsificatorii istoriei”. Nu apar în ediţia întîi a respectivei cărţi (unde apar însă comentariile legate direct de raportul SRI prezentate la acea conferinţă de presă) şi nici în cartea “Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” publicată în 1999. Problema posibilei reabilitări a lui Ceauşescu, pe care o întrezăream în 1994, se arată actuală şi acum, ba chiar observ că din 1994 pînă azi propaganda ceauşistă a înregistrat însemnate succese. Readuc în atenţia cititorilor textul meu din 1994, care nu a mai apărut pe internet pînă acum. Am adăugat unele lincuri relevante.

Ion Cristoiu şi raportul SRI

Noiembrie 1990. Conferinţă de presă CADA la GDS: “L-am sprijinit pe generalul Stănculescu, ţinînd cont de faptul că toţi sîntem dalmaţieni” (video) august 15, 2011

Conferinţa de presă a Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) şi a altor mişcări militare apărute după revoluţie (Grupul de Iniţiativă pentru Democratizarea Armatei = GIDA, Acţiunea pentru Dreptate Militară = ADM, Grupul de Acţiune pentru Modernizarea Armatei = GAMA) ţinută în noiembrie 1990 la Grupul pentru Dialog Social. Momentul conferinţei de presă este după ce ministrul Victor Atanasie Stănculescu dăduse un ordin de desfiinţare a CADA, după ce în prealabil îşi crease susţinere în armată cu ajutorul unui val de avansări la excepţional care au însemnat şi o îmbunătăţire a situaţiei materiale a multor ofiţeri. După această conferinţă de presă, o parte din participanţi au fost trecuţi în rezervă de ministrul Victor Stănculescu. Înregistrarea video este după o casetă care a fost montată, posibil chiar de Grupul de Dialog Social. Sînt unele întreruperi care arată că la montaj s-au scos nişte părţi (poate considerate nerelevante). La sfîrşitul conferinţei de presă înregistrarea pe care am avut-o la dispoziţie nu mai era de calitate. Am eliminat acea ultimă parte din filmarea prezentată mai jos. Comentariile mele au fost inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte.

Transcriere înregistrare:

Grigore Cartianu e supărat decembrie 29, 2010

“Există un fost cetăţean sovietic, actualmente cetăţean rus, dotat cu un tupeu fantastic, pe care şi-l exersează perfect în limba română. Se numeşte Viaceslav Samoşkin, iar de un an încoace – asemeni Mioriţei – nici iarba nu-i mai place, nici gura nu-i mai tace. Mai exact, de cînd în România, pe baza unor dovezi implacabile, răsturnarea lui Ceauşescu este explicată tot mai convingător prin lovitura de stat instrumentată de serviciile secrete străine, în frunte cu cele sovietice”, scrie Grigore Cartianu în articolul “Paşol na turbinca, Vidma!” (linc) din ziarul “Adevărul” din 26 decembrie 1989.