Statul Maximal, vinovat de criza economică din SUA

Guvernul lui G. W. Bush a cerut Congresului aprobarea de a investi 700 miliarde dolari pentru a ajuta sistemul financiar american, care este în criză.

Folosirea banilor publici pentru salvarea unor afaceri particulare este profund imorală, mai ales că particularii salvaţi nu sînt nişte amărîţi (statul nu a intervenit niciodată pentru a salva afacerile vreunui tarabagiu) ci nişte indivizi care ani de zile au avut nişte cîştiguri enorme. Se aplică acum şi în SUA principiul cunoscut de noi românii de pe vremea Bancorex şi FNI etc: profiturile se privatizează şi pierderile se naţionalizează.

Yaron Brook, într-un articol din revista Forbes, explică rolul nefast pe care l-a avut Statul, prin cele două metode folosite, „morcovul” şi „bîta”, în crearea actualei crize.

Printr-o politică consecventă de ani de zile, guvernul federal american a determinat băncile, folosind atît „bîta” (sancţiunile) cît şi „morcovul” (răsplăţi plătite din banii contribuabililor), să scadă standardele de acordare a împrumuturilor.

Prin Community Reinvestment Act, birocraţii americani au silit băncile să elimine „discriminarea” şi să acorde împrumuturi unor persoane care provin din comunităţi sărace. Ceea ce înţeleg birocraţii prin discriminare este variabil, în funcţie de necesitatea ca aceştia să-şi păstreze obiectul muncii, adică lupta împotriva discriminării. „Discriminarea există cînd politicile de acordare a împrumuturilor conţin criterii arbitrare sau depăşite care în mod practic descalifică de la eligibilitate pretendenţii care provin din comunităţi minoritare cu venituri scăzute”, sună o astfel de definiţie birocratică a discriminării. Acele criterii „depăşite” sînt exact criteriile care ar trebui să stea la baza  acordării împrumuturilor, adică nivelul veniturilor, verificarea declaraţiilor despre venituri şi bonitatea dovedită în timp a pretendentului la împrumut. Cei care erau refuzaţi la acordarea unui împrumut, erau încurajaţi să depună plîngeri la agenţii guvernamentale pe motiv de „discriminare”.

Pe lîngă ameninţarea cu sancţiunile împotriva băncilor care practică „discriminarea”, s-a folosit şi tactica „morcovului”. Guvernul american a creat Fannie Mae şi Freddie Mac, agenţii care cumpără şi garantează contracte de împrumut. Astfel s-a creat o cale artificială şi lesnicioasă de profit pentru împrumutători. Aceştia au acordat împrumuturi dubioase ştiind că le pot vinde apoi, cu profit, unor agenţii guvernamentale preocupate de ajutarea familiilor americane să devină proprietare de locuinţă (lozinca politicianistă a unui preşedinte american: „vrem ca fiecare american să fie proprietar în casa lui”), nu de respectarea riguroasă a criteriilor de acordare a împrumuturilor.

Cîtă vreme preţurile caselor erau în creştere, schema a funcţionat. Persoanele cu venituri modeste, dacă nu aveau bani să plătească rata, puteau totuşi să vîndă locuinţele, iar din preţul de vînzare să-şi acopere datoria. Puteau totodată să obţină o refinanţare a împrumutului. Astfel, miliarde de dolari s-au investit în împrumuturi dubioase. Criza a apărut cînd preţurile caselor au încetat să crească. Atunci balonul de săpun s-a spart.

Soluţia crizei nu constă în crearea de noi organisme birocratice de control a pieţei financiare, ci prin eliminarea puterii guvernului de a a sprijini hotărîri iraţionale ale agenţilor economici, prin constrîngere sau stimulente, concluzionează Yaron Brook.

Un gând despre „Statul Maximal, vinovat de criza economică din SUA

  1. Referitor la discriminare, opinia mea este ca singurul care are capacitatea de a discrimina este statul, deoarece doar in raport cu acesta cetatenii trebuie sa fie egali.

    Principiul fundamental al ‘Statului de drept’ este egalitatea tuturor cetatenilor in raport cu statul. Orice preferinta a statului, indiferent de criteriu, reprezinta o discriminare. Asadar, statul nu este indreptatit sa prefere anumiti cetateni in defavoarea celorlalti.

    Dar este aceasta regula corecta si in cazul indivizilor? In mod natural oamenii aleg in baza unor preferinte si suporta consecintele acestor alegeri.

    Cred ca pina in momenul in care nu se va clarifica faptul ca statul este singurul care are capacitatea de a discrimina, multe abuzuri etatiste vor fi justificate de inlaturarea „discriminarii”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.