Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

For WordPress administrators aprilie 4, 2009

Filed under: General — mariusmioc @ 9:43 pm

This blog is subject to a politically motivated campaign of harassment. It was suspended twice on 2 April 2009 based on fake accusations. If you receive any complaint against this blog, please contact the blog owner before disabling it.

 

1989. Timișoara după revoluție (video) mai 16, 2019


Reportaj al televiziunii britanice ITN din Timișoara, decembrie 1989, după fuga lui Ceaușescu. Se văd urmele gloanțelor pe zidurile clădirilor. Subtitrare în română disponibilă, trebuie s-o activați.

Tălmăcire înregistrare: (more…)

 

Președintele Iohannis acordă asociației „Memorialul Revoluției” ordinul „Meritul Cultural” mai 15, 2019

Filed under: politica românească — mariusmioc @ 9:42 am
Tags: ,

Localizarea sediului asociaţiei Memorialul Revoluţiei din Timişoara. Intrarea se face dinspre strada Oituz. În dreapta jos – fintîna punctelor cardinale. În stînga jos – Piaţa Unirii.

Printr-un decret al președintelui României (linc), Klaus Iohannis, asociația „Memorialul Revoluției” din Timișoara a fost decorată cu ordinul „Meritul Cultural” în grad de cavaler. Cu același ordin a fost decorată și asociația „Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței” din Sighetul Marmației.

Redau anunțul de pe saitul Președinției României: (more…)

 

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional mai 13, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului din „dosarul revoluției” cu prezentarea contextului intern și internațional în care s-a desfășurat revoluția, în viziunea procurorilor. Primul episod din acest rechizitoriu, deja prezentat: Inculpații, suspecții și obiectul cauzei (linc).

Remarc că se citează copios din raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. Amintesc că activitatea acelei comisii a fost boicotată de asociații de revoluționari din Timișoara. Pentru acest aspect, citește pe acest blog:
– Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe care o condusese
– Adresările Asociaţiei „17 Decembrie” către Comisia Senatorială „Decembrie 1989” condusă de Valentin Gabrielescu
– Boicotarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Asociaţia „17 Decembrie”
– Emisiune TV despre revoluţia din 1989, cu Sergiu Nicolaescu nervos
– Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale „Decembrie 1989” (1994)
Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (1). Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)
31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. „Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie”

La „obiectul cauzei” (linc) Parchetul a precizat că cercetările au vizat perioada 16-31 decembrie 1989. După părerea mea, diversiunea legată de revoluție nu s-a oprit în 31 decembrie 1989 ci a continuat. Inițierea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Sergiu Nicolaescu, membru al grupului care a preluat puterea în 1989, este parte din această diversiune. Această convingere m-a determinat să inițiez boicotarea activității acelei comisii. Faptul că Sergiu Nicolaescu a folosit comisia pentru a propune o amnistie generală pentru evenimentele din decembrie 1989 (la audierea președintelui Ion Iliescu, în 16 decembrie 1994) îl consider o confirmare a intuiției mele. Mai apoi diversiunea a continuat prin campaniile de presă pretinse pentru „adevărul revoluției” duse de „Jurnalul Național” (am scris o carte întreagă pe acest subiect) și de „Adevărul”, ori prin cărțile lui Alex Mihai Stoenescu (găsiți, la pagina Analize despre revoluția din 1989 – linc, mai multe articole pe acest subiect). Trimiterea în judecată a unora dintre vinovații de crimele din 1989, mai ales a generalilor Stănculescu și Chițac, a fost unul din motivele activizării campaniei de diversiuni despre revoluție (cum de altfel, începerea diversiunii în 22 decembrie 1989 e legată tot de dorința celor vinovați de a evita răspunderea penală). E complet greșit să se creadă că diversiunea a fost doar la TVR, iar în 31 decembrie 1989 cei care aveau de ascuns crimele revoluției s-au oprit brusc din activitatea diversionistă. Îl citez pe conducătorul revoluției arădene, Valentin Voicilă: „Diversiunea din România a început în data de 22 şi nu s-a terminat nici astăzi” (linc).

Un alt aspect pe care-l remarc este folosirea de către Parchet a prezumției de sinceritate atunci cînd se citează din declarații ale lui Nicolae Ceaușescu ori din rapoarte ale securității. Această prezumție este după părerea mea greșită, minciuna fiind o a doua natură a șefilor regimului comunist. Dacă Nicolae Ceaușescu vorbea despre agenturili străine asta nu înseamnă că el credea sincer acest lucru, ci că aceasta era varianta pe care a considerat necesar să o înfățișeze pentru a obține sprijin. Asemănător, vedem azi politicieni acuzîndu-și adversarii că sînt fie în slujba lui George Soros, fie în slujba lui Putin, dar, chiar și în cazurile în care afirmațiile respective se fac cu vehemență, ele nu sînt decît dovadă că asta au considerat folositor să spună politicienii respectivi, fără a dovedi nimic despre convingerile lăuntrice ale respectivilor politicieni.

Pentru a deduce convingerile lăuntrice ale personajelor trebuie urmărite nu vorbele ci faptele, iar în justificarea faptelor nu neapărat explicațiile date de făptași sînt cele adevărate. Spre exemplu, este un fapt că în 17 decembrie 1989 Ceaușescu a poruncit interzicerea intrării turiștilor străini în țară, dar asta nu înseamnă că el credea ce spusese, că asemenea turiști sînt „agenți de spionaj”. E vorba pur și simplu de dorința ca evenimentele începute să nu fie cunoscute peste hotare (Ministerul de Externe al RSR instruia ambasadorii români de pretutindeni: „În cazul în care veţi fi întrebat (repetăm: numai în cazul în care veţi fi întrebat) în legătură cu aşa-zisele evenimente de la Timişoara, răspundeţi cu toată claritatea că nu aveţi cunoştiinţă despre aşa ceva” – linc), iar Ceaușescu își dădea seama că niște turiști străini aflați în România pot vedea ce se întîmplă și, întorși în țara de origine, vor povesti presei. Faptul că abia după începerea evenimentelor de la Timișoara s-a luat măsura interzicerii pătrunderii în țară a turiștilor străini arată că ascunderea evenimentelor a fost motivul acțiunii, nu faptul că regimul se temea că asemenea turiști vor declanșa tulburări (ele deja fuseseră declanșate).

Totodată, și în cazul rapoartelor securității este greșit să se aplice prezumția de sinceritate. Nici față de Ceaușescu securitatea nu era sinceră. Nu își îngăduiau securiștii să-i raporteze lui Ceaușescu că însuși poporul român este împotriva sa și nici că, într-o anumită problemă pentru care Ceaușescu a cerut informații (să zicem, întrunirea Bush-Gorbaciov de la Malta), sînt incompetenți și n-au putut să le adune. Astfel, este foarte plauzibil ca rapoartele securității să fie încropeli din bănuieli și informații culese din ziare ca să-l mulțumească pe Ceaușescu.

Mai remarc o greșeală în rechizitoriu: Se vorbește de George W. Bush (linc) care s-ar fi întîlnit cu Gorbaciov la Malta, dar în 1989 președintele SUA era tatăl acestuia, George H. W. Bush (linc). Abia în 2000 a ajuns George W. Bush președinte al SUA.

Mai jos, următorul fragment din rechizitoriu:

B. SITUAŢIA DE FAPT
I. Consideraţii generale. Contextul intern şi cel internaţional. (more…)

 

Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (1). Inculpații, suspecții și obiectul cauzei mai 11, 2019


În calitatea mea de persoană vătămată în dosarul revoluției, am cerut și obținut rechizitoriul din acest dosar. Am fost audiat în dosar și am precizat că nu am nici un fel de pretenție de despăgubiri, deoarece am primit deja despăgubiri pentru reținerea mea din timpul revoluției și tratamentele la care am fost supus în acea perioadă de la Traian Sima, fostul șef al securității Timiș, în urma unui proces civil (despre care am scris deja – linc). Totodată am precizat că îmi mențin declarațiile date în 1990 la „procesul celor 25” (inculpat principal Coman Ion), cît și în dosarul întocmit ca urmare a plîngerii mele din 1989, făcute împotriva celor care m-au maltratat la revoluție (plîngere soluționată cu NUP – linc). Dar fiind parte în dosar, am avut dreptul să văd conținutul rechizitoriului. Fiind o problemă de interes public voi prezenta și pe acest sait, în serial, rechizitoriul din acest dosar (nu doar extrase din el, cît s-au dat publicității pînă acum).

ROMÂNIA
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PARCHETELOR MILITARE

cod poştal: 050706/ 040129; tel. 021/3196062;
021/3193856, fax 021/3193889; e-mail: sesizare@mpublic.ro

Dosar nr. 11/P/2014
Verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei,
conform art. 328 alin.1 C.p.p.

Procuror militar şef,
General maior magistrat Gheorghe Cosneanu

RECHIZITORIU
Volumul I
Ziua 05, luna aprilie, anul 2019

Colonel magistrat Cătălin Ranco Piţu, procuror militar, şef al Biroului urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare,
Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu numărul de mai sus (având ca obiect cercetarea faptelor săvârşite în contextul Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi a circumstanţelor care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a multor persoane, vătămări psihice grave precum şi distrugerea unor bunuri de patrimoniu, pe întregul teritoriu al României), privindu-i pe inculpaţii (more…)

 

Dosarul Mineriadei, restituit către Parchetul Militar mai 9, 2019


Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărît restituirea către Parchetul Militar a dosarului mineriadei din iunie 1990, anunță agenția Mediafax (linc). Hotărîrea instanței nu numai că constată nulitatea rechizitoriului, dar și exclude toate probele administrate în dosar în cadrul urmăririi penale. Mărturisesc că aici sînt cam nedumerit: Înțeleg că, dacă prin dispoziția de începere a urmăririi penale față de unii inculpați s-a precizat că sînt cercetați pentru perioada 13-15 iunie 1990, este nelegal să fie învinuiți pentru fapte săvîrșite în 11-12 iunie 1990. Dar dovezile administrate la urmărirea penală de ce sînt, în întregime, excluse? Au fost audiați sute de martori, pentru ce aceste audieri de martori nu mai sînt valabile? Trebuie din nou chemați toți martorii la reaudiere? Eu în general sînt sceptic față de mărturiile apărute după multă vreme de la evenimente, din motive explicate în articolul „Despre metodologia cercetării istorice” (linc). Consider că pentru aflarea adevărului, scop principal al procesului penal conform codului de procedură penală, mărturiile date la scurt timp după evenimente sînt cele mai bune. Acum înțeleg că, prin hotărîrea ÎCCJ, TOATE probele administrate la urmărirea penală în dosar sînt excluse. Deci dacă un martor a dat declarație despre mineriadă în 1990, acea declarație e exclusă și trebuie reaudiat martorul în 2019. Pe lîngă faptul că în 2019 un martor poate să nu-și mai amintească exact fapte din 1990, dacă există contradicții între declarațiile de atunci și de acum aceasta poate fi și o dovadă că martorul nu este sincer. Declarațiile vechi ar trebui păstrate ca probe fie și pentru a verifica gradul de încredere care poate fi atribuit unui martor.

Citez de pe saitul Înaltei Curți de Casație și Justiție (linc), hotărîrea instanței: (more…)

 

București, decembrie 1989. Lume pe străzi. Distrugerile de la Biblioteca Centrală Universitară (video) mai 6, 2019


Filmare pe străzile Bucureștiului, în decembrie 1989 (după fuga lui Ceaușescu). Se văd civili și militari pe străzi, tancuri. Apoi se filmează din clădirea Bibliotecii Centrale Universitare, pentru a se arăta distrugerile de acolo. Niște studenți încearcă să explice reporterului englez ce s-a întîmplat, dar se vede că nu știu prea bine englezește. Subtitrare în română disponibilă – trebuie s-o activați.

Tălmăcire înregistrare: (more…)

 

1997. Ion Iliescu cercetat penal pentru revoluție. Emisiune a lui Marius Tucă (video) mai 2, 2019


În 18 decembrie 1997, la emisiunea televizată a lui Marius Tucă „Milionarii de la miezul nopții” este invitat Ion Iliescu, pentru a discuta știrea zilei: Faptul că Parchetul (condus pe atunci de Dan Voinea) dorește să-l investigheze cu privire la revoluția din 1989. Al doilea invitat la emisiune este Cristian Tudor Popescu (pe atunci, redactor-șef la „Adevărul”).

După aproape 22 de ani de la această emisiune, Ion Iliescu avea să fie inculpat în „dosarul revoluției”.

Din emisiune (pentru cursivitatea ideilor, m-am abătut uneori de la o relatare strict cronologică a emisiunii): (more…)