Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Generalul Constantin Degeratu şi ordinul 522 din 1997 Aprilie 21, 2009


Ordinul 522 din 1997 iscălit de generalul Constantin Degeratu a fost subiectul unei conferinţe de presă la care am citit textul de mai jos. Despre respectivul ordin am vorbit şi la emisiunea televizată cu Viorel Oancea prezentată deja pe acest sait.

Evenimentul Zilei din 29-30 noiembrie 1997 cu relatarea conferinţei de presă în care am cerut destituirea lui Degeratu

Evenimentul Zilei din 29-30 noiembrie 1997 cu relatarea conferinţei de presă în care am cerut destituirea lui Degeratu

Prin ordinul Circular 522 / 19 Nov 1997, iscălit de şeful Marelui Stat Major, general Constantin Degeratu, salariaţilor M.Ap.N. li se interzice să se prezinte la Parchetul Militar pentru audieri legate de evenimentele din decembrie 1989, fără aprobarea ministrului.

Avem de a face cu o încercare fără precedent de obstrucţionare a justiţiei, pe motiv că „armata, instituţie fundamentală a statului, nu trebuie terfelită”.

Ne întrebăm: ministrul sănătăţii ce aşteaptă? Nu şi-a dat oare seama că medicii sînt fundamentali pentru statul român? Cît va mai tolera participarea fără aprobare a subordonaţilor săi la, de pildă, anchetele despre presupuse fraude la examenul de rezidenţiat, şi astfel, la „terfelirea profesiei de medic”?

Oficiosul M.Ap.N. „Observatorul Militar”, unii politicieni cît şi unele ziare, se întrec în a născoci minciuni prin care să justifice crimele din decembrie 1989. De pildă, Ion Cristoiu, în articolul „Putem judeca penal istoria?” („Naţional” 7 noiembrie 1997) scrie că trecerea armatei de partea timişorenilor este meritul generalului Guşe.

Am mai spus-o şi o repet: trecerea armatei de partea timişorenilor s-a facut nu datorită ci în ciuda generalilor ceauşişti. Că după revoluţie a apărut o mare înghesuială în arogarea de merite asupra acestui moment este altă problemă.

Generalul Guşe însuşi declara într-un interviu (Pavel Coruţ – „Să te naşti sub steaua noastră”, Editura Gemenii, Bucureşti 1993) despre manifestanţii din 20 decembrie 1989: „Mă convinsesem că nici o forţă din lume nu-i putea opri să treacă în mod organizat spre centru” (pag. 109), iar capturarea liderilor revoluţionari din sediul Operei în 21 decembrie o aprecia ca „imposibil de realizat” (pag. 111). La cîţiva ani după evenimente, după ce a putut chibzui în tihnă asupra lor, Guşe şi-a păstrat impresia că revoluţionarii timişoreni din 20-21 decembrie 1989 erau o forţă invincibilă. Or, faptul de a fi renunţat să se opună unei forţe pe care o considera invincibilă nu se numeşte eroism ci resemnare.

Desigur, se poate specula faptul că generalul Guşe, slab de înger şi tăntălău cum îl ştim, nu a apreciat realist situaţia din momentele respective (aici ajungem la o altă meteahnă a regimului comunist: incapacitatea lui Ceauşescu de a-şi alege colaboratori capabili) – însă asta nu schimbă cu nimic atitudinea generalului Guşe.

Senatorul Nicolae Alexandru, preşedintele Comisiei de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională, spunea în parlament, în 10 noiembrie 1997: „S-au consumat tone de cerneală despre evenimentele petrecute în Calea Lipovei (Timişoara) (…) unde Armata a tras – dar nimeni nu a adus dovezi şi nici măcar nu s-a întrebat asupra celeilalte faţete a realităţii – şi anume: Cine a tras în Armată?” (citat preluat din „Observatorul Militar” nr. 46 / 19-25 noiembrie 1997).

Insinuarea senatorului Alexandru – cum că pe Calea Lipovei s-ar fi tras în Armată – coincide cu dezinformarea din cartea generalului Tiberiu Urdăreanu „1989 Martor şi participant” (Editura Militară, Bucureşti 1996), în care se scrie: „Chiar în dosarul Calea Lipovei Timişoara 1989, unde inculpaţii au fost învinuiţi de moartea a 6 persoane şi rănirea altor 21 – şi în care militarii au fost cei agresaţi pentru că nu au permis accesul demonstranţilor în cazarma lor fără aprobare – marea unitate comandată de generalul Constantin Rotariu a înregistrat 14 morţi şi 19 răniţi”. Lăsînd la o parte inexactitatea cifrelor avansate de generalul Urdăreanu, remarc modul în care acesta, ca şi senatorul Alexandru, dezinformează: În Calea Lipovei, revoluţionarii au fost împuşcaţi în 17 Decembrie. Toţi răniţii şi morţii unităţii militare din zonă provin de după 22 decembrie, urmare a aşa-zisei lupte cu teroriştii.

Ar fi cazul ca Armata să înceteze să se mai mîndrească cu morţii şi răniţii de după 22 decembrie. În condiţiile în care dintre inamici (aşa-zişii terorişti) nu s-a înregistrat nici un mort, rănit sau prizonier, pierderile suferite de armată dovedesc o capacitate de luptă îngrijorător de scăzută. A neglija acest lucru, cum fac politicienii – demagogi specialişti în lozinci de tip „Armata – instituţie fundamentală a statului”, înseamnă lipsa de patriotism.

Pentru a concluziona, urmare a Ordinului 522, cerem destituirea ministrului apărării naţionale Victor Babiuc şi a şefului Marelui Stat Major, general Constantin Degeratu. Amintesc că nu cu mult timp în urmă am cerut şi destituirea secretarului de stat Constantin Dudu Ionescu, pentru participare la dezvelirea monumentului închinat criminalului Ştefan Guşe.

(text pe care l-am prezentat la conferinţa de presă a Asociaţiei „Memorialul Revoluţiei” din 27 noiembrie 1997; ziarele care au relatat despre această conferinţă de presă au prezentat doar concluzia; prima publicare a textului integral am făcut-o în cartea „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”, Editura Sedona, Timişoara 1999)

Notă: L-am contactat ulterior (29 decembrie 1997) pe deputatul PNŢCD George Şerban (cunoscut prin contribuţia sa la „Proclamaţia de la Timişoara”) cerîndu-i sprijin pentru obţinerea destituirii lui Babiuc, Degeratu şi Dudu Ionescu. Acesta a avut mai apoi o intervenţie în Parlament în care a cerut destituirea lui Degeratu. Despre colegul său de partid Dudu Ionescu nu a spus însă nimic.

 

2 Responses to “Generalul Constantin Degeratu şi ordinul 522 din 1997”

  1. […] legate de revoluţia din 1989 fără aprobarea ministrului. Ca urmare, în 27 noiembrie 1997, Asociaţia “Memorialul Revoluţiei” din Timişoara a organizat o conferinţă de presă în care ordinul respectiv a fost calificat drept “o încercare fără precedent de […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s