Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Romulus Cristea – „Revoluţia română. Mărturii şi documente” August 30, 2008


Cartea lui Romulus Cristea (ziarist la „România Liberă”) – „Revoluţia română. Mărturii şi documente”, Editura „România pur şi simplu”, Bucureşti 2007, ne oferă o nouă încercare de a lămuri evenimentele din decembrie 1989 din ţara noastră. Cartea cuprinde o serie de relatări despre anchetele Parchetului Militar legate de revoluţia din 1989, interviuri cu participanţi la revoluţie şi reproducerea unor documente ale Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN) din perioada imediat următoare revoluţiei române.

Primejdia dispariţiei dosarelor cu anchetele Parchetul Militar despre revoluţie este reală. „Dacă nu s-ar fi redeschis ancheta, la iniţiativa unei organizaţii neguvernamentale, dosarele victimelor din decembrie 1989 urmau să fie trimise la centrele de recuperare a deşeurilor, la topit, termenul de arhivare fiind expirat”, ne explică autorul (pag. 41). În timp ce mulţi politicieni mimează interesul pentru aflarea „adevărului despre revoluţie”, creînd şi instituţii bugetivore cu acest scop, documente valoroase despre istoria revoluţiei şi dosare ale unor anchete care au costat statul român o mulţime de bani riscă să fie distruse, pe motiv că răstimpul legal de arhivare a expirat. O iniţiativă care să prevadă predarea tuturor dosarelor legate de revoluţie cu termen de arhivare depăşit către Arhivele Naţionale, unde să poată fi studiate de istorici (peste 50 sau 100 de ani, cînd le va veni şi istoricilor profesionişti cheful să studieze acest subiect), e necesară.

În ciuda faptului că au trecut 18 ani de la revoluţie, nici Parchetul Militar nu s-a învrednicit să obţină toate documentele relevante pentru acest subiect. Radioul şi Televiziunea au răspuns solicitărilor de a pune la dispoziţia anchetatorilor documente (casete video, audio, alte documente). „Acestea, se pare, urmează să ajungă, în curînd, la procurori” (pag. 45). Adică, în 2007 (cînd a apărut cartea lui Romulus Cristea), la 18 ani de la revoluţie, respectivele documente încă nu ajunseseră la anchetatori ci doar „urmau să ajungă”. Oare or fi ajuns între timp?

Romulus Cristea ne vorbeşte şi despre „tone de arhive secretizate”. „Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă deţin arhive secretizate, documente clasificate referitoare la cele ce s-au întîmplat în decembrie 1989” (pag. 45-46). Regret faptul că autorul nu este mai explicit pe acest subiect. A cerut Parchetul documente, iar SRI, SIE şi celelalte instituţii au răspuns „documentele există dar nu le prezentăm fiindcă sînt secrete”? În lipsa unor asemenea precizări, afirmaţiile despre tonele de arhive secretizate le consider doar o speculaţie a autorului. Flerul îmi spune că în problema revoluţiei din 1989 nu documentele secretizate sînt problema, ci cele falsificate, distruse (uneori perfect legal, la expirarea termenului de arhivare; despre asta se vorbea încă din 1994 într-o Sinteză a Parchetului Militar) sau care nici nu s-au întocmit, căci s-a acţionat pe bază de ordine verbale.

„Nu avem din punct de vedere al probelor nici un terorist în sensul legii” este o afirmaţie a procurorului militar Dan Voinea (pag. 60). Sînt interesante însă cîteva cazuri de „terorism” din decembrie 1989 lămurite prin anchetă şi prezentate în carte, din care enumăr cîteva exemple.

În 24 decembrie 1989 actorul Horia Căciulescu, însoţit de Vica şi Milica Gavriliuc (surori), se deplasa cu autoturismul spre Palatul Telefoanelor. „Pe strada Constantin Millo partea carosabilă era blocată de o betonieră aşezată acolo de militarii din dispozitivul de apărare instalat în zonă. Horia Căciulescu a încercat o manevră de ocolire a betonierei. Doi militari, fruntaş Ionel Silea şi soldat Petre Ghiţă au deschis focul (…) Soldaţii au afirmat că înainte de a trage au somat regulamentar (…) probabil ca datorită vacarmului din jur somaţiile să nu fi fost auzite. Incidentul a avut drept urmări moartea cunoscutului actor Horia Căciulescu şi vătămarea corporală a celor două surori” (pag. 95). Tot lîngă Palatul Telefoanelor şi tot pentru că n-a oprit autoturismul la somaţie, a fost împuşcat mortal şi Costantin Cercelaru, în 28 decembrie. În momentul împuşcării, victima avea o îmbibaţie alcoolică de 1,15 gr % (pag. 63). Se confirmă deci nocivitatea conducerii autoturismelor sub influenţa alcoolului.

În aceeaşi zonă, în 23 decembrie, o subunitate de la UM 0396 Bucureşti a primit ordin să se instaleze pe terasa hotelului „Union”. „Pe la ora 15, în timp ce soldat Florin Puiu Cristian se afla în observare, în poziţia culcat, la marginea terasei, a fost împuşcat mortal, drept în cap. Glonţul ucigaş a fost tras de la o fereastră a etajului 6, de la Palatul Telefoanelor”. Ancheta a stabilit că „locul de unde s-ar fi tras era biroul de contabilitate al instituţiei. Încăperea fusese ocupată de militari de la M.Ap.N.” Militarii din Palatul Telefoanelor, cît şi cei din hotelul „Union”, nu au avut cunoştiinţă de prezenţa şi respectiv misiunile de luptă ale celorlalte subunităţi. „Neexistînd comunicare între subunităţile care acţionau în zonă, militarii au ajuns practic să tragă unii în alţii, totul soldîndu-se cu nenumărate victime” (pag. 98).

Plutonierul Paul Vasilescu, de la UM 01704 Bucureşti, „a avut o cădere psihică, împuşcîndu-se în piept”. „Iniţial, din dorinţa de a obţine unele avantaje materiale conferite de Legea 42/1990” (legea care dă drepturi revoluţionarilor), „Paul Vasilescu a declarat că a fost rănit prin împuşcare de terorişti. (…) Ulterior a revenit asupra declaraţiei şi a recunoscut că a avut o tentativă de suicid. Cazul nu este singular” (pag. 65).

Conducătorii cei mai sîrguincioşi ai luptei împotriva aşa-zişilor „terorişti” s-au dovedit a fi cei care avuseseră un rol cel puţin dubios în reprimarea revoluţiei. La Sibiu, în 21 decembrie 1989, „militarii de la UM 01512 (comandată de col. Aurel Dragomir) au deschis focul. Au fost înregistrate 5 victime” (pag. 19). După fuga lui Ceauşescu, acelaşi Aurel Dragomir a fost conducătorul luptei „anti-teroriste”, cîştigîndu-şi „merite” în faţa revoluţiei. Conform martorului Dănuţ Mureşan, Dragomir ar fi declarat la un moment dat: „Sînt fiul acestei unităţi şi am ordin să rad Sibiul de pe faţa pămîntului pînă la nimicirea tuturor teroriştilor” (pag. 19). Sute de morţi şi răniţi (în mare parte lucrători de miliţie şi securitate), şi zeci de clădiri distruse este bilanţul luptelor de la Sibiu, armata asumîndu-şi rolul de a face ordine şi operînd sute de arestări. „Ancheta ulterioară a Parchetului Militar a dovedit că toate arestările operate de Armată au fost făcute nejustificat” (pag. 16).

După 22 decembrie 1989, numai în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti şi în zona învecinată, s-au înregistrat 73 de morţi şi 274 de răniţi ca urmare a luptelor cu „teroriştii”. „Dosarul are NUP [rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale – nota mea] din 1996, iar răniţii şi rudele celor împuşcaţi habar nu au de dosar şi de rezoluţie, majoritatea declarînd că nici măcar nu au fost vreodată audiaţi sau în situaţia de a se constitui parte civilă. Dosarul în cauză a stat ascuns timp de 10 ani la secţia Parchetelor Militare”, procurorii militari apreciind că „nu se impune începerea urmăririi penale în cauza privind decesul a 73 de persoane şi rănirea altor 274” (pag. 67).

Reînceperea anchetei în cauzele privind revoluţia din 1989 a avut loc ca urmare a unei cereri a Asociaţiei „21 Decembrie” din Bucureşti (asociaţie din care face parte autorul) din luna octombrie 2004 (pag. 82). Prin această cerere s-a întrerupt cursul prescripţiei, care s-ar fi împlinit în decembrie 2004.

Cartea mai conţine interviuri cu personaje ale revoluţiei, anume: Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, Marian Mierlă, prima persoană care şi-a dat demisia din CFSN, Dan Voinea, procuror militar, Iordan Rădulescu, colonel prezent în sediul CC al PCR, Octavian Crăciun, rănit în revoluţie, care fusese bănuit a fi terorist doar pentru că avea mîini îngrijite şi ţinută intelectuală care nu corespundea cu meseria sa de sudor.

Din interviul cu procurorul Dan Voinea aflăm, de pildă: „Toate persoanele reţinute în timpul revoluţiei ca suspecte de terorism au fost cercetate. Nu a rămas nici o persoană neanchetată” (pag. 145), nu există confirmare despre existenţa unor dispozitive de simulare a focului (pag. 146), muniţia cu care au fost împuşcate victimele e normală (pag. 147) şi „nu există nici o dovadă care să ateste că vreo putere străină s-a implicat, în decembrie 1989, în evenimentele de aici” (pag. 147).

O bună idee este includerea unei secţiuni cu documente, care include decrete ale CFSN, stenograma primei şedinţe a CFSN, din 27 decembrie 1989 (pag. 166-188; aflăm astfel că poziţia lui Ion Iliescu de preşedinte al CFSN nu a fost niciodată pusă la vot, deşi în 22 decembrie 1989 la TVR acesta era doar ultimul pe listă), discursuri ale lui Ion Iliescu, atît din perioada revoluţiei, cît şi ulterioare. Citim de pildă decretul din 7 ianuarie 1990 semnat de Ion Iliescu, prin care se înfiinţau Tribunale Militare Extraordinare pentru „judecarea şi pedepsirea de urgenţă” a „elementelor puse în slujba dictaturii” care au săvîrşit „acte teroriste care au avut ca urmări pierderi de vieţi omeneşti şi distrugeri materiale” (pag. 265-267). La 18 ani după revoluţie, cînd ştim că nu s-a depistat nici un terorist, tragem concluzia că acest decret avea un rol pur propagandistic, de convingere a opiniei publice că CFSN chiar s-a luptat cu teroriştii şi vrea pedepsirea lor. Mai citim discursul lui Ion Iliescu la posturile de radio şi televiziune din 8 ianuarie 1990, publicat şi în Monitorul Oficial, în care acesta a povestit despre „formaţiunile de terorişti care au încercat să destabilizeze situaţia din ţară, să împiedice instaurarea noii puteri” (pag. 275), atrăgînd totodată atenţia populaţiei: „Vă rog să nu daţi crezare zvonurilor alarmiste cu intenţii destabilizatoare. Nu au nici un temei zvonurile care caută să semene suspiciune la adresa armatei (…) Armata este cu noi! Sprijină fără rezerve Frontul Salvării Naţionale” (pag. 279). E vorba de zvonurile despre implicarea armatei în reprimarea revoluţiei, care au fost confirmate în aceşti 18 ani inclusiv de instanţele judecătoreşti. În ianuarie 1990 însă, cei care încercau să vorbească despre acest adevăr erau învinuiţi de „destabilizare”, acelaşi cuvînt fiind folosit şi pentru învinuirea „teroriştilor”.

Printre minusurile cărţii menţionez repetarea aceloraşi idei în mai multe locuri (uneori chiar pe aceeaşi pagină – cum ar fi la paginile 23, 35), ceea ce dă impresia de redundanţă. Există şi unele informaţii inexacte sau incomplete. De pildă:

– despre persoanele implicate în furtul şi arderea la crematoriu a cadavrelor unor revoluţionari timişoreni, se spune că „cei vinovaţi au fost condamnaţi” (pag. 43). Nu se precizează că, deşi vinovăţiile au fost stabilite în acest caz, fapta respectivă, încadrată la „favorizarea infractorului”, a fost considerată amnistiată prin Decretul-Lege nr. 3 din 4 ianuarie 1990.

– despre dosarul „Lotul Timişoara”, se afirmă că „la final nimeni nu s-a făcut vinovat, din punct de vedere al justiţiei, de uciderea şi mutilarea manifestanţilor din 17 decembrie ’89 (la Timişoara) şi 21 decembrie ’89 (la Bucureşti)” (pag. 43-44). Pe de o parte dosarul „Lotul Timişoara” nu se referă şi la crimele din Bucureşti, pe de altă parte în acest dosar s-au pronunţat şi condamnări pentru „omor deosebit de grav”. Că aceste condamnări n-au fost ispăşite decît în mică măsură (de pildă Ion Coman, principal comandant al represiunii, din 15 ani de închisoare a executat doar 3 ani şi ceva) e altă problemă.

– despre revoluţia din Cluj, aflăm că în 21 decembrie, Ioan Rusu, muncitor la Combinatul de Utilaj Greu, s-a îndreptat spre ostaşi. Conform declaraţiei unui militar, „şi-a oferit, demonstrativ, pieptul spre noi, invitîndu-ne să-l împuşcăm”. Invitaţia a fost acceptată, Ioan Rusu fiind împuşcat mortal de fruntaşul Marian Bolboş (care ar fi recunoscut acest lucru în faţa superiorului), ne spune autorul (pag. 10). Apoi, „la data de 8 ianuarie 1990, invitaţi la clubul UM01369 Someşeni, mai mulţi militari în termen, avînd exemplul personal al col. Gheorghe Timiş, au dat declaraţii mincinoase şi neruşinate prin care uciderea prin împuşcare a victimei Ioan Rusu a fost pusă pe seama unor trăgători necunoscuţi, existenţi fie printre blocuri, fie în rîndul manifestanţilor” (pag. 12). Nu sînt convins că totdeauna constatările instanţelor sînt corecte, dar cred că se impunea amintirea faptului că Marian Bolboş a fost achitat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Sînt şi afirmaţii care ar necesita mai multe explicaţii. Se spune despre stenograma şedinţei CFSN din 27 decembrie 1989: „cercetătorii în istorie consideră că ar putea fi vorba de un document susceptibil de cenzură din care lipsesc unele paragrafe care făceau referire la nemulţumirile unor membri CFSN şi care reproşau destul de virulent comportamentul cu tentă dictatorială a lui Ion Iliescu” (pag. 167). Nu ni se spune însă care sînt aceşti cercetători şi nu se indică vreo declaraţie a vreunui membru CFSN care să fi afirmat că stenograma a fost cenzurată. Mare parte din oamenii aceia încă trăiesc, pot fi întrebaţi direct dacă acea stenogramă are sau nu lipsuri.

În ansamblu însă, cartea lui Romulus Cristea este o lucrare valoroasă, care merită citită şi care ajută cititorul să înţeleagă multe probleme legate de revoluţia din 1989.

 

Timişoara imediat dupa revoluţia din 1989


Actualizare 10 septembrie 2010: Înlocuire înregistrare de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare de pe youtube. Adăugare trimitere la alte înregistrări.

Imagini din Timişoara (centru şi Calea Girocului) filmate în decembrie 1989, imediat dupa revoluţie. Se văd urme de funingine unde a fost foc, urme de gloanţe pe faţadele clădirilor şi în casa scărilor dintr-un bloc.

Pentru alte înregistrări din revoluţia timişoreană vedeţi pagina Revoluţia din Timişoara în înregistrări audio-video

 

Timişoara, 22 decembrie 1989: Faceţi culoarul liber să treacă tovarăşul Bălan! August 27, 2008


Actualizare 16 decembrie 2010: Înlocuire înregistrare de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare de pe youtube. Trimitere la alte înregistrări.

Sînt filmate evenimentele din centrul Timişorii, în data de 22 decembrie 1989. George Ardelean, care filmează, se află în clădirea Operei, filmează mulţimea de la balconul Operei. O parte din filmări sînt în interiorul clădirii Operei, unde se afla comitetul revoluţionar autointitulat Frontul Democratic Român. Sînt surprinse discuţii de culise din cadrul Frontului Democratic Român şi discuţiile avute de fostul prim-secretar PCR Timiş Radu Bălan (condamnat ulterior la 23 ani închisoare pentru implicare în reprimarea revoluţiei de la Timişoara) cu membrii FDR. 

Alături de lozinci precum Libertate! (1:04), Fără violenţă! (2:03; 2:37), Vrem saloane de Crăciun, nu conducător nebun! (7:31), Jos cu shopurile!; Ce-i în shop şi la noi! (8:11) [shopurile erau prăvălii pentru turiştii străini în care se vindea pe valută; se găseau acolo lucruri inaccesibile românilor obişnuiţi] se observă cum mulţimea strigă numele prim-secretarului PCR Timiş Radu Bălan (2:24) – „Îl vrem pe Bălan!” este lozinca mulţimii (3:11), transformată ulterior în „Îl vrem pe Bălan că e bănăţean!” (3:36) – fapt de altfel neadevărat, dar care explică caracterizarea lui Bălan drept „bănăţean prin simţire” în primul ziar apărut la Timişoara după căderea lui Ceauşescu – „Luptătorul Bănăţean” din 22 decembrie 1989.

La un moment dat se aude un glas strigînd „Vă rog faceţi culoarul liber să treacă tovarăşul Bălan!” (4:00).

Entuziasmul mulţimii faţă de prim-secretarul judeţean PCR Radu Bălan îşi are explicaţia în zvonurile răspîndite în zilele anterioare, inclusiv de la balconul Operei, că Radu Bălan s-ar fi opus lui Ceauşescu şi chiar ar fi fost arestat din porunca acestuia, după cum se observă dintr-o înregistrare audio deja prezentată pe acest blog.

De la minutul 6:27 pe ecran apare şi datarea înregistrării: 22 decembrie ora 13:25.

O femeie recită poezia „Blestemul mamelor” (9:03).

Ulterior filmarea se mută în interiorul Operei (12:27) şi vedem discuţiile care aveau loc aici între membrii Frontului Democratic Român şi prim-secretarul PCR Timiş Radu Bălan (13:55). Radu Bălan este ascultat cu respect de revoluţionari. Lorin Fortuna, liderul FDR, întreabă „Domnule Bălan, care e poziţia partidului?” (16:16), la care acesta răspunde „Poziţia Partidului Comunist nu trebuie confundată cu poziţia lui Ceauşescu! Asta trebuie să fie foarte clar” (16:21). Acelaşi Lorin Fortuna remarcă satisfăcut „Noi am auzit că a fost ales un guvern cu Iliescu şi cu Mănescu pe care noi l-am cerut aici. Deci am impus practic linia politică la Bucureşti” (16:33), iar apoi îi spune lui Bălan „Noi ne bucurăm că aţi venit. Să ştiţi că de la această tribună de multe ori s-a strigat „îl vrem pe Bălan” (17:12).

Bălan îşi atribuie meritele pentru faptul că în ultimele zile nu se mai trăsese (17:32) iar apoi este întrebat cine a dat ordinul de a se trage. Răspunsul lui Bălan este că Ceauşescu, iar cînd este întrebat pe plan local, la Timişoara, cine e vinovat de deschiderea focului, Bălan îl indică pe generalul Stănculescu (17:47 – 17:57). Lorin Fortuna e curios să afle dacă „părerea militarilor coincide cu cea a domnului Bălan? (…) deci generalul acela este vinovat?” (18:15 – 18:25). Bălan răspunde că „el a primit de la Ceauşeasca, de la Ceauşesca, că Ceauşescu era la Teheran, ea a dat ordinul să se tragă (18:26 – 18:35) [din stenograma şedinţei C.P.Ex. ştim că Nicolae Ceauşescu personal a cerut deschiderea focului].

„Ar fi cel mai mare păcat să se sinucidă sau să fugă”, spune Bălan despre Ceauşescu (18:39 – 18:43), fiind aprobat de asistenţă: „Nu, aici trebuie judecat! (…) aici să-l judece, domnu’ Bălan! Aici să-l judece! Să-l judece poporul, dar în Timişoara!”

Lorin Fortuna, liderul FDR, este filmat în prim-plan de la 19:41. „Avem nevoie de un lider cu experienţă politică şi socială care să ne reprezinte” (20:06) este o constatare a unui revoluţionar, iar liderul căruia i se cer sfaturi este prim-secretarul Radu Bălan. „Domnule Bălan, noi acuma, după părerea mea, ar trebui să mergem la Bucureşti să fuzionăm cu cei de acolo. Nu prea avem experienţă” (21:22) este părerea lui Lorin Fortuna. Exista însă şi opinia ca Frontul Democrat Român să nu recunoască puterea care se constituia la Bucureşti şi să încerce să preia el conducerea României. „Coordonarea activităţii ţării se poate face şi din Timişoara” spune cineva (Ioan Savu?) (22:34), dar este imediat contrazis: „Nu. Front Unic ne trebuie. Altfel avem disensiuni. Avem război civil atunci. Front unic trebuie. Trebuie să ne consolidăm” (22:42). Bălan îşi exprimă îngrijorarea faţă de soarta propriei sale familii, care era în judeţul Ialomiţa (23:27), iar unul din revoluţionari îl invită: „Nu doriţi să ieşiţi în faţa poporului?” Bălan răspunde: „Să ies în faţa poporului? Să-i salut? Sigur că da” (23:52), şi astfel a aderat prim-secretarul PCR Timiş la revoluţia română.

De la 26:04 se reia filmarea mulţimii din Piaţa Operei, care strigă iarăşi „îl vrem pe Bălan, că e bănăţean!” (26:24). „Fără violenţă!” (29:09), „Nu sîntem huligani” (29:40), „Capitala – Timişoara” (30:27), „Libertate!” (32:03), sînt alte lozinci ale mulţimii.

Ziarul PCR Timiş „Drapelul Roşu”, care avea să-şi schimbe titlul în „Luptătorul bănăţean” (o revenire la titlul purtat de ziar în perioada stalinistă) va publica în 22 decembrie 1989 articolul „Radu Bălan, lider al Frontului Democratic Român de la Timişoara, român prin fiinţă, bănăţean prin simţire” (chestia cu „simţirea de a fi bănăţean” fiind o urmare directă a lozincii mulţimii „îl vrem pe Bălan că e bănăţean”, omul fiind de fapt din Ialomiţa), în care prim-secretarul PCR este prezentat ca liderul revoluţiei din Timişoara (nici un alt lider nefiind pomenit). “Încă înainte de clarificarea situaţiei, înfruntînd gărzile de pază şi arma ascunsă a unor securişti, Radu Bălan a optat pentru Libertatea, Demnitatea şi Viitorul poporului român, ataşîndu-se mulţimii din Piaţa Operei Române şi a Teatrului Naţional, rostind în faţa a 200000 de timişoreni o proclamaţie de mare vibraţie şi descătuşare. Radu Bălan e liderul pe care Timişoara şi l-a dorit, e omul pe ale cărui excepţionale calităţi se bizuie de acum a noastră adevărată lumină”, este caracterizarea făcută lui Bălan de primul ziar apărut la Timişoara după fuga lui Ceauşescu.

Frontul Democratic Român care se constituise în balconul Operei s-a destrămat ulterior. Hotărîrea lui Lorin Fortuna de a adera la FSN şi politica sa de a căuta alianţe cu Partidul Comunist (chiar manifestul FDR cerea „dialog cu guvernul”, nicidecum înlăturarea acestuia) a creat nemulţumiri chiar printre membrii FDR. În 12 ianuarie 1990 Lorin Fortuna a fost înlăturat de la conducerea judeţului Timiş, în urma unei manifestaţii de stradă, fiind apoi organizate alegeri locale (Timişoara a fost singurul oraş din ţară în care s-au organizat alegeri locale după revoluţie înainte de a se da legea despre alegerile locale). Trebuie spus că FDR nu a fost o organizaţie omogenă, membrii săi nu se cunoscuseră între ei dinainte, şi mulţi l-au acuzat pe Fortuna că-şi impunea dictatorial punctul de vedere (a se vedea, de pildă, „Mărturiile unui naiv” scrise de Mihail Decean, actual judecător la Curtea de Apel Timişoara). În 1990 s-a înscris în registrul partidelor politice un partid cu numele „Frontul Democrat Român”, format din o parte din membrii FDR care nu-l recunoşteau drept şef pe Lorin Fortuna, care a izbutit să trimită un deputat în parlament în mai 1990 (Petrişor Morar), dar apoi s-a dovedit fără bază în mase (a dispărut din viaţa politică prin fuzionare cu PD). Lorin Fortuna şi-a încercat şi el norocul în politică, devenind lider al Partidului Republican. Maximul de popularitate al acestui partid a fost de 3% din voturi în judeţul Timiş, ceea ce a îngăduit lui Lorin Fortuna să ocupe funcţia de consilier judeţean. După ce, în 1996, a susţinut candidatura la preşedinţie a lui Nicolae Militaru, popularitatea lui Fortuna a scăzut la 0,1% (rezultatele alegerilor de primar al Timişorii, cînd Fortuna a candidat).

Frontul Democratic Român a fost al doilea comitet revoluţionar constituit la Timişoara în timpul revoluţiei. Primul comitet revoluţionar se constituise la Consiliul Judeţean PCR şi dusese tratative cu primul ministru Dăscălescu, dar odată cu venirea serii membrii săi au părăsit clădirea Consiliului Judeţean alăturîndu-se FDR-ului constituit la Operă, fiind oarecum marginalizaţi în cadrul acestuia.

Radu Bălan avea să fie trimis în judecată pentru participare la reprimarea revoluţiei din Timişoara. Osîndit în 1991 la 23 ani închisoare avea să moară înainte de a apuca judecarea recursului.

Alte înregistrări din timpul revoluţiei timişorene puteţi vedea la pagina Revoluţia din Timişoara în înregistrări audio-video.

 

Timişoara 22 decembrie 89 (video, fără sunet)


Actualizare 16 decembrie 1989: Înlocuire înregistrare de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare de pe youtube. Trimitere la alte înregistrări.

Înregistrare video din 22 decembrie 1989 făcută de George Ardelean cu aparatul lui Paul Şofron. Din greşeală, această primă parte a înregistrării este fără sunet. Doar după vreo 10 minute Ardelean îşi va da seama de asta şi va porni sonorul – restul înregistrării, care va fi prezentată ulterior, are sonor.

(Va urma)

Alte înregistrări din revoluţia timişoreană puteţi vedea la pagina Revoluţia din Timişoara în înregistrări audio-video.

 

Timisoara, noaptea 21-22 decembrie 1989 (video) August 26, 2008


Actualizare 10 septembrie 2010: Înlocuire înregistrare de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare de pe youtube, adăugare transcriere înregistrare şi trimitere la alte înregistrări.

Înregistrarea video care urmează a fost filmată în noaptea de 21-22 decembrie 1989 în Piaţa Operei şi parţial în interiorul clădirii Operei, unde se afla comitetul revoluţionar numit Frontul Democratic Român. Înregistrarea s-a făcut cu intenţia de a se trimite apoi caseta la Consulatul Iugoslav, pentru a se face cunoscute lumii evenimentele din Timişoara. Celor din piaţă li s-a spus că se face o filmare, îndemnuri precum “pancardele sus” sînt anume ca să iasă bine filmarea, dar datorită întunericului calitatea imaginii nu este prea bună. În interiorul Operei se citesc liste cu persoanele despre care se primiseră informaţii că au murit, în unele cazuri informaţiile puteau fi greşite.

În paralel cu înregistrarea video, în aceeaşi noapte s-a făcut şi o înregistrare audio, care a fost deja prezentată.

Caseta respectivă nu a mai ajuns la Consulatul Iugoslav. George Ardelean s-a dus cu maşina pînă la Consulat, dar lîngă acesta erau nişte maşini cu persoane în ele, posibil securişti. În aceste condiţii, dl. Ardelean nu a mai riscat şi n-a mai încercat să dea caseta consulului, mai ales că la Consulat era întuneric, nici nu era sigur că se afla cineva înăuntru.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Timişoara, noaptea de 21/22 decembrie 1989: Lenin a spus: Să nu-i omorîm pe cei care-au fost împotriva noastră, să-i folosim, să învăţăm, şi după aia să-i înlăturăm


Înregistrare din noaptea de 21-22 decembrie 1989 din Timişoara. O parte din înregistrare e din Piaţa Operei iar o parte din interiorul clădirii Operei, unde era sediul Frontului Democratic Român. În această noapte s-a filmat şi o casetă video care se intenţiona să fie dată Consulatului Iugoslav, cu scopul de a fi informată opinia publică mondială despre cele întîmplate în oraş. Parţial, înregistrarea audio se suprapune cu înregistrarea video. Discuţii în interiorul FDR despre strategia de urmat, prilej de amintire a învăţăturilor lui Vladimir Ilici Lenin.

Transcriere înregistrare:

Înregistrare audio (44 minute 37 secunde)

00:00 George Ardelean: decembrie 1989, am intrat sub incidenţa decretului. Să vedem dacă trag.
00:08 Bărbat, în plan îndepărtat: Vom fi împreună! Nu se poate! Vom învinge! (strigăte: Vom învinge!)
00:15 Discuţii în plan apropiat: „S-a dat decretul”. „Ce?”. „Cum spunea decretul? După [orele] 23 – 6 dimineaţa este interzis. Mă-ntreb cine-i căcatul ăla bolnav care-a dat decretul?”. „Vezi tu”. „Comandă originală: Fără milă, 30-40 de ani, cu mitraliere, cu saci de nisip, cu maşini”. „Ăia n-au nici o taină. Ăia-s de treabă, ăia n-au milă”. „Cu camioane pline am văzut”. „Eu ce zic?”. „Ce fac, ce manevrează, ce vrea mortul ăsta să facă?”
00:52 Bărbat, plan îndepărtat: Dragi cetăţeni. Invităm moţii din comuna Avram Iancu să vină la poarta din Mărăşeşti (?), la poarta de intrare în Operă pe strada Mărăşeşti. Moţii din comuna Avram Iancu! (scandări: „Moţii!”, urale)
01:23 Discuţii apropiate: „Eşti aici?”
01:31 Bărbat, plan îndepărtat: Fraţilor! Să dovedim popoarelor civilizate care gîndesc la fel ca noi dintotdeauna că sîntem un popor demn (suprapunere discuţii apropiate), un popor civilizat, un popor care-şi merită altă soartă, mai bună! (urale) Încă odată, facem apel la, la ţinuta morală, civică, demnă, să arătăm aşa cum, în Cehoslovacia prietenii noştri au manifestat paşnic şi demn, la fel face populaţia din Timişoara şi din toată România! Să ne ridicăm la înălţimea numelui ce-l purtăm de români adevăraţi (urale)
02:33 Bărbat, plan îndepărtat: S-ar părea că sînt peste două-trei sute de mii în jurul palatului, nu ştiu care-i situaţia dar vom şti imediat. Mai durează cîteva minute, sper să fie de bine.
02:49 Scandări: „Jos Ceauşescu!”
02:50 Discuţii apropiate, suprapuse pe scandări: „Păi, toţi la Sinaia, cumpărat”. „Cu plată, cu tot (neînţelegibil) le dai gratis, nu? Cine-i ciumegul să meargă? Niciunul n-a vrut să meargă, şi-a trimis să transmită telegrama asta, a trimis-o”. “N-o transmis-o”. „Ba da, au trimis-o astăzi. La ora cinci. S-a transmis”. „Serios?” „Da, devreme. Pînă au primit bilete pe gratis în staţiuni. Numai ca să părăsească, şi-au refuzat”. „Serios?”. „Da. Sînt momente istorice, care nu se pierd”. „Bravo Bucureşti”.
03:30 Bărbat: Astăzi s-au efectuat (neînţelegibil). Îi rugăm pe cei de pe margine să fie foarte atenţi la persoanele, la persoanele care vor face anumite mişculaţii pe-aicea ca să instige la diferite acţiuni. Dar, atenţie, vă rog să mă ascultaţi. Atenţie, vă rog să mă ascultaţi. Aici, în piaţa asta, lumea asta aşteaptă un eveniment care poate să vină din minut în minut sau din oră-n oră. Pentru aceasta, acest timp cît mai este trebuie să-l aşteptăm cu calm şi cu răbdare. El vine. Pluteşte, pluteşte, este aicea-ntre noi! Mai puţin. Libertate!
04:09 Scandări: „Libertate!”
04:31 Bărbat: Pe o fetiţă o caută tatăl! Se numeşte Sică Cristina, o aşteaptă lîngă Materna [prăvălie în centrul Timişorii]. Dacă ştie cineva să anunţe.

05:12 Scandări: „Trăiască libertatea!”
05:24 Bărbat: Vă rugăm pe cei (neînţelegibil) al unui copil (neînţelegibil) să fie alături de noi la marele eveniment. Trăiască libertatea!”
05:42 Scandări: „Trăiască libertatea!”

06:00 Bărbat: în comitet se redactează un imn. Se redactează un imn care să ajungă pe toate meridianele. Este primul imn de libertate al acestui popor după atîţia ani. Trebuie să-l aşteptăm în linişte, în ordine. Vă rog foarte mult, fac apel la voi.

06:28 Bărbat (discuţie particulară): (neînţelegibil) acolo, nişte demonstraţii. Iar ăştia: cum să demonstrez securitate, nu l-o împuşcat numai l-o luat. Zice: Am fost militar cu demonstraţii, şi pe toţi ne-o luat (neînţelegibil) l-o trimis Timişoara, nişte sîrbi, nişte unguri au intrat în oraşul Timiş, au spart (neînţelegibil) cetăţenii din Timişoara. Şi el (neînţelegibil) militar, habar n-are ce este. Să le dea arme militarilor, să le dea arme (neînţelegibil, se suprapun scandări)
06:59 Scandări: „Ceauşescu vinovat pentru morţii din Banat!”
07:26 Bărbat: Da. A sosit în această piaţă acum Brestovăţul, Şandra şi Dudeştii [sate din judeţul Timiş]. (urale). În acest moment istoric sîntem toţi alături, toate categoriile, sîntem toate păturile, intelectuali, studenţi, oameni de cultură, ţărani. Ţărani cooperatori, oameni de la sate (?) cărora le datorăm toată pîinea, oameni buni, care s-a făurit şi s-a plămădit, prin mîna lor a trecut. Tot aici alături de noi este şi bunul colectiv de la fabrica de pîine care, cum bine ştiţi, la mulţi din demostranţi li s-a adus pîne cu maşina direct din fabrică ca să reziste noaptea (femeie: cinste lor!).
08:21 Scandări: „Libertate!”
08:43 Acelaşi bărbat: E (neînţelegibil) pentru toţi, şi pentru cei care au venit din alte localităţi. Etapele acestor mari adunări, acestor frumoase clipe şi momente care or fost aicea la noi, au fost extraordinar de grele pentru toţi locuitorii, atît din împrejurimi, cît şi cei veniţi din alte localităţi, cît şi celora care vîrsta abia le-a mai putut permite să vină aici în piaţă. Şi dacă stăm un pic şi ne gîndim, începînd de la retragerea şi alăturarea trupelor de noi pînă la aceste momente, toate acestea vor fi o pagină din istoria acestei ţări (se suprapun scandări: „Jos cu dictatorul!”), o ultimă pagină a acelor ani pe care istoria nu a fost cu totul (neînţelegibil) cu noi. Dar de astăzi (neînţelegibil, scandările „Jos cu dictatorul!” acoperă cele spuse). Iar aceia care au uitat, au uitat de unde au plecat, căci din rîndurile noastre, ale voastre, de aici, de aici, oameni simpli de jos au ajuns foarte departe şi nu ne-or ţinut interesele, şi nu le-o fost grijă de noi. Vor fi şi ei traşi la răspundere, oameni buni! Nu de noi (strigăt: criminalii!, huiduieli) ci de dumneavoastră.
10:09 Scandări: „Trăiască libertatea!”

10:31 Bărbat: în legătură permanentă, fără întrerupere. Deci aşa trebuie să ştiţi. (urale)
10:49 Scandări: „Libertate!”
10:56 Femeie: Vali, uită-te!
11:08 Bărbat: Păi zi aşa, de la început.
11:14 Bărbat: (neînţelegibil) trezit cu foamea din somn / De pe scîndurile goale întinse pe pari / Ai lipsit mîhnită-n pridvoare (neînţelegibil) rază de soare a-nceput să-ţi strige numele / Era un strigăt de groază / Un strigăt de ură care ţîşnea din fiecare (neînţelegibil) ce alerga prin sat / Peste sat, pînă departe / Îl auzeau pădurile / Îl murmurau cîmpiile, îl purtau (neînţelegibil) şi-l plimbau (neînţelegibil) / El, strigătul mort al celor flămînzi / Al copiilor zdrenţuiţi şi flămînzi / Crescuţi fără o fărîmă de pîine de ieri pe azi şi de azi pe mîine / Ştiţi vuietul ce se-aşterne din secundă în secundă / Năvalnică undă / Lacrimi ţîşneau din pridvoare / Tată, dă-mi pîine mi-e foame / Mi-e foame! Tatăl asculta tăcut în pridvor şi cu inima plînsă de luptă, îşi dezmierda fiul: Ia pîinea asta, tată. Nu-i pîine furată, e pîine plătită, e pîine muncită, şi dacă mîine vor veni boierii să m-omoare, tu să ţii minte pînă vei ajunge mare că pîinea asta e a ta, s-o aperi, să lupţi pentru ea! Nu-i pîinea argatului, e pîinea ta şi-a satului! A satului! (urale)
13:03 Bărbat: Oameni buni. Adresez o mare mulţumire pentru voi toţi. Nu numai din partea mea. Din partea tuturor acelor bolnavi care se află în spitale, pentru toţi acei oameni care-au avut din inimă, din inima lor (neînţelegibil). Nu cunoaştem numele acestora, dar să ştiţi că de la noi, de aici de la sediu avem (neînţelegibil) cîţiva doctori pentru oarece intervenţii uşoare, doar au plecat multe, foarte multe pachete cu medicamente pentru răniţi. Le mulţumim din suflet (neînţelegibil). Şi în continuare: Li-ber-ta-te!
13:41 Scandări: „Libertate!”
14:00 Bărbat: Să nu uităm, e valabil pentru toată lumea: Oameni buni. (scandări: „Libertate!”) O să-ntrerup convorbirea, vreau să vă anunţ că mai este totuşi un grup care se apropie de noi, să-l întîmpinăm. (urale)
14:15 Scandări: „Libertate!”
14:35 Bărbat din mulţime: Jos cu tiranul!
14:37 Bărbat: Se pare că, dacă aseară am tremurat cîteva sute bune, astăzi pot să spun că vom tremura cîteva mii bune aici în piaţă, aşteptînd această veste decanală (?), cam de cîţiva ani buni, de cîţiva zeci de ani aşteptăm vestea asta! Să sperăm că o să vină.
14:58 Scandări: „Să stăm pînă mîine, avem pîine!”
15:09 Bărbat: Linişte, vă rugăm. Linişte!
15:14 Bărbat: (neînţelegibil). Fraţilor. Am un cîntec de libertate pentru dumneavoastră! Vă rog să ascultaţi! (urale) Libertate.
15:48 Sunet de ghitară; cuvintele cîntecului sînt neînţelegibile, uneori se distinge „libertate”
17:56 Scandări: „Libertate!” (acordurile de ghitară continuă)
19:16 Scandări: „Libertate!”
19:41 Bărbat: Mulţumim frumos pentru că ne-aţi ascultat piesa (urale). Înc-o dată vă mulţumesc! (strigăte: înc-o dată!)
19:56 Bărbat: Oameni buni. Oameni buni. O mică rugăminte la voi. Dumneavoastră doriţi studentul braşovean. Sînt de acord. Un moment vă rog să mă ascultaţi. Aici, toţi acei care or încercat pe rînd să mai intre, ba cu un vers, ba cu o scriptură, sînt aproape din toate zonele ţării. Nu numai din Braşov. Deci trebuie să-i ascultăm pe toţi. Lucrul ăsta trebuie să înţelegem. Bine? (da!)
20:27 Scandări: „Toată ţara e cu noi!”
20:47 Bărbat: Dragi timişoreni. Am cea mai nobilă şi mai, sînt foarte mîndru de această sarcină pe care-am primit-o, să dialoghez cu dumneavoastră. Mă simt în felul ăsta util. Pentru că democraţia înseamnă în primul rînd dialog. Vreau să vă mai anunţ o ştire care-a sosit la noi de ultimă oră. Jimbolia a intrat de astă seară în grevă generală, în frunte, în frunte (ura!), vă rog să mă ascultaţi pînă la capăt, în frunte cu primăriţa oraşului. (urale)
21:26 Scandări: „Trăiască primăriţa!”
21:32 Acelaşi bărbat: Din biblioteca oraşului s-au ars toate cărţile ceauşiste. (urale) Şi încă o veste: nu se vor găsi, nu se vor găsi vederi. Eu în orice caz mi-am procurat trei bucăţi, îs ale mele, trei vederi, aici oameni buni, îmi pare rău că nu le puteţi vedea, nu sînt extraordinare, dar sîntem noi toţi, sîntem noi toţi în amintirea acestor clipe. Le-am pus la piept şi le voi păstra cît trăiesc, chit că voi ajunge unde nu trebuie. (neînţelegibil)
22:15 Scandări: „Vrem şi noi!”
22:31 Acelaşi bărbat: Nu avem nici negativul filmului, nu aduc nici aparat de multiplicare. Doar să ştiţi că dacă aceste evenimente vor fi reale, noi, noi, sîntem cu toţii în acest asentiment, acesta vom face un gest nobil din tot sufletul pentru naţiune, pentru pardon, pentru generaţiile care vin şi le voi depune în Muzeul Banatului. E prima filă a istoriei! (urale)
23:06 Lorin Fortuna?: Cetăţeni, cetăţeni, cetăţeni. Fiţi atenţi. Fiţi atenţi. Dacă cumva apare, dacă cumva apare armata într-unul din colţuri, staţi pe loc. Şi fără violenţă! Staţi pe loc şi fără violenţă! Şi transmiteţi
23:23 Scandări: „Fără violenţă!”
23:41 Bărbat: De asta nu trebuie să se creeze o panică pentru că armata a fraternizat cu noi de ieri. Ştiţi cu toţii.
23:50 Lorin Fortuna: În orice caz, dacă ne-mprăştie, dacă ne-mprăştie luptă de gherilă, dar luptă paşnică. Acuma dacă ne-mprăştie, mîine din nou pe străzi. Seara ne-mprăştie, noaptea, ziua din nou pe străzi! Şi tot aşa! (urale)
24:06 Scandări: „Nu plecăm!”
24:10 Bărbat: Să sperăm că, să sperăm că această clipă nu va mai veni. Sîntem prea mulţi aicea oameni buni, nu ştiu să estimez, n-am fost la meciuri de fotbal la Poli, deşi sincer să fiu şi eu sînt cu ei în inimă. Dar, te rog frumos că mă dor ochii. Dar, în piaţă, atîtea mii de oameni sînt că ăştia n-or reuşit la nici o demonstraţie pînă acuma să scoată atîţia, chiar cu angajaţi (?). Oameni buni.
24:49 Scandări: „Libertate!”
25:07 Bărbat: Oameni buni. Propun să ne gîndim pentru cîteva clipe la toţi acei dizidenţi, intelectuali români care au amintit lumii că aici există un popor paşnic care niciodată nu a vrut să cucerească pe nimeni, care a dorit să trăiască în pace şi în frăţie, şi peste care s-a abătut această cruntă experienţă a anilor epocii Ceauşescu. Este vorba de toţi dizidenţii şi intelectualii Iaşului, este vorba de Doina Cornea, este vorba de Ana Blandiana şi de toţi scriitorii bucureşteni pe care-i ştim, este vorba de cei şase membri ai guvernului care au fost imobilizaţi la domiciliile lor pentru că şi-au exprimat un punct de vedere care este de fapt şi punctul nostru de vedere astăzi. (bravo; rumoare) Ne-am gîndit, pentru că sîntem în pragul sărbătorilor de iarnă, chiar dacă aceste sărbători sînt îndoliate, şi pentru că trebuie să rezistăm pînă mîine dimineaţă şi tot aşa mai departe, să încercăm să aducem un mic cor, pentru a putea să cîntăm cîteva colinzi străbune, cum n-am mai cîntat de zeci de ani. (urale)
26:44 Bărbat: Am primit din mijlocul dumneavoastră un alt mic răvăşel, care îl roagă pe domnul Eugen Moţăţeanu să ne citească sau să ne recite poezia „Rugăciune pentru părinţi”. (neînţelegibil) dînsul poate. Dar are altă cărămidă la dînsul pe suflet (?)
27:04 Bărbat (Eugen Moţăţeanu?): Cuvinte, lacrimi, cutii de conserve, pisici, tramvaie cîte-odată, cozi la făină, gărgăriţe, sticle goale, discursuri, imagini lungite de televizor, gîndaci de Colorado (bravo!), benzină, steguleţe, Cupa Campionilor Europeni! (urale) Maşini cu butelii, portrete cunoscute (rîsete), mere refuzate la export (rîsete), ziare, franzele, ulei în amestec, garoafe, întîmpinări la aeroport (rîsete), cico, batoane, salam „Bucureşti”, iaurt dietetic, ţigănci cu Kenturi (rîsete), ouă de Crevedia (rîsete), zvonuri (rîsete). Serialul de sîmbătă, cafea cu înlocuitori (rîsete), lupta popoarelor pentru pace, coruri, producţia la hectar (rîsete), gerovitalul, băieţii de pe Calea Victoriei (rîsete), Cîntarea României, adidaşi (rîsete), compot bulgăresc, bancuri, peşte oceanic, totul. Ana Blandiana [s-a recitat poezia „Totul” de Ana Blandiana]. (urale)
29:13 Bărbat: Puţină linişte, nu mă auziţi. (rumoare)
29:21 Bărbat: Linişte. Ce se întîmplă? (rumoare)
29:36 Bărbat din mulţime: Vine imediat! Vine imediat! Vine imediat!
29:41 Bărbat din mulţime: Duceţi (neînţelegibil) la uşă! Duceţi (neînţelegibil) la uşă!
29:43 Bărbat din mulţime: La uşă, la uşă, la uşă! La intrarea (neînţelegibil)
29:52 Bărbat: Faceţi culoar liber să meargă la intrare la medici! (faceţi loc!) Faceţi loc!
30:03 Bărbat: Pîn-atunci fraţilor, ştiu ei care, de-aici din mulţime, aş dori să se adune, pe grupuri, şi să cînte colind. Să cînte colind în popor! Sîntem în ajun, toţi sîntem creştini! Toţi ne simţim creştini. Şi-aş vrea, ca să păstrăm atmosferă, să ne încălzim, să se cînte colinzi! Şi acei, care ştiu ei care, care ştiu colinzi, eu îi cunosc pe ăia şi poate şi ei mă cunosc pe mine, îi rog, să se adune, să se organizeze şi să cînte colinzi aici! (unde?)

30:49 George Ardelean: decembrie 1989, ora unu şi zece.
30:54 Bărbat: Vă rog puţină linişte. În această cameră, pe această cameră video se găsesc multe momente importante de la începutul demonstraţiilor la Timişoara. Vrem să completăm cu momente din această seară, drept pentru care avem cîteva mii de probe (?) iar pe dumneavoastră vă rog să găsim o lozincă sau două potrivite pentru a le prinde în mişcare şi în plină viaţă şi curajoşi şi minunaţi aşa cum sînteţi.
31:28 Scandări: „Jos cu Ceauşescu!”
31:59 Bărbat (pe fondul lozincilor scandate în continuare): Da. Avem nevoie de pancarde şi de steaguri, da. E bine, pancardele sus, da, şi steagurile, o să vă arăt cînd este gata camera, da?
32:16 Bărbat: Nici n-am mai apucat de (neînţelegibil). S-a filmat. Sînt momente pentru istorie. Istoria pentru eliberare. Vă rog să permiteţi ca să vă facem cîteva mici anunţuri: Dacă se ştie ceva despre copilul în vîrstă de 14 ani cu numele Bogdan Doru, (neînţelegibil; suprapus: de aia am pus-o, s-o ia la o parte, cît mai pot; sigur, de aia am pus io, să filmeze) mama, este aşteptat de mama lui.
32:47 scandări neînţelegibile
32:55 Scandări: „Libertate!”
33:04 Bărbat: (neînţelegibil) La apelul telefonic avem informaţii că la Tîrgu Mureş mulţimea a ieşit în stradă. (urale)
33:20 Scandări: „Tîrgu Mureş!”
33:39 Scandări: „Elba!”

34:04 Bărbat: Atenţiune, vă rog. Aş vrea, aş vrea ca-n numele dumneavoastră, să fiţi de acord cu mine să mulţumim din sufletul tuturor centralistelor din ţară. Datorită lor avem aceste veşti fulger. (urale)
34:25 Scandări: „Poşta e cu noi!”
34:56 Scandări: „Vrem alegeri libere!”
35:16 Bărbat: Alegem conducătorul, se votează cu poporul!
35:22 Scandări: „Alegem conducătorul, se votează cu poporul!”
35:48 Scandări: „Vrem pe Bălan!” (de la 36:37 lozinca se completează cu „fiu de bănăţean”)

36:41 Scandări: „Jos Ceauşescu!”
36:46 Bărbat: (neînţelegibil) ca aceste casete, casete video să ajungă la ambasada iugoslavă şi-n toată lumea (urale) Vă asigurăm că pînă acum au fost trimise de ieri şi azi mult mai multe casete! (urale)
37:08 Bărbat din mulţime: Televiziunea din Beograd!
37:11 Bărbat: Acum trei ore a ajuns la Beograd o casetă transmisă direct! (urale) Într-adevăr nu am glumit cînd v-am spus, că am făcut tot ce-am putut să vă asigurăm securitatea dumneavoastră. Dorim să învingem pe cale paşnică şi vom învinge! Căci asta vrem! (urale, scandări: „Vom învinge!”)
37:58 Bărbat: Vă rog încă. Linişte. Şi-aş vrea să-mi daţi şi dumneavoastră o mînă de ajutor. Dumnealui, acest cetăţean, va filma şi de jos în sus, şi de sus în jos, şi din mijlocul dumneavoastră. Vă rog să-i faceţi culoar liber, coboară la dumneavoastră cu doi însoţitori de-ai noştri, îi faceţi culoar şi-i daţi liber. Da? (da!). Mulţumim!
38:26 Bărbat: Valentin, 54 de ani. Marcu Valeriu, dispărut. Gavrilă Traian, este plecat.
38:36 Femeie: dispărut. Verişteanu Maria, dispărută.
38:42 Bărbat: Margareta Claudia, 12 ani, moartă. Alin, 7 ani, mort.
38:47 Femeie: Cruceru Constantin, împuşcat
38:54 Bărbat: Belici Adrian, muncitor
38:56 Femeie: Mort.
38:57 Bărbat: 23 de ani.
38:58 Femeie: Tata unui copil de un an. Cozma Marius, 13 ani
39:06 Bărbat şi femeie: Ce-i aici vă îngroziţi. Dacă veniţi, vă îngroziţi. Şi numai astea le-am nimerit acum.
39:11 Bărbat: Sînt extraordinar de mici.
39:13 Femeie: Nu sînt extraordinare, sînt inumane. Inumane.
39:17 Bărbat şi femeie: Aici îi numa aşa. Şi gîndiţi-vă că ăştia au părinţi. 23. Şi nişte familii din care-a rămas un singur membru.
39:27 Bărbat: Am două ore înregistrări de împuşcături ce s-a tras în Girocului
39:30 Femeie: S-aveţi grijă de ele, mai mult decît
39:33 Bărbat: Am 7 casete. Nu video, audio. Le-am transmis în toată ţara, la telefon le-am pus şi le-am (neînţelegibil)
39:42 Femeie: Cînd am dat telefon la Severin şi n-au crezut, au spus că se puşcă?
39:44 Bărbat: Şi eu la Severin. Şi cînd m-am dus la lucru, am trei nemotivate am zis că eu am început o treabă şi pîn-o termin eu nu mă-ntorc.
39:54 Bărbat: Mie mi s-a spus că am plecat de la lucru, „ai plecat de la lucru, la noi în fabrică nu mai intri!”. Aşa mi-au spus. Nu mai vii, ce mai vor?
40:02 Bărbat: Paul, hai şi acolo la băieţi.
40:04 Bărbat: Secu.
40:05 Bărbat: La Securitate aicea, în partea asta. O iei din partea asta, te duci pînă-n partea ailaltă că e roată şi filmezi din toate părţile. Aşa, şi să se vadă ce există aicea.
40:22 Bărbat: Ia dăi ceva-ntrebări. (discuţii neînţelegibile)
40:33 Femeie: oricum noi am făcut şi s-a dat aşa ceva. Hai să vă spun
40:45 Bărbat: Vă rog frumos să m-ascultaţi (discuţii neînţelegibile)
40:53 Femeie: Demisionarea necondiţionată a ministrului de interne (neînţelegibil). Demisia necondiţionată a preşedintelui (neînţelegibil). Demisionarea necondiţionată a întregului guvern. Demisia necondiţionată a Tribunalului Suprem, demiterea [sic] tuturor celor mai sus menţionaţi justiţiei. Preluarea conducerii ţării de un guvern provizoriu alcătuit din dizidenţi de seamă ai ţării, de exemplu Doina Cornea.
41:29 Lorin Fortuna: Noi tre’ să dialogăm cu un guvern, dacă guvernul nu există cu cine dialogăm?
41:33 George Ardelean: Nu este guvern? Ştiţi ce-a spus Lenin? A spus să nu-i omorîm pe cei care-au fost împotriva noastră, să-i ţinem alături de noi, să-i urmărim, să-i folosim, să învăţăm, şi după aia să-i înlăturăm. Lenin a spus asta, şi Lenin are dreptate! Că dacă i-ai terminat, acolo sînt relaţii şi tre’ să cunoşti relaţiile, cum se conduce o ţară, nu este uşor. Demisie necondiţionată. Nu, colaborare cu poporul sub conducerea unui guvern provizoriu. (normal!) Aşa trebuie formulat!
42:01 Bărbat: Da, da! Bun. Mai departe, să vedem ce zicem.
42:08 Bărbat: Cum?
42:09 Bărbat: Sînteţi leninist?
42:10 George Ardelean: Nu. Nu, nu. Lenin a avut o gîndire extraordinară. Trebuie să şti ce să iei de la el.
42:22 Bărbat: Cu cine-ai venit aici? Am spus alinierea aicea
42:30 Bărbat: Dacă sîntem aici
42:41 Bărbat: Victoria-i a tinerilor!
42:47 Bărbat: Adică a noastră!
42:51 Bărbat: S-a-ntrupat în sînge, şi numai el ne naşte (?), şi numai el ne plînge / Pămîntul ca pe rouă (neînţelegibil) (bărbat: of, doamne) pe faţa lui (neînţelegibil) / Pămîntul (neînţelegibil) boltă noi răsfrîntă / Şi numai el ne naşte / Şi numai el ne-ncîntă (bravo!; discuţii neînţelegibile)
43:31 Scandări: „Libertate!”
43:55 Scandări: „Jos cu Ceauşescu!”
44:06 Scandări: „Să fie condamnat, aicea în Banat!”
44:19 Bărbat: Vă rog linişte. Vă rog să (neînţelegibil datorită scandărilor). Primarul din Variaş [sat din judeţul Timiş] a făcut ce-a făcut şi primăriţa din Jimbolia: e alături de noi! (urale) Aurel Căpăţînă să vină-n faţă la Modex. Soţia sa (întrerupere înregistrare)

(Va urma)

 

Timişoara, seara de 21 decembrie 1989. „În micul nostru grup, format majoritatea din tineri între 13 şi 20 de ani, am acţionat în fiecare seară cu sticle incendiare. Nu ne este frică!” (audio)


În seara de 21 decembrie 1989, în Piaţa Operei din Timişoara, oamenii sînt îndemnaţi să-şi pregătească saci de dormit pentru noapte. Se citeşte un bilet despre “faptele patriotice” din Calea Girocului, se cîntă colinzi. Mulţimea îşi exprimă convingerea că “există Dumnezeu” şi se strigă “jos ateismul!”. Se recită “Odă ostaşilor români” de Vasile Alecsandri şi se cîntă un “Trei culori” hibrid, pe textul original a lui Ciprian Porumbescu dar avînd adăugată la sfîrşit o strofă socialistă care n-am izbutit să identific de unde a fost luată, căci lipseşte şi din imnul de stat al RSR. Sosesc şi informaţii de la Cluj.

Înregistrare audio (19 minute 2 secunde)

Transcriere înregistrare:

00:00 Lorin Fortuna: Am dori, am dori dacă sînt, dacă sînt oameni de artă, poeţi, cîntăreţi, pentru diseară să se anunţe. Deasemenea, vă rog. Mergeţi acuma pe rînd acasă, mîncaţi, şi reîntorceţi-vă înapoi. Aduceţi-vă scaune pe ce să staţi, sacuri de dormit. Noaptea trebuie să stăm aici! Altfel pierdem!
00:26 Scandări: „Nu plecăm!”
00:40 Scandări: „Luptăm! Luptăm! Luptăm şi cîştigăm!”
00:52 Scandări: „Vrem alegeri libere!”
00:59 Bărbat: De jos, din mulţime, cineva ne roagă ca fetiţa care s-a născut aici în mijlocul nostru să fie botezată de preşedintele Frontului Democratic! (urale)

01:17 Bărbat: Urmele lăsate de gloanţe pe pereţii clădirilor să nu fie şterse niciodată! Să rămînă cu titlu de victorie! (urale)
01:33 Scandări: „Vrem studenţii!”
02:02 Femeie: De unde ştii că nu-i citro?

02:06 Scandări: „Ceauşescu şi soţia, judecaţi în România!”

02:23 Scandări: „Ceauşescu cine eşti? Un tiran din Scorniceşti!”
02:35 Bărbat: Ceauşescu fii boier, fă şi tu ca Honecker !
02:38 Bărbat: Sosesc cîntăreţii, aşteaptă la uşa din spate, o să-i primim imediat! (urale) Lăcaşul de cultură este cu noi! Jos cu Ceauşescu!
02:52 Scandări: „Jos cu Ceauşescu!”
03:13 Bărbat: Un bilet foarte frumos de la cei din Calea Girocului, (urale) care se adresează cu următoarele cuvinte: Dragul nostru Front Democratic. Ţinem mult să citiţi aceste rînduri din partea unui grup reprezentat al cartierului Calea Girocului, unde poate ştiţi (ura!) faptele noastre patriotice, cele 6 tancuri oprite duminică seara (urale) Armata a tras în noi! Mulţi au căzut în faţa noastră, au fost ucişi oameni pe scările blocurilor, dar nu au reuşit să ne oprească acţiunile. În micul nostru grup, format majoritatea din tineri între 13 şi 20 de ani, am acţionat în fiecare seară cu sticle incendiare. Nu ne este frică!
04:11 Scandări: „Nu ne este frică!”
04:44 Lorin Fortuna: Avem rugămintea de la cei de la IRET să facă lumină în piaţă. Rugăm IRETul [Întreprinderea de Reţele Electrice] să facă lumină în piaţă.
04:54 Scandări: „Vrem lumină!”
05:09 Bărbat: Care rămîne jos? Care rămîne jos?

05:11 Strigăte – se dă tonul de la balcon iar mulţimea reia: Trăiască România liberă!
05:17 Strigăte – se dă tonul de la balcon iar mulţimea reia: Vrem guvern democratic!
05:21 Strigăte – se dă tonul de la balcon iar mulţimea reia: Să se termine cu hoţia!
05:26 Strigăte – se dă tonul de la balcon iar mulţimea reia: Să (neînţelegibil)
05:29 Strigăte – se dă tonul de la balcon iar mulţimea reia: Să ne cîştigăm demnitatea!
05:34 George Ardelean: Piaţă, pe la Piața Operei, ora 22,30, 21 decembrie 1989.
05:39 Urale
05:46 Bărbat: Acum, un anunţ special. Îl caută soţia de 2 zile pe Dab Sorin. Dacă este aici, ştie ce-are de făcut.
06:00 Femeie: Jos cu criminalul!
06:01 Se cîntă: O ce veste minunată / De la Viflaim se-arată / (amestec variante ale colinzii: „Cerul strălucea, îngerii cînta” cu „c-astăzi s-a născut Cel făr’ de-nceput) / Cum au zis prorocii / C-astăzi s-a născut / Cel făr’ de-nceput / Cum au zis prorocii / Păstorilor din cîmpie / Le vesteşte-o bucurie / Într-un mic locaş / Din acel oraş / S-a născut Mesia / Într-un mic locaş / Din acel oraş / S-a născut Mesia
06:58 Bărbat: Mulţumim. (urale; glas: ăsta-i Crăciunul nostru, nu?)
07:06 Scandări: „Există Dumnezeu!”
07:35 Bărbat: Jos ateismul! (din mulţime: Jos ateismul!) Jos minciuna! (Jos minciuna!) Jos necredinţa! (Jos necredinţa!) Noi sîntem creştini! (noi sîntem creştini!) Nu sîntem păgîni! (nu sîntem păgîni!) Ura! (ura!). Mulţumim.
08:04 Scandări: „Dumnezeu e cu noi!”
08:40 Eugen Moţăţeanu [recită din „Odă ostaşilor români” de Vasile Alecsandri, cu unele stihuri lipsă]: Vin acum la rîndul vostru, să v-aduc o închinare / Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare / Ca eroi de de mari legende, vin să vă privesc în faţă / Voi, nepăsători de moarte, dispreţuitori de viaţă / Ce-aţi probat cu-avîntul vostru lumii puse în mirare / Că din vultur, vultur naşte, din stejar, stejar răsare! / Sînt urările voioase pentru-acel care învinge / O, români, vedeţi voi o rază vie care-ncet, încet răsare / E voiosul fapt de ziuă, mult dorită, mult visată / E lumina reînvierii, e luceafărul sperării / E triumful luptei voastre, soarele neatîrnării! / Astăzi lumea ne cunoaşte: Român zice, viteaz zice. (urale) Român zice, viteaz zice!
05:53 Femeie: Jos cu tiranul!
10:15 Bărbat: Luăm un tablou, îl punem pe băţ, cu bandă izolantă.
10:19 Scandări: „A căzut o stea, moare cineva!”
10:39 Bărbat strigă: Moare la Bucureşti!
10:47 Scandări: „Să moară Ceauşescu!” (strigăt: să moară tiranul!)
10:59 Scandări: „Moare Ceauşescu!”
11:11 Bărbat: Să fie spînzurat, aicea în Banat!
11:15 Scandări: „Să mai cad-o stea, să moară şi ea!”
11:39 Scandări: „Trăiască libertatea!”
11:42 Bărbat (mulţimea repetă): Trăiască România! (trăiască România!), Uniţi-vă români! (uniţi-vă români!) Uniţi-vă români!
11:51 Scandări: „Uniţi-vă români!”
12:06 Acelaşi bărbat: De azi cu Timişoara! Să vină toată ţara!
12:11 Scandări: „De azi cu Timişoara să vină toată ţara!”
12:33 Bărbat: Vrem alegeri libere!
12:36 Scandări: „Vrem alegeri libere!”
12:53 Femeie: Jos cu tiranul!
12:56 Bărbat: Atenţiune, atenţiune. O comunicare făcută direct prin telefon, de la Arad, populaţia e cu armata împreună! (urale; femeie: Armata e cu noi!) (neînţelegibil) oraşul Timişoara! (urale)
13:20 Scandări: „Armata e cu noi!”
13:40 Bărbat (IS?): Dragi timişoreni. Trebuie să începem o viaţă nouă. Această viaţă nouă trebuie să-şi aibă coordonatele ei noi. Aşa cum dumneavoastră, şi noi cu toţii, am abordat un singur steag, steagul adevărat, steagul naţiunii române, tot aşa, trebuie să ne aducem cu toţii aminte, şi să reînvăţăm textul unicului imn al poporului român: Tricolorul. O să vă punem la difuzor de cîteva ori acest imn şi vă rugăm să reţineţi textul pentru a putea să-l cîntăm. Este „Tricolorul”, unicul nostru tricolor. (urale)
14:43 Se aude de la difuzor „Trei culori” varianta originală a lui Ciprian Porumbescu, dar la sfîrşit are adăugată o strofă socialistă care nu exista nici în varianta oficială a imnului de stat al Republicii Socialiste România; unii dintre cei care cîntă folosesc varianta oficială a imnului de stat – variantele se suprapun; suprapuse discuţii: „Trei culori cunosc pe lume / Ce le ştiu ca sfînt odor / Sînt culori c-un vechi renume / amintind de-un brav popor / Sînt culori c-un vechi renume / Amintind de-un brav popor / Cît pe cer şi cât pe lume / Vor fi aste trei culori / Vom avea un falnic nume / Şi un falnic viitor / Vom avea un falnic nume / Şi un falnic viitor / Roşu-i focul vitejiei / Jertfele ce-n veci nu pier (Mihai!)/ Galben, aurul câmpiei / Şi-albastru-al nostru cer/ Galben, aurul câmpiei / Şi-albastru-al nostru cer / Multe secole luptară / Bravi şi ne-nfricaţi eroi / Liberi să trăim în ţară / Ziditori ai lumii noi / Liberi să trăim în ţară / Ziditori ai lumii noi / Tricolorul e mîndria / Neamul nostru flacăra / Înfloreşte România / Socialistă-i ţara mea / Înfloreşte România / Socialistă ţara mea / Înfloreşte România / Socialistă ţara mea
17:20 Bărbat: Ăsta-i nou! Nu-i bun ăsta! Îi fals!
17:23 Femeie: Păi ăsta-i învăţat!
17:24 Bărbat: Ăsta-i fals!
17:28 Scandări: „Reşiţa!”
17:41 Bărbat: Ai de mine, o mîncat săracii şi ăia numa’ cu praştia.
17:45 Bărbat: O comunicare (?) de la Cluj (auzi). Transmit telefonic: Sîntem alături de voi. Am început şi noi manifestaţia paşnică şi vrem să ştiţi că se trage. Cît sînge mai vrea Ceauşescu? Sîntem uniţi şi credem în victoria finală. (urale, huiduieli)
18:11 Scandări: „Ucigaşul!” (unde mergi?)
18:27 Bărbat: Se mişcă mulţi cînd se duc la microfon (neînţelegibil) acolo-i mişcare tot timpul, aicea-i mai linişte (mai vrei să bei apă?). Merge bine să stai cu el.
18:35 Bărbat: Vă rog, vreau să comunic ceva foarte important. Aşa după cum ştiţi, oamenii care-au venit de la Craiova se interesează de garniturile de tren, dacă au plecat sau nu. Ei nu sînt organizaţi, eu trebuie să se odihnească, sînt obosiţi. Au lucrat şi au venit aici, trebuie să se ia măsuri urgente, să se adune undeva într-o parte a acestei pieţe pentru că sînt împrăştiaţi peste tot şi nu se ştie despre ei. (sfîrşit înregistrare 61:34)

(Va urma)