Istoria comisiei guvernamentale din 1990, care a propus trimiterea în judecată a lui Stănculescu şi Chiţac

În 1997 am discutat cu Rodica Marina Giura, fostă funcţionară de poştă şi membră a Frontului Democratic Român care se constituise în decembrie 1989 în clădirea Operei din Timişoara. Ea a contribuit la înfiinţarea comisiei guvernamentale de anchetă din 1990, acea comisie care a propus prima oară trimiterea în judecată a generalilor Mihai Chiţac, Victor Atanasie Stănculescu şi Ştefan Guşă. Cînd mi-a dat declaraţia de mai jos doamna Giura era maior de poliţie.

Am publicat această declaraÅ£ie în cartea „RevoluÅ£ia din TimiÅŸoara ÅŸi falsificatorii istoriei” (Editura Sedona 1999). O reproduc acum aici, în urma recentei condamnări a generalilor Mihai ChiÅ£ac ÅŸi Victor Stănculescu. Precizez că trimiterea în judecată a generalilor Stănculescu ÅŸi ChiÅ£ac (Guşă murise între timp) s-a făcut în 1997 anume pe temeiul materialelor strînse de această comisie guvernamentală de anchetă.

Pe la sfîrşitul lui decembrie 1989, începutul lui ianuarie a apărut la TV un interviu cu generalul Chiţac proaspăt numit ministru de interne care declara că el nu a fost la Timişoara în perioada revoluţiei. În urma interviului, la Consiliul Judeţean unde mă aflam s-a prezentat căpitan de tancuri Grigore Taşcău de la unitatea militară din Buziaş, care a spus că în 17 decembrie l-a văzut pe generalul Chiţac la Catedrală, fiind indignat.

În 12 ianuarie 1990, împreună cu Marton Florin, cpt. Taşcău şi încă o persoană (Marian) am plecat la Bucureşti, unde am fost primiţi la orele 24 (după eşuarea manifestaţiei care avusese loc în faţa guvernului) de dl. viceprimministru Voican şi consilierul Mugurel Florescu (ulterior procuror general adjunct), cărora le-am relatat situaţia referitoare la Chiţac. Voican a promis că va verifica cele declarate de noi şi dacă se confirma îl va demite. Gelu Voican ne-a luat adresele spunînd că ne va căuta la nevoie.

După un timp, văzînd că nu se iau măsuri, am plecat iar în aceeaÅŸi formaÅ£ie la BucureÅŸti. Voican ne-a dat o împuternicire (mie ÅŸi lui Florin Marton) pentru a putea intra în unităţile militare să cercetăm adevărul „pentru informarea preÅŸedintelui Iliescu”. Cu această împuternicire am întîmpinat totuÅŸi greutăţi la intrarea în unităţile militare de aviaÅ£ie, unde a fost nevoie de acordul ÅŸefului aviaÅ£iei pe Å£ară. La aviaÅ£ie am ascultat benzile audio înregistrate în perioada revoluÅ£iei, benzi care cuprindeau ordinele date de la garnizoană ÅŸi misiunea elicopterelor care au survolat TimiÅŸoara în 17 decembrie. Această audiere s-a făcut în prezenÅ£a ÅŸi cu ajutorul ofiÅ£erului Chiticaru Constantin. După ascultarea primei benzi am fost rugaÅ£i să părăsim unitatea.

Atunci un alt ofiţer (lt-col. Şurcu Cornel) mi-a înmînat un memoriu adresat conducerii ţării de un grup de ofiţeri de aviaţie (grup care avea să fie nucleul CADA).

Văzînd problemele pe care le-am avut am plecat la Bucureşti cu propunerea să se formeze o comisie cu girul guvernului care să poată aduna informaţii despre revoluţie. În urma discuţiei cu Voican acesta ne-a spus să formăm comisia. M-am întors la Timişoara şi am luat legătura cu lt-col. Ghinea care aduna date despre morţii revoluţiei, solicitîndu-i ajutorul în propunerea unui membru al comisiei dintre ofiţerii neimplicaţi în revoluţie. Mi l-a propus pe maior Oancea Viorel. Am trecut pe listă pe mr. Oancea Viorel, lt-col Ghinea, Marton Florin, cerîndu-i lt-col. Ghinea numele unui medic militar neimplicat. Mi l-a dat pe cel al doctorului Meliţă, care a acceptat să facă parte. Acestuia i-am solicitat un nume de procuror militar neimplicat. Mi l-a dat pe cel al lui cpt. Romeo Bălan. Acesta l-a propus pe procuror civil Speriuşi Vlad Vasile, care l-a propus pe avocat Popa Constantin. Am mai adăugat pe listă pe fostul deţinut politic Vintilescu Teodor.

Am plecat cu lista la Bucureşti, exact cînd se desfăşura manifestarea CADA. Printre cele cerute de CADA se afla şi adevărul despre revoluţie. Gelu Voican le-a spus că a venit în întîmpinarea lor în această problemă deoarece formase deja o comisie de cercetare. M-a prezentat ofiţerilor din CADA, şi citind lista cu membrii comisiei ofiţerii au adăugat pe listă pe maistru militar Stanciu Traian, lt-col. Şurcu, maior Chiriac Octavian, contestîndu-i pe lt-col. Ghinea şi pe Marton Florin, care au fost eliminaţi din comisie. Imediat a fost bătută la maşină lista şi semnată de prim-ministrul Petre Roman şi de viceprimministrul Gelu Voican Voiculescu.

Ulterior dr. Meliţă a fost contestat de cadrele de la Spitalul Militar şi s-a retras din comisie.

După două zile de activitate a comisiei a apărut un comunicat, chipurile din partea comisiei, cum că din verificările comisiei ministrul de interne Chiţac este nevinovat.

Indignată l-am sunat pe primul ministru Petre Roman spunînd că renunţăm, blocăm activitatea comisiei dacă se dau comunicate false în numele nostru. Acesta declară că va lua măsuri împotriva celor vinovaţi. Am aflat ulterior că Gelu Voican dăduse comunicatul. Căutîndu-mă la telefon acesta m-a rugat să nu dau dezminţire, spunîndu-mi că a fost luat la întrebări de Petre Roman.

Comisia a dat dezminţire şi ne-am început activitatea. Precizez că iniţial membrii comisiei mă suspectau pe mine de comunicat, deoarece Petre Roman în discuţia cu CADA declarase ca sînt reprezentantul guvernului în comisie.

Datorită informaţiilor pe care le aveam de la aviaţie, aveam ordinele date de cei de la comandament, transmise de lt-col. Balaş. Audiindu-l pe lt-col Balaş, acesta iniţial a negat ordinele date, dar cînd i-am citit cîteva din ordinele transmise (pe care le cunoşteam din benzile audio de la aviaţie) acesta ne-a spus că paginile din Jurnalul de luptă din perioada revoluţiei au fost rupte şi duse la Bucureşti împreună cu hărţile pe care erau notate dispozitivele de luptă cu comandanţii lor. Am sunat la Bucureşti, unde l-am găsit la M.Ap.N. pe general Vasile Ionel, cerîndu-i să-mi trimită jurnalul de luptă şi hărţile, lucru pe care l-a şi făcut, trimiţînd un maior din minister cu ele. Acesta mi le-a predat personal, pentru care am semnat.

Dintre membrii comisiei au participat efectiv procurorul Romeo Bălan (doar la primul dosar, motivînd că are foarte mult de lucru la serviciu), procuror SperiuÅŸi Vlad, maistru militar Stancu Traian, avocat Popa Constantin ÅŸi eu. Lt-col. Åžurcu ÅŸi maior Chriac, datorită faptului că erau activi în CADA veneau foarte rar la comisie. Cînd am finalizat primul dosar în care propuneam cercetarea penală a miniÅŸtrilor Stănculescu, ChiÅ£ac, ÅŸefului statului major general GuÅŸe ÅŸi alÅ£ii, au fost chemaÅ£i să semneze referatul colonel Oancea Viorel (care n-a participat la comisie, a semnat însă referatul). Chiriac ÅŸi Åžurcu au citit referatul spunînd că îl vor semna după ce vin de la BucureÅŸti (fiind chemaÅ£i de Stănculescu). La reîntoarcere au refuzat să semneze ÅŸi au încercat să mă elimine din comisie. Au declarat că eu nu reprezint pe nimeni (la poÅŸtă unde eram angajată refuzau să-mi plătească salariul; abia ulterior am reuÅŸit să-mi primesc banii cu ajutorul lui Petre Roman). S-a supus la vot ÅŸi cu majoritate s-a hotărît rămînerea mea în comisie. Dr. Vintilescu [ajuns ulterior deputat – nota mea] n-a participat la lucrările comisiei, în schimb mă atenÅ£iona că s-ar putea să-mi cadă o cărămidă în cap ÅŸi că KGB-ul e pe urmele mele. Nici dr. Vintilescu nu a semnat referatul.

După depunerea dosarului la procuratura militară am plecat (fiind chemaÅ£i) la primul ministru pentru prezentarea situaÅ£iei, împreună cu procuror SperiuÅŸi, cpt. TaÅŸcău ÅŸi maistru militar Stancu T. La citirea referatului cu propunerile noastre, Petre Roman a fost de acord cu cercetarea penală a lui ChiÅ£ac, despre GuÅŸe a fost ambiguu, în privinÅ£a lui Stănculescu „nici nu poate fi vorba”.