Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rich Andrew Hall – „Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România” (5). Cine a aruncat petarda? ianuarie 13, 2009


Un nou fragment din teza de doctorat din 1997 a profesorului american Rich Andrew Hall avînd titlul: „Rescrierea istoriei revoluţiei. Relaţiile într-un regim autoritar şi triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Episoadele anterioare:
Ceauşescu pleacă în Iran
18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie

Cine a aruncat „petarda”?

Multe surse au sugerat că explozia unei „petarde” şi agitaţia simultană a mulţimii l-au surprins pe Ceauşescu şi au făcut posibil pentru demonstranţi să strige lozincile anti-Ceauşescu. Încă odată discrepanţa dintre ceea ce s-a raportat despre acest incident şi adevărul despre ceea ce pare să se fi întîmplat este semnificativă. Raportul primei Comisii Senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989 (publicat în 1992) susţine că în timp ce [Ceauşescu] vorbea, s-a auzit o explozie care a pricinuit o tulburare de proporţie. După scurtă vreme, mitingul s-a destrămat în dezordine<Raportul Comisei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, “Cine a tras în noi, în 16-22?” România Liberă, 27 mai 1992, pag. 5>. Stoian descrie incidentul „petardei” după cum urmează:

…a luat cuvîntul Ceauşescu. Atunci s-a întîmplat lucrul care ni se pare cel mai important din toată acea perioadă. Nu este adevărat că spontan, mulţimea a început să-l huiduie. În mijlocul unei frazei bîlbîită la tribună, undeva în centrul Pieţei, acolo unde se găseau mai multe femei, cineva a făcut să explodeze o petardă de genul celor de Crăciun. Prima reacţie a fost a acelor femei, care, speriate, au început să ţipe. De abia pe urmă, toţi cei adunaţi acolo au început să huiduie<Stoian, Decembrie ‘89: Arta Diversiunii, pag. 23. Numai după aceasta, susţine Stoian, a intervenit Nica Leon cu faimosul său strigăt>.

Uneori, românii s-au referit la aceasta ca la „petarda fericirii noastre”<Tudorel Urian, “Cabala Teroriştilor”, revista Cuvîntul, nr. 20 (13 iunie 1990), pag. 4>

Problema scenariului „petardei” vine din faptul că nu există un consens cu privire la cine a explodat-o şi nimeni nu şi-a asumat responsabilitatea pentru acest act istoric. Totuşi, mai multe nume au fost înaintate în legătură cu asta<Suspecţi sînt o droaie: Dubiosul Leon Nica pretinde că un om de 60 de ani pe nume Andrei Ilie, “care l-a pupat pe Iliescu cînd acesta a ajuns la CC [în 22 Decembrie]” a aruncat petarda (Leon Nica, interviu, “Nica Leon în război cu toată lumea” în revista Flacăra nr. 34 din 26 august 1992, pag. 4-5). Ziaristul de opoziţie A. Corneliu Giagim scrie că “autorul” petardei a fost Matei Ilie care a asamblat-o dintr-un tub de şprei (A. Corneliu Giagim, “16-22, Cine-a tras în noi?!” Baricada, nr. 49-50 din 18 decembrie 1990, pag. 6). La începutul lui 1990, Petre Mihai Băcanu a afirmat că un tînăr pe nume Adrian Constantin a aruncat petarda (Băcanu, “Intercontinental 21/22”, România Liberă 31 martie 1990, pag. 1). Deşi Băcanu a fost în stare să-i intervieze pe Leon Nica şi pe tînărul mecanic de aviaţie care au început strigătele împotriva lui Ceauşescu, el n-a putut să-l găsească pe Constantin ca să vorbească cu el. Dan Iosif, demnitarul FSN care l-a acuzat pe Leon Nica ca fiind “terorist”, a fost şi el propus ca sursă a petardei (Expres Magazin, nr. 30 din 20-26 februarie 1991, pag. 8). Foarte probabil că sînt şi alte nume creditate cu această faptă>. Sursele securiste doresc să sugereze că punerea la cale a acestei petarde şi cauzele agitaţiei care a urmat sînt parte a unui plan premeditat de a dezorganiza mitingul. Încă o dată, ele încearcă să tăgăduiască spontaneitatea revoltei anti-Ceauşescu. Un ziarist de la jurnalul ceauşist „Democraţia” scria în decembrie 1990: „… trebuie subliniat că în cadrul acestui miting au fost aplicate metode îndelung studiate de manipulare psihologică a maselor compacte (semnale acustice, cu efect asupra subconştientului, transmise prin staţiile de amplificare, imitînd vuiet de cutremur, zgomot de trupe şi tancuri şi împuşcături, mişcări ale unor grupuri în piaţă menite să dizloce masele, petarde)”<C. Maltese Martine Ui (probabil un pseudonim), “De la ‘Jos Ceauşescu!’ am ajuns la ‘Jos România!’ Dubla lovitură împotriva României”, Democraţia, nr. 48 / decembrie 1990, pag. 3>.

Conform „unui grup de foşti ofiţeri de Securitate”, „turiştii” şi colaboratorii lor din interior s-au deplasat de la Timişoara la Bucureşti şi s-au infiltrat în mulţimea de la miting. „Turiştii” au încercat să-i sperie pe cei din mulţime folosind furcile din oţel-beton care susţineau unele lozinci din poliuretan expandat pentru a înţepa în spate participanţii şi a le crea impresia, pe fondul zgomotelor produse de petarde şi de scurtcircuitarea difuzoarelor staţiei de amplificare, că se trage asupra lor<Un grup de foşti ofiţeri de securitate, “Aşa vă place revoluţia? Aşa a fost!” Democraţia, nr. 36 (24-30 septembrie 1990), pag. 4>. Iată cum a descris evenimentul un fost ofiţer USLA:

În ziua de 21 decembrie 1989 am asigurat măsurile antiteroriste la mitingul „de adio”. În mulţime, am identificat şi luat în supraveghere opt bărbaţi ciudaţi: toţi erau îmbrăcaţi aproximativ la fel (loden, pălărie), toţi fumau deodată, stăteau în grup. Unii arătau a slavi, alţii, asiatici. La un moment dat, au scos din buzunare globuri de pom, le-au dat foc de la ţigări şi le-au aruncat în mulţime; în globuri erau petardele care au pus mulţimea în mişcare<“S.V., ofiţer USLA în rezervă” (poate Strat Vintilă, pe baza altor relatări), în Pavel Coruţ, Floarea de Argint, Bucureşti, Editura Miracol, 1994, pag. 171. În fapt, descrierea acestor bărbaţi ca purtînd paltoane pînă la genunchi şi pălării îi face să arate suspecţi ca înşişi securiştii şi cei de la USLA, după cum vom vedea mai tîrziu>.

Raportul SRI din 1994 despre evenimente sugerează că „tunetele puternice” care au fost auzite ar fi putut veni de la detonarea unei petarde şi că bubuitul care s-a auzit nu era de la mulţime ci de la difuzoare<“Fapte care trimit la o acţiune premeditată a unor ‘actori’ din afară (II)”, Curierul Naţional, 10 iulie 1994, pag. 2>. Panica în rîndul mulţimii a fost pricinuită de transmisia unor ultrasunete (din afara spectrului auzibil) şi de faptul că demonstranţi neidentificaţi au înţepat pe alţii cu vergele de oţel în timp ce strigau „fugiţi, ne omoară!” şi „vin tancurile!”<Ibidem. Fostul viceprimministru şi senator, Gelu Voican Voiculescu, face afirmaţii asemănătoare. El pretinde că explozia a fost pricinuită de „o petardă artizanală” făcută dintr-un tub de şprei. Deasemeni el sugerează că panica a fost intensificată de “probabil voita” funcţionare greşită a difuzoarelor şi emiterea unor sunete înspăimîntătoare care semănau cu huruitul tancurilor. Voiculescu adaugă că “e de asemenea posibil…că a fost un fel de bombă acustică”. Gelu Voican Voiculescu, interviat de Neti Luchian şi Val. Voiculescu, “Haosul nostru i-a paralizat (I)” Libertatea, 16 iulie 1991>.

Povestirile din rîndul opoziţiei încorporează elemente asemănătoare. Influentul ziarist Cornel Nistorescu a plasat incidentul petardei în contextul unei lovituri de stat susţinută de o facţiune din cadrul Securităţii:

„În acelaşi timp, la mitingul din 21 decembrie, conform unor informaţii certe, un ofiţer de securitate a lansat cele două petarde care au provocat panica şi au declanşat mînia bucureştenilor. În acelaşi timp, pe staţia de amplificare controlată tot de securitate au fost difuzate fluierături şi huiduieli”<Cornel Nistorescu, “Complot sau conspiraţie cu pretenţii la putere?”, Cuvîntul, nr. 20 din 13 iunie 1990, pag. 5>.

Ecaterina Rădoi de la revista Zig-Zag sugerează că panica incredibilă care a urmat a fost rezultatul unei emisiuni de sunete asemănătoare cu huruitul tancurilor şi focul de mitralieră<Ecaterina Rădoi, “Remember 15 decembrie 1989 – 20 mai 1990”, revista Zig-Zag, nr. 190 (23-31 decembrie 1993), pag. 4-7>.

Dar incidentul „petardei” şi tulburarea simultană ar putea avea o explicaţie mai simplă. Este folositor să revedem cum a fost raportată tulburarea mitingului de către corespondenţii de presă străini din Bucureşti, imediat după ce-a avut loc incidentul. Scurt timp după ce adunarea populară s-a destrămat, un ziarist bulgar a relatat că motivul tulburării a fost folosirea de grenade cu gaze lacrimogene de către forţele regimului pentru a împiedica demonstranţii să intre în piaţă şi panica pe care aceasta a dezlănţuit-o printre cei care erau deja în piaţă<Sofia Domestic Service, 1400 GMT 21 decembrie 1989, în FBIS-EEU-89-244, 21 decembrie 1989, pag. 71>. Ziaristul sugerează că demonstranţii s-au adunat iniţial lîngă Piaţa Romană pe bulevardul Magheru şi erau de ordinul miilor cînd au ajuns în Piaţa Palatului unde avea loc discursul [lui Ceauşescu].

Relatări similare vin de la ziaristrul agenţiei iugoslave Tanjug care a transmis că demonstranţii s-au adunat în colţul din nord-vest al Pieţii Palatului lîngă hotelul Athenee Palace, şi cînd „au încercat să se apropie de mitingul oficial, s-a aruncat cu grenade de gaz lacrimogen asupra lor”<Belgrade TANJUG Domestic Service, 1359 GMT 21 decembrie 1989, în FBIS-EEU-89-245, 22 decembrie 1989, pag. 77>. Conform aceluiaşi corespondent, bărbaţi tineri au început să strige lozinci anti-Ceauşescu şi cînd au fost alungaţi de miliţie au luat-o pe străzi laterale pentru a ajunge la o altă parte a mitingului<Belgrade Domestic Service, 1410 GMT 21 decembrie 1989, în FBIS-EEU-89-244, 21 decembrie 1989, pag. 70-71>. Miliţia a folosit atunci gaze lacrimogene pentru a-i împiedica pe aceşti demonstranţi să ajungă la mitingul oficial şi după ce „au explodat grenadele cu gaze lacrimogene, transmisia directă la radio şi televiziune a fost tulburată pentru cîteva minute”<Ibidem>.

Este semnificativ că şi martori oculari ai confruntărilor dintre forţele regimului şi demonstranţi din după-masa şi seara de 21 decembrie se referă la forţele regimului folosind „petarde” împotriva demonstranţilor<Băcanu, “Intercontinental 21/22”, România Liberă 15 martie 1990; 5 aprilie 1990; 19 aprilie 1990>. Un martor ocular al întîmplărilor din Piaţa Universităţii din 21 decembrie povesteşte că „Securitatea fugea după ei [demonstranţi] în grupuri şi folosea petarde şi bastoane contra lor”<Vezi comentariile lui Marcel Constantinescu în Băcanu, “Intercontinental 21/22”, România Liberă 15 martie 1990, pag. 3>. Mai mult, Rady a observat că în noaptea de 21/22 decembrie Securitatea „a detonat bombe în cîteva locuri cu speranţa că va răspîndi panica”<Rady, Romania in Turmoil, pag. 104>.

Care forţe ar fi putut folosi „petarde” şi grenade cu gaze lacrimogene împotriva demonstranţilor? În procesul său de la începutul lui 1990, ministrul de interne din perioada evenimentelor, Tudor Postelnicu, a afirmat că „USLA aveau grenade cu gaze lacrimogene” la miting<Emil Munteanu, “Postelnicu a vorbit neîntrebat”, România Liberă, 30 ianuarie 1990, pag. 3>. Stoian a notat diferenţa dintre mitingul din 21 decembrie şi mitingurile din trecut ale regimului în stilul său tipic colorat:

„[Aflat în oraş în acele clipe, am putut urmări personal desfăşurarea evenimentelor]. Ce frapa în primul rînd, era că, dacă altă dată, la mitingurile cu care bucureştenii erau deja obişnuiţi, oamenii erau indiferenţi, ba unii chiar veseli pentru că puteau să mai chiulească trei-patru ceasuri de la muncă, acum nimeni nu zîmbea. Aproape toţi înaintau într-o linişte rău prevestitoare. Încă o noutate o reprezenta verificarea identităţii a cît mai multor persoane aflate pe străzi şi cu această ocazie, cei străini de grupurile de muncitori erau puşi, ce-i drept politicos, să iasă din rînduri. Participanţii la miting erau aduşi în mod organizat, pentru a putea fi controlaţi mai uşor. În momentul în care Piaţa Palatului a fost ocupată, s-a mai întîmplat un lucru nou. Dacă pînă atunci, perimetrele erau înconjurate de civili (securişti, activişti) şi miliţieni care nu permiteau să plece celor care se plictiseau să mai asculte prostiile lui Ceauşescu, de data aceasta se întîmpla invers şi asta încă înainte ca mitingul să înceapă. Oricine dorea să se ducă la treburile lui era liber s-o facă, dar nimeni din afară nu putea pătrunde în zona protejată”<Stoian, Decembrie ‘89: Arta Diversiunii, pag. 22. Interpretarea lui Stoian despre acest fapt este că oamenii nu erau lăsaţi să intre în piaţă fiindcă “se aştepta ceva”, insinuînd astfel că tulburarea mitingului a fost organizată de dinainte>.

Martori oculari au identificat forţele care i-au împiedicat să intre în piaţă ca „trupe USLA”<Vezi comentariile lui Nistor Ruxăndoiu în Gheorghe Ioniţă, “Culcaţi-i la pămînt!”, Adevărul de Duminică din 14 ianuarie 1990, pag. 2>.

Transcrierile parţiale ale comunicaţiilor între unităţile USLA şi de miliţie au fost publicate la sfîrşitul lui ianuarie, începutul lui februarie 1990 în ziarul „Libertatea”<Libertatea între 27 ianuarie şi 15 februarie 1990 sub titlul “Dintre sute de…catarge! Revoluţia ascultată prin staţie”. Asemenea înregistrări puteau veni doar dintr-o sursă: fosta Securitate. Interesant că, cu excepţia unui singur episod (3 februarie 1990), toate aceste comunicări sînt din după-amiaza de 21 decembrie sau dimineaţa de 22 decembrie. Lipsesc comunicările USLA de la ora 3:30 din după-masa 21 decembrie pînă la ora 8 din dimineaţa de 22 decembrie – perioada în care forţele regimului au deschis foc asupra demonstranţilor>. Aceste transcrieri sugerează că încă înainte ca adunarea populară să fi început, grupuri mari de demonstranţi adunate în mai multe intersecţii ducînd spre Piaţa Palatului strigau lozinci împotriva regimului şi puneau la încercare capacitatea forţelor de ordine de a-i împiedica să intre în piaţă<“Dintre sute de catarge”, Libertatea, 27 ianuarie 1990; 29 ianuarie 1990>. Se pare că demonstranţii au înţeles foarte bine excelenta oportunitate oferită de transmiterea mitingului în direct. Astfel, impresia lăsată de multe relatări, că a fost vorba de cîţiva bărbaţi curajoşi izolaţi într-o mulţime de zeci de mii care au îndrăznit să-l înfrunte pe Ceauşescu, este romanţată. Acţiunile celor împiedicaţi să intre în piaţă au dat curaj şi cîtorva din mulţime să strige jos Ceauşescu.

Transcrierile arată deasemeni că din ordinele generalului Vlad, şeful Securităţii, USLA a folosit „gela” (codul folosit de Securitate pentru „petarde”) împotriva demonstranţilor<“Dintre sute de catarge”, Libertatea, 30 ianuarie 1990, pag. 2. La sfîrşitul acestui episod un redactor anonim defineşte “gela” ca însemnînd “petarde”. Ştefănescu confirmă folosirea petardelor în declaraţia sa că şeful USLA, colonel Gheorghe Ardeleanu, a fost văzut în clădirea Comitetului Central strigînd la un subordonat „dă-mi ‘gela’…dă-mi ‘gela’.” Conform lui Ştefănescu, ‘gela’ a fost numele de cod pentru “petarde” folosite de USLA în reprimarea demonstranţilor. Paul Ştefănescu, Istoria Serviciilor Secrete Româneşti (Bucureşti, Editura Divers Press, 1994, pag 287)>. Ilie Stoian pretinde că generalul Grigore Ghiţă, comandantul trupelor de securitate, şi-a încălcat instrucţiunile cînd a inclus unităţi USLA, inclusiv o unitate de geniu-chimic (care ar fi răspuns de gaze lacrimogene) printre forţele regimului detaşate pentru miting<Stoian, Decembrie ‘89: Arta Diversiunii, pag. 21>. Totuşi o asemenea acţiune pare să fie în concordanţă cu Ordinul 2600 al Ministerului de Interne. Mai mult, pînă şi raportul comisiei senatoriale ilustrează că măsurile de siguranţă ale mitingului din 21 decembrie au fost lăsate aproape în întregime în sarcina Securităţii şi că generalul Gianu Bucurescu, adjunctul generalului Vlad, a fost personal răspunzător de miting<Raportul Comisiei Senatoriale, “Cine a tras in noi, în 16-22?”, România Liberă, 27 mai 1992>.

Se pare că factorul cheie care a contribuit la tulburarea cuvîntării lui Ceauşescu a fost încercarea forţelor guvernamentale de a opri intrarea unor demonstranţi anticeauşişti în Piaţa Palatului. Agitaţia şi confuzia rezultate au schimbat caracterul mitingului, încît cîţiva din rîndul acelei mulţimi aleasă cu grijă să participe la miting au profitat de prilej şi au trecut de la lozincile în favoarea lui Ceauşescu la huiduieli. E posibil ca „petarda” de la miting să fi fost lansată de Securitate, dar puţin probabil că aceasta a fost un act de sfidare împotriva dictatorului. „Petarda” pare a fi fost folosită ca să împiedice protestatarii să intre în piaţă sau să dezorineteze mulţimea şi să mascheze sunetul unor lozinci anti-Ceauşescu. Tulburarea mitingului ar putea fi astfel mult mai puţin organizată decît s-a presupus în mod obişnuit.

(Va urma)

Comentariu propriu (Marius Mioc): De remarcat anonimatul pe care şi l-au păstrat multe din sursele securiste pomenite aici: „un grup de ofiţeri de securitate”, „S. V.”, „C. Maltese Martine Ui”. Înregistrarea mitingului din 21 decembrie 1989 a fost deja prezentată pe acest blog (iar recent am actualizat-o cu nişte explicaţii tehnice).

Cu privire la raportul SRI din 1994 despre revoluţie vezi comentariul deja publicat pe acest blog.

 

16 Responses to “Rich Andrew Hall – „Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România” (5). Cine a aruncat petarda?”

  1. ambrodito Says:

    Rămâne un mister : Rich Andrew Hall a căutat adevărul sau să-şi scrie teza de doctorat ? De fapt, care-i cercetarea ori cartea care trage concluziile corecte ? Care e, cine-i autorul ? Unde-i cartea care expune starea de fapt, nudă, aşa cum a fost, fără ţinte proprii, subiectivism ori partizanat ?

    • Nica Leon Says:

      Cartea nuda este: Romania 1989 – Din nou in calea navalirilor barbare – scrisa de Angela Bacescu. Daca vei citi ce i-am declarat eu atunci, ceea ce nimeni nu a putut comate de atunci incoace, poate te vei lamuri.

  2. […] Protestatarii cuceresc Timişoara – Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie – Cine a aruncat “petarda”? – Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă? – Ceauşeştii în timpul fugii – […]

    • Nica Leon Says:

      Rich, ce tot o ţii langa cu petarda? De ce nu reasculţi declaraţia pe care ţi-am dat-o cînd m-ai invitat în sediul Consulatului S.U.A. de la Bucureşti, pe care ai înregistrat-o pe un laptop argintiu?
      Chiar nu înţelegi că cei ce au scris apoi, prin diferite ziare, au prelucrat cele spuse de mine, chiar şi la televiziune?
      Ţi-am mai spus că bubuitura s-a auzit după mai multe minute după ce spărsesem deja mitingul, iar mulţimea năvălise demult în locul liber din faţa balconului clădirii c.c., iar eu priveam, cu mulţumire, „spactacolul” de pe peluza cu trandafiri existentă încă în dreptul corpului C al acelei clădiri.
      Restul sînt poveşti menite să-i păcălească pe fraieri!

  3. RESCRIEREA REVOLUTIEI ROMINE TREBUIE SCRISA CU ADEVARURI SI NU NUMAI MINCIUNI SI ELE FAC PARTE DIN ISTORIE DAR SA INCEAPA CU ADEVARU NU CU MINCIUNA ASA CUM A SI INCEPUT DE 20 DE ANI SI CONTINUATI INSASI PRIN COMENTARILE PE CARE LE FACETI REFERITOR LA FRONTUL DEMOCRAT ROMIN SI FRONTUL DEMOCRATIC ROMIN DAR CARE TOTUSI A FOST NEVOIE DE INTELEGERE CA ALFEL SE DENATURA R…. MULTE DE SPUS DAR SA INCEAPA ISTORIA CU FRONTUL DEMOCRAT ROMIN , PURTATOARE DE CONVINGERE A CETATENILOR ROMINIEI IN NUMELE CARUIA AU PIERIT MULTI EROI , DAR EROI NU MOR NICODATA MIRICA SI FRONTUL DEMOCRAT ROMIN VOTATI VOTATI DACA NU VEDETI SCRIETI FRONTUL DEMOCRAT SI STAMPILATI . NOROC BUN MIRICA

  4. […] Teza revoltei spontane nu înseamnă că simultan, toate cele cîteva zeci de mii de oameni din Piaţa Palatului l-au huiduit pe Ceauşescu, ci că au existat cîţiva asemenea oameni curajoşi care au făcut asta, pentru ca apoi numărul lor să crească şi să se închege grupul de manifestanţi care au alcătuit baricada de la Inter, şi că acei oameni curajoşi nu erau în slujba agenturilor străine. De altfel, mitingul a fost pus la cale de Ceauşescu însuşi (asta e şi concluzia lui Stoenescu), Moscova nu putea să prevadă acest miting. [Actualizare 23 ianuarie 2010: profesorul american Richard Andrew Hall are o altă ipoteză legată de tulburarea mitingului din 21 decembrie 1989: că această tulburare nu a început din interiorul mulţimii adunate la miting ci din exteriorul ei, în afara Pieţii Palatului formîndu-se un grup de manifestanţi anti-Ceauşescu care au încercat să pătrundă în piaţă. În acel moment forţele de ordine au aruncat cu grenade lacrimogene împotriva lor, zgomotele respective ducînd la tulburarea mitingului ceauşist. În susţinerea acestei idei, Hall foloseşte relatări făcute chiar în 21 decembrie 1989 de corespondenţil de presă străini şi transcrierea convorbirilor radio ale securităţii publicate în 1990 de ziarul "Libertatea". Vezi analiza lui Hall în "Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România (5). Cine a aruncat…] […]

    • Nica Leon Says:

      Eu nu am spus niciodată că ar fi fost spontană declanşarea Revoluţiei Române, atîta timp cît şi în arhivele c.c.-ului se află originalul scrisorii mele în care, printre altele, îl informam pe odios că în cazul în care nu îmi va asculta întocmai sfaturile (de a îşi da demisia sau de a ieşi la pensie înainte de congresul al XIV-lea) îl voi da jos, scriindu-i şi cum voi proceda pentru a rezolva şi acel mic amănunt.
      Menţionez că maimulte copii ale scrisorii respective se află de atunci la Ambasada Olandei de la Bucureşti, la directorul Bibliotecii Americane de la Bucureşti, la persoane influente din Canada, care au organizat la postul de televiziune C.B.C. o emisiune despre mine, în Decembrie 1989, scrisoare ce a fost citită şi de Mircea Dinescu, de prof. Sorin Alexandrescu, Alexei Florescu ş.a. cu mult timp înainte de congres.
      Totodată, eu fusesem la colegii mei de la Serviciul de mecanizare de la I.A.C.E.R.D., mai înainte de a începe mitingul de adio, cărora le spusesem că mă voi duce să îi sparg mitingul lui ceauşescu, pentru a îl da jos, cerîndu-le să vină cu mine, pentru a mă ajuta.
      Deşi toţi acei oameni era în viaţă şi după Revoluţia Română, scribălăii din presa românească nu au vrut să se ducă să îi întrebe dacă era adevărat ceea ce spusesem eu, public, deşi locul cu pricina era chiar în spatele Librăriei Mihai Eminescu, deci în centru Bucureştiului.
      Singurul ziarist care a verificat mărturia mea a fost corespondentul ziarului japonez Asahi Shimbun.
      Aşa fiind, numai un descreierat ar putea să afirme că Revoluţia Română, din însîngeratul şi teribil de ruşinosul Decembrie 1989, ar fi fost spontană!

      • mariusmioc Says:

        Este nerelevantă scrisoarea dv. către Ceaușescu pentru începutul revoluției române, căci revoluția română nu a început în momentul în care dv. ați tulburat mitingul lui Ceaușescu, ci cîteva zile înainte, la Timișoara.

  5. […] Protestatarii cuceresc Timişoara – Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie – Cine a aruncat “petarda”? – Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti – fragmentul prezentat […]

  6. Nica Leon Says:

    Eu l-am cunoscut pe Rich Hall. Din discutiile avute cu el mi-a lasat impresia ca era un om cu instruire slaba, el avind nu numai firave cunostinte de cultura generala ci si de istorie si civilizatie americana.
    Oricum, teza lui de doctorat are mari lacune, ea suferind si la capitolul corectitudine a faptelor relatate, de autor, dar si in ceea ce priveste interpretarea autorului, care ori are o minte mult prea contorsionata ori i-au fost induse anumite stereotipuri.

  7. Nica Leon Says:

    Astazi am avut sansa sa dau peste aceasta pagina si am aflat ce prosti a debitat acest Stoian. Trist este ca pe aceste napastuite meleaguri toti tembelii isi dau cu presupusul, iar cei platiti regeste, din buzunarul jefuit al romanilor, alati pa parchet nu pentru a lustrui dusumeaua cu pentru a face cercetari temeinice si legale, pentru a se afla adevarul si pentru a fi aparata si aplicata legea, fac acum numai genoflexiuni, pentru a asigura astfel linistea si bunastarea criminalilor-comunisti acuzati de mine de genocid si alte fapte panale.
    S-a scris ca -. . . Stoian, Decembrie ‘89: Arta Diversiunii, pag. 23. Numai după aceasta, susţine Stoian, a intervenit Nica Leon cu faimosul său strigăt>.- nu ar fi fost mai simplu ca acesta sa ma intreba ce si cum a fost, iar in cazul in care eu as fi deformat realitatea sa ma faca zob, cu argumente si cu dovezi. Nu a facut-o, pentru ca, probabil, i-au dat unii de baut si i-au tulburat judecata si vederea. Asa fiind, as vrea sa il intreb ce rost ar mai fi avut ca eu sa strig ceva dupa ce alte glasuri ar fi tulburat linistea? Probabil doar linistea din tigva lui.
    S-a scris si ca: „Problema scenariului “petardei” vine din faptul că nu există un consens cu privire la cine a explodat-o şi nimeni nu şi-a asumat responsabilitatea pentru acest act istoric. Totuşi, mai multe nume au fost înaintate în legătură cu asta
    Pai, intreb eu astazi, la 22 de ani dupa ce am daruit libertate vitelor care pretind ca nu ar fi un consens in mintea lor prea odihnita, cine si unde ar fi trebuit sa „isi asume responsabilitatea”? La comisia asa zis parlamentara, unde capul era unul dintre teroristi, lor unde nu am fost invitat nici eu, pentru ca se temeau de ceea ce eu stiam bine.
    Ca respectivii „parlamentari nu erau decit niste vierni o dovedeste si Raportul… in care dupa ce se scrie ca mitingul a fost spart si in ciuda afirmatiilor generalului Iulian Vlad, eu lasa o problema atit de importanta in coada de peste. De ce, pentru ca nu mincasem cacat cu galeata ca ei, pentru ca eram roman sau pentru ca nu eram inregimentat in nici o agentura? Poate tocmai de aceia am fost si, cine stie, inca mai sint considerat dubios, de fel de fel de secaturi. Faptul ca aveam in proprietate personala un autoturism Mercedes, o familie unita, un salariu intre 11.000 si 18.000 lei pe luna, un apartament cu trei camere, putea constitui, pentru cretinii care s-au multumit sa arunce cu vorbe, un aspect dubios, ei crezind ca numai un „dubios” poate fi ingrijorat de soarta prostimii, pe care dorea, luptind si infruntind singur bestiala dicataura comunista, sa o scoata din mocirla pestilentiala in care se complacea si sa ii ofere sansa sa faca cuvenitul si datoratul salt in rindul oamenilor.
    Ca in aceasta napastuita tara traiesc, in majoritate, numai cretinoizi o dovedesc si acestea:
    : Dubiosul Leon Nica pretinde că un om de 60 de ani pe nume Andrei Ilie, “care l-a pupat pe Iliescu cînd acesta a ajuns la CC [în 22 Decembrie]” a aruncat petarda (Leon Nica, interviu, “Nica Leon în război cu toată lumea” în revista Flacăra nr. 34 din 26 august 1992, pag. 4-5).
    Tembelul autor de la Flacara nu numai ca minte cind pretinde ca eu as fi „in razboi cu toata lumea”- ceea ce desigur nu putea fi adevarat, deoarece, nu toata lumea era formata din viermi, ci dimpotriva, in tarile civilizata oamenii dovedisera ca nu pot fi de acord nici cu criminala ideologie comunista, mult aclamata si strins imbratisata pe aceste nefericite meleaguri. Dar nu era adevarat nici numele reprodus, pentru ca eu spusesem ca pe respectivul – cel ce facuse posibila pocnitura – il chama Matei Ilie, ce il pupase pe criminalul jos iliescu in studioul TVRL si nu unde a scris prostovanu ziarist.
    Tot de la ratacit vine si : aruncat petarda – nu s-a aruncat nimic, in realitate.
    Pentru un observator serios ar putea fi cel putin dubios ca un intr-un stat se mai pun asemena intrebari la peste 22 de ani de la producerea acelor fapte, fara ca la ele autoritatile competente sa fi dat deja cuvenitele si datoratele raspunsuri, du unde se poate trage concluzia ca traim intr-o tara de cacat.

    La fel este si in cazul informatorului petre mihai bacanu, fidel sustinator al criminalului jos iliescu, care pretindea, in mod fals ca A.C. ar fi… cind de fapt respectivul nu era atunci decit un fost militian, ce apoi a devenit un umil sustinator al criminalilor, pentru a se capatui astfel.
    Daca bacanu ar fi fost un iubitor al adevarului, el avea toate posibilitatile sa afle, inclusiv de la mine, daca vorbele puse in pagina despre A.C. erau adevarate sau nu. Nu a facut-o pentru ca nu ii servea scopului sau adevarat.
    In privinta lui dan iosif, ce nu a fost la mitingul din 21, nu ar fi de adaugat decit ca, desi i-am salvat viata sa mizera dupa ce a impuscat mortal mai multi tineri, civili si militari, la ordinele lui tasu, criminalul-comunist iliescu ilici ion – pe care in ianuarie 1990 l-am reclamat la parchet pentru crimele pe care le comisese in timpul Revolutiei romane, restectivul derbedeu nu a gasit cu cale decit sa faca ceea ce i se ordonase. Curios este ca nimeni, nici dintre pretinsii ziaristi si nici din cei platiti de autoritati, nu au facut cuvenitele si obligatoriile cercetari pentru a ma demasca sau pentru a rezolva acuzatia.
    Asa ca, se poate trage concluzia ca tot cacatii sint la putere in aceasta tara tembela.

  8. (oarecum off-topic) Domnule Leon, cumparati si „1989 – Revolutia 1989 in imagini” – publicata de National Geographic zilele acestea; poate merita unele clarificari si informatiile aparute acolo.

    • Nica Leon Says:

      Să o cumpăr eu! De ce?! Nu cred că am această obligaţie şi, oricum, îmi amintesc că am comentat deja pe marginea celor apărute în ea.

  9. De ce nu rămânem la logica bunului simț?
    Pe 21 decembrie, la miting, era adunată o mare de oameni. Nu erau selecționați „cu grijă” (erau vreo sută de mii?, mai mult? care grijă?) ci, mai important, erau aduși cu forța (nu neapărat fizică, dar prin presiunile obișnuite)
    O mulțime de oameni care, mai mult ca sigur că aflaseră ce se întâmpla la Timișoara, iar discursul lui Ceaușescu ignora evenimentele de acolo, în tradiția comunistă obișnuită.
    Dar în același timp vorbim de o mulțime ajunsă la capătul răbdării. Orice putea detona acest cazan sub presiune. Putem discuta la nesfârșit despre cine a aruncat petarda (și ar fi bine să aflăm dacă a fost vreo petardă și cine a aruncat-o; putea fi și un zgomot accidental provocat de o pancartă căzută pe jos). Dacă populația acelui miting nu era deja pornită pe Ceaușescu, dacă ar fi fost o adunare obișnuită, puteau să cadă și 20 de petarde, nu se apuca atâta lume să huiduie.
    Descumpănirea lui Ceaușescu, vizibilă, a încurajat lumea să protesteze.
    Sunt de părere că acolo, în Piața Palatului, era un imens pahar care se umpluse și care a început să dea pe-afară „live on TV”.


Lasă un răspuns la Nica Leon Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.