Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Gheorghe Diaconescu, fost procuror general adjunct al RSR, despre incinerarea cadavrelor din Timişoara (1) (audio) februarie 20, 2009


Prezint un nou fragment din înregistrarea audio de mărturiei date de Gheorghe Diaconescu, fost prim-adjunct al procurorului general al RSR în decembrie 1989, în „procesul celor 25” legat de revoluţia din Timişoara. În acest fragment Diaconescu vorbeşte despre cum s-a hotărît incinerarea a 40 de cadavre a revoluţionarilor timişoreni.

Ce nu spune Gheorghe Diaconescu este că acele cadavre erau neidentificate doar din punctul de vedere al autorităţilor. În multe cazuri familiile aflaseră de moartea victimelor, cereau să li se dea trupurile rudelor lor, dar în jurul spitalului judeţean era un cordon de miliţieni care interzicea aparţinătorilor intrarea în spital (vezi declaraţia doamnei Ferkel-Şuteu). Ideea pe care a dat-o Diaconescu de a se strînge cadavrele care erau în alte spitale la spitalul judeţean a ajutat la operaţiunea de incinerare a cadavrelor, fără această idee unele cadavre ar fi scăpat de incinerare (cazul Csizmarik, de pildă). O variantă posibilă e că la un anumit moment procuratura avea 40 de morţi neidentificaţi şi urmare a acestui fapt s-a dat ordin să se ia din spitalul judeţean pentru a fi incinerate 40 de cadavre. Chiar dacă între timp unele din aceste cadavre au fost identificate, au fost luate şi acestea pentru a se putea raporta îndeplinirea ordinului.

Mai urmăreşte:
– alt fragment din declaraţia lui Diaconescu: Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale. O echipă condusă de colonel Caraşcă făcea cercetări avînd sarcina să stabilească cine sînt liderii politici ai manifestărilor din Timişoara
– despre problema cadavrelor incinerate: „Misterul” celor 40 de cadavre

Ascultă înregistrarea declaraţiei lui Gheorghe Diaconescu (38 minute 32 secunde) 

Cu litere cursive între paranteze drepte sînt explicaţii adăugate de mine.

Transcriere înregistrare:

00:00 Gheorghe Diaconescu: În legătură cu acţiunile în urma cărora au murit mai multe persoane în Timişoara şi de asemenea li s-a vătămat grav sănătatea. Duminică spre luni, cred că nici un timişorean şi nici cei care erau din afara Timişorii n-au dormit. Se trăgea, se trăgea foc cu foc, se trăgeau focuri automate… Şi ştiam că de-acuma nu mai erau gloanţe de manevră, ci erau gloanţe reale, muniţie reală. Şi toţi ne închipuiam ce se întîmplă, aşa încît, la ora cinci de dimineaţă, luni, m-am dus la sediul Inspectoratului, să aflu ce s-a întîmplat. Generalul Nuţă dormea, dar generalul Mihale era deja în posesia tuturor datelor necesare. Mi-a şi prezentat un tabel din care rezulta că majoritatea persoanelor care deja decedaseră se aflau în spitalul municipal [confuzie a martorului pe care o va mai repeta în cursul declaraţiei, este vorba de spitalul judeţean] şi cîte două-trei persoane în alte trei-patru spitale ale Timişorii. Erau peste 50 de cadavre la ora aceea. De asemenea, se estima peste 200 numărul de răniţi. L-am rugat să ia măsuri ca toate cadavrele să fie concentrate la spitalul municipal [judeţean], unde era şi sediul Serviciului Exterior de Medicină Legală, pentru a putea purcede de îndată la cercetările cuvenite. Am dat telefon la Bucureşti, era de serviciu la cabinet chiar directorul Direcţiei a-ntîia, Comşa Aurel, şi l-am rugat să-mi mai trimeată doi criminalişti cu experienţă. Era vorba de zeci de cadavre. Şi au venit procurorii grad I: Ovidiu Petrescu şi Vasile Grevdea, amîndoi cu o valoroasă experienţă în materie. Cu primul avion, la ora 9, erau în Timişoara. În cursul acelei zile, împreună cu medicii legişti, s-a procedat, pe de o parte, la întocmirea proceselor verbale de constatare, la emiterea rezoluţiilor de efectuare a acestora, de efectuare a constatărilor medico-legale şi, de asemenea, s-au elaborat actele medico-legale necesare. L-am rugat pe generalul Nuţă să îmi dea nişte ofiţeri de judiciar. Sigur, prezenţa lor nu este obligatorie de la lege, însă în cadrul normelor metodologice de muncă, este aproape obligatoriu să fie un ofiţer de judiciar, pentru că el urmează să facă investigaţiile cuvenite în legătură cu împrejurările în care a decedat acea persoană. Nu avea. Şi-atunci au participat cîţiva lucrători, poate cinci, dintre care o parte subofiţeri de la judiciar, alături de procurori şi de medicul legist. Am avut, însă şansa că a venit… era acolo colonelul Ghircoiaş, directorul Institutului de Criminalistică, şi mai era împreună cu el un… cred că este subofiţer… îl văzusem în foarte multe împrejurări, era un foarte bun tehnician… nu-i ştiu numele. Dar l-am întîlnit în cazuri deosebit de grele şi ştiam că lucrează foarte frumos. Care s-au deplasat, şi ei, la Serviciul Medico-Legal, pentru a face cuvenitele fotografii judiciar-operative. Spre seară, deja aveam un tablou oarecum închegat, în legătură cu cauzele acestor decese. Vreau să vă spun că, mergînd la Serviciul Medico-Legal, am constatat că toate cadavrele erau dispuse în cîteva încăperi mici şi pe coridoare. Cred că Morga avea una sau două utilaje frigorifice; şi în situaţia asta au fost, de la început, puse pe jos, pe ciment, şi tot acolo s-au făcut şi constatările medico-legale. Am mai constatat că majoritatea cadavrelor prezentau traumatisme forte, provenite prin proiectil, prin împuşcare, o anumită parte, mai puţin însemnată – dar dv. o să le găsiţi pe toate, sînt toate acestea acolo unde trebuie, poate v-au şi sosit – altele, alte cadavre probabil, nu probabil, sigur, că aveau urme de traumatism cranian, provocate fie prin lovire activă, deci baston, ceva de genul acesta, fie prin comprimare şi doar unul sau două cazuri, cred, cu urme de carbonizare. După aspectul lor, era foarte greu să-ţi faci o imagine, vreau să spun că, ca vîrstă, paleta era între trei anişori sau doi anişori (un copil am văzut) şi peste 60 de ani, femei şi bărbaţi, iar aspectul îmbrăcămintei, îmbrăcăminţii, era deosebit de derutant; fie prin faptul că era prea sumar pentru a fi explicabilă prezenţa cuiva în stradă, fie prin natura vestimentaţiei, care de obicei este propice încăperilor, încît mi-am dat seama că… am dedus… mă refer la momentul acela, nu ulterior, am dedus că o parte au murit în locuinţele lor. Că în balcoane sau ceva de genul acesta. Altminteri, neexplicîndu-se vestimentaţia pe care o purtau. În după-amiaza, în seara de luni, alături de problema minorilor (pe care deja v-am relatat-o), i-am prezentat domnului secretar Coman şi situaţia pe care o constatasem în legătură cu aceste cadavre. Prezente în acel moment erau mai multe persoane. Mi-e greu să departajez care dintre ele au fost prezente luni seară şi care marţi de dimineaţă, deşi în principiu au fost cam aceleaşi. Adică era domnul Radu Bălan, era domnul Pacoste, domnul Ilie Matei, marţi de dimineaţă, în mod sigur, şi domnul Mihalache, care era secretar adjunct, cred, la secţia organizatorică. De ce mi-e greu să fac această departajare? Şi luni seară şi marţi de dimineaţă, cam aceleaşi persoane, aproximativ, erau vădit preocupate de problema acestor cadavre, mai cu seamă, după ce, explicîndu-le în principiu, în sinteză care sînt cauzele morţii, am făcut precizarea că, din păcate, noi nu ştim decît 13 dintre aceste cadavre cine sînt. Celelalte 40 fiind neidentificate. Nu aveau nici un fel de act asupra lor şi nici alte însemnări, un telefon, sau orice altceva care să permită o identificare rapidă. Domnul Coman m-a întrebat cam care sînt perspectivele în a fi identificate aceste cadavre. I-am răspuns că-mi este imposibil să dau o prognoză, pentru că sînt zeci de cazuri cînd, pentru un singur cadavru, se fac investigaţii luni de zile, în condiţii de normalitate; dar acum, cînd toată Timişoara era în stradă, cînd organul de poliţie era complet blocat, este hazardat să mă pot pronunţa. În seara aceea, dar şi în dimineaţa următoare, şi accentuez pentru a doua oară acest lucru, acesta nevizînd direct poziţia mea, ci a celorlalte persoane care au fost prezente şi au participat la aceste discuţii, se punea problema: “Dom’le, totuşi, ce facem cu aceste cadavre?” Pentru că, dacă pentru cele 13 persoane care erau cunoscute, exista o altă problemă la care am să revin, în schimb pentru celelalte 40 care erau acolo, trebuia găsită o soluţie. Deşi eram în decembrie, mi-amintesc că în zilele acelea, în Timişoara au fost zile pînă la 20 de grade, şi oricum, chiar dacă nu erau 20 de grade, ele trebuiau îngropate. Mai exista şi pericolul unei contaminări, unei infecţii intraspitaliceşti şi cred că, asupra acestui aspect i-a atras atenţia domnului Coman doctoriţa Novac, care era directoarea Direcţiei [Sanitare] Judeţene, pe care am văzut-o în seara aceea acolo. Problema era foarte grea şi foarte serioasă. Pe de o parte necesitatea de a fi evacuate aceste cadavre din spital şi îngropate, pe de altă parte neputinţa efectivă a noastră de a putea identifica persoanele respective şi respectiv familiile aparţinătoare. N-aş putea să mai spun acuma, pentru că discuţiile erau, natural, libere şi porneau din toate părţile… şi întrebările, şi răspunsurile, şi supoziţiile, şi variantele pe care fiecare şi le imagina, întrebîndu-mă cum se poate proceda în acest fel, am spus că avem deja o experienţă, de la cutremurul din ’77. Cînd, de asemenea, am fost nevoiţi să înhumăm sute de cadavre neidentificate. Şi care au fost ulterior identificate. Am explicat că, în asemenea cazuri, se înscripţionează fie crucea, fie o anumită placă, cu o frază compusă din mai multe etaje. Prima numărul de spital, în cazul în care, înainte de deces, persoana respectivă a fost internată într-un spital, a doua, numărul de înregistrare de la morgă, a treia, procuratură şi a patra, cea de la oficiul de stare civilă. Aşa am procedat, repet, în ’77, şi am spus că avem această metodologie, deja încercată. Este greu să precizez dacă în acea seară – dar înclin să cred că mai degrabă a doua zi de dimineaţă -, cînd s-a ridicat o altă problemă: “Bine, dom’le, am înţeles cum se face treaba asta, dar cine o face?”, şi am spus că, potrivit legii, atribuţiile revin primăriei. Domnul Coman s-a întors către domnul Radu Bălan şi a spus: “Bălane, ai auzit?”. Domnul Bălan l-a chemat pe primarul Timişorii, care, dacă nu mă înşeală memoria, se numea Mîţ sau Moţ, şi era un bărbat de statură scundă. Şi l-a chemat pe primarul municipiului Timişoara. Dar aicea nu vă pot face precizarea certă în legătură cu discuţia cu primarul, dacă a fost luni seară sau marţi de dimineaţă. Dl Bălan i-a spus: “Moţ, trebuie să te îngrijeşti de aceste înmormîntări”. Domnul Moţ era foarte emoţionat. Încă nu se luase o hotărîre, cum să se procedeze – pentru că, spuneam că au existat mai multe gînduri, mai multe variante – se discuta despre o înmormîntare în afara Timişorii, într-un loc mai marginal, în cadrul judeţului, într-un alt judeţ. Dacă nu a plecat încă marţi de dimineaţă domnul Cornel Pacoste la Arad, că ştiu că a plecat, dacă n-a plecat deci la prima oră, cînd se purtau discuţiile acestea, îl aud cum a spus, poate într-o unitate militară, într-o cazarmă de militari. Dacă a plecat la Arad, atuncea luni seara a spus lucrul ăsta, pentru că îmi amintesc foarte bine cînd a propus această variantă. Variantă pe care a reprimat-o dl. Coman: “Totuşi, într-o unitate militară nu se cuvine”. În sfîrşit, erau foarte multe variante, fiecare argumentată într-un anumit fel. După venirea domnului Moţ sau Mîţ, (Bădoiu: Moţ) i-am spus, zic: “Domnu’ primar, indiferent de varianta care se adoptă, nu uitaţi că am depăşit 24 de ore şi că aveţi nevoie de autorizaţia mea. Dl. Moţ a dat din cap, cum că ştia foarte bine lecţia şi de fapt era şi normal să ştie, pentru că fiind primar şi lucrînd în administraţie, ştia că nu se poate înregistra un deces peste 24 de ore, fără autorizaţia procurorului, în cazul morţilor violente. I-am spus că pentru aceasta să ia legătura cu procurorul şef Tilincă, pe care eu îl voi aviza, în vederea obţinerii autorizaţiilor respective. Cu îngăduinţa dv., am să fac o mică paranteză aicea, pentru că am auzit din presă, reverberaţiile unor declaraţii, potrivit cărora procurorul a autoriză transportarea cadavrelor, ceva de genul acesta. Potrivit Decretului 278, declararea mortului se face în decurs de trei zile, iar în cazurile violente, în 24 de ore. De morţi violente. Înlăuntrul aceluiaşi termen de 24 de ore, trebuie înregistrată şi moartea, decesul persoanei. Eu nu cunosc vreun caz să se fi rezolvat în 24 de ore. Şi de aceea, acelaşi Decret 278, care reglementează actele de stare civilă, prevăd că nu se poate face înregistrarea decesului, fără autorizaţia scrisă a procurorului. Aceasta pentru a oferi o garanţie că, în toate aceste cazuri de morţi violente, procurorul este sesizat cu dosarul respectiv. Aceasta este singura autorizaţie pe care o poate da procurorul, potrivit legii. Şi anume, să se autorizeze înregistrarea post 24 de ore a decesului. Cît priveşte unele afirmaţii care am citit în presă că s-au făcut de către unii inculpaţi, şi anume că procurorul are dreptul să aprobe transportarea cadavrelor, sau înhumarea lor, sau incinerarea lor, sau orice altă operaţiune, trebuie să spun – nu dv., care ştiţi foarte bine – ci celor care nu ştiu, că nici în ţara noastră şi nici în vreo altă ţară de pe mapamond, nimeni nu poate dispune asupra corpului unei persoane decedate, în afara aparţinătorilor, fiind o gravă violare a unor drepturi fundamentale. Nici procurorul, nici magistratul, niciunde nu poate da o asemenea aprobare. În cazurile, însă, ca în speţa dv., de persoane neidentificate, cel [cea] care hotărăşte este Primăria, ce destinaţie se va da cadavrelor respective. Adică înhumare, incinerare sau orice alt mod… Am închis paranteza şi continui. Am plecat în acea seară de la Comitetul Judeţean de Partid, fără ca să se fi adoptat nici un fel soluţie…
21:48 Judecător (Cornel Bădoiu): În 18 sau…?
21:49 Gheorghe Diaconescu: În 17. 17, luni.
21:54 Cornel Bădoiu: În 18!
21:56 Gheorghe Diaconescu: În 18, luni. Iertaţi-mă. 18 luni. Da. Deci, fără să se fi adoptat nici un fel de soluţie.
22:04 Cornel Bădoiu: Da.
22:06 Gheorghe Diaconescu: Între orele 9 şi 10, cred, am primit un telefon de la generalul Nuţă, prin care mi-a cerut să vin pentru o chestiune extrem de importantă şi urgentă la inspectorat, şi mi-a trimis maşina. În cabinetul inspectorului şef…
22:29 Cornel Bădoiu: Între ce ore aţi spus?
22:30 Gheorghe Diaconescu: Între 9 şi 10 seara, deci 21 – 22, cu o marjă de jumătate de oră în sus sau în jos… Am intrat acolo. Erau în jurul biroului: generalul Nuţă, generalul Macri, generalul Mihale şi în birou mai mulţi ofiţeri. Am avut sentimentul că…
23:08 Cornel Bădoiu: Printre acei ofiţeri se găsea vreunul dintre inculpaţi? Printre acei ofiţeri.
23:14 Gheorghe Diaconescu: Nu v-am înţeles.
23:15 Cornel Bădoiu: Printre acei ofiţeri, exista şi vreunul dintre inculpaţi?
23:24 Gheorghe Diaconescu: N-aş putea să vă răspund la întrebarea dv., pentru că încă de la început am fost frapat de tensiunea care exista în această cameră. Mi-e greu să v-o descriu, în tot cazul, parcă erau toţi foarte crispaţi. Parcă era o chestiune gravă care se discutase şi chiar şi generalul Nuţă şi generalul Macri, care erau nişte bărbaţi care treceau uşor de la o stare la alta, atunci cînd mi-au vorbit – iar eu aveam concentrată atenţia asupra lor – şi la ei am simţit parcă ceva care nu era în nota lor obişnuită. A început generalul Macri şi a continuat generalul Nuţă să-mi spună că îmi pun la dispoziţie mijloacele necesare şi oamenii necesari, pentru ca persoanele decedate şi aflate la Spital municipal [Judeţean] să mai fie, încă o dată, examinate medico-legal, la Bucureşti. Amîndoi solicitau acest lucru, dar fără să dea explicaţii. Mi-am dat seama cu uşurinţă că în problema care era de stringentă actualitate, şi anume în problema scoaterii cadavrelor de la spital, este acum implicat şi Ministerul de Interne, deşi pe lege nu aveau nimic de-a face cu această problemă. Repet, toată problema şi competenţa aparţinea Primăriei. Dar pentru că nu mi s-a explicat de ce este nevoie de acest transfer la Institutul Medico-Legal, am răspuns foarte scurt, că noi sîntem satisfăcuţi de constatările făcute. Şedinţa n-a mai durat. Am fost invitaţi în acea cameră din spate, în oficiu, şi deopotrivă generalul Nuţă şi Macri mi-au spus că poate cinăm împreună.
26:10 Cornel Bădoiu: Că…?
26:11 Gheorghe Diaconescu: Cinăm, să cinăm împreună. Le-am răspuns că la ora aceea cred că nici un pahar de apă nu pot să-l beau – şi aveam suficiente temeiuri -, dar s-a reluat discuţia despre noua constatare medico-legală. Domnule preşedinte, dv. ştiţi foarte bine, că o nouă expertiză medico-legală, mai ales în asemenea cazuri, însemna o rezoluţie de nici o pagină, mai ales că nu aveam datele de stare civilă şi treceam numai nişte numere, elaborarea, motivarea unei asemenea ordonanţe, care apoi se multiplica în 50-60 de exemplare, era o chestiune de cîteva minute pe care o puteam face eu sau orice procuror din subordine. În condiţiile însă în care nici în plenul celor care eram în cabinetul inspectorului şef, nici între noi trei, nici generalul Nuţă, nici generalul Macri nu mi-au spus absolut nimica asupra obiectului şi finalităţii acestei noi expertize – care nu părea deloc motivată -, le-am spus că, într-adevăr, rămîn la aceeaşi opinie, că nu se impune o nouă expertiză. Discuţia s-a mai degradat puţin, pentru că generalul Nuţă mi-a spus că totuşi e bine să nu mai greşesc a doua oară – cum am greşit prima oară cu minorii -, şi să fiu alături de el. Cum nici unul dintre ei doi nu au făcut măcar o jumătate de pas, pentru a mă lămuri ce este cu această nouă expertiză, natural, nu am înţeles nici eu să dau acea rezoluţie care – repet, dura 10 minute -, pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale. Ne-am despărţit din nou în acea seară, spun din nou pentru că era poate a treia oară, în condiţii mai puţin dorite. Ajungînd acolo unde trebuia să ajung, am primit telefon de la generalul Stănculescu, ca a doua zi, la ora şapte, să mă prezint la domnul secretar Coman Ion.
29:02 Cornel Bădoiu: Deci v-aţi dus probabil la Procuratură?
29:04 Gheorghe Diaconescu: Vă rog?
29:05 Cornel Bădoiu: V-aţi dus la procuratură?
29:06 Gheorghe Diaconescu: Nu. La hotel. A doua zi de dimineaţă, aşa cum vă spuneam mai înainte, erau aproximativ aceleaşi persoane care şi seara discutaseră, ca şi acuma de dimineaţă, aceeaşi problemă: ce soluţie să se dea în legătură cu aceste cadavre. Nici atunci – asta era deci marţi, marţi, 19 -, nici atunci n-a existat un consens, iar după o oră sau o oră jumate cît am stat acolo, discutînd şi alte chestiuni, ne-am ridicat de la masă, iar domnul secretar Coman m-a condus de braţ, pînă lîngă fereastră. Şi la vremea aceea, ca şi în prezent, exista sindromul interceptării convorbirilor telefonice sau a ascultării, discret, în diferite camere, şi exista practica dai drumul la radio şi să discuţi în apropierea ferestrelor, încît gestul nu m-a mirat. Cu acest prilej, domnul Coman mi-a spus că problema cadavrelor a fost rezolvată de către băieţii de la MI. De asemenea, mi-a mai spus că în cursul acelei nopţi a avut o convorbire cu procurorul general Nicolae Popovici, dar că nu a reuşit să se înţeleagă cu procurorul general sau, remarca cu zîmbetul în colţul gurii: „Sau hoţul ăla de Popovici s-a făcut că nu mă înţelege”.
31:31 Cornel Bădoiu: Pe tema cadavrelor, nu?
31:33 Gheorghe Diaconescu: Vă rog?
31:34 Cornel Bădoiu: Pe tema cadavrelor?
31:35 Gheorghe Diaconescu: Da, dar nu s-a pronunţat “cadavre”. Nu se discuta despre cadavre; mă refer la discuţia dintre domnul Coman şi procurorul general Popovici. Mi-a spus că: “În problema aceasta am telefonat la Bucureşti şi am încercat să discut cu Popovici, dar el fie nu m-a înţeles, fie hoţul de el s-a făcut că nu mă înţelege“… Iarăşi, aici, nu mai am siguranţă dacă este vorba de marţi sau miercuri, dar cred că tot marţi a sosit Ilie Ceauşescu, şi dacă este marţi ziua în care a sosit Ilie Ceauşescu, aspect pe care-l voi relata ulterior şi separat, însemnează că a mai întîrziat la sediul Comitetului Judeţean, pentru că generalul Ilie Ceauşescu venise cu nişte documente (la care am să mă refer ulterior). Oricum, înainte de a pleca de la sediu, de la sediul Comitetului Judeţean, ştiam nu numai că nu mai sînt cadavrele la Morga Spitalului, dar mai ştiam că nu mai sînt nici evidenţele. Adică, secretul de peste noapte era un Polichinel pentru timişoreni, a doua zi de dimineaţă.
33:04 Cornel Bădoiu: N-am înţeles.
33:05 Gheorghe Diaconescu: Secretul de peste noapte devenise secretul lu’ Polichinel a doua zi de dimineaţă, şi toată Timişoara deja ştia acest lucru. Şi se discuta într-un mod foarte clar.
33:24 Cornel Bădoiu: Dar cine vă pusese în temă cu dispariţia documentelor?
33:32 Gheorghe Diaconescu: Cred că tot acolo, în cadrul discuţiilor respective.
33:35 Cornel Bădoiu: La Judeţeana de Partid?
33:36 Gheorghe Diaconescu: Da. Oricum, eu cînd am plecat de-acolo ştiam că nu mai sînt documentele la Spitalul municipal [Judeţean]. Desigur, discuţiile pe care le-am avut în seara precedentă cu generalii Macri şi Nuţă, precizările de a doua zi din partea domnului secretar Coman erau îndestulătoare pentru mine, ca să realizez că au fost luate cadavrele de-acolo. Dar, absenţa acelei rezoluţii pe care nu am dat-o luni seară, cît şi faptul că nu s-au solicitat acele adeverinţe la care mă refer, pentru înregistrarea morţii, mi-au creat imaginea unui fapt ilicit. În această situaţie, m-am reîntors, m-am întors, m-am dus direct la procuratură şi am cerut procurorului şef Tilincă să-mi prezinte toate dosarele. Ele erau pe procurori. Fiecare cîte două-trei-patru, cîte au reuşit să facă în ziua de luni şi marţi de dimineaţă. Aceste dosare au fost puse în două plicuri mari şi toate îmbalotate, ambele îmbalotate, legate şi s-a pus şi sigiliu cred. Pe copertă am scris numărul “54”, cred, şi am semnat. I-am cerut colegului Tilincă să pună aceste dosare în casa de fier, să nu discute cu nimeni că le are, iar dacă tot va fi întrebat de orişicine, subliniind de cîteva ori “orişicine”, să spună că sînt la mine. Ulterior, cînd s-a făcut acea cercetare de către procurorul general, am aflat de la domnul Ovidiu Petrescu, de la, nu eu, că i-aş fi făcut chiar o sumă mai mare de recomandări, în legătură cu felul în care să păzească dosarele; dar eu, nu mi le aminteam. Exista o stare de tensiune care pe mine m-a făcut să uit efectiv datele… oricum, dacă sînt reale afirmaţiile colegilor mei, era un plus de atenţie pe care i-l dădeam sau îl transmiteam domnului Tilincă, pentru a se îngriji de proteguirea lor. Dacă în prezent mai sînt doar patru cadavre neidentificate, aceasta se datorează domnului Tilincă, care a protejat acele dosare, ele fiind unicele acte pe baza cărora s-a putut face ulterior identificarea cadavrelor.
37:23 Cornel Bădoiu: Dar de fapt ce cuprindeau dosarele acestea?
37:29 Gheoghe Diaconescu: Fiecare dosar cuprindea: procesul verbal de constatare al procurorului, care, în ce priveşte persoanele neidentificate, era mult mai amplu decît al celorlalţi. Pentru că, necunoscîndu-se identitatea persoanei decedate, trebuiau făcute nişte descrieri cît mai ample, cât mai amănunţite, în afara de culoarea părului, ochilor şamd, semne particulare etc.
38:03 Cornel Bădoiu: Da, da. Bun.
38:04 Gheorghe Diaconescu: Iar acestui proces verbal, asociat fotografiilor judiciar-operative, permiteau identificarea ulterioară. De asemenea, mai cuprindea rezoluţia de dispunere a constatării medico-legale şi actul medico-legal. Cu aceste dosare, pe 22 decembrie, după ce la televiziune am văzut ce s-a întîmplat la Bucureşti, [Final faţă casetă. În volumul “Memorialului Revoluţiei” se mai consemnează: m-am deplasat la Procuratură şi…]

(Va urma)

 

16 Responses to “Gheorghe Diaconescu, fost procuror general adjunct al RSR, despre incinerarea cadavrelor din Timişoara (1) (audio)”

  1. alk Says:

    Sa inteleg ca toata treaba cu ancheta a pornit in termenii regulamentelor dar ceva a facut ca M.I.-ul sa capete dintr-o data puteri sporite. Sa fi fost un ordin expres al Ceauseascai sau zbaterea unui regim in agonie? Era foarte simplu sa le dea voie sa-si ia mortii, nu cred ca asta ar fi amplificat foarte mult starea de nemultumire. Totusi, oficial, erau victimele actiunilor de restabilire a ordinii in Timisoara devastata de huligani…
    Hotarirea de a scapa de cadavre pare mai degraba o actiune comandata de un creier atrofiat si dus la indeplinire de niste slugi prea-plecate.

  2. mariusmioc Says:

    @alk, mai am un fragment din declaraţia lui Diaconescu despre cadavre (de aia am scris „va urma”) care arată cine a poruncit operaţiunea. Voi pune pe blog şi fragmentul ăla. Aici am pus pînă unde s-a sfîrşit caseta, iar între fragmente e o parte din declaraţie care nu s-a mai înregistrat.
    Presupun că s-au gîndit că înmormîntările vor fi prilej pentru izbucnirea de noi proteste. Dar cred că regimul comunist nu voia să recunoască că au fost aşa de mulţi morţi la Timişoara, există teoria că voiau să susţină că oamenii care lipsesc au fugit peste graniţă.

  3. alk Says:

    Oricum aveau de gind sa traga „foloase” de pe urma acestor evenimente. Chiar el spune ca se pregatea o mare actiune de contracarare propagandistica daca reprimarea le-ar fi reusit.

  4. […] Urmăreşte şi celelalte fragmente din mărturia lui Gheorghe Diaconescu postate pe acest blog: – Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale – Despre incinerarea cadavrelor din Timişoara (1) […]

  5. […] pe acest blog: – Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale – Despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (1) – Despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara […]

  6. […] adjunct al RSR: – Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale – Despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (1) – Despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (2) – În 15 februarie l-am pus sub acuzare pe […]

  7. […] adjunct al RSR: – Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale – Despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (1) – Despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (2) – În 15 februarie l-am pus sub acuzare pe […]

  8. din declaratile pe care leam auzit faptele comise de organele de represiune de inainte de revolutie si din timpul revolutiei s-au prescris dupa care lege aprobata tot de iei domnul dan voinea nu vrea pentru ca am inteles ca in iugoslavia sint judecati cei ce iau condamnat in regimul trecut de ce ii este frica pentru ca asa inteleg eu daca esti cinstit ai mai putine sanse dar ca mincinos ai mai multe ,justitionari care judeca drept sint pe cale de disparitie asa vad eu . am simtito pe pielea mea nu stis dar si judecatori sint si ei oameni iar bolile profesionale nu ocoleste pe nimeni deaceia vin cu o propunere liber consimtita de toti magistrati in momentul in care considera ca nu poate face fata iar memoria i se tulbura sa nu se lase inbatat de milioanele de leiincasate la salariu si sa plece singuri din magistratura cred ca asa este democrat si erorile judiciare ar fi mai putine iari nu ar fi tot timpul cu frica si a primi niste sporuri , nu vreau ca acesti magistrati care se simt cu musca pe cacula sa IMI POARTE PICA PRECUM NICI EU NU LE PORT LOR . AS AVEA MAI MULTE DE SPUS DAR MA OPRESC AICI DEOCAMNDATA O SA REVIN si cu alte propuneri nu sint un revolutionar conceput de comunisti daca stiam ca se fac cursuri de judecatori in ploiesti si la cluj dupa revolutie poate mai luam o calificare va multumesc si numi purtati pica FRONTUL DEMOCRAT NU DOARME MIRIOCA A GHEORGHE

  9. DUPA CUM VEDETI DOMNULE MARIUS PROCURORUL JUDECATOR ZICE ZICE SI ACTELE MELE MEDICALE DE LA DOSAR NR.2003,3/42/2007 SI IN CELALANT 13250 DAR ACUM NU MAI VAD JUDECATORI CHIAR AU ORBIT SA VAD PE 30 OCTOMBRIE PROBE SI DOVEZI SINT DESTULE LA DOSAR CIND INTRA LA PUSCARIE CEI DE PE VASILE LUPU LA PLOIESTI CARE MINTE CA JUSTITIA A CERUT RERATI DESPRE MINE LA MEDICUL DE FAMILIE ,DACA AVEAU LA DOSAR DEJA ACTELE MEDICALE SEMNATE SI PARAFATE DE MEDICU DE FAMILIE SI LEGISTI CRED CA JUSTITIA VA DESCHIDE OCHI BINE SPER SA FACA DREPTATE DIRECTA SI NU PRIN REJUDECARE , ARE ACTELE IN MINA LEGEA PERMITE SA O PUNA IN APLICVATIE SINT 5 DOSARE IN EROARE STOP;….!!!!! mirica frontul democrat romin.

  10. […] furate şi incinerate, mai citiţi pe acest blog: – “Misterul” celor 40 de cadavre – Gheorghe Diaconescu, fost procuror general adjunct, despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (… – Gheorghe Diaconescu, fost procuror general adjunct, despre incinerarea cadavrelor de la […]

  11. […] Ion Corpodeanu: – Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale – Despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (1) – Despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (2) – În 15 februarie l-am pus sub acuzare pe […]

  12. […] bisericii de la Popeşti-Leordeni, ridicată în cinstea timişorenilor arşi la crematoriu – Gheorghe Diaconescu, fost procuror general adjunct, despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (… – Gheorghe Diaconescu, fost procuror general adjunct, despre incinerarea cadavrelor de la […]

  13. […] Gheorghe Diaconescu a fost trimis la Timişoara de Nicolae Ceauşescu personal pentru a găsi o ”soluţie” privind victimele din perioada 16-20 decembrie 1989. Ulterior, Gheorghe Diaconescu avea să ajungă […]

  14. […] Gheorghe Diaconescu a fost trimis la Timişoara de Nicolae Ceauşescu personal pentru a găsi o ”soluţie” privind victimele din perioada 16-20 decembrie 1989. Ulterior, Gheorghe Diaconescu avea să ajungă […]

  15. […] Gheorghe Diaconescu a fost trimis la Timişoara de Nicolae Ceauşescu personal pentru a găsi o ”soluţie” privind victimele din perioada 16-20 decembrie […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.