Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Teodor Brateş: Ion Iliescu e fiul unui revoluţionar, unui patriot, el însuşi patriot. TVR 22 decembrie 1989 (video) martie 26, 2009


Am prezentat deja pe acest blog prima cuvîntare a lui Ion Iliescu la TVR, în 22 decembrie 1989. Mi-au lipsit atunci cuvintele introductive prin care Teodor Brateş l-a prezentat în faţa naţiunii pe Ion Iliescu. Între timp, cu ajutorul lui alk, cititor al acestui blog (căruia îi mulţumesc), am izbutit să obţin înregistrarea felului în care naţiunea română a fost înştiinţată în 22 decembrie 1989 despre apariţia lui Mesia Ion Iliescu. (more…)

 

Teleconferinţa lui Ceauşescu din 17 decembrie 1989, cu instrucţiuni de reprimare a revoluţiei (audio) martie 25, 2009


Într-un film al Luciei Hossu Longin despre revoluţia din Timişoara, care a fost difuzat prin 1999 la TVR, au fost prezentate fragmente din înregistrarea audio a teleconferinţei ţinută de Ceauşescu în 17 decembrie 1989, în care aceasta a dat instrucţiuni de reprimare a revoluţiei. În filmul respectiv fragmentele sînt intercalate cu alte filmări şi declaraţii de martor, în fişierul de mai jos am lipit împreună doar părţile în care apare înregistrarea teleconferinţei. (more…)

 

TVR 22 decembrie 1989. Brateş: Să nu dăm cuvîntul foştilor membri C.P.Ex.! Grigorescu: Membrii consiliului de conducere al Uniunii Scriitorilor sînt convocaţi la ora 19 (video) martie 24, 2009


Apariţia lui Ioan Grigorescu la TVR în 22 decembrie 1989, în care anunţă o şedinţă a consiliului de conducere al Uniunii Scriitorilor. Teodor Brateş intervine pentru a anunţa că foşti membri C.P.Ex. vor să vorbească dar propune să nu li se dea cuvîntul la TVR.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Scrisoarea pierdută a lui Iliescu şi observaţiile lui Vladimir Tismăneanu martie 23, 2009


„Caietele Revoluţiei” nr. 1/2009 cu pretinsa scrisoare a lui Ion Iliescu au apărut în sfîrşit pe saitul Institutului Revoluţiei Române.

Întîrzierea apariţiei lor pe sait o consider datorată dorinţei lui Ion Iliescu de a pretinde că dezvăluirea dizidenţei sale a fost făcută de „Jurnalul Naţional”. Pe blogul personal Iliescu scria în 15 martie: „Jurnalul Naţional publică în ediţia de luni, 16 martie, un document inedit pe care l-am incredinţat jurnalistului Marius Tucă”.

Documentul nu era inedit, el apăruse deja în „Caietele Revoluţiei”.

(more…)

 

24 decembrie 1989. Securiştii scandează „jos terorismul!” (video) martie 21, 2009


Imagini filmate în Bucureşti în 24 decembrie 1989. Precizez că nu fac parte dintre cele transmise la TVR în acea perioadă. Este vorba de filmări la o unitate militară care cred că este de securitate (poate cititorii blogului mă ajută să identific exact despre care unitate e vorba) USLA, din strada Toamnei. Una din persoanele din conducerea unităţii e identificat ca şi „colonel Voicu”. Vedem persoane îmbrăcate în civil, adunate în careu într-o curte plină de maşini militare, scandînd: „Victorie!”, „Trăiască România!”, „România!”, „Sîntem cu poporul!”, „Mulţi ani trăiască!”, „Şi noi luptăm cu voi!” (chiar aşa; lozinca asta poate avea dublu înţeles), „Jos terorismul!”. Un cetăţean civil care spune că este de la Institutul de Fizică Atomică e prezentat unităţii şi face apel către cadre să ajute, fiindcă sînt profesionişti. Cuvîntarea cetăţeanului e primită cu scandări „Vom lupta!”, „Vom lupta pentru popor!”. Apoi urmează alte scandări: „Noi luptăm cu teroriştii!”. Cineva anunţă că pe bulevardul Dacia se trage. „Atenţie la mine. O să primiţi ordin acuma să luptăm împotriva teroriştilor! Teroriştii sînt în apropierea noastră! Vom da arme acuma din ordinul Consiliului Superior, şi trecem la acţiune cum se ordonă”, spune un ochelarist care pare şeful, şi este aclamat de ceilalţi. Noi scandări „Victorie!”, „Jos cu terorismul!”. Vedem apoi persoane în civil care au luat pistoale şi pleacă într-o direcţie necunoscută.

 

Un document care se cere publicat: şedinţa organizaţiei PCR de la Editura Tehnică consacrată congresului al 14-lea martie 20, 2009


Am mai comentat pe acest blog dezvăluirea, de către Institutul Revoluţiei Române condus de Ion Iliescu, a existenţei unei scrisori anticeauşiste concepute de Ion Iliescu în martie 1989. Scrisoarea n-a fost difuzată din motive pe care nici măcar Institutul Revoluţiei nu le-a putut lămuri („nu se ştie din ce cauză”, scrie „Caietele Revoluţiei” nr. 1/2009, pag. 53), deşi fusese dată lui Virgil Măgureanu pentru a fi trimisă în Apus. În „Caietele Revoluţiei” nr. 1/2009 se face şi o comparaţie între pretinsa scrisoare a lui Ion Iliescu şi „scrisoarea celor şase”, binecunoscut document al dizidenţei româneşti, dar care nu se ridică la nivelul „scrisorii pierdute” a lui Ion Iliescu: „scrisoarea celor şase era adresată tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în timp ce textul elaborat de Ion Iliescu se constituia într-o Proclamaţie adresată celor patru milioane de membri ai Partidului Comunist Român şi tuturor cetăţenilor României; (…) în timp ce Proclamaţia face o radiografie severă şi virulentă a societăţii şi a puterii supreme a statului, chemînd populaţia ţării la revoltă pentru răsturnarea regimului Ceauşescu, Scrisoarea apelează la bunăvoinţa lui Ceauşescu de a rezolva unele probleme pentru ameliorarea situaţiei de criză în care intrase România” („Caietele Revoluţiei” nr. 1/2009, pag. 59). E limpede: Scrisoarea pierdută a lui Ion Iliescu este dizidenţă de categoria întîi, în timp ce „scrisoarea celor şase” e dizidenţă de categoria a doua. Notez că în textul atribuit lui Ion Iliescu nu apare cuvîntul „Proclamaţie”, dar Institutul Revoluţiei deja a poreclit scrisoarea pierdută ca „Proclamaţie” (se scrie cu P mare chiar şi în mijlocul propoziţiei).

Sînt mut de admiraţie pentru Ion Iliescu, care spre deosebire de „cei şase” nu s-a milogit de Ceauşescu ca să-l determine să facă reforme ci a trecut peste acesta, adresîndu-se direct celor 4 milioane de membri PCR şi cetăţenilor ţării cu această „chemare la luptă pentru răsturnarea dictaturii” (expresie preluată din „Caietele Revoluţiei”). De fapt, chiar şi Doina Cornea sau Laszlo Tokes i s-au adresat epistolar lui Nicolae Ceauşescu, încît, dacă textul din „Caietele Revoluţiei” este autentic, Iliescu, prin gestul său de a-l şunta pe Ceauşescu şi a se adresa direct poporului, pare cel mai dizident dintre dizidenţi.

Congresul al XIV-lea al partidului ar trebui să marcheze divorţul categoric al partidului de clanul Ceauşescu (…) Ne adresăm pe această cale tuturor celor interesaţi, tuturor patrioţilor, tuturor forţelor active ale naţiunii, tuturor categoriilor de oameni ai muncii, cu chemarea de a declanşa acţiuni ample de protest popular, folosind mijloacele şi posibilităţile cele mai diverse, inclusiv acţiunile oficiale organizate de regim, pentru a cere înlăturarea de la putere a lui Ceauşescu şi a acoliţilor săi”, este scris în răvaşul domnului Iliescu.

În noiembrie 1989 a avut loc Congresul al 14-lea al PCR, la care Nicolae Ceauşescu a fost reales în unanimitate secretar general al partidului. Înainte de congres, în organizaţiile PCR din întreaga ţară au avut loc şedinţe de pregătire a congresului, pe ordinea de zi a acelor şedinţe figurînd discutarea propunerii ca Nicolae Ceauşescu să fie reales în fruntea PCR. O asemenea şedinţă trebuie să fi avut loc şi la Editura Tehnică. Ion Iliescu, în calitate de membru PCR, trebuie să fi participat la şedinţă. Fiind şi director al întreprinderii, e greu de crezut că a tras chiulul. Din însăşi scrisoarea pierdută a lui Ion Iliescu reiese ideea sa că Congresul al 14-lea este momentul în care partidul trebuie să se lepede de clanul Ceauşescu, cît şi strategia de a folosi inclusiv acţiunile organizate de regim (precum discuţiile pentru congresul al 14-lea) în acest scop. Mă întreb: Ce atitudine a adoptat Iliescu la adunarea organizaţiei PCR din Editura Tehnică, cînd s-a discutat propunerea de realegere a lui Ceauşescu?

În conformitate cu însăşi scrisoarea care a fost acum publicată şi cu caracterul său de lider politic care nu se mai încurca cu apeluri către Nicolae Ceauşescu, precum dizidenţii de categoria a doua, ci se adresa direct membrilor de partid şi cetăţenilor ţării cu chemare la luptă pentru răsturnarea dictaturii, mă aştept ca Ion Iliescu să fi luat cuvîntul la acea şedinţă şi să spună că nu este de acord cu realegerea lui Ceauşescu. E posibil ca subalternii săi de la Editura Tehnică să-l fi contrazis şi, prin voinţa majorităţii membrilor săi, organizaţia PCR de la Editura Tehnică să fi susţinut în final realegerea lui Ceauşescu. Totuşi, poziţia lui Ion Iliescu trebuia să fie consemnată în procesul verbal al şedinţei respective, sau, dacă nu a fost consemnată acolo, participanţii la şedinţă ar trebui să-şi amintească o asemenea atitudine a directorului lor. N-am auzit însă în cei douăzeci de ani trecuţi de la revoluţie ca vreun fost angajat al Editurii Tehnice să pomenească despre vreo luare de atitudine în acest sens al fostului său director, la discutarea candidaturii lui Nicolae Ceauşescu în cadrul PCR.

În lipsa unor date concrete nu pot face speculaţii. Aştept, din partea istoricilor, publicarea procesului verbal al şedinţei organizaţiei PCR de la Editura Tehnică, în care s-a discutat propunerea de realegere a lui Nicolae Ceauşescu în fruntea PCR.

Mai citeşte, pe aceeaşi temă:
Ion Iliescu, dizidenţă descoperită după 20 de ani
Iarăşi despre „dizidenţa” lui Iliescu şi pretinsa exclusivitate a Jurnalului Naţional

 

TVR 22 decembrie 1989. General: Mă adresez generalului Vlad de la Securitate. Se mai poate salva onoarea trupelor şi ofiţerilor (video) martie 19, 2009


Un general (al cărui nume nu-l cunosc, rog vizitatorii acestui blog să mi-l semnaleze dacă au informaţii) îşi exprimă satisfacţia faţă de căderea lui Ceauşescu, amintind că a fost printre primii îndepărtaţi din funcţie la venirea acestuia la putere. După uniforma albastră, generalul pare să fie din Ministerul de Interne. Mircea Dinescu şi Ion Caramitru nu-l lasă să isprăvească ce avea de spus, căci vor introduce în studio preoţii (respectiv pe Nifon Ploieşteanul, a cărui cuvîntare a fost deja prezentată pe acest blog)

Transcriere înregistrare:
00:01 Glasuri: Sîntem în emisie. Domnule Dinescu, sîntem în emisie. Vorbiţi dom’le.
00:06 General: Cetăţeni patrioţi! Fac parte dintre primii generali care au fost scoşi din cadrele active cînd a venit Ceauşescu la putere, pentru că nu-i convenea atitudinea noastră. Vă spun acuma, şi mă adresez atîtor sute şi sute de ofiţeri pe care i-am comandat şi i-am instruit şi care ştiu cum i-am instruit: în spiritul celui mai adînc patriotism! Ştiu că mulţi dintre ei au fost piguliţi după plecarea mea, cu acul, şi scoşi şi ei. Criminalul acesta l-am avut dictator pînă duminică. Duminică a devenit tiran, casap al poporului!
00:43 Mircea Dinescu: Nu duminica asta! Iertaţi-mă.
00:46 General: Lăsaţi
00:46 Mircea Dinescu: Era tiran al poporului de 20 de ani!
00:48 Bărbat: 20 de ani. 25.
00:49 General: M-ai auzit c-am spus că a fost dictator, dictator neînduplecat, dar de-acuma a devenit măcelar, tiran. (exclamaţii: Aşa!)
00:59 Glasuri: Să vorbească preoţii! Mai departe.
01:00 General: Mă adresez, mă adresez generalului Vlad de la securitate. Se mai poate salva onoarea trupelor şi onoarea ofiţerilor. Acum e momentul să vă arătaţi patriotismul! Mă adresez colonelului Bucur, care ştie cum gîndeam! E adevărat că la generalul Vlad m-am trudit de zece ori să mă duc în audienţă şi nu m-a primit. Deşi era mititel cînd am fost eu. Facem, fac apel…
01:26 Bărbat: Gata, gata, gata.
01:29 Ion Caramitru: Părinte, veniţi şi binecuvîntaţi revoluţia! Puneţi crucea. Asta este! (Caramitru şi Dinescu ţin împreună o cruce în mînă)