Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rich Andrew Hall – „Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu” (4). Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul de susţinere din 21 decembrie ianuarie 8, 2009


Un nou fragment din teza de doctorat din 1997 a profesorului american Rich Andrew Hall avînd titlul: „Rescrierea istoriei revoluţiei. Relaţiile într-un regim autoritar şi triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Episoadele anterioare:
Ceauşescu pleacă în Iran
18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara

Greşeala fatală a lui Ceauşescu: adunarea populară de susţinere din 21 decembrie

În dimineaţa de joi 21 decembrie 1989 regimul nu mai stăpînea situaţia din Timişoara. Mai mult, pierdea rapid controlul în alte cîteva oraşe apropiate: Lugoj şi Cugir. Totuşi, regimul ar fi putut ţine piept acestor provocări dacă n-ar fi fost stăruinţa lui Ceauşescu de a convoca o adunare populară în care să se adreseze personal supuşilor săi „iubiţi”. Autoamăgirea lui Nicolae Ceauşescu despre propria sa invincibilitate a fost cea care a făcut ca regimul să nu mai fie în stare să stabilească controlul. Discursul inflamator şi incoerent de miercuri seara de la televiziunea naţională a semnalat panica pentru cei care l-au urmărit. Dacă Ceauşescu e atît de frămîntat, au concluzionat, ceva serios trebuie să se fi întîmplat la Timişoara. După cuvîntarea sa televizată, Ceauşescu a hotărît să ţină în ziua următoare o adunare populară de susţinere în centrul Bucureştilor, în piaţa din faţa clădirii Comitetului Central. Evenimentul urma să fie transmis în direct la radioul şi televiziunea naţională.

Anume fiindcă această adunare populară s-a dovedit a fi o dangătul funebru al regimului Ceauşescu, au apărut speculaţii despre cine l-ar fi îndemnat pe Ceauşescu să facă o asemenea greşeală. În ianuarie 1993 ziarul de opoziţie „România Liberă” a sugerat că „adunarea populară a fost organizată la sugestia [membrului C.P.Ex.] Gogu Rădulescu”<R.M., “Dezvăluiri”, România Liberă, 19 ianuarie 1993, pag. 1. Rădulescu a murit în 1994>. Acelaşi articol menţionează că Rădulescu a fost urmărit în timpul acelor zile şi a fost „observat transmiţînd ceva în afară”, astfel insinuîndu-se încă o dată rolul puterilor străine în evenimentele din România<Ibidem. De presupus că puterea străină ar fi fost Uniunea Sovietică>.

Totuşi este îndoielnic că Nicolae Ceauşescu ar fi avut nevoie de încurajările lui Rădulescu pentru a convoca un asemenea miting. Pare foarte probabil că ideea i-a venit chiar lui Ceauşescu, şi ca de obicei membrii docili ai C.P.Ex. n-au îndrăznit să-l contrazică. Era o reacţie tipică din partea lui Ceauşescu, instinctivă, nesăbuită şi preaîncrezătoare. Mai mult, după cum am văzut, pentru Nicolae Ceauşescu evenimentele care îl confuntau în decembrie 1989 erau o reluare a celor din august 1968: erau în primejdie nu numai socialismul, ci şi suveranitatea şi independenţa naţională a României. Astfel, în acest moment crucial, el va apela în principal nu la interesele politice ale partidului, ci la ceea ce constituiau interesele principale instituţionale ale Securităţii. Şi se va sprijini pe o tehnică de mobilizare de încredere într-un regim totalitar: Adunările populare „spontane” de susţinere a regimului.

Mitingul de susţinere a început joi 21 decembrie 1989, la amiază, după cum se întîmpla întotdeauna cu asemenea evenimente. Aproape 100000 de muncitori, aleşi cu grijă din marile fabrici ale Bucureştilor, au fost mînaţi în centrul oraşului pentru a asculta cuvîntarea lui Ceauşescu de la balconul clădirii Comitetului Central. Au fost obişnuitele lozinci „spontane” de susţinere ale dictatorului şi ale politicii sale şi introducerile linguşitoare ale subalternilor din partid. Ceauşescu a vorbit numai cîteva minute cînd o tulburare neidentificată din mulţime l-a forţat să se oprească în mijlocul propoziţiei. Acum şi-a dat seama de nebunia sa de a stărui ca cuvîntarea sa să fie transmisă în direct la radio şi televiziune. Înainte ca transmisia radio şi TV să fie întreruptă, o audienţă din întreaga ţară a putut auzi ţipete ascuţite şi strigăte de „Jos Ceauşescu!”, „Călăule!” şi „Timişoara, Timişoara!”. Mai rău, imaginile televizate au surprins uimirea şi nedumerirea de pe faţa lui Ceauşescu. După vreo trei minute, cînd o aparenţă de ordine s-a restabilit în piaţă, transmisia în direct s-a reluat. Ceauşescu a anunţat că, chiar în acea dimineaţă, C.P.Ex.-ul a aprobat o creştere a salariului minim şi a pensiilor<Probabil Nicolae Ceauşescu improviza. Pe o casetă cu înregistrarea mitingului difuzată pe o staţie de radio FM din Bucureşti în decembrie 1993 se aude Elena strigînd la soţul ei: “Promite-le ceva! Promite-le orice!”>. Ceauşescu a fost în stare să-şi isprăvească cuvîntarea, deşi strigăte şi zgomote au putut fi auzite sporadic în fundal.

Este imposibil de ştiut cît de mult a influenţat spectatorii imaginea unui Ceauşescu speriat, cerînd zadarnic mulţimii să se liniştească. Totuşi, amploarea şi îndrăzneala protestelor împotriva regimului s-au intensificat clar după transmiterea acestui moment înainte inimaginabil de slăbiciune a dictatorului. Demonstraţiile împotriva regimului s-au răspîndit în oraşele principale ale Transilvaniei – Cluj, Braşov şi Tîrgu Mureş – în după amiaza de 21 decembrie. Nu a contat că un nivel îndestulător de ordine a fost restabilit la miting, încît Ceauşescu a fost în stare să-şi isprăvească cuvîntarea, sau că televiziunea română va retransmite aceeaşi cuvîntare mai tîrziu cu lozinci pro-Ceauşescu sincronizate peste tulburări. Paguba ireparabilă fusese deja făcută.

S-a argumentat că acea perioadă scurtă dar care părea interminabilă în care camerele de televiziune au difuzat în direct întregii naţiuni neîncrederea şi neajutorarea lui Ceauşescu, a reprezentat un fel de moment psihologic unic, ca o piatră sfărîmînd o oglindă. Ce a provocat reacţia lui Ceauşescu? Iniţial, multe relatări au arătat că unele persoane din mulţime au început să scandeze lozinci anti-Ceauşescu<Rateş, Romania: The Entangled Revolution, pag. 39; Rady, Romania in Turmoil, pag. 100>. De frică că vor fi prinşi, au fugit apoi prin mulţime. Celelalte persoane din mulţime au fost înspăimîntate de acest neaşteptat act de curaj şi au încercat şi ele să fugă. Marea tulburare pe care spectatorii au auzit-o înainte ca transmisia să fie întreruptă era zgomotul acestor oameni încercînd să forţeze ieşirea din piaţă. Multe alte explicaţii de mai tîrziu au susţinut însă că aceste evenimente erau mai degrabă un răspuns la actul iniţial de sfidare: aprinderea unei petarde de cineva din mulţime. Numai atunci au profitat demonstranţii de confuzia şi anonimatul momentului pentru a striga jos Ceauşescu. În amîndouă cazurile spontaneitatea evenimentului catalizator a fost pusă în discuţie.

Comentariu propriu (Marius Mioc): Vedeţi înregistrările video de la cuvîntarea televizată a lui Ceauşescu din 20 decembrie 1989 şi de la adunarea populară organizată de acesta în 21 decembrie 1989.

(Va urma)

 

6 Responses to “Rich Andrew Hall – „Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu” (4). Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul de susţinere din 21 decembrie”

  1. Ovidiu Says:

    Marius, tu esti baiat serios de ce te bazezi pe un individ necunoscut ? tu crezi ca-n felul asta vei reusi sa ne convingi ?

    vezi aici e mult mai logic.

    http://ceausescunicolae.wordpress.com/lovitura-de-stat-militara/

  2. […] fiindcă Rich Andrew Hall a scris şi despre mitingul din 21 decembrie 1989 exprimîndu-şi scepticismul faţă de ideea că altcineva i-a sugerat lui Ceauşescu să ţină […]

  3. alk Says:

    Ovidiule, esti de la Jurnalul National sau vrei doar sa iti faci trafic la blogu-ti?

  4. Mazarin07 Says:

    Unii spun ca ideea a fost a lui Barbu Petrescu, primarul capitalei.
    In orice caz, adunarea aceea se incadra perfect in logica gandirii lui Ceausescu, deci putea veni si de la el.

  5. […] din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu – 20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara – Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie – Cine a aruncat “petarda”? – Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă? – Ceauşeştii în timpul […]

  6. […] din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu – 20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara – Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie – Cine a aruncat “petarda”? – Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.