Declaraţia de la Budapesta din 1989 şi aberaţiile care se spun în legătură cu ea ianuarie 3, 2012

Liviu Ioan Stoiciu, fost dizident devenit falsificator al istoriei. Sursă foto http://www.agentiadecarte.ro/2010/12/„nenorocirea-e-ca-nu-mai-cred-in-posteritatea-literaturii-scrise-in-limba-romana”/

În iunie 1989 la Budapesta, cu prilejul reînhumării lui Imre Nagy, mai mulţi emigranţi români au iscălit împreună cu intelectuali maghiari aşa numita “Declaraţie de la Budapesta” în care se cerea unirea forţelor românilor şi ungurilor împotriva duşmanului comun – dictatura Ceauşescu (voi da mai jos textul integral). În decembrie 1989 la Timişoara frăţia între diferitele naţionalităţi în lupta împotriva dictaturii s-a putut remarca, exact în spiritul Declaraţiei de la Budapesta, deşi nu neapărat ca o urmare a acesteia.

La Declaraţia de la Budapesta au aderat nume cunoscute ale emigraţiei româneşti, precum Paul Goma, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Vladimir Tismăneanu, Mihnea Berindei, Neagu Djuvara. La o lună de la apariţie, Declaraţia respectivă a fost aprobată şi de regele Mihai.

Campaniei de falsificare a istoriei care are ca ţintă revoluţia din decembrie 1989 i-a căzut victimă şi Declaraţia de la Budapesta.  Pe saitul domnului Liviu Ioan Stoiciu, fost dizident al regimului Ceauşescu devenit în decembrie 1989 preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea al CFSN (şi apoi al CPUN), e publicat un articol în care se aminteşte despre Declaraţia de la Budapesta (linc). În articol Liviu Ioan Stoiciu povesteşte cum a suferit pentru monarhie în comunism, cînd a rămas corigent la istorie pentru că a arătat o poză cu regii României, ce bună ar fi fost monarhia în decembrie 1989 şi cum după revoluţie a colaborat la publicaţii monarhiste, un text al său fiind publicat şi într-un album de lux dedicat regelui Mihai. În acest context, în care ne-am lămurit de simpatiile domnului Stoiciu pentru regele Mihai, domnia sa trînteşte o minciună sfruntată din arsenalul propagandei securiste actuale legate de anul 1989: “în vara anului 1989 am auzit la Radio Europa Liberă de o „proclamaţie de la Budapesta”, semnată şi de Regele Mihai, prin care se cerea o intervenție armată pentru apărarea drepturilor… minorităţii maghiare din România (cu o înfiinţare a Republicii Transilvania; o desprindere a Transilvaniei)”. După toate poveştile cu monarhismul domnului Stoiciu, afirmaţia pare mult mai credibilă decît dacă ar veni din partea unor adversari ai regelui.

Hai să vedem totuşi ce conţinea Declaraţia de la Budapesta (linc):

DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA

Fonfleu de presă: intenţia PDL de a desfiinţa Institutului Revoluţiei iulie 14, 2011

Actualizare: Conform unui articol apărut în decembrie 2010 în ziarul “Timpul” (linc), hala Filaret unde Baconschi vrea să facă muzeul comunismului nu aparţine statului român ci unei firme israeliene. Statul ar trebui deci să răscumpere hala de la investitorii străini. Nu e exclus ca această afacere imobiliară să fie motivaţia din spatele propunerii domnului Baconschi.

Pe saitul hotnews s-a anunţat (linc):

Conducerea PDL a decis luni asumarea politică a iniţiativei unei hotărîri de Guvern privind înfiinţarea unui muzeu naţional al dictaturii comuniste, a anuntat iniţiatorul propunerii, prim-vicepreşedintele democrat-liberal Teodor Baconschi, potrivit Agerpres.

Potrivit acestuia, muzeul se va afla în incinta halei Filaret, iar sub umbrela sa vor funcţiona un institut de cercetare şi documentare care va reuni structurile instituţionale care activează în acest domeniu, printre care şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Institutul Revoluţiei Române.

La acelaşi articol e pusă o înregistrare video pe care o transcriu:

Raymond Luca, propus pentru şefia PNL: “1000 de contestaţii au fost înregistrate pînă pe 7 ianuarie. Nu ajunge faptul că răspund la mii de astfel de petiţii, contestaţii, sute de întîmpinări în justiţie, mai vreţi să scriu adevărate romane!” ianuarie 17, 2011

În 9 ianuarie 2011 săptămînalul on-line http://www.acum.tv făcea o propunere: Raymond Luca, preşedintele Comisiei parlamentare a Revoluţionarilor, să devină preşedintele PNL (linc). Săptămînalul on-line http://www.acum.tv îl are ca director fondator pe Ştefan Maier (linc), nimeni altul decît consilierul senatorului Raymond Luca pentru colegiul din diasporă (America, Australia, Africa şi Orientul Mijlociu) unde domnia sa şi-a dobîndit locul în parlamentul României. Ştiu acest lucru dintr-un e-mail pe care domnul Luca mi l-a trimis în februarie 2009 şi în care mi l-a recomandat pe Ştefan Maier drept “senior advicer-ul meu pentru colegiul 2 circumscripţia 43″.

Aşadar, ştirea s-ar putea descrie astfel: consilierul domnului Raymond Luca îl propune pe Raymond Luca la şefia PNL. Faptul s-a întîmplat în contextul alianţei pe care Crin Antonescu a încheiat-o cu Partidul Conservator al domnului Dan Voiculescu, alianţă care a stîrnit nemulţumiri în PNL, inclusiv de la nume sonore din partid, precum Călin Popescu Tăriceanu, spre exemplu. La discuţia respectivă a intervenit, printre alţii, Vladimir Tismăneanu, cu cuvintele: “Mă bucur mult că există această speranţă în PNL”, iar propunerea a fost preluată şi pe alte saituri (linc).

Funcţia de preşedinte al PNL nu este una neglijabilă, partidul se află pe “val” şi cine e preşedinte al PNL azi ar putea deveni preşedinte al României mîine. De aceea, spiritul meu cetăţenesc m-a făcut să mă implic în discuţia lansată de acum.tv, mai ales că sînt printre cei – nu foarte mulţi – care au urmărit activitatea parlamentară a domnului Luca.

Iată intervenţia mea:

Recenzie americană despre Pacepa, pe saitul CIA: “Pacepa doesn’t connect the dots, he adds new ones. A health warning is warranted” aprilie 6, 2010

Părerile lui Mihai Creangă despre Pacepa, în "România Liberă" din 7 ianuarie 1990

Pe saitul Agenţiei Centrale de Investigaţii americane, Hayden B. Peake publică diferite recenzii la cărţi legate de domeniul spionajului şi contraspionajului, în cadrul rubricii “The Intelligence Officer’s Bookshelf” (raftul cu cărţi al ofiţerului de informaţii). În revista “Studies in Intelligence” (studii despre activitatea de informaţii), vol. 52, nr. 2/2008, care se găseşte pe saitul CIA găsim şi o recenzie a cărţii lui Ion Mihai Pacepa – Programmed to Kill: Lee Harvey Oswald, the Soviet KGB, and the Kennedy Assassination – The Training of a Dedicated Agent (Chicago: Ivan R. Dee, 2007), 349 pag. (Programat să ucidă: Lee Harvey Oswald, KGB-ul sovietic şi asasinarea lui Kennedy). Respectiva carte a fost tipărită şi în româneşte, la editura “Ziua”.

Este interesant pentru cititorii acestui blog să constate cum este văzut Pacepa (scrierile sale, mai exact) de către un omolog al său american. Cred că este văzut la justa lui valoare.

Referitor la revista “Studies in Intelligence”, amintesc următoarea declaraţie de principiu care se găseşte pe saitul CIA (linc): “Toate afirmaţiile factuale, opiniile sau analizele exprimate în revista Studies in Intelligence aparţin autorilor. Ele nu reflectă neapărat poziţia oficială sau părerile Agenţiei Centrale de Investigaţii (CIA) sau a vreunei entităţi guvernamentale americane, din trecut sau din prezent. Nimic din conţinutul revistei nu trebuie să fie prezentat ca exprimînd sau implicînd susţinerea guvernului american despre fapte sau interpretări prezentate în vreun articol”.

Iată recenzia lui Hayden B. Peake (linc) despre cartea publicată de Pacepa în 2007:

Tismăneanu vrea desfiinţarea Institutului Revoluţiei martie 17, 2010

Vladimir Tismăneanu doreşte unificarea tuturor institutelor de cercetare a comunismului românesc, ne anunţă Vlad Stoicescu într-un articol din Evenimentul Zilei din 17 martie 2010 (linc).

Richard Andrew Hall: Brandstatter (19). Zidurile se prăbuşesc decembrie 5, 2009

A 19-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele optsprezece părţi ale acestei lucrări:
- Mişcări de deschidere
- El complotează, ei complotează, tu complotezi
- Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
- Zvonuri despre un documentar revoluţionar
- Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
- Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
- Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat”
- Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române
- Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o?
- O enigmă securistă: “Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu
- Amintirile fostei securităţi şi miliţii despre turiştii sovietici
- Ciudaţi “turişti” dar încă mai ciudate, reacţiile autorităţilor
- Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990
- Cine ar fi putut ei fi?
- Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist
- Primul val de revizionism franco-german, din 1990
- Îngrijorare în România asupra urmărilor nedorite ale primului val de revizionism francez
- Cîştigarea unei confirmări

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Zidurile se prăbuşesc

Ceea ce se poate susţine totuşi cu destul temei că este cea mai bună relatare despre colapsul comunismului din Estul Europei, “The Walls Came Tumbling Down” (Zidurile se prăbuşesc) de Gale Stokes (New York: Oxford University Press 1993), repetă ca un fapt stabilit o listă de afirmaţii despre judecarea Ceauşeştilor cărora li s-a dat pentru prima oară publicitate de către Matei Călinescu şi Vladimir Tismăneanu. Chiar şi atunci cînd Stokes îi citează pe alţii, acele articole sînt ele însele derivate şi argumentaţia lor poate fi urmărită înapoi la Călinescu şi Tismăneanu. Bazat în mare parte pe difuzarea în aprilie 1990 a casetei integrale a judecării şi execuţiei Ceauşeştilor, analize din presa franceză şi afirmaţii ale unor experţi legişti francezi (care, se pare, au tras concluziile doar după vizionarea casetei!), Tismăneanu şi Călinescu au arătat limpede preferinţa lor pentru teoria franceză a evenimentelor într-un articol din 1991. Ei au scris aşadar că judecarea Ceauşeştilor a durat 9 ore dar numai 50 de minute au fost arătate pe casetă, că execuţia cuplului a fost simulată căci Nicolae cel mai probabil a suferit un infarct – “în timpul procesului sau în timpul unei interogări separate, posibil sub tortură” – ceea ce a făcut-o pe Elena să devină isterică, făcînd necesară omorîrea ei pe loc, în “stil gangsteresc” (Stokes, 1993, pag. 292-293, n.118; Matei Călinescu şi Vladimir Tismăneanu, “The 1989 Revolution and Romania’s Future” [Revoluţia din 1989 şi viitorul României] în “Problems of Communism” [Problemele comunismului] Vol. 40, No. 1/1991 (aprilie), pag. 45-46, mai ales n. 14). Apoi ei speculează că sinuciderea preşedintelui instanţei din procesul Ceauşescu, judecătorul Gică Popa, în 1 martie 1990 “ar putea fi un act de disperare al unui om esenţial onest” care a trebuit să treacă prin “şarada criminală” a condamnării la moarte a două cadavre.

Richard Andrew Hall: Brandstatter (18). Cîştigarea unei confirmări noiembrie 26, 2009

A 18-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele şaptesprezece părţi ale acestei lucrări:
- Mişcări de deschidere
- El complotează, ei complotează, tu complotezi
- Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
- Zvonuri despre un documentar revoluţionar
- Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
- Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
- Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat”
- Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române
- Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o?
- O enigmă securistă: “Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu
- Amintirile fostei securităţi şi miliţii despre turiştii sovietici
- Ciudaţi “turişti” dar încă mai ciudate, reacţiile autorităţilor
- Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990
- Cine ar fi putut ei fi?
- Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist
- Primul val de revizionism franco-german, din 1990
- Îngrijorare în România asupra urmărilor nedorite ale primului val de revizionism francez

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Cîştigarea unei confirmări

Israel, singura ţară în care se pomeneau şi lucruri bune despre Ceauşescu după 22 decembrie 1989 (New York Times din 29 decembrie 1989) noiembrie 9, 2009

"Tineretul Liber" din 26 decembrie 1989 anunţă că autorităţile din Iran sprijină FSN-ul

După răsturnarea lui Ceauşescu, cei mai apropiaţi prieteni ai acestuia se apucaseră să-l înfiereze. Colaboratorii săi apropiaţi, inclusiv cei care aprobaseră măsurile de reprimare a revoluţiei, nu-l mai scoteau din “tiran” şi “odios”, ministrul de interne Tudor Postelnicu mărturisea că “a fost un dobitoc” ascultîndu-l. Fostul său tovarăş de joacă (linc) pusese la cale omorîrea sa iar ziarele îi scriau numele cu literă mică. Pe plan internaţional guvernele se întreceau în a felicita poporul român care scăpase de odioasa dictatură. Chiar şi autorităţile iraniene, care se întîlniseră cu Ceauşescu cu cîteva zile înainte, se arătau alături de noua orientare politică a României.

În acest climat de condamnare aproape generală a lui Ceauşescu, într-o singură ţară se auzeau glasuri disonante: în Israel. Shimon Peres, actual preşedinte al Israelului şi laureat, în 1994, al premiului Nobel pentru pace, pe atunci viceprim-ministru, a subliniat public unele merite ale lui Ceauşescu într-o vreme cînd nimeni nu se mai ocupa de aşa ceva. Acelaşi lucru l-a făcut şi un demnitar din partidul Likud, formaţiune aparţinînd primministrului Iţac Şamir (Itzhak Shamir). Despre aceasta a scris New York Times din 29 decembrie 1989. Cred că este interesant să reamintesc aceste aspecte, azi cînd circulă teorii conspiraţioniste despre implicarea Mossadului în răsturnarea lui Ceauşescu, cît şi despre implicarea arabilor în apărarea acestuia. Teoriile implicării arabilor în apărarea lui Ceauşescu au fost lansate de FSN chiar în perioada aşa-ziselor lupte cu teroriştii, cînd era nevoie să se ofere gloatei o explicaţie a apariţiei acestora, dar au şi azi adepţi care conspectează conştiincios dezinformările acelor zile (vezi aici şi aici). Ce motivaţie ar fi avut arabii să-şi rişte viaţa de dragul lui Ceauşescu (nu e vorba aici doar de o simpatie generală faţă de acesta) e greu de înţeles, în condiţiile în care politica sa nu a fost chiar atît de pro-arabă precum se pretinde recent (cel puţin, după aprecierea lui Shimon Peres). De altfel, numărul total al palestinienilor care făceau pregătire militară în România în decembrie 1989 este de opt, după cum a scris “Jurnalul Naţional” din 15 septembrie 2009 (linc). E greu de crezut că cei opt s-au gîndit să opună rezistenţă armată unor transformări politice care nu îi priveau în mod direct. Alţi arabi aflaţi în România erau studenţi la medicină sau alte specializări civile, cărora autorităţile ceauşiste nu le dădeau voie să poarte arme.

O diferenţiere necesară: comunişti şi criminali comunişti septembrie 29, 2009

Una din tacticile criminalilor din decembrie 1989 a fost încercarea de a solidariza cu ei pe toţi cei care au slujit, într-un fel sau altul regimul comunist din România. Zvonuri despre primejdii născocite care ar ameninţa pe cei 4 milioane de membri PCR în cazul în care “legionarii” care organizau manifestaţiile anti-FSN ar ajunge la putere au fost parte din campania electorală a anului 1990.

Richard Andrew Hall – Revoluţia română ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” al Susannei Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism (3). Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie septembrie 8, 2009

Continui publicarea traducerii unor fragmente din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele două părţi a acestei lucrări: Mişcări de deschidere; El complotează, ei complotează, tu complotezi.

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

“Revizionism”, sau cînd totul se vădeşte a fi fost o iluzie

Revizionismul este o caracteristică proeminentă a istoriografiei revoluţiei din decembrie 1989. Trebuie să lămuresc ce înţeleg prin “revizionism” aici. Definiţia mea pentru “revizionism” este largă fiindcă se bizuie pe rezultat şi nu pe metoda de lucru. Deşi importante, cauzele revizionismului nu sînt şi nu trebuie să fie ceea ce îl defineşte. Desigur, revizionismul nu este prin definiţie rău, nelegitim sau incorect. În unele cazuri revizionismul se dovedeşte adevărat şi bine întemeiat, în altele nu.