Scrisoarea pierdută a lui Iliescu şi observaţiile lui Vladimir Tismăneanu

„Caietele Revoluţiei” nr. 1/2009 cu pretinsa scrisoare a lui Ion Iliescu au apărut în sfîrşit pe saitul Institutului Revoluţiei Române.

Întîrzierea apariţiei lor pe sait o consider datorată dorinţei lui Ion Iliescu de a pretinde că dezvăluirea dizidenţei sale a fost făcută de „Jurnalul Naţional”. Pe blogul personal Iliescu scria în 15 martie: „Jurnalul Naţional publică în ediţia de luni, 16 martie, un document inedit pe care l-am incredinţat jurnalistului Marius Tucă”.

Documentul nu era inedit, el apăruse deja în „Caietele Revoluţiei”.

Vladimir Tismăneanu comentează şi el scrisoarea scoasă din joben după 20 de ani de Ion Iliescu.

Din observaţiile lui Tismăneanu, reţin:

– în lunga discuţie pe care Tismăneanu a avut-o cu Iliescu şi care a fost subiectul cărţii „Marele şoc din finalul unui secol scurt” apărută în 2004 la Editura Enciclopedică, Iliescu n-a pomenit nimic despre această scrisoare.

– Profesorul Ovidiu Trăsnea de la Academia „Ştefan Gheorghiu”, care a fost pomenit ca fiind a treia persoană care ştia despre scrisoarea lui Ion Iliescu (alături de Iliescu însuşi şi de Virgil Măgureanu) este mort de cîţiva ani. Deci, nu mai poate confirma nimic.

Cît a trăit (şi a trăit destul timp după revoluţie), Ovidiu Trăsnea nu a vorbit nimic despre o asemenea scrisoare.

Mai citeşte, pe aceeaşi temă:
Ion Iliescu, dizidenţă descoperită după 20 de ani
Iarăşi despre „dizidenţa” lui Iliescu şi pretinsa exclusivitate a Jurnalului Naţional
Un document care se cere publicat: Şedinţa organizaţiei PCR de la Editura Tehnică consacrată congresului al 14-lea

4 gânduri despre „Scrisoarea pierdută a lui Iliescu şi observaţiile lui Vladimir Tismăneanu

  1. Voi nu intelegeti ca Ilici incearca din nou sa se bage in seama?? Cred ca e singurul care se mai crede omul providential al acelor zile. Ceea ce ma face sa cred ca manifestarile ostile contra sa de la comemorarile eroilor Revolutiei ii fac mult rau. De-a Domnul ca anul asta sa-l nimereasca o moneda sau macar o oala de mincare stricata.

  2. @alk, Ilici nu e singurul care se crede omul providenţial al acelor zile. Există un întreg Institut al Revoluţiei, cu buget de miliarde din banii contribuabililor, care susţine această imagine. Citeşte de pildă, chiar în ultimul număr al „Caietelor Revoluţiei” (lincul e dat în acest articol), pag. 3-5, articolul lui Corneliu Vlad („senior editor” la Cronica Română) în care Iliescu este numit „Liderul Revoluţiei”.

  3. Marius, faptul ca aceasta mascarada este intretinuta pe bani publici imi intareste ideea, de altfel clara, ca cei care au dat atunci peste nas romanilor, conduc inca destinete acestei tari.
    Lucrul bun este ca pe unii nu-i mai intereseaza deloc, iar cei inca „conectati” la acele evenimente nu prea servesc aceste gogosi. Ramine o cercetare istorica cu un parfum de nostalgie.
    PS: Vezi ca ti-am mai trimis ceva.

  4. Pingback: Tismăneanu vrea desfiinţarea Institutului Revoluţiei « Blogul lui Marius Mioc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.