Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Procurorul Teodor Ungureanu – Constatări legate de cercetările procuraturii (1) aprilie 23, 2009


În mesajul trimis în 2005 procurorul Teodor Ungureanu se referă şi la aspecte concrete ale investigaţiilor sale făcute de procuratură, pe care le prezint mai jos.
Vezi şi episoadele precedente ale articolului lui Teodor Ungureanu: – Diversiunea (1)Diversiunea (2)Diversiunea (3)Diversiunea (4).
Opiniile exprimate aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Am efectuat, ani buni, anchete în cauze privind faptele de natură penală comise în acele împrejurări. Volumul mare de fapte investigate, de documente studiate şi foarte numeroasele mărturii permit, pe baza unei coroborări logice şi principiale, desprinderea unor concluzii, care, fără pretenţii de adevăr absolut (axiomatic), sunt apte să definească o eventuală matrice a acelor fenomene.
După 01 ianuarie 1990, capii Armatei şi alte personalităţi legate de aceştia au fost aproape permanent “şicanaţi” de o multitudine de întrebări formulate, direct sau voalat, de către familiile celor decedaţi şi de către cei răniţi în acele momente tulburi. Pentru contracararea acestora au jucat mai departe pe cartea “teroriştilor”.
La scurt timp de la încheierea “luptelor cu teroriştii”, justiţia română s-a angrenat într-o acerbă luptă cu “fantomele trecutului comunist”. Au fost declanşate ample procese privind pe foşti prim-secretari judeţeni şi membrii ai faimosului CPEx. Nu era însă o luptă reală cu racilile vechii ideologii… [nici nu era treaba procuraturii să se lupte cu vechea ideologie, ci să stabilească faptele de natură penală; atîta vreme cît membrii C.P.Ex. au aprobat deschiderea focului împotriva populaţiei mi se pare firesc că s-au declanşat procese împotriva lor. La aproape 20 de ani după revoluţie vedem că unora dintre aceşti membrii C.P.Ex., deşi condamnaţi penal, li se creează o aură de „opozanţi” ai regimului Ceauşescu]
Atât cercetările cât şi ulterioarele procese s-au desfăşurat de către componentele justiţiei militare, corespunzător normelor procedural-penale referitoare la competenţă în vigoare la acea dată. S-au formulat acuzaţii deosebit de grave, iar procesle în primă instanţă erau judecate în faţa a milioane de telespectatori…
Era un mijloc sigur şi ieftin de a realiza mai multe obiective în acelaşi timp.
Pe de o parte, se încerca crearea convingerii de masă că unicii responsabili pentru morţii şi răniţii din perioada 15 – 22 decembrie 1989 ar fi fost, alături de cuplul dictatorial deja executat, doar membrii CPEx şi cadre din conducerea M.I. şi securităţii. Pe de altă parte, inculpaţilor le era “arătată pisica”, pentru a preîntâmpina o eventuală dezvăluire a tuturor dedesubturilor “afacerilor” de la Timişoara , Bucureşti şi toate celelalte localităţi în care demonstranţii suferiseră efectele acţiunilor forţelor de represiune. În plus, se canaliza într-o altă direcţie atenţia maselor care aflau din ce în ce mai multe aspecte despre cruntele realităţi ale jocului de-a teroriştii. Cu o nonşalanţă greu de imaginat, membrii “echipei V. A. Stănculescu” se perindau prin faţa unor judecători dispuşi să accepte orice alegaţie. O făceau pentru avantajele care aveau să-i năpădească? Ori poate din cauza faptului că se considerau mai întâi militari şi, abia în subsidiar, magistraţi?
Sau poate pentru a dovedi că “o rupeau cu trecutul”, perioadă în care, marea lor majoritate, deţinuseră şi funcţii de partid mai mult sau mai puţin importante. Întrebaţi-i pe cei care au luptat timp de 15 ani pentru a-şi afla dreptatea în faţa unora dintre acele instanţe…
În acea perioadă, mai mult sau mai puţin întâmplător, instanţele militare de rang superior au suferit un proces de “primenire”, fiind numiţi în funcţii de judecători militari o serie de ofiţeri de justiţie, care renunţaseră de multă vreme la responsabilităţile reale ale funcţiei de magistrat şi lucraseră pe posturi de consilieri juridici … la M.Ap.N. Alături de aceştia avea să exercite profesia de judecător militar chiar şi unul dintre avocaţii-acuzatori al dictatorului, terminîndu-şi cariera fulminantă pe post de “consilier special pe probleme juridice” al ministrului apărării naţionale [e vorba aici despre Constantin Lucescu].
Neavând căderea de a judeca în vreun fel activitatea lor ca magistraţi, nu pot decât să mă întreb asupra impactului pe care l-a avut o asemenea “politică de cadre” vis-a-vis de caracterul deosebit al cauzelor deduse judecăţii şi a credibilităţii pe care o puteau inspira.
După epuizarea loturilor CPEx şi ale responsabililor fostului M.I., atenţia tuturor s-a axat pe… găsirea “conturilor lui Ceauşescu”. Şi au tot fost căutate prin mai toate părţile, fără să fi fost avută în vedere şi o posibilă relaţie directă a dictatorului cu… gral. V.A. Stănculescu, persoana care a desfăşurat cea mai amplă şi rentabilă activitate de aport valutar – vânzarea unor mari cantităţi de armament.
Cum comerţul cu arme se desfăşoară, de cele mai multe ori, după reguli specifice dar cam paralele cu legea ori cu acordurile internaţionale, este lesne de înţeles ce comisioane se încasau, poate chiar de reprezentantul dictatorului care putea oricând să fi constituit depozite valutare în bănci străine…
Mai pe la sfârşit, sub presiunea maselor, s-a pus şi problema stabilirii condiţiilor concrete în care, după 22 decembrie, au survenit de 6 ori mai mulţi morţi şi de două ori mai numeroşi răniţi.
Pe parcursul mai multor ani, procurorii militari au încercat să stabilească fiecare o serie de adevăruri, atât cât s-au priceput, atât cât a crezut că le este permis ori numai atît cât li s-a permis efectiv. De la bun început trebuie avut în vedere că anchetele procurorilor au urmărit doar aspectele cu relevanţă judiciară, cele strict politice nefăcând obiectul competenţei acestor magistraţi. Şi cu privire la aceste aspecte aveau să continue o multitudine de acţiuni, mai mult ori mai puţin făţişe, care au urmărit acelaşi unic scop: deturnarea celor mai crude adevăruri, încercarea de trecere a responsabilităţilor în contul teroriştilor şi exonerarea celor ce tocmai “salvaseră Revoluţia”.
Ani la rând, personaje mai mult sau mai puţin abile, au încercat să capaciteze puterea politică să adopte o “amnistiere generală” pentru faptele soldate cu pierderi de vieţi omeneşti.
Tot astfel, “pitici” ajunşi în funcţii militare de maximă răspundere au dovedit că nici nu ştiau pe ce lume trăiau, atunci când semnau ordine prin care obstrucţionau justiţia, interzicând prezentarea militarilor în faţa procurorilor militari… [aproape sigur Teodor Ungureanu se referă aici la ordinul 522 din 1997 al Ministerului Apărării Naţionale] Ce anume îi determina la o asemenea măsură evident contrară legalităţii specifice unui stat de drept ? Să fi fost vorba de prostie, de dispreţ faţă de lege ori de o puternică temere faţă de cele ce ar fi putut rezulta din anchete? Era oare vorba despre o modalitate de a “ajuta” la aflarea adevărului despre care preşedintele de atunci făcuse promisiuni înainte şi după alegerile din 1996 ?
În miile de dosare înstrumentate nu aveau să rezulte probe care să confirme reale acţiuni teroriste executate de către autohtoni ori cetăţeni străini.
Avea să se constate fără dubii faptul că “tromboniştii”, în cel mai fericit caz, habar nu aveau de componentele muniţiei din dotare atunci când vorbeau despre gloanţe-widia. Mai rău, în acea primă perioadă de “elan revoluţionar” diversioniştii din slujba celor “pătaţi” au reuşit să profite fie de lipsa de experienţă fie de “bună-voinţa” unor oameni care nu prea înţelegeau cu ce se “mănâncă” adevărul…
Am văzut cu ochii mei un raport de “expetriză” criminalistică în care “expertul” afirma ritos că un recipient de substanţă luminiscentă (provenit, fără nici un dubiu, din dezmembrarea unui proiectil trasor cal. 7,62 mm) ar fi fost un “tub de la un cartuş de vânătoare de provenienţă străină”… Să mă ierte Dumnezeu, dar cu asemenea “specialişti” avem toate şansele să costatăm că în România au acţionat… klingonienii !
De ce mai continuau să facă asemenea afirmaţii chiar şi după ce în dosare apăreau din ce în ce mai multe expertize tehnico-criminalistice care îi contraziceau ?
De ce încercau să convingă că au fost învinşi de nişte zmee de poleială?
Am să încerc să-i scutesc de răspuns şi, pentru cei care au cu adevărat dorinţa de a afla câte ceva din ceea ce poate să însemne munca unui procuror, am să relatez propriile “ciocniri” cu maşinăria diversionistă pusă în mişcare de cei care se credeau mai presus de adevăr, de lege şi de istorie… Voi încerca să mărturisesc numai fapte adevărate, chiar dacă unele dintre ele vă vor părea neverosimile sau bancuri proaste.
Totul a început cam pe 10 ianuarie 1990, când am fost desemnat a prelua anchetele evenimentelor care îndoliaseră Brăila, începând din data de 23 decembrie 1989. Am plecat în oraşul de pe malul Dunării însoţit de încă un coleg procuror militar şi alţi doi procurori civili, concentraţi şi detaşaţi la Procuratura Militară Bucureşti pentru a ne sprijini în desfăşurarea anchetelor ce aveau să se concretizeze în circa o sută de dosare.

(Va urma)

 

2 Responses to “Procurorul Teodor Ungureanu – Constatări legate de cercetările procuraturii (1)”

  1. […] Procurorul Teodor Ungureanu – Constatări legate de cercetările procuraturii (2) Vezi şi prima parte a articolului lui Teodor Ungureanu despre cercetările procuraturii. […]

  2. […] revoluţia din 1989, cu accent pe cercetările făcute personal de dînsul la Brăila. Vezi şi prima parte, a 2-a parte. Opiniile exprimate aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.