Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Valentin Ceauşescu, în New York Times Februarie 28, 2009

Filed under: General — mariusmioc @ 8:45 pm
Tags: ,

Ziarul New York Times din 25 februarie 2009 publică un articol despre faptul că lui Valentin Ceauşescu i s-au returnat tablourile confiscate la revoluţie: Romania shrugs off reminder of  its past.

Tema respectivă a fost tratată anul trecut pe acest blog, cînd am prezentat şi imagini filmate în decembrie 1989 despre operele de artă ale familiei Ceauşescu. Vezi articolul Valentin Ceauşescu, beneficiar al principiului „restitutio in integrum”.

 

Uniunea Europeană ustură la buzunar: S-a scumpit taxa pentru colectarea gunoiului la Timişoara


Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană au început să curgă şi binefacerile aferente. Printre altele, Uniunea Europeană ne ajută să depozităm gunoiul în condiţii ecologice.

Ca urmare a normelor de mediu adaptate standardelor europene, Ministerul Mediului a interzis folosirea gropii de gunoi de la Parţa, lîngă Timişoara. Gunoaiele vor trebui duse mai departe, ceea ce înseamnă costuri suplimentare. Îmi îngădui să observ că înseamnă şi poluare suplimentară, căci miile de tone de gunoaie sînt transportate cu camioane care ard benzină, deci poluează mediul înconjurător şi contribuie la încălzirea globală a planetei. Treaba asta nu pare însă să deranjeze Ministerul Mediului. Important e să se poată raporta la Bruxelles că respectăm standardele de depozitare a gunoaielor.

Rezultatul concret al acestei stări de fapt este dublarea preţului la serviciul de salubritate. Dacă în decembrie 2008 acest serviciu costa 4,19 lei/persoană/lună, din ianuarie 2009 timişorenii plătesc 8,37 lei/persoană/lună. Asta după ce în mai 2008 mai existase o mărire a taxei de salubritate cu 20%.

Nu numai timişorenii simt pe piele proprie scumpirea taxei pentru evacuarea gunoiului, ci şi locuitorii satelor timişene, căci normele europene înseamnă „desfiinţarea obligatorie a gropilor de gunoi comunale”, cum explică „Renaşterea Bănăţeană” din 22 februarie 2009.

De fapt, nu e nici o tragedie pentru mediul înconjurător dacă lîngă fiecare localitate, urbană sau rurală, există cîte un loc cu destinaţia groapă de gunoi. Birocraţii fac însă ceea ce se pricep ei mai bine: decretează existenţa unor grave probleme cu a căror rezolvare trebuie ei să se ocupe. Pe banii noştri, desigur.

Mai citeşte, pe aceeaşi temă:
Poruncă „ecologistă” a Uniunii Europene: Români, produceţi cît mai multe deşeuri!
Uniunea Europeană ustură la buzunar: Trei milioane de şoferi ar putea fi siliţi să renunţe la maşini
Uniunea Europeană ustură la buzunar: Gazul metan. În pregătire: centralele de apartament

 

Dezvăluirile lui Vladimir Bukovski despre revoluţia română şi jurnalismul de tip Mediafax Februarie 27, 2009


Profesorul american Richard Andrew Hall are nişte comentarii interesante despre dezvăluirile lui Bukovski cu privire la revoluţia românä, cu care s-a fäcut atît tapaj în România. Respectivele comentarii fac parte dintr-un articol mai larg care discută filmul “Şah-mat” al Susanei Brandstatter.

Traduc pe scurt principalele semne de întrebare pe care profesorul american le ridică cu privire la dezvăluirile lui Bukovski:

Credibilitatea lui Bukovski e mărită de statutul său de dizident sovietic şi de accesul pe care l-a avut după 1991 la arhivele KGB, din care a făcut fotocopii şi a publicat documente. Dar 2 observaţii critice trebuie făcute referitor la afirmaţiile lui Bukovski despre evenimentele din 1989 din România:

1. Bukovski a spus că prăbuşirea comunismului, inclusiv a zidului Berlinului (deci: nu numai în România), a fost parte dintr-un complot KGB început în 1988.
2. El a făcut aceste afirmaţii înainte de a avea acces la arhivele sovietice.
Afirmaţiile lui Bukovski au fost deja citate în “L’Empire du moindre mal,” Libre Journal, Paris, nr. 1, sept-oct, 1990, p. 30.
Bukovski a publicat multe documente din arhivele sovietice pe internet, inclusiv din perioada 1988-1991, dar nici unul dintre ele nu este despre revoluţia română
.

După filmul lui Brandstatter, în vara lui 2004 Bukovski s-a întors iar pe scena presei româneşti cu o serie de interviuri în “Ziua”. Deşi ziarul a supralicitat comentariile sale, a făcut o secţiune a sitului pe internet dedicată special “scandalului Bukovski” pentru a părea că acesta a făcut revelaţii noi şi extraordinare, iar Bukovski s-a oferit să prezinte dovezi documentare despre afirmaţiile sale, el n-a prezentat nici o dovadă documentară şi nici lucruri noi.

Mai mult, ar trebui să apară întrebarea [dar la ziariştii români asemenea întrebare nu apare – nota mea] că dacă Bukovski ştie atît de mult despre revoluţia română din accesul său la arhivele sovietice, cum se explică că nu ştie nimic despre ceea ce pare un amănunt cheie – rolul “turiştilor” ruşi şi din blocul de Est în răsturnarea lui Ceauşescu?

În mai 2006 Bukovski a redevenit vedetă a ziarelor româneşti, prin următoarea ştire Mediafax:

BUKOVSKI-ILIESCU / Bukovski: Înaintea Revoluţiei, Iliescu văzut de Gorbaciov “bun” în România

BRAŞOV, 8 mai (MEDIAFAX) – Disidentul rus Vladimir Bukovski a declarat, luni, la Braşov, că deţine documente care atestă că planurile revoluţiilor din estul Europei au fost întocmite la Moscova, într-unul dintre acestea fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov apreciind că Ion Iliescu este bun pentru România.

“Într-unul din documente, Gorbaciov li se adresează liderilor bulgari. Unul din liderii bulgari, Mladenov (n.r. Petar Mladenov care l-a înlocuit pe Todor Jivkov în 1989), spune: “Iliescu este foarte bun pentru noi, în România”;. Gorbaciov spune: “Da, dar să nu vorbim despre asta în public. I-am face un mare rău, să păstrăm tăcerea!”, a afirmat Bukovski, făcând referire la o discuţie anterioară Revoluţiei române, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Vladimir Bukovski a precizat că documentele pe care le deţine demonstrează că planurile revoluţiilor din estul Europei de la sfârşitul anilor ‘80 au fost întocmite la Moscova, făcând referire directă la liderul sovietic de atunci, Mihail Gorbaciov. “În octombrie 1988, el (n.r.- Mihail Gorbaciov) a ordonat Biroului politic al PCUS să pregătească planul pentru schimbările din Estul Europei, am aceste documente. Întrega idee a revoluţiilor aparţine planului sovietic. Am găsit decizia Biroului Politic al PCUS în acest sens“, a declarat Bukovski.

Disidentul rus nu a dat alte detalii despre implicarea lui Ion Iliescu în Revoluţia din decembrie 1989, conform documentelor pe care le are. (…) Vladimir Bukovski participă, la Braşov, la cea de a IV-a întrunire a Rezistenţei Româneşti Anticomuniste organizată de Asociaţia “15 Noiembrie“ Braşov.

Pînă la urmă, ziarul “Ziua” din 15 mai 2006 publică articolul “Dovada Bukovski” care arată de fapt lipsa de dovezi în sprijinul teoriei că răsturnarea lui Ceauşescu a fost făcută de KGB.

Iată documentul lui Bukovski, despre care a bîrfit toată presa românească, prezentat integral de “Ziua”:

Stenograma lui Gorbaciov
M.S. Gorbaciov şi preşedintele Prezidiului Comitetului Central al Partidului Socialist din Bulgaria, A. Lilov

23 mai 1990
A.Lilov: Greşeli, la noi în Bulgaria, s-au făcut nu mai puţine ca în URSS. Acest lucru a permis pregătirea terenului pentru creşterea opoziţiei.
M.S.Gorbaciov: Bine că aţi reuşit totuşi să evitaţi desfăşurarea unor astfel de evenimente cum sînt cele care au avut loc în Germania Democratică şi în România. Este foarte important că voi aţi găsit singuri o iniţiativă înţeleaptă, îndrăzneaţă şi corectă. Este adevărat că acum în România Iliescu coordonează acţiunile destul de bine.
A.Lilov: Da, el a reuşit să obţină o victorie foarte bună. Probabil că noi în Bulgaria nu vom reuşi să avem o astfel de victorie la următoarele alegeri.
M.S.Gorbaciov: Tocmai: nici nu aveţi nevoie de o astfel de victorie. Important este să nu respingeţi opoziţia, ci din contra, trebuie să colaboraţi cu ea. Lăsaţi-o să îşi asume ea responsabilităţile! Astfel punem problema şi la noi.
A.Lilov: Cum vă imaginaţi, o vor recunoaşte şi în România? Îl am în vedere, înainte de toate, pe Ion Iliescu?
M.S.Gorbaciov: Da, el ocupă acum o poziţie calculată şi pregăteşte o colaborare foarte constructivă. Dar cred că nu e cazul să afişăm foarte mult potrivirea şi coincidenţa punctelor noastre de vedere.

Aşadar, este vorba de o discuţie a lui Gorbaciov avută după ce Iliescu ajunsese la conducerea României. Este o constatare post-factum a lui Gorbaciov, nu o dovadă că răsturnarea lui Ceauşescu a fost pusă la cale de sovietici. Afirmaţia din ştirea Mediafax, că discuţia ar fi fost anterioară revoluţiei, nu poate fi calificată decît drept minciună. Deasemeni, aflăm din interviul lui Bukovski că n-a fost vorba de o discuţie între Gorbaciov şi Mladenov (cum a scris Mediafax) ci între Gorbaciov şi Lilov.

Data exactă a discuţiei este 23 mai 1990. De remarcat manipularea din “Ziua”: În sumarul făcut la începutul articolului se zice că discuţia a avut loc la 3 zile după instalarea lui Iliescu. E vorba însă de 3 zile după alegerile din 20 mai 1990, nu de instalarea lui Iliescu în decembrie 1989, cum ar putea crede unii cititori neatenţi.

Altă observaţie a lui Bukovski: “[KGB-iştii] Au avut planuri de toate felurile, dar asta nu inseamnă că tot ce se întîmplă astăzi a decurs conform planurilor lor. KGB-ul putea să planifice absolut tot, însă majoritatea planurilor nu au mers”.

După publicarea de către ziarul „Ziua” a „dovezii Bukovski”, în 17 mai 2006 am trimis agenţiei Mediafax următorul mesaj prin poştă electronică:

Către Agenţia Mediafax,

În data de 8 mai 2006 aţi difuzat următoarea ştire despre declaraţiile lui Vladimir Bukovski de la Braşov: (repetat textul ştirii)

În data de 15 mai 2006 ziarul „Ziua” a publicat articolul „Dovada Bukovski” http://www.ziua.ro/display.php?id=199569&data=2006-05-15 , în care prezintă integral documentul la care a făcut referire Bukovski. Vi-l reproduc: (repetat textul documentului din „Ziua”)

Rezultă din documentul publicat de „Ziua” că în ştirea Mediafax s-au strecurat cel puţin 2 inexactităţi (ca să nu le spun minciuni, căci încă nu m-am lămurit dacă Mediafaxul dezinformează despre revoluţia din 1989 intenţionat sau nu – dar asemenea dezinformări au fost multe de-a lungul vremii):

1. Discuţia lui Gorbaciov a avut loc cu Lilov, nu cu Mladenov (asta este o problemă măruntă, probabil Bukovski a zis despre şeful Partidului Socialist Bulgar şi tăntălăul vostru de corespondent a tras concluzia că e vorba de Mladenov).
2. Respectiva discuţie nu a avut loc înainte de revoluţie, ci după, chiar şi după alegerile din 20 mai 1990. Aceasta este dezinformarea principală, căci o discuţie avută abia în mai 1990 nu poate constitui o dovadă că Gorbaciov a pus la cale revoluţia din 1989, cum sugerează Mediafaxul, preluat cu bucurie de aproape întreaga presă românească.

În condiţiile în care Bukovski a lămurit problema documentului la care s-a referit, cred că aveţi datoria morală să publicaţi o dezminţire la ştirea dv. iniţială, în principal să arătaţi că nu înainte, ci după revoluţie a spus Gorbaciov că Iliescu e bun pentru România.
Vă rog să mă informaţi dacă aţi dat curs cererii mele.

Marius Mioc
revoluţionar din Timişoara, prezent în 16 decembrie 1989 în mulţimea adunată lîngă casa pastorului Laszlo Tokes, fără a fi chemat acolo de Gorbaciov
autor al mai multor cărţi despre revoluţia din 1989

Foarte prompt am primit următorul răspuns de la Mediafax (am adăugat diacriticele):

From: Cristi Dimitriu <cristiad@mediafax.ro>
To: <marius_mioc@excite.com>
Subject: Re: Stire Mediafax care ar trebui dezmintita

Chiar dacă nu credem că sunteţi abonat al nostru, vă informez că ştirea respectivă a fost făcută cu bună credinţă de către corespondentul pe care dvs. cu o lejeritate inexplicabilă îl taxaţi drept tăntălău. Cred că problema nu este la noi ci la Bukovski pt. ca aşa a spus el acolo (Mladenov). Corespondentul nostru – fiind de o vîrstă fragedă la Revoluţie şi neavînd timp să se documenteze deoarece noi transmitem ştirile în timp real (on-line) – nici nu ştia cine este Mladenov, iar precizarea am pus-o eu în redacţie, pentru că întîmplător sunt şi eu printre cei care se afla pe străzile Bucureştiului ca şi dvs la Revoluţie şi eram la curent cu ce se întîmplă în fostele ţări comuniste. Deci, dacă Bukovski s-ar fi referit la Lilov aşa am fi scris. În plus, cum explicaţi textul din aceeasi ştire: „Da, dar să nu vorbim despre asta în public. I-am face un mare rău, să păstrăm tăcerea”. Nu-i aşa că asta dă de gîndit şi nu se regăseşte nicăieri. Cotidianul Ziua are o lungă serie de materiale cu Bukovski şi în anii trecuţi şi a mai publicat materiale despre organizarea revoluţiilor din ţările comuniste. Dacă de abia după o săptămînă ei publică documentul lui Bukovski făcînd lumină, bine că au făcut-o. Fiţi sigur că am citit şi eu ziarul Ziua. Noi nu avem un serial Bukovski şi dacă cineva era deranjat, inclusiv Iliescu, ne-ar fi scris şi fiţi sigur am fi publicat precizările.

Cristi Dimitriu, care nu a fost trimis de Gorbaciov între manifestanţii de la Revoluţie

Am revenit cu următorul mesaj:

Mulţumesc pentru răspunsul prompt.
Nu numai Iliescu poate fi deranjat de ce spune Bukovski. Şi eu sînt deranjat. Oare sînteţi dispuşi să publicaţi şi criticile mele? (…) Problema principală este data cînd Gorbaciov a spus că Iliescu e bun pentru el – înainte sau după revoluţia din 1989? Aici ştirea Mediafax e incorectă – nu ştiu dacă din cauza Mediafax sau din cauza lui Bukovski.

Marius Mioc

Deşi am mers ulterior personal la sediul Mediafax unde l-am întîlnit pe acest Cristi Dimitriu, nu am obţinut publicarea nici unei dezminţiri din partea agenţiei Mediafax. Nici ziarele româneşti care preluaseră ştirea Mediafax (aproape toate ziarele importante la vremea respectivă) nu au făcut vreo corecţie.

Citeşte şi: Ruşii şi revoluţia română din 1989 – două păreri opuse: Ion Raţiu şi Virgil Măgureanu

 

Gheorghe Diaconescu, fost procuror general adjunct al RSR, despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (2): Elena Ceauşescu i-a chemat pe Bobu şi Postelnicu şi le-a zis ca aceste cadavre să nu mai existe (audio) Februarie 26, 2009


Alt fragment din mărturia depusă în 13 iunie 1991 de Gheorghe Diaconescu, fost prim-adjunct al procurorului general al RSR, în „procesul celor 25” legat de revoluţia din Timişoara. În acest fragment martorul vorbeşte despre ceea ce i-a povestit ministrul de interne Tudor Postelnicu despre incinerarea cadavrelor.

Urmăreşte şi celelalte fragmente din mărturia lui Gheorghe Diaconescu postate pe acest blog:
Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale
Despre incinerarea cadavrelor din Timişoara (1)

Legat de problema cadavrelor incinerate, citeşte şi „Misterul” celor 40 de cadavre.

Ascultă mărturia lui Gheorghe Diaconescu (7 minute 34 secunde)

Transcriere înregistrare:

00:00 Gheorghe Diaconescu: …care este adevărul, pentru că i-am cerut aceste măsuri speciale domnului Tilincă, şi cu toate că aveam încredere desăvîrşită în el, nu i-am spus şi motivul care m-a determinat să-i cer acest lucru, iar el nu m-a întrebat. Mă temeam de orice fel de greşeală pe care putea eventual s-o facă. Deci, pe 22, i-am transmis că de-acuma poate să le scoată, să le trimeată la Procuratura Militară. Domnul procuror de şedinţă, care este [de] la Timişoara, ştie că aceste dosare au parvenit Procuraturii Militare, pînă în jur de 27-28 decembrie şi că pe baza lor s-au făcut identificările cele mai multe în acea perioadă. Iar aceste dosare se găsesc, dacă nu v-au fost înaintate, se găsesc şi în prezent la Procuratura Militară Timişoara.
Adevărul, însă, în legătură cu ce a fost la Timişoara nu l-am aflat decît în 25 sau 26 de decembrie 1989. În acea vreme, procuratura avea fixaţia de a descoperi teroriştii, acei “supermeni” de care aţi auzit şi dumneavoastră, iar printre alte surse de intoxicare a noastră erau şi transmisiile prin Mihai Pacepa, pe postul Europa Liberă, care ne sfătuia să descoperim planul “ZZ”. În noaptea de 24 spre 25, sau 25 spre 26, nu-mi mai reţin, dar dv. o să vedeţi, că sînt declaraţiile datate, am fost chemat de domnul Militaru, era ministrul Apărării atuncea, şi care audiase o asemenea pastilă toxică a lui Pacepa şi mi-a cerut să stau de vorbă cu persoanele care pot spune ceva despre planul “ZZ”. Ştiţi foarte bine că în timpul acela se trăgea în continuare. Dacă m-am deplasat la Minister cu un TAB, nu se putea merge altfel. Şi am stat de vorbă, în cursul nopţii, cu Dincă, poate în aceeaşi noapte sau poate de dimineaţă, nu mai ştiu, cu domnul Postelnicu. Am rămas cu aproape convingerea că nici unul nici altul nu ştiau nimic şi poate nici nu exista acest Plan “ZZ”. La plecare, eram însoţit de un procuror, că fiecare… nu erau “inculpaţi”, pentru că “inculpaţi” au fost foarte tîrziu. Procuratura… foarte tîrziu… nu Procuratura i-a reţinut, pentru că nu erau nici fapte, nici probe. Unii inculpaţi şi acuma mă mai învederează că există o distanţă între momentul reţinerii lor efective şi momentul apariţiei mandatului, dar nici în cazul dînşilor sau nici în alte cazuri nu puteam da mandate fără fapte, fără probe care să aibe relevanţă. Deci am avut efectiv nişte conversaţii şi cu dl. Dincă şi cu dl. Postelnicu, iar în finalul discuţiei cu domnul Postelnicu, chiar în momentul în care vroiam să plec, i-am spus: “Domnu’ Postelnicu, văd că cu planul ZZ nu m-aţi lămurit.” Şi pe o inspiraţie de moment, i-am spus: “Poate îmi spuneţi ceva despre cadavrele de la Timişoara?” Domnul Postelnicu a reacţionat imediat, foarte prompt şi obedient, şi mi-a spus: “Da. Aicea ştiu totul.” Şi într-adevăr, mi-a relatat nişte amănunte care, în primul moment, mi-au creat imaginea că a fost chiar la km 36, pentru că ştia şi culorile celor două autoturisme care au însoţit autofrigorifica şi o serie de alte chestiuni din acestea de detaliu, care nu mi se părea normal că trebuie raportate ministrului. Decît dacă le-ar fi văzut în mod direct. Dar a fost o impresie falsă a mea. Ştia, însă, foarte bine toată chestiunea. Şi aşa cum stăteam în momentul respectiv, eram în pragul uşii, gata să plec, mi-a relatat că în seara de luni, luni, deci 18 decembrie, domnul Bobu şi cu dînsul, domnul Postelnicu, au fost chemaţi la Elena Ceauşescu şi că, cu acest prilej, le-a spus că urmează ca miercuri să vină Nicolae Ceauşescu din Iran şi că i-a produs o anumită supărare ce s-a întîmplat la Timişoara. Şi că să ia măsurile necesare pentru ca aceste cadavre să nu mai existe. Mai preciza în acea declaraţie scrisă – există o declaraţie olografă a domnului Postelnicu şi alta de a doua zi de aceea nu vă pot spune 25, 28 sau 23, 27, în orice caz sînt una după alta – deci chiar în declaraţia aceea olografă a domnului Postelnicu se spunea că Elena Ceauşescu l-a nominat, l-a indicat expres pe generalul Nuţă, să se ocupe el de problema aceasta, pentru că, motiva domnul Postelnicu, Elena Ceauşescu ar fi spus că e “poate mai drăcos”, iertaţi-mi expresia, dar nu-mi aparţine, eu v-o reproduc. Sau un alt adjectiv de genul acesta, mai puţin academic. Că deci generalul Nuţă, avînd acest adjectiv, adică atributele acestui adjectiv, este capabil să rezolve problema. De asemenea, dl. Postelnicu scria în declaraţie că el, personal, a discutat problema aceasta la telefon cu generalul Nuţă şi cu generalul Macri şi că, la rîndul său, domnul Bobu a discutat această chestiune cu domnul Coman. Ceea ce vă spun acuma, natural, nu vă pot spune decît din declaraţia, declaraţiile, pardon, domnului Postelnicu, care se află în acest dosar de care am făcut referire la început.

 

TVR 22 decembrie 1989. Pregătirea intrării în emisie. Caramitru: Mircea, arăţi că lucrezi! (video) Februarie 25, 2009


Fragment înregistrat de camerele de luat vederi din studioul 4 al TVR, dar care nu s-a difuzat pe post, chiar înaintea începerii emisiunii revoluţionare. Pus pe youtube de spiderpctv.

Pentru alte înregistrări de la TVR din timpul revoluţiei vezi pagina TVR în decembrie 1989.

Transcriere înregistrare:
00:00 Glasuri: Faceţi (neînţelegibil), linişte puţin, linişte puţin. Eroicul popor român. Linişte puţin. Mircea, linişte puţin!
00:06 Bărbat (cu spatele la cameră, vorbind la cei adunaţi): În clipa în care intrăm în emisie 23 de milioane de oameni sînt cu ochii şi cu urechile pe voi! Nu mai scoate nimeni nici un cuvînt. Faceţi primul anunţ! Primul anunţ…
00:16 Ion Caramitru: Îl fac eu!
00:17 Bărbat: După aceea… (se suprapune)
00:18 Ion Caramitru: Mircea Dinescu, care lucrează la proclamaţie.
00:20 Bărbat: După care se va redacta proclamaţia.
00:21 Alt bărbat: Foarte bine.
00:22 Ion Caramitru: Dar ştim planul Mircea Dinescu.
00:23 Glasuri suprapuse: Şi după aceea. Deci pauză. Cînd sînteţi gata. După primul anunţ facem pauză. Corect. Într-un sfert de oră vom da un anunţ. Peste un timp, scurt timp. Anunţul. Linişte! Linişte! Anunţul. Linişte!
00:40 Ion Caramitru: Mircea, te prezinţi şi tu spui, arăţi, arăţi că lucrezi. La un apel.
00:45 Glasuri suprapuse: Da. Atenţie!
00:49 Teodor Brateş: Să înceapă Caramitru că-l cunoaşte lumea.
00:51 Glasuri: Da. Corect. Linişte!
00:57 Bărbat, de la un difuzor: Atenţiune, vă rog, peste 5 secunde intrăm în emisie. 5, 4 (alt glas: controlul), 3, 2.

 

SSPR sfidează Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor? Februarie 24, 2009


Legea 341/2004 a prevăzut 2 filtre de verificare pentru cei care doresc să dobîndească certificatul de luptător în revoluţie: Secretariatul de Stat pentru Revoluţionari (SSPR) şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor (CPRD). Citind procesele verbale ale şedinţelor CPRD, puse pe saitul camerei deputaţilor (procesele verbale ale şedinţelor SSPR nu sînt disponibile) se crează impresia că acolo chiar are loc o verificare serioasă, fie şi numai prin sondaj, a dosarelor, în unele cazuri dosarele fiind respinse.

De pildă, în şedinţa Comisiei Parlamentare din 9 septembrie 2008 s-a verificat dosarul generalului Ion Suceavă, care în 22 decembrie 1989 a aderat la revoluţie, după cum a spus la TVR şi colonelul Ruşi. Dar în 21 decembrie 1989 Suceavă a comandat trupele din Piaţa Romană care au împrăştiat demonstranţii din acel loc. Chiar dacă în zona respectivă n-a murit nimeni, faptul împrăştierii demonstranţilor, al arestării unora dintre ei, constituie acţiune împotriva revoluţiei. Conform art. 8 din Legea 341/2004, această lege nu se aplică celor care au acţionat sau instigat „sub orice formă” împotriva revoluţiei. Corect a procedat deci CPRD în şedinţa amintită cînd, urmare a informaţiilor primite potrivit cărora Ion Suceavă „a avut acţiuni pînă în data de 21 decembrie 1989 care se încadrează în art. 8 din Legea 341/2004”, a hotărît în unanimitate să nu dea avizul preschimbării certificatului pentru Ion Suceavă (pag. 4-5 din procesul verbal).

În ciuda acestui fapt, pe saitul SSPR putem vedea despre Ion Suceavă: a avut certificat nr. 7434 conform vechii legi 42/1990 şi a primit certificat seria LRM-S nr. 00058 conform noii legi 341/2004, noul certificat fiind tipărit în 5 decembrie 2005 (cu aproape 3 ani înainte de şedinţa CPRD care refuză avizarea!) şi probabil deja înmînat. Nu rezultă în nici un fel de pe saitul SSPR că, urmare a respingerii dosarului lui Ion Suceavă de către Comisia parlamentară, SSPR ar fi acţionat în vreun fel pentru anularea acelui certificat pe care deja îl emisese. Aşadar: Comisia parlamentară poate să spună ce vrea, pînă la urmă tot SSPR este cel care hotărăşte.

Un caz asemănător găsim şi pentru Marin Oană, comandantul militar care a apărat televiziunea, prezentat deja pe blogul nostru. Arătam acolo că, înainte de a deveni apărător al televiziunii, Marin Oană a acţionat pentru împrăştierea manifestanţilor din 21 decembrie 1989 din Bucureşti. Din aceeaşi şedinţă CPRD (pag. 5-6) aflăm că Marin Oană „a avut acţiuni pînă în data de 21 decembrie 1989 care se încadrează în art. 8 din Legea 341/2004” şi că „a acţionat împotriva revoluţiei, potrivit adresei Ministerului Apărării Naţionale nr. DL/S/11.06.2007 înregistrată la CPRD 89 sub nr. 42/445/12.06.2007”. Ca urmare, CPRD hotărăşte în unanimitate neacordarea avizului de preschimbare pentru Marin Oană.

Cui îi pasă? Pe saitul SSPR apare Marin Oană cu certificat de rănit în revoluţie nr. 117 după vechea lege 42/1990, care a primit şi certificat preschimbat după Legea 341/2004, cu seria LRT-O nr. 00002, tipărit în data de 23.11.2005 (iarăşi, cu aproape 3 ani înainte de şedinţa CPRD în care i s-a respins preschimbarea). Mă gîndesc că poate o fi doar o coincidenţă de nume şi e vorba de un alt Marin Oană, dar pe saitul SSPR nu apare nici un alt Marin Oană (am căutat şi numele Oana). Or, dacă există un alt Marin Oană la care preschimbarea certificatului a fost respinsă, ar fi trebuit să apară pe saitul SSPR cu precizarea „respins”, cum se întîmplă în alte cazuri (vezi primarul Bucureştilor Sorin Oprescu). Deci, fie saitul SSPR este incomplet şi lipsesc o serie de date, fie SSPR neglijează hotărîrile CPRD iar certificatele deja emise rămîn valabile indiferent de ce se discută la CPRD.

Dacă luăm aceeaşi şedinţă din 9 septembrie 2008 a CPRD, mai găsim o serie de nume cărora li s-a respins preschimbarea certificatelor de revoluţionar, fapt care nu se menţionează pe saitul SSPR. La Lucian Dinu apare aprobat de CPRD în 14.02.2007, şi nu se face nici o referire la noua şedinţă CPRD din 09.09.2008 în care dosarul a fost respins. Numele Neculai Tăbăcatu, Ioan Farcaş, Petre Colţea, Stelian Bărnescu, Nicolae Cîrstoiu, Emil Enache, Călin Marinescu, Petru Nemeş, Ion Mustăcioară nu apar deloc pe saitul SSPR, de parcă persoanele acelea nici n-ar fi depus vreo cerere de preschimbare (fapt imposibil, căci n-ar fi ajuns să fie discutate la CPRD fără o asemenea cerere), iar Victor Socaciu, Liviu Iacob, Iacob Munteanu, Radu Toader, Emilia Vodea, Mihai Alexe, Valeriu Fasole, Ioan Moni, Constantin Gruescu, Constantin Dorinel Aleonte, Sorin Trifan, Luis Alberto Petrache, Nicolae Popeţ, Carol Matei Laszlo, Ioan Petrovici sînt prezenţi pe saitul SSPR fără nici o menţiune că dosarul lor a fost discutat şi respins de către CPRD. În cazul lui Victor Socaciu, acesta face acum el însuşi parte din CPRD; e de urmărit dacă comisia nu-şi va revizui părerea.

Din toate cazurile discutate şi respinse în şedinţa CPRD din 9 septembrie 2008, într-un singur caz, Liviu Bordea, apare pe saitul SSPR menţiunea „trimis spre avizare la CPRD, reţinut la CPRD”. Chiar şi în acest caz, corect ar fi fost să se scrie că a fost respins la CPRD, nu „reţinut”. Nu m-am ocupat de cazurile care nu au fost respinse ci doar s-a cerut o verificare suplimentară a dosarelor.

Concluzia pe care o trag din această verificare (n-am verificat toate şedinţele CPRD, ci doar şedinţa din 9 septembrie 2008) este că saitul SSPR are mari lipsuri în ceea ce priveşte informaţia despre cererile de preschimbare depuse, motivul acestor lipsuri fiind, presupun, dorinţa de a îngreuna eventualele contestaţii cu privire la aceste cereri. Totodată, SSPR ignoră hotărîrile de respingere a avizului pe care le ia Comisia Parlamentară, nu numai că nu acţionează pentru anularea certificatelor deja emise sau pentru a respinge el însuşi cererile respinse de CPRD, dar nici măcar nu menţionează pe saitul propriu faptul respingerii respectivelor cereri de către CPRD.

Citeşte şi:
Noua componenţă a comisiei parlamentare pentru revoluţionari
Situaţia preschimbării certificatelor de revoluţionar, raportată de Fesan
Secretarul de stat pentru revoluţionari, Puiu Fesan, la congresul BNR

 

TVR 22 decembrie 1989. Generalul de miliţie Cîmpeanu aderă la revoluţie (video) Februarie 23, 2009


După apariţia la TVR a colonelului de miliţie Ruşi, deja prezentată pe acest blog, a luat cuvîntul şi generalul Cîmpeanu. Acesta se declară ca fiind la comanda miliţiei ţării, ca urmare a faptului că şeful Inspectoratului general al Miliţiei, generalul Constantin Nuţă, plecase la Timişoara unde se implicase în reprimarea revoluţiei. Nuţă, împreună cu adjunctul său generalul Velicu Mihalea, avea să fie omorît în 23 decembrie, cînd elicopterul în care se afla a fost doborît.

Pentru alte înregistrări de la TVR din acea perioadă vezi TVR în decembrie 1989.

Transcriere înregistrare:
00:00 Ion Caramitru: Acum, înainte ca reprezentanţii clerului să vorbească, înainte ca reprezentanţii culturii noastre, care sînt aici în studio, mari scriitori, mari gînditori, poeţi, muncitori, oameni care au venit cu toţii astăzi, pe tancuri şi am ocupat televiziunea, să vorbească şi să spună ce au de spus, dau cuvîntul reprezentanţilor miliţiei şi securităţii care au ceva de spus foarte important. Este absolut necesar ca ordinea să fie respectată pentru că altfel toate aceste cuceriri care au venit atît de repede, să nu se stingă niciodată. Dînşii se vor prezenta. Poftiţi!
00:35 Generalul Cîmpeanu: Sînt generalul Cîmpeanu, locţiitor al şefului Inspectoratului General al Miliţiei, în prezent la comanda miliţiei ţării. Am ordonat ca toate efectivele să se retragă în unităţi, să nu se facă nici un fel de uz de armă şi de foc. la recomandarea care mi s-a făcut consider că se poate ca miliţia ţării să participe în continuare la menţinerea ordinei şi disciplinei, şi pentru a se putea realiza acest lucru, în semn de recunoaştere miliţia să poarte pe mîna stîngă tricolorul. insist să nu se dea naştere la nici un fel de incidente. Deasemenea, doresc ca şi civilii să nu insiste să intre în unităţile noastre, pentru a putea menţine ordinea, pentru a asigura să nu se facă uz de armă. Pentru a nu da naştere la noi incidente. Doresc ca unităţile de miliţie, de circulaţie, să-şi facă în continuare datoria, pentru a putea să-şi aducă contribuţia la desfăşurarea în cele mai bune condiţiuni a traficului. Vom da ordine concrete în continuare la toate unităţile de miliţie în funcţie de problemele care vor apare, pentru a ne aduce contribuţia la menţinerrea ordinei şi disciplinei în ţară. Şi liniştei publice. (se uită pe nişte hîrtii) Doresc, insist pentru ca organele noastre de miliţie să poată să-şi facă datoria, să aibă acest semn distinct, şi, în acelaşi timp, cetăţenii patriei noastre să le dea concursul în realizarea sarcinilor care li s-au trasat. Voi stabili în continuare ce ordine urmează să transmit, şi prin conducerea Inspectoratului General al Miliţiei le voi face. Vă rog să raportaţi conducerii Inspectoratului General al Miliţiei toate problemele care apar. Vă rog să folosiţi toată aparatura din dotare, staţii, pentru a fi la curent cu toate problemele, cu toate evenimentele, şi să intervenim aşa cum ne-am angajat. Să ne aducem contribuţia pentru menţinerea acestei ordine şi discipline exemplare. Să-şi aducă contribuţia la prinderea tuturor celor care s-au dedat la acte de vandalism.
04:08 Bărbat, din spate: La prinderea lui Ceauşescu.
04:10 Strigăte ale unor persoane care nu se văd în cadru: A tiranului! Spune tiranului!
04:14 Generalul Cîmpeanu: Tiranului.
04:15 Strigăte: Spune tare. S-auzim! Tiranului! S-auzim!
04:17 Generalul Cîmpeanu: A tiranului.
04:22 Mircea Dinescu: Preoţii! Clerul!
04:23 Bărbat: Securitatea nu vorbeşte? Securitatea!