Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

For WordPress administrators aprilie 4, 2009

Filed under: General — mariusmioc @ 9:43 pm

This blog is subject to a politically motivated campaign of harassment. It was suspended twice on 2 April 2009 based on fake accusations. If you receive any complaint against this blog, please contact the blog owner before disabling it.

 

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (11). Consecințele interne și internaționale ale evenimentelor din 13-15 iunie 1990. Situația persoanelor vătămate. Mijloacele de probă iulie 18, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 10 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
– Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
– Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)
– Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990
Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990

Rechizitoriul pe care l-am avut la dispoziție are unele părți anonimizate, inclusiv în ceea ce privește persoanele vătămate și părțile civile. De aceea pun capitolul „Situația fiecărei persoane vătămate” (1392 persoane) doar simbolic, pentru a arăta că există în rechizitoriu, dar prin anonimizare s-au eliminat informațiile relevante despre acestea cît și despre eventualele despăgubiri pe care le-au pretins.

Deasemeni, la capitolul „Mijloace de probă” a fost anonimizat numele martorilor și ale suspecților ale căror declarații sînt folosite, cît și înscrisurile folosite. Prezint cititorilor ce am primit. Mi-ar fi plăcut să pot prezenta mai mult dar nu am posibilitatea.

Remarc folosirea în rechizitoriu a cărții lui Adrian Năstase „România după Malta”, pentru ilustrarea consecințelor internaționale ale mineriadei.

V. CONSECINŢELE INTERNE ŞI INTERNAŢIONALE ALE EVENIMENTELOR DIN 13-15 IUNIE 1990 DIN BUCUREŞTI

          Pe plan intern (more…)

 

Republica Moldova. Demisia procurorului general. Atmosfera de acum de la Chișinău seamănă cu cea din România anului 1990 iulie 15, 2019


În campania electorală, una din temele principale ale blocului ACUM a fost ideea de a aduce un procuror general străin, care să fie cu adevărat independent și care va instaura dreptatea în „statul capturat” Republica Moldova. După ajungerea la putere, această făgăduială electorală a fost uitată (linc):

Blocul ACUM ar putea renunța la ideea numirii unui procuror general european. Asta după ce socialiștii au spus că vor în această funcție un cetățean al Republicii Moldova.
„S-ar putea să găsim un profesionist”, a spus co-președintele blocului politic, Andrei Năstase, în cadrul emisiunii „Puterea a patra” de la N4.
„Am spus că vrem procuror din străinătate, ca să ne asigurăm că nu are conexiuni cu nicio structură. Cineva spune că acest lucru va afecta statalitatea. Bineînțeles că va trebui făcut un compromis. Credeți că pe mine mă interesează naționalitatea celui care va recupera miliardele sau îl va pune la pușcărie pe Plahotniuc? Nu. Dacă facem un efort, așa cum am făcut-o la SIS, unde s-a găsit un profesionist din interiorul instituției care face treabă, s-ar putea să găsim un profesionist și la procuratură”, a declarat Andrei Năstase.

(more…)

 

Maia Sandu: „Problema e că nu stă la pușcărie Igor Dodon”. Dodon: „Maia Sandu a votat și a semnat ca acest miliard să fie pus pe spatele cetățenilor” (video) iulie 11, 2019


Am fost printre primii care au prevăzut actuala coaliție de guvernămînt din Republica Moldova, formată din socialiști și blocul ACUM: Republica Moldova. Demagogia antioligarhică – Pretext pentru justificarea unei coaliții între socialiști și ACUM (linc). E vorba de acea coaliție care uimit mulți diletanți din mijloacele de informare în masă din București. De pildă Vitalie Sprînceană (care dă interviuri și la radio Europa Liberă – redacția pentru Republica Moldova), scria (linc): „Cu o săptămînă în urmă era mai ușor să crezi că astrofizicienii vor fi descoperit dacă sînt ori nu universuri paralele, că Moldova va trimite un cosmonaut în spațiu anul viitor sau că echipa de fotbal a Moldovei urmează să cîștige europenele de anul viitor – toate astea erau mai plauzibile decît ideea că PSRM și ACUM vor găsi o limbă comună și, de necrezut, chiar vor face o alianță”. Nu știu de ce li se părea atît de neplauzibil deznodămîntul acestor „analiști”, eu l-am bănuit la scurt timp după alegeri. Singurul lucru pe care nu l-am bănuit a fost implicarea atît de fățișă a Moscovei pentru realizarea acestei coaliții, prin Dmitri Kozak.

Readuc acum în atenție dezbaterea din 2016 dintre Maia Sandu și Igor Dodon, cînd erau concurenți pentru președinția Republicii Moldova. Mai jos dau transcrierea unor părți din emisiune. Se știe că alegerile au fost cîștigate de Igor Dodon. (more…)

 

Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada iulie 8, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din București, în 21 decembrie 1989 și noaptea de 21/22 decembrie 1989. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
Constituirea grupului dizident Iliescu
Timișoara – autoritate de lucru judecat

Și în acest fragment se vede problema recurentă și de fond a rechizitoriului, de a se bizui pe cercetările Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. Reamintesc contestarea activității acelei comisii chiar în perioada cînd își desfășura lucrările:
– Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe care o condusese
– Adresările Asociaţiei „17 Decembrie” către Comisia Senatorială „Decembrie 1989” condusă de Valentin Gabrielescu
– Boicotarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Asociaţia „17 Decembrie”
– Emisiune TV despre revoluţia din 1989, cu Sergiu Nicolaescu nervos
– Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale „Decembrie 1989” (1994)
– Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (1). Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)
– 31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. „Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie”

În ceea ce privește organizarea mitingului din 21 decembrie 1989, Parchetul consideră că inițiativa i-a venit personal lui Nicolae Ceaușescu, în mod „spontan”. Este citată o declarație a lui Silviu Curticeanu, șeful Cancelariei Prezidențiale, care descrie felul cum Nicolae Ceaușescu a hotărît mitingul, cum a discutat cu Barbu Petrescu, primarul capitalei, pentru organizarea acestuia și surprinderea lui Iulian Vlad, șeful securității, cînd a aflat că se plănuiește acest miting. Cu alte cuvinte, ideea că mitingul a fost pus la cale de securitate cade.

Tulburarea mitingului este pusă pe seama unor benzi cu sunete de joasă frecvență care au fost difuzate din autospeciale ale UM 02348 București. Este citată mărturia ofițerului Ionel Dumitrescu, dată în 30 octombrie 2017 la Parchet, același martor precizînd însă că benzile magnetice respective nu apăreau ca fiind înregistrate în evidențele unității. De altfel, la scurt timp după obținerea acelei mărturii, Parchetul a dat și un comunicat (linc) în care anunțat că a lămurit dezorganizarea mitingului din 21 decembrie 1989 și declanșarea protestelor din București. Mi-am exprimat la vremea respectivă scepticismul față de descoperirile parchetului, în articolul Tulburarea mitingului lui Ceauşescu din 21 decembrie 1989. Parchetul General în 2017 şi Agenţia France Presse în 21 decembrie 1989 (linc). (more…)

 

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (10). Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990 iulie 4, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 9 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
– Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
– Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)
Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990

7. Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990 (more…)

 

Noul președinte al Camerei Deputaților, Marcel Ion Ciolacu, luptător cu rol determinant în revoluție, deși nu a depus cerere de obținere a acestui titlu în răstimpul legal iulie 1, 2019


După arestarea lui Liviu Dragnea, în fruntea Camerei Deputaților a fost ales domnul Marcel Ion Ciolacu, deputat PSD de Buzău. Domnul Ciolacu este și revoluționar din decembrie 1989, iar prin decizia SSRMLÎRC nr. 313 din 15 aprilie 2019 a primit titlul de luptător în revoluție cu rol determinant. Respectivul titlu a fost introdus în Legea 341/2004 prin OUG 95/2014 și poate fi solicitat de vechii deținători ai titlului de luptător în revoluție remarcat prin fapte deosebite. Luptătorii cu rol determinant au dreptul la o indemnizație lunară, pe care cei care au rămas cu vechiul titlu de luptător remarcat prin fapte deosebite n-o mai primesc.

SSRMLÎRC a aprobat cererea domnului Marcel Ion Ciolacu pentru titlul de determinant cu întîrziere, abia în urma ședinței comisiei din 20 martie 2019, și a emis decizia respectivă în 15 aprilie 2019. Din cîte știu, pînă acum președintele Iohanis încă nu a emis vreun decret care să consființească titlul de „determinant” al domnului Ciolacu. Dar un nou decret al președintelui cu acest scop e posibil, deoarece sînt o mulțime de noi cazuri de revoluționari cărora li s-a aprobat noul titlu de către noua echipă a SSRMLÎRC, și urmează trimiterea lor la președinție.

Este ciudat în acest caz că Marcel Ciolacu nu apare printre cele 6546 de persoane care au depus, pînă la data de 12 mai 2015 (linc), cererea de atribuire a noului titlu introdus de OUG 95/2014 de „luptător cu rol determinant”.

Art. II alin. (1) din OUG 95/2014 spune: „Cererile prevăzute la art. 3^2, respectiv cele pentru eliberarea certificatului de Luptător cu Rol Determinant se depun în termen de 90 de zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”, iar la art. II alin. (3) din același act normativ se precizează că respectivul termen de 90 de zile lucrătoare este de decădere. Or din datele publicate pe saitul Secretariatului de Stat (linc), încă din vremea cînd acesta era condus de Adrian Sanda, reiese că domnul Marcel Ion Ciolacu nu face parte dintre cei care au depus cererea de înlocuire a certificatului de luptător „remarcat” cu cel de luptător „determinant” pînă la termenul de decădere prevăzut de lege. (more…)

 

Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat iunie 27, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din Timișoara. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
Constituirea grupului dizident Iliescu

În acest fragment de rechizitoriu se preia, cu autoritate de lucru judecat, constatările din 2 procese legate de revoluția din Timișoara: „Procesul celor 25” (inculpat principal Ion Coman) – început în 1990, ș procesul Chițac-Stănculescu, început în 1997, după ce Ion Iliescu pierduse puterea politică. Există și alte procese ale revoluției din Timișoara care cred că ar fi trebuit amintite ca autoritate de lucru judecat: procesul Calea Lipovei, în care au fost condamnați generalul Constantin Rotariu. locotenent-colonelul Ion Păun și căpitanul Constantin Gheorghe pentru morții și răniții din 17 decembrie 1989 din zona Calea Lipovei din Timișoara – proces care întărește faptul că Ministerul Apărării Naționale s-a implicat în reprimare (Decizia 359/2002 a Curții Supreme de Justiție), dar și alte procese mai mici, cum ar fi cel al milițianului Vasile Bandula, condamnat pentru rănirea prin împușcare a lui Vasile Moldovan, în 18 decembrie 1989, în Piața Badea Cîrțan din Timișoara (Sentinţa nr. 1 din 28 septembrie 1990 a Tribunalului Militar Extraordinar Timişoara şi Decizia nr. 16 din 14 decembrie 1990 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti) – care întărește ideea că Ministerul de Interne s-a implicat în reprimare, fiindcă mai nou și implicarea Minsiterului de Interne e pusă la îndoială.

Parchetul observă corect că în prima fază nimeni din M.Ap.N. nu a fost inculpat. A fost tactica regimului Iliescu, în conducerea căruia făceau parte Victor Stănculescu (membru CFSN, ministru și membru în Consiliul Militar Superior care a coordonat lupta „antiteroristă”), Mihai Chițac (ministru) și Ștefan Gușă (membru CFSN și, conform lui Ion Iliescu – vezi „Ion Iliescu explică componența nominală a Comandamentului Militar Unic al FSN” (linc) și „Precizări suplimentare ale domnului Iliescu cu privire la componența nominală a Consiliului Militar Superior” (linc), membru și în Consiliul Militar Superior care a coordonat lupta „antiteroristă”, afirmație care se coroborează cu filmări din CC care-l arată pe Gușă dînd ordine legate de această luptă și cu declarații de martori), să ascundă implicarea M.Ap.N. în represiune. Declararea generalului Milea ca erou a fost parte din strategia FSN de falsificare a istoriei.

Ceea ce Parchetul nu spune este că FSN a încercat să evite tragerea la răspundere nu numai a celor din M.Ap.N. ci și a celor din securitate. În contextul anului 1990, cînd lumea era furioasă datorită morților de la revoluție, a fost imposibil pentru FSN să nu accepte deschiderea unor procese și prezentarea în fața publicului a unor inculpați. Au fost aleși mai ales inculpați din miliție, securitate și partid și doar ca excepție s-a acceptat deschiderea unui proces împotriva cuiva din M.Ap.N. (plutonierul Pavel Dumitru din Lugoj – linc, care a ajuns inculpat poate și datorită gradului mic pe care-l avea și faptului că în cazul său s-a putut susține că a tras din proprie inițiativă, fără ordin direct; dar chiar și în acest caz s-au făcut eforturi pentru a se obține o pedeapsă cît mai mică, promovîndu-se inclusiv un recurs în anulare). Dar FSN a ocrotit pe toți cei implicați în reprimarea revoluției. Am arătat acest aspect în articolul Cum a fost achitat colonelul Filip Teodorescu în procesul revoluției de la Timișoara (linc), dar el reiese și din numeroasele grațieri făcute de inculpatul Ion Iliescu (procesul Calea Lipovei, procesul C.P.Ex.). Aceste grațieri nici măcar nu sînt amintite în rechizitoriul Parchetului. Probabil fiindcă grațierea este o prerogativă legală a președintelui și nu poate fi încadrată la „crime împotriva umanității”, dar aceste grațieri snt o dovadă, fie și indirectă, în favoarea uneia din tezele rechizitoriului, anume existența unei înțelegeri între vărfuri decizionale ale M.Ap.N. și noua conducere politică a țării.

Redau mai jos următorul fragment din rechizitoriu.

III. Timişoara – autoritate de lucru judecat (more…)