Ion Iliescu, primul discurs la TVR în 22 decembrie 1989: Am vorbit cu generalul Victor Stănculescu. La Sibiu unităţile securităţii au atacat unitatea militară. În jur de ora 5 la sediul Comitetului Central să vină toţi cei responsabili (video)

Mai jos este primul discurs ţinut în 22 decembrie 1989 de Ion Iliescu. Discursul începe cu prezentarea făcută de Teodor Brateş, acelaşi care ulterior va răspîndi multe ştiri alarmiste prin TVR. Din păcate prezentarea făcută de Brateş nu apare complet în această înregistrare. Din cartea „Revoluţia română în direct” a lui Mihai Tatulici (editată de TVR în 1990, pag. 41) ştim că Brateş s-a exprimat astfel: „Stimaţi telespectatori, avem marea bucurie de a găzdui aici în studio pe Ion Iliescu. Domnul Iliescu este fiul unui revoluţionar, al unui patriot, el însuşi patriot”. De remarcat în acest discurs afirmaţia lui Iliescu că a vorbit cu generalul Stănculescu, de la care a primit şi informaţia că la Sibiu securitatea atacă armata. Ulterior, informaţiile despre atacarea unităţilor M.Ap.N. din Sibiu de către securitate vor fi reluate de mai multe ori la TVR, în special de Teodor Brateş, cel care l-a prezentat în faţa telespectatorilor pe Ion Iliescu. Inclusiv pe acest blog s-au prezentat cîteva intervenţii ale lui Brateş legate de situaţia din Sibiu:
– Teodor Brateş: la Sibiu armata nu mai are muniţie. Trupele de securitate atacă unităţile militare
– George Marinescu: Securiştii trag asupra salvărilor. Teodor Brateş: La Sibiu armata cere ajutor. Aviaţia să ajute să oprească măcelul
– Brateş: Elementele duşmănoase, securiştii, au otrăvit apa la Sibiu şi Timişoara

Însă primul care a vorbit la TVR despre un război între securitate şi armată la Sibiu este Ion Iliescu, iar acesta spune că a preluat informaţiile de la Victor Stănculescu.

Recent, Virgil Măgureanu a scris o carte despre 1989 pe care am comentat-o pe acest blog, scriam că am îndoieli asupra acurateţii sugestiei făcute de Măgureanu şi mulţi alţii, precum că în 1989 nici nu prea exista altă opţiune decît Iliescu. Înregistrarea de mai jos este un argument pentru scepticismul meu: Ion Iliescu povesteşte cum deja la comitetul central al PCR se înfiinţase un comitet revoluţionar, iar „tovarăşul Luca” din acel comitet revoluţionar, cu care Iliescu a vorbit la telefon, nu auzise de Ion Iliescu. Pretenţiile de prim dizident al ţării, pe care întreg poporul îl aştepta ca să-i ia locul lui Ceauşescu, sînt o născocire propagandistică postrevoluţionară. În 1989 faima lui Iliescu de opozant a lui Ceauşescu era restrînsă, în primul rînd datorită lipsei vreunui gest concret de opoziţie faţă de Ceauşescu (nici măcar „scrisoarea celor 6” nu a fost iscălită de acesta). De aceea Ion Iliescu a avut nevoie pentru a se impune de nume ale unor dizidenţi veritabili precum Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, pe care i-a trecut pe lista CFSN fără să-i întrebe. Prin chemarea televizată adresată celor „care se pot angaja în această operă constructivă” de a se aduna la ora 5 în sediul C.C., Ion Iliescu organizează preluarea puterii de către dînsul, iar lupta cu „teroriştii” începută în seara aceleiaşi zile va ajuta la înlăturarea „concurenţei” reprezentată de comitetele revoluţionare spontane care se creaseră printre cei care luptaseră la revoluţie (cum este cel al „tovarăşului Luca”), care nu prea ştiau cine este Ion Iliescu şi nu este deloc sigur că ar fi acceptat preluarea puterii de către dînsul.

Apariţia unor lozinci pe ecran în timpul discursului lui Ion Iliescu arată o regizare a evenimentelor şi însăşi prezentarea făcută lui Iliescu arată dorinţa celor care conduceau televiziunea ca anume acesta, şi nu altcineva, să preia conducerea ţării. Lozinca „televiziunea, inima României noi” afişată pe ecran avea rostul de a induce telespectatorilor ideea că la televiziune este centrul revoluţiei şi nu, de pildă, la comitetul central, unde situaţia încă nu era sub controlul grupului lui Iliescu. Însăşi începerea transmisiei televizate de la Comitetul Central s-a făcut abia după ce Ion Iliescu a ajuns acolo şi a început să ţină discurs în faţa mulţimii. Nu cred că momentul a fost ales întîmplător.

Mai jos, înregistrarea video şi transcrierea acesteia, cu comentarii ale mele între paranteze drepte, cu litere cursive.

Transcriere înregistrare:
00:00 Teodor Brateş: [… – fragment lipsă din cuvîntarea lui Brateş] revoluţionar, unui patriot, el însuşi patriot. După ce aviaţia, reprezentantul aviaţiei ne va comunica ceva foarte important, vă rugăm, ceva foarte urgent, vă rugăm să-l ascultaţi pe Ion Iliescu.

(…) – [fragment lipsă din înregistrare cu cuvîntarea unui pilot militar]

00:14 Aplauze

00:21 Ion Iliescu: Stimaţi tovarăşi, prieteni, cetăţeni. Sînt şi eu stăpînit de emoţie ca toţi cei care au vorbit înaintea mea şi ca toţi cetăţenii acestei ţări care trăiesc momente excepţionale. Dinamica desfăşurării evenimentelor din ultimele zile a fost fără egal. Nimeni nu se aştepta ca acest regim care se vroia atoatestăpînitor, atoateştiutor, atoatefăcător, care nu manifesta luciditatea minimă necesară pentru a înţelege momentele de dramatism pe care le trăieşte naţiunea română, să facă un semn de rezolvare pe cale normală, pe cale paşnică, prin înţelegere cu cetăţenii ţării a problemelor grave cu care se confruntă şi economia ţării, situaţia socială, situaţia materială a tuturor categoriilor de oameni ai muncii din această ţară. A împins pînă la catastrofă situaţia economico-socială a ţării, tensiunea politică, şi se face în ultimă instanţă vinovat de crimă odioasă împotriva poporului. Vinovatul principal este Ceauşescu! (bărbat: aşa e!) Acest om fără inimă, fără suflet, fără creier (bărbat: fără raţiune), fără raţiune! (pe ecran apare lozinca: „Televiziunea Română, inima României noi!”) care nu vroia să cedeze! Un fanatic care stăpînea cu metode medievale această ţară! Şi a ajuns pînă la această situaţie dramatică de a deschide foc, de a comanda foc împotriva oamenilor muncii acestor [acestei] ţări! Şi avea neruşinarea să vorbească în numele poporului, să vorbească în numele apărării suveranităţii şi independenţei naţionale! Cine, el, care a pus în pericol soarta acestei ţări şi a împins în mizerie poporul acestei ţări? Precum vedeţi, a fugit ca un neruşinat, cînd a trebuit să dea socoteală în faţa poporului. Un iresponsabil! Se fac vinovaţi şi alţii. Va veni vremea judecăţii limpede, lucide, pe bază de judecată ordonată. Ceea ce ne trebuie în momentul de faţă, situaţia este oarecum stăpînită. Am vorbit la telefon acum 20 de minute cu generalul Victor Stănculescu. Se află la ministerul apărării naţionale, a dat dispoziţie, s-au retras trupele care erau dispuse în oraş cu dispoziţie de a trage. A întors înapoi o coloană de blindate care fusese ordonată să vină dinspre Piteşti spre Bucureşti (aplauze, „bravo”) (pe ecran apare lozinca „Luptă lucidă, calmă, fermă, pînă la victoria finală!”) [mă întreb dacă coloana aia blindată care fusese întoarsă din drum nu e aceeaşi despre care Cazimir Ionescu spunea că vrea să atace Piteştiul]. Iar la Sibiu era o situaţie încordată, unităţile securităţii au atacat unitatea militară. Eu sper, nu ştiu unde se află, pentru că la ministerul de interne nu mai e nimeni, generalul Stănculescu n-a mai putut să intre în legături operative cu nimeni din partea Ministerului de Interne, probabil că şi ei au fugit ca şi conducerea politică. Apelăm la unităţile securităţii şi la securişti, aşa cum s-a mai făcut apel de la acest microfon (pe ecran apare lozinca „Luptă lucidă, calmă, fermă, pînă la victoria finală!”) să se trezească în acest ultim ceas, să se lepede de această clică ordinară de trădători ai patriei. Ăştia sînt trădătorii patriei! Nu Milea pe care l-a ucis! (glasuri: „Aşa este”, „Milea a fost erou”) (pe ecran apare lozinca „Luptă lucidă, calmă, fermă, pînă la victoria finală!”). Deci, tovarăşi. În momentul de faţă există garanţii că armata se află alături de popor. Sper ca acest apel să ajungă la toate unităţile din ţară, să ajungă şi la unităţile securităţii, şi la cei din aparatul securităţii care au fost împinşi spre această crimă odioasă. Facem în acelaşi timp apel la toată populaţia ţării ca să dea dovadă de luciditate şi de disciplina socială necesară pentru a face ordine. Pentru că ne-a împins în haos şi dezordine clica bezmetică a lui Ceauşescu! Poporul nostru trebuie să dea dovadă de maturitate în aceste momente, să ne putem reorganiza pe baze democratice. Vom constitui în cursul acestei zile un comitet al salvării naţionale (aplauze) care să înceapă să pună ordine. Fac apel, acuma este trei fără un sfert, în jur de ora cinci la sediul Comitetului Central să vină toţi cei responsabili care se pot angaja în această operă constructivă de care trebuie să ne apucăm încă de astăzi. Inclusiv la cei 6 militanţi ai partidului care au dat dovadă de patriotism, care s-au adresat ţării, care au făcut un apel la luciditate şi către Ceauşescu, s-a dovedit incapabil de aşa ceva, alţi asemenea militanţi care sînt.

05:49 Bărbat: Dar de ce nu-i chemaţi aici? Ba mai bine îi chemaţi aici. Aici trebuie …

05:53 Ion Iliescu: La sediul comitetului central se află reprezentanţii populaţiei. Am vorbit la telefon cu cabinetul numărul unu (rîsete). Nu mai era, nu mai era nici persoana numărul unu, nici secretarul şi secretariatul acestei persoane. Mi-a răspuns un tovarăş Luca, nu ştiu cine o fi săracul, mi-a spus el şi alţi cîţiva care fac parte dintr-un comitet naţional sînt acolo. Mi-au cerut să mă prezint, i-am spus cine sînt, nu m-a cunoscut omul şi n-am putut să închei un dialog (Mihai Bujor: o să vă cunoască!) O să … deci trebuie neapărat să ne organizăm într-un comitet de salvare naţională, să elaborăm un program de acţiune cu două obiective majore: în primul rînd măsuri imediate pentru ordine şi pentru asigurarea desfăşurării vieţii normale, aprovizionarea populaţiei, transport, tot ce este necesar.

06:50 Petre Popescu: Domnu’ Iliescu, numai o … o secundă. Confraţii noştri de la ziarul „Informaţia” au, confraţii noştri de la ziarul „Informaţia” au reorganizat ziarul, noi să-l numim deacum ca un organ al acestui comitet de salvare naţională, se numeşte „Libertatea” şi va apare pînă într-o oră. (aplauze, „bravo!”) (pe ecran apar imagini din curtea TVR şi e scris: „Ora 17, la CC al PCR”)

• revoluţia română din 1989