Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Politicieni, facem licitaţie: Cine dă mai multe drepturi materiale pentru anticomunişti şi recunoaşte merite anticomuniste mai multor persoane, va cîştiga concursul de anticomunism! octombrie 25, 2008


Prin Ordonanţa de urgenţă nr. 6/2008 guvernul Tăriceanu acordase drepturi similare revoluţionarilor pentru braşovenii care în 1987 manifestaseră împotriva guvernului comunist. Parlamentul a respins această ordonanţă.

Preşedintele Băsescu n-a fost însă de acord cu parlamentul şi a refuzat promulgarea legii care a respins Ordonanţa de urgenţă 6/2008, trimiţînd-o la reexaminare. Motivele preşedintelui sînt:

1. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2008 a fost emisă în scopul acordării unor compensaţii morale şi materiale luptătorilor anticomunişti, participanţi la revolta muncitorească de la Braşov, din 15 noiembrie 1987, persoane ce nu beneficiau, pînă la adoptarea acestui act normativ, decît de drepturi simbolice pentru sacrificiile depuse în lupta anticomunistă.
2. Din punct de vedere tehnic legislativ, actul normativ a fost emis de Guvern în mod greşit deoarece aduce modificări şi completări Legii nr. 341/2004, al cărei obiect de reglementare îl constituie acordarea de drepturi doar pentru participanţii la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, eveniment distinct de revolta muncitorească de la Braşov din noiembrie 1987.
3. Considerăm însă că, în vederea acordării drepturilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă nr. 6/2008, este necesară modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, nu modificarea Legii nr. 341/2004. Astfel, susţinem adoptarea de urgenţă a unui act normativ care să preia dispoziţiile privind acordarea de drepturi participanţilor la revolta muncitorească de la Braşov, cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2008, şi care să opereze modificări şi completări în mod corect legislaţiei în domeniu.
Citind dezbaterile parlamentare legate de respectiva ordonanţă, observăm că mai sînt cîteva categorii care cer drepturi similare, pentru a nu fi discriminate:

Ilie Petrescu (senator PRM): În 1981, în municipiul Motru a avut loc o grevă aproximativ de proporţia celei de la Braşov. În 1981 a venit conducerea partidului, Emil Bobu, în Motru, au fost sechestraţi şi au fost aruncate toate maşinile cu pîine care se trimiteau din judeţele Mehedinţi şi Dolj. Au fost daţi afară din unităţile miniere foarte mulţi oameni care au făcut şi puşcărie. Dacă se lucrează cu aceeaşi unitate de măsură, trebuie să fim corecţi şi cu acei minieri de la Motru din 1981, unde au fost mobilizate zece judeţe din zonele învecinate judeţului Gorj. Erau acţiunile caracterizate de sintagma „mai mult cărbune ţării” şi nu cred că numai luptătorii braşoveni trebuie să beneficieze de această facilitate dată de Guvernul Tăriceanu.

Mă întreb: de ce nu şi Valea Jiului ’77, de ce nu şi oricare alte acţiuni de acest fel din 1945 pînă în 1989?

În urma trimiterii spre reexaminare a legii, senatul a aprobat ordonanţa, dar nu prin schimbarea Decretului-Lege 118/1990 cum ceruse preşedintele, ci tot prin schimbarea Legii 341/2004.

Apare o competiţie între politicieni – care e cel mai anticomunist dintre ei. Anticomunismul politicienilor se dovedeşte prin acordarea, de la bugetul statului, a cît mai multor drepturi de anticomunist la un număr cît mai mare de oameni. Guvernul Tăriceanu are şanse să cîştige licitaţia – şi în cazul revoluţionarilor acesta susţinea (prin secretarul de stat Puiu Nicolae Fesan) acordarea drepturilor pentru 7000 de păzitori ai metroului din 23 decembrie 1989. Cică legea pentru braşovenii din ’87 nu se referă decît la 120 de oameni, dar eu cred că vor apărea minim 2000 cînd se va auzi că se pot obţine bani din participarea la manifestaţia din ’87.

Răsculaţii braşoveni din 1987 se încadrau în legea deţinuţilor politici. Aceştia primesc o indemnizaţie care depinde de numărul anilor de puşcărie. Cum răsculaţii din 1987 au perioade de detenţie relativ mici, şi indemnizaţia lor era relativ mică.

Diferenţe între revoluţia din 1989 şi Braşov ’87 există totuşi. În primul rînd de eficienţă – cei din Braşov ’87 au protestat împotriva regimului Ceauşescu, dar cu rezultate zero, pe cînd în 1989 chiar s-a izbutit răsturnarea guvernului. În al 2-lea rînd, faptul că în decembrie 1989 s-a deschis focul asupra protestatarilor, au fost peste 1000 de morţi şi 3000 de răniţi, în timp ce la Braşov ’87 şi în alte asemenea situaţii, din cîte ştiu n-a fost nimeni omorît. În al treilea rînd, există o diferenţă de imagine publică – prin acordarea titlului de „luptător în revoluţie” unui mare număr de persoane cu participare marginală la revoluţie, fapt pentru care clasa politică este responsabilă, imaginea publică a revoluţionarilor din 1989 este mai proastă decît cea a răsculaţilor braşoveni din 1987. Acest din urmă aspect se va corecta prin noua lege, căci goana după certificatele de luptător braşovean din 1987 şi previzibila acordare a acestor certificate pe criterii îndoielnice va izbuti să-i compromită şi pe braşovenii din 1987.

Şi o mică remarcă tehnică legată de textul ordonanţei despre braşoveni: La art. 1 pct. 3 se face referire la „urmaşii persoanelor care au decedat în urma revoltei”, cu precizarea că aceştia sînt soţul supravieţuitor, copiii şi părinţii (art. 18 lit. c şi art. 20 adăugate la Legea 341/2004). Aparent, precizarea este similară celei despre eroii martiri ai revoluţiei, dar la Braşov în 1987 n-a fost nimeni omorît. Însă, în cei 21 de ani trecuţi de atunci, multe persoane au murit, din pricini independente de revolta din 1987, iar ordonanţa lui Tăriceanu vrea să acorde drepturi şi rudelor acestora. Apare o discriminare faţă de cazul revoluţionarilor, în care beneficiază de drepturi doar rudele eroilor martiri ai revoluţiei (adică a celor a căror cauză a morţii e legată nemijlocit de revoluţia din 1989), nu şi rudele revoluţionarilor morţi ulterior revoluţiei din motive fără legătură cu aceasta (unii dintre aceştia n-au putut cere preschimbarea certificatului conform legii 341/2004, anume pentru că au murit). Sînt mii de asemenea cazuri, dacă se aprobă ordonanţa cu braşovenii se va putea cere apoi extinderea legii şi în cazul revoluţionarilor, că doar trebuie să eliminăm discriminările.

 

3 Responses to “Politicieni, facem licitaţie: Cine dă mai multe drepturi materiale pentru anticomunişti şi recunoaşte merite anticomuniste mai multor persoane, va cîştiga concursul de anticomunism!”

  1. […] citeşte, pe aceeaşi temă: – Politicieni, facem licitaţie: cine dă mai multe drepturi materiale pentru anticomunişti şi recun… – Blocul Naţional al Revoluţionarilor: Iliescu reales la al enşpelea congres – Secretarul de […]

  2. […] citeşte, pe aceeaşi temă: – Politicieni, facem licitaţie: cine dă mai multe drepturi materiale pentru anticomunişti şi recun… – Blocul Naţional al Revoluţionarilor: Iliescu reales la al enşpelea congres – Secretarul de […]

  3. […] Florian Coca, Legea 341/2004, Motru 1981, Raymond Luca, Valea Jiului 1977 Pe baza îndemnului “Politicieni, facem licitaţie! Cine dă mai multe drepturi materiale pentru anticomunişti ş…, lansat pe acest blog, senatorul Laurenţiu Florian Coca (PSD Vîlcea; este şi secretar al […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.