Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Procurorul Teodor Ungureanu – Constatări legate de anchetele procuraturii (3) aprilie 27, 2009


A treia parte a articolului din 2005 a procurorului Teodor Ungureanu despre cercetările procuraturii în cauzele privind revoluţia din 1989, cu accent pe cercetările făcute personal de dînsul la Brăila. Vezi şi prima parte, a 2-a parte.
Opiniile exprimate aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între parateze drepte.

Nu aş dori să cerdeţi că am nevoie de reclamă. Nu urmăresc nici măcar întrarea în viaţa politică… Pentru a înţelege cam ce s-a petrecut la Brăila şi pentru a fi mai atenţi atunci când vi se oferă “soluţii” la problemele acelor evenimente, am să enumăr succint câteve cazuri de manipulare a adevărului.
Pentru a “uşura” activitatea de cercetare ce urma să fie desfăşurată la Brăila şi pentru a “scurta” timpul acesteia, organele militare mi-au pus la dispoziţie o multitudine de “dosare”, care mai de care mai “documentate” – declaraţii, rapoarte ale comandanţilor, referate ale “ofiţerilor cu cercetarea penală”, schiţe…
Ce păcat însă că adevărate nu erau decât numele celor răniţi sau decedaţi!
Spre exemplu, versiunea M.Ap.N. a tragediei de la statuia caporalului Muşat nu conţinea nici un indiciu cu privire la acţiunile de supraveghere a UM 01478 de către cercetaşii UM 01294, prezenţa secretă a acestor militari generând iureşul care avea să coste mult prea multe vieţi. Drept “pedeapsă” pentru neghiobia sa, comandantul Diviziei – col. N. Rizea a fost… înaintat la gradul de general şi mutat rapid la Bacău.
Tot astfel, despre carnagiul din curtea interioară a blocului Romarta, în cursul căruia au murit doi luptători GP iar alţi 7 au fost răniţi, se întocmise un “dosar” în care se indica doar faptul că doi militari în termen ar fi fost răniţi de către “teroriştii” … care veniseră în curte cu un microbuz. Nici pomeneală despre faptul că persoanele despre care se afirma că ar fi fost terorişti ar fi aparţinut Gărzilor Patriotice, că ar fi venit în acel loc pe baza unui ordin sau că ar fi avut pierderi grele.
Am să amintesc doar faptul că o “soluţie” similară fusese găsită de “specialiştii” militari şi în ceea ce privea multitudinea de morţi şi răniţi înregistraţi în interiorul Prefecturii, ori în zona adiacentă. Ca şi cum cele peste 200.000 de cartuşe (nu doar convenţionale, dar şi trasoare şi perforant-incendiare) nu ar fi avut voie să lovească oameni nevinovaţi… Doar teroriştii infiltraţi în subsoluri, prin birouri ori prin apartamente de bloc au tras…
O adevărată “operă” a constituit-o însă încercarea de mistificare a adevărului în cauza privind decesul prin împuşcare a unui soldat din subunitatea de gardă de la depozitul UM 01481. Din “dosarul” întocmit la unitate rezulta că militarul căzuse victimă unor tiruri executate asupra patrulei din care făcea parte, pe timpul efectuării unei misiuni pe perimetrul exterior al obiectivului. Existau la dosar chiar şi declaraţii de martori ale altor patru miltari, componenţi ai patrulei atacate. Cercetările au demonstrat că, în realitate, victima fusese împuşcată accidental chiar de … unul din martori! Nici vorbă de misiune de patrulare – accidentul se produsese în chiar camera de odihnă a Corpului de Gardă, ca urmare a manevrării imprudente a armei… Pentru o asemenea situaţie imprevizibilă şi lipsită de “măreţia momentului”, însuşi comandantul Armatei a II-a şi-a terfelit onoarea, dând dispoziţie ca adevărul să fie ascuns, născocindu-se o încă o poveste cu… terorişti. Firesc, s-ar putea să existe încă sceptici care să se întrebe, mai abitir ca înainte: cât adevăr există în cele susţinute cu tărie, dar fără probe pertinente, de către mai marii oştirii ?
Se pare că am fost atât de greu de cap, încât, un an mai târziu, activitatea mea făcea obiectul unei “Informări-sinteză” ajunsă pe masa… Consiliului Suprem de Apărare ! Să fi fost oare persoana mea chiar atât de importantă? Cumva cercetările de la Brăila periclitau “interesele ţării”? Ori poate hazardul mă aducea prea aproape de “secrete de stat” intangibile muritorilor de rând…
Ultimul care a încercat “să-mi lege tinichele de coadă” a fost unul din şefii Direcţiei de Informaţii a Armatei, care “a înghiţit hapul” oferit de prea suspicioşii ofiţeri din garnizoana Brăila, ce reclamau faptul că poliţia locală întocmea, din dispoziţia mea, simple tabele cu locatarii unora din blocurile în preajma cărora se petrecuseră evenimente, persoane care ar fi putut fi audiate ca martori. Credeau că, din neştiinţă de carte ori din rea-credinţă, aş fi abilitat poliţia (componentă a M.I. ) să efectueze cercetări faţă de militari, taman în cauzele revoluţiei… Oricum, cei care dădeau cu copita pentru “erezia” procurorului-militar ce ancheta cauzele din Brăila, tăcuseră mâlc ani de zile, timp în care o droaie de ofiţeri de poliţie, “detaşaţi pentru sprijinirea procurorilor din Secţia Parchetelor Militare”, efectuaseră mii de audieri în deosebit de importantele cauze privind evenimentele din cele mai fierbinţi puncte din Bucureşti ori din alte localităţi…
După experienţa anchetelor desfăşurate la Brăila, am puţine dubii în a afirma că, din ianuarie 1990, s-a dus o luptă acerbă pentru ascunderea condiţiilor reale în care, urmare directă a acţiunile lor iresponsabile, s-au creat condiţiile ce au determinat direct comiterea unor greşeli fatale de către eşaloanele din subordine.
Au apărut noian de teorii şi aşa–zise probe, fabricate cu oarece lipsă de pricepere. Dacă nu au fost arabi, atunci teroriştii musai au fost ruşii – cu zecile de mii, pentru că tot fuseseră ciuruite vreo două autoturisme cu turişi ruşi, pe undeva prin Oltenia… Dacă nu erau ruşi, atunci erau maghiari şi români pregătiţi prin lagărele de transfugi… Pentru orice eventualitate, erau păstraţi “securiştii”, care însă au preferat să moară fără a trage, deşi nu se numeau toţi Nuţă ori Mihalea… [generalii de miliţie Nuţă şi Mihalea, implicaţi în reprimarea revoluţiei din Timişoara, au murit în perioada luptei antiteroriste cînd elicopterul care îi transporta a fost doborît]
De curând, gral. Chelaru, devenit mult mai calm în postura de om politic, lansează o altă variantă tentantă: teroriştii au fost membrii unor structuri secrete pur românesti, de rezistenţă… După literele cu care le denumea, lăsa impresia că făceau parte din adevărate planuri secrete de mobilizare. Cred însă că scapă din vedere câteva aspecte. Întâi de toate, dacă au existat cu adevărat asemenea structuri destinate unor ipotetice acte de rezistenţă armată pe timpul unei eventuale ocupării a teritoriului naţional, ele puteau fi formate din rezerviştii ambelor ministere. Nu văd cum se va putea afirma cărui minister militarizat ar fi aparţinut acest nou soi de “terorişti”. Apoi nu-mi dau încă seama ce temei ar fi avut acţiunile lor, atâta timp cât nu au materializat vreun act din care să deducem că ar fi urmărit un scop imediat. Oricum, acestui soi de “terorişti” nu le putem pune în cârcă nici dorinţe impuse de vreun centru de putere extern şi, cu atât mai puţin, dorinţa de a rupe… Ardealul. Tot astfel, acţiunile lor nu explică cele petrecute până la 22 decembrie, iar o prezumtivă acţiune după această dată ar fi suspectată drept diversiune aptă să ofere conducerii M.Ap.N. şi altor cadre compromise în represiune, acea soluţie de salvare proprie prin “salvarea Revoluţiei”.
Mai mult sau mai puţin abili, “păpuşarii” au inoculat subordonaţilor de la nivele inferioare un sentiment de vinovăţie aproape exclusivă, bazată pe faptul că aceştia s-ar fi aflat “la faţa locului”. Sau cel puţin aceasta ar fi o primă explicaţie pentru “optica” ce se manifesta la nivelul inferior.
Cum, la fel de bine, explicaţia ar putea consta în chiar existenţa unei “strategii de apărare” elaborată de cei pentru care nici vieţile pierdute şi nici adevărul nu valorau mai nimic.
După părerea mea există mai numeroase indicii apte să conducă spre a doua variantă, prima nefiind decât o modalitate de ralizare a diversiunii. Practic, unei mase de manevră îi creezi artificial convingerea unei vinovăţii colective, iar aceasta va reacţiona, din instinct de conservare, ori de câte ori se acţionează asupra unuia din indivizi. Efectul este exponenţial în cazul în care masa de indivizi constituie deja o “castă”, aşa cum este orice organism militar ori doar bine organizat (un partid, spre exemplu). În atari condiţii, urmare conştientizării într-o structură piramidală, pericolul care vizează doar pe unul sau câţiva dintre indivizi, este reprezentat ca pericol pentru întreaga structură, reacţia având loc la toate nivelurile structurii. Efectul este cu atât mai violent cu cât individul vizat de atac este mai sus situat în ierarhia structurii.
Dacă vă place, spuneţi-i “efect de haită”. Cunoaşterea realităţii era, în mod cert, aptă să submineze definitiv credibilitatea şi carierele celor care cunoşteau ascensiuni fulminante şi primeau stele “cu lopata, la apelul de seară”, direct proporţional cu numărul şi amploarea gafelor comise (voit sau nevoit) , ori de puterea celui al cărui ucenic sau servitor era… Poate şi din această cauză, o serie din urmaşii lui Moş Teacă nu prea înţelegeau cum îndrăznea un procuror-militar să meargă “împotriva curentului”. Am întâlnit, nu odată, comandanţi mai mari ori mai mici în rang, dar la acelaşi nivel de conştientizare a supremaţiei legii într-un stat de drept (nivel egal cu… genunchiul broaştei), pentru care “ legea se oprea la poarta cazarmei” lor… Cu toţii aveau, şi din păcate mai au încă, o optică ciudată asupra raportului dintre moralitate şi obligaţia de executere a unui ordin.
Şi dacă tot vorbim de “gafe” , poate ar fi cazul să le amintim, pentru început, măcar pe acelea care au dus spre derizoriu prestaţia capilor oştirii ori ai unor structuri situate pe trepte înalte ale ierarhiei militare.
Prima dintre acestea a fost lansarea şi permanenta alimentare a zvonurilor referitoare la acţiuni teroriste. Creşterea iraţională şi ireală a amploarei aşa-zisului fenomen terorist, avea apoi să ducă la măsuri aberante , generatoare de confuzie.
Urmare unei asemenea orientări strategice, tot ce mişca în apropierea unităţilor militare, ori chiar în interiorul acestora, mai ales pe timp de noapte, a fost apreciat ab-initio ca “element terorist” şi combătut cu foc acerb. Într-un asemenea context, în sute de cazuri, filtrele rutiere au deschis focul asupra unor autoturisme ai căror conducători nu sesizaseră somaţiile verbale.
Cea de a doua ar putea fi adoptarea unei maniere de conducere lipsită de oricare logică – neunitară şi realizată preponderent prin intermediul mijloacelor mass-media. Absenţa celor mai elementare măsuri de cenzură militară (nicidecum închiderea temporară a transmisiilor TVR, ci prin adaptarea programelor) nu poate fi pusă pe seama nepriceperii unor generali. Cred că, în mod real, aceştia au hotărât să joace macabrele scenete TV, tocmai în scopul convingerii populaţiei cu privire la “devotamentul” cu care ei conduceau Armata în “lupta pentru salvarea Revoluţiei”. După 22 decembrie, cu toţii uitaseră ca din senin de măsurile aplicate în perioade 15-22, când au făcut şi pe dracul ghem pentru a nu se afla adevărul despre Timişoara…
Este absurd să credem însă faptul că “luptele cu teroriştii” s-ar fi desfăşurat în întreaga ţară. Spre exemplu, în zona Moldovei s-au înregistrat doar 12 morţi şi 9 răniţi. La polul opus se situează Bucureştiul, unde s-au înregistrat 495 morţi şi 1.297 răniţi. Între aceste extreme găsim o serie de localităţi cu un “scor” diferit: Sibiu – 84 morţi şi 101 răniţi; Braşov – 66 morţi şi 137 răniţi; Brăila – 42 morţi şi 101 răniţi; Buzău – 34 morţi şi 67 răniţi; Timişoara – 24 morţi şi 85 răniţi; Constanţa – 20 morţi şi 71 răniţi; Arad – 19 morţi şi 38 răniţi; Craiova – 17 morţi şi 82 răniţi; Reşiţa – 14 morţi şi 48 răniţi; Turda – 13 morţi şi 27 răniţi; Târgovişte – 7 morţi şi 11 răniţi; Slobozia – 6 morţi şi 15 răniţi [în statistica aceasta e vorba de morţii şi răniţii de după 22 decembrie]. În incompleta enumerare vom regăsi nu doar principalele oraşe în care s-au comis acte de represiune, ci mai cu seamă localităţi de interes militar, cu garnizoane puternice, cu sedii de Comandamente de Armă ori de Armate – toate locuri în care prezenţa unor comandanţi de structuri superioare ar fi trebuit, în mod obligatoriu, să asigure o comandă cât de cât unitară şi eficentă, aptă să dea coerenţă acţiunilor şi să limiteze “pierderile“ proprii şi civile. Însă lucrurile s-au petrecut cam pe dos.
Cei care susţin ideea că în acele momente conduceau efectiv Armata îşi arogă capacităţi inexistente, ori, mai aproape de adevăr, vorbesc despre ceea ce ar fi trebuit să facă, dar nu au făcut. Personal, cred mai curând că Armata a fost “lansată” şi “lăsată să se descurce”, urmările dezastrului fiind limpezi şi acceptate ca preţ plătit pentru recâştigarea “prestigiului şi încrederii în faţa naţiunii”. Până şi la Brăila aveam să constat situaţii aberante.
Spre exemplu, vă vine a crede că, în noaptea de 23/24 decembrie, Comandamentul Marinei Militare a dispus deplasarea pe Dunăre, de la Galaţi la Brăila, a unui divizion de vedete – dragoare fără cea mai elementară înştiinţare a forţelor militare terestre brăilene ? Marşul astfel efectuat a generat cele mai fanteziste scenarii în minţile apărătorilor “Casei Albe”. S-a afirmat atunci că teroriştii atacau cu ambarcaţiuni gonflabile ori mini – submarine , venind din baze situate în Insula Mare a Brăilei…
Sau, cum poate fi apreciată situaţia în care un pluton de tancuri chemat prin ordin al gral. Rizea de la o unitate din Galaţi, pentru întărirea dispozitivului de apărare de la “Casa Albă”, era apreciat la nivelul comandanţilor acelui dispozitiv ca fiind “atac terorist” şi aşteptat cu blindate lansatoare de rachete…
O a treia gafă de proporţii, derivată din antecedenta, dar cu asemenea efecte încât trebuie menţionată distinct, este constituită de întreaga activitate a Comandamentului Aviaţiei Militare şi acela al Apărării Antiaeriene. Lansarea unor zvonuri total neverificate asupra iminenţei unor atacuri aeriene masive avea să instaureze o adevărată stare de teroare în unităţile terestre, atacurile aeriene fiind cele mai periculoase în condiţiile în care trupele ar fi fost surprinse în cazărmi.
CAAT a trecut, din seara de 22 până în dimineaţa de 23 decembrie, de la starea normală a serviciului de permanenţă la aceea de luptă generalizată şi individuală, ordonând deschiderea focului pe oricare ţintă, fără anterioară aprobare.
Orice aeronavă în zbor devenea inamică, fără nici una din procedurile de identificare recunoscute de convenţii…
De tras, s-a tras cu toate categoriile de armament (de la mitralieră la rachetă), nefiind lovite nici măcar muşte, care prin luna decembrie sunt în concediu de odihnă… Spre exemplu, la Brăila primele unităţi care au deschis focul (în noaptea de 22/23 decembrie) au fost cele de artilerie anti-aeriană, care au tras cu mitraliere quadruple şi tunurile din dotare asupra unei ţinte certe. Cercetările declanşate în ianuarie 1990 au avut în vedere datele furnizate de unităţile brăilene ce aveau în serviciu de luptă staţii RADAR, potrivit cărora zona a fost survolată, în nopţile de 22/23 şi 24/25 decembrie, doar de două ţinte care evoluau la mare altitudine şi cu viteză ridicată.
Cu toate acestea, în după-amiaza de 23 decembrie dispozitivele militare din zona “Casei Albe” au fost atenţionate asupra eminenţei unui atac masiv purtat de elicoptere care ar fi venit din direcţia aeroportului militar Ianca. Pe fondul panicii create, în piaţa Centrului Civic s-au declanşat tiruri necontrolate soldate cu numeroase victime. La prima vedere, se pot pune câteva întrebări mai mult logice decât tactice, dar al căror răspuns eu nu l-am primit de la “strategii oştirii” din Brăila: a) cum se face că au menţinut aglomerarea de trupe în localitate; b) de ce nu au amplasat observatori aerieni convenţionali (singurii capabili să detecteze elicoptere la josă altitudine) în afara oraşului ori pe clădirile înalte din apropierea unităţilor militare, unităţi pe ale căror alei se aflau zeci de tunuri şi camioane cu muniţie de artilerie; c) de ce nu s-a verificat “informaţia” prin intermediul acelor unităţi antiaeriene din zonă care, prin specificul serviciului de luptă, aveau staţiile RADAR în permanentă funcţiune; d) cum au putut “geniile militare” care comandau dispozitivul de la “Casa Albă” să conceapă apărarea obiectivului împotriva atacului purtat de elicoptere… printr-un cordon de infanterişti amplasaţi la nivelul solului, care aveau vizibilitate, pe un font liber de clădiri înalte, de cca. 100 m.
Şi mai multe semne de întrebare aveau să se nască atunci când, spre a mă edifica asupra realităţii “războiului radio-electronic” atât de invocat de către capii oştirii, am solicitat oficial să fie trimise la procuror toate documentele referitoare la supravegherea spaţiului aerian şi combaterea ţintelor pe raza judeţelor limitrofe Brăilei (Galaţi, Buzău, Ialomiţa, Călăraşi, Tulcea, Constanţa). De la CAAT s-a primit un răspuns mai mult decât descurajant: pe de o parte procurorul era invitat să consulte documente-sinteză doar la sediul CAAT, iar pe de altă parte se comunica faptul că toate actele primare (hărţi, registre de evidenţă, situaţii aeriene cu înregistrarea şi mişcarea ţintelor, benzile de înregistrare fonică a activităţilor de dirijare a planşetiştilor şi a focului) erau deja distruse pentru că… se modificase sistemul de coduri ! Personal nu pricep nici măcar astăzi cum au putut responsabilii militari să distrugă nu doar un real material documentar-istoric care putea servi chiar şi numai unor scopuri didactice, la Academia de Înalte Studii Militare, ci chiar singurele posibilităţi de probaţiune a susţinerilor ce aveau să le facă la scurt timp, în cuprinsul unui Raport prezentat Comisiei senatoriale condusă de S. Nicolaescu… Urmare unei asemenea “maniere de lucru” tot ceea ce avea să se afirme ulterior s-a bazat exclusiv pe declaraţiile celor care trăseseră în vânt sau asupra unor aeronave reale, unele fiind chiar doborâte deşi nu era cazul…
Aşa că principiul “crede şi nu cerceta” ne-a fost impus de o serie de generali şi ofiţeri care, fie nu au nici cea mai vagă idee despre documentaristica istorică, fie urmăresc impunerea “adevărului convenabil” prin îndepărtarea oricărui mijloc material de probă apt să contrazică radical ori să pună sub semnul întrebării “versiunea oficială”. Pentru susţinerea alegaţiilor, “specialiştii” în război radio-electronic au elaborat cele mai năstruşnice scenarii, pornind de la fabricarea unor… zmeie din staniol şi ajungând la tehnologii spaţiale. S-a discutat atât de mult despre o staţie-sondă meteo de provenienţă sovietică, încât am fi tentaţi să credem că fenomenul ar fi de-a dreptul singular şi anormal. Trebuie să realizăm faptul că asemenea baloane meteo se lansau şi se lansează încă, în număr mare, fără ca ele să fie ancorate, condiţii în care masele de aer de la altitudini ridicate le poartă cu mare viteză, la distanţe apreciabile… Mult mai greu cred că ar veni CAAT să furnizeze vreo ipoteză coerentă cu privire la condiţiile doborârii “cursei de Belgrad” la bordul cărei se pare că se găsea şi un reporter străin, care ar fi avut posibilitatea de a “scoate” spre occident înregistrări video din zonele fierbinţi… [legat de doborîrea cursei de Belgrad, vezi pe acest blog articolul „28 decembrie 1989 – doborîrea avionului Bucureşti-Belgrad care avea un singur pasager: reporterul englez Ian Parry”]

 

15 Responses to “Procurorul Teodor Ungureanu – Constatări legate de anchetele procuraturii (3)”

  1. PARASCHIV IULIAN ROBERT Says:

    NU STIU CE SA FAC CA INCERC DE 20 DE ANI SA IMI FAC CARNETUL DE REVOLUTIONAR SI NU MAI STIU UNDE SA APELEZ FIIND MILITAR IN TERMEN LA UM 01171 BUZAU IN NOAPTEA DE 22 SPRE 23 DECEMBRIE 1989 AFLANDUMA IN MISIUNE LA BUCURESTI AM FOST RANIT PRIN IMPUSCARE SI INTERNAT LA SPITALUL MILITAR CENTRAL IN DIMINEATA ZILEI DE 23 DECEMBRIE UNDE AM RAMAS PANA PE 8 IANUARIE 1990 LA SECTIA CHIRURGIE ASTEPT UN RASPUNS SI O EXPLICATIE CU CE DEMERSURI TREBUIE SA FAC SA INTRU IN POSESIA CARNETULUI DE REVOLUTIONAR MULTUMESC

  2. Iulian Nastasache Says:

    @PARASCHIV IULIAN ROBERT:

    Presupun ca nu ai avut certificat pe L42? Si daca ai fi avut, e cam tarziu, dar v. aici, poate te va ajuta:

    Persoanele care cunosc RANITI,RETINUTI SAU URMASI care NU au avut certificat pe L 42 sunt rugate sa sune la nr.de tel.0723.573.153 (Cornel Jilava).
    [ Anunt preluat de pe http://www.portalulrevolutiei.ro/ ]

    (pentru cei ramasi pe dinafara exista unele proiecte de hotarari de guvern, momentan la nivel de discutii intre cativa demnitari, in special parlamentari)

    Ori mergi in audienta la CPRD.

    Btw:
    Am si eu o mare curiozitate fata de misiunile pe care unitatea ta le-a avut in tara zilele acelea. Ai putea sa ne oferi mai multe detalii? Ce ordine s-au dat acolo, cine le-a dat, etc?

    • paraschi iulian robert Says:

      nu stiu cum au putut sa faca alti care nu au avut nicio treaba cu revolutia eu trebuia sami fac carnet in 1990 dar eram angajat in armata si miu zis ca daca imi fac carnet de revolutionar ma dau afara la bucuresti neau impuscat militari eram cu un camion si militari au inceput sa traga stiau ca venim din stanga dar soferul a gresit strada si noi am venit din dreapta

      • Iulian Nastasache Says:

        Cine este persoana care ti-a spus asa ceva, ca daca iti faci carnet de revolutionar, te dau afara?

        Toti militarii in ternen raniti, precum si ofiterii sau subofiterii raniti, pe care ii cunosc eu, care au fost sau nu angajati ai armatei ulterior, si-au luat certificat in anii 1990-1992, fara nici o piedica din partea comandantilor.

        Am fost si eu sergent angajat in 1991 la o unitate militara, dar nu am avut vreo problema cu faptul ca fusesem impuscat la Revolutie (diferenta e ca la Revolutie eram civil, nu militar in termen implicat in evenimente).

        Daca ai facut parte din Batalionul 440 DIA, ceea ce ti-au facut superiorii suna a santaj, fiindca eu cred ca vroiau sa tina sub tacere anumite ordine contradictorii care v-au fost date pe linie de cercetare-diversiune atunci si au facut tot posibilul sa nu apareti in public chiar daca ati fost impuscati; de aceea intrebam ce misiune aveai.

        Au mai fost alti raniti cu tine? Mai stii pe cineva in situatia ta, ranit de la aceeasi unitate sau de la altele, care nu si-a luat certificatul de revolutionar din aceleasi motive?

        Vad ca nu apari (din cate am putut eu sa ma documentez) in nici un monitor oficial sau in alte liste cu raniti. Cazul tau si al celor aflati in situatii asemenatoare sunt foarte importante si trebuie clarificate ca sa intelegem mai bine ce s-a intamplat in zilele acelea.

        La Parchetul militar ai fost? Ai vorbit cu procurorul Dan Voinea, sau ai fost audiat de un procuror militar?

        Am rugamintea sa iti faci un cont pe Portalul Revolutiei (v. link in postul anterior) si sa ne povestesti mai multe, daca doresti.

        Pentru certificat, ia legatura cu Cornel, cum spuneam in postul anterior, te poate indruma ce sa faci ca sa ti se recunoasca statutul pe legea 341, chiar daca termenul a expirat.

        Oricum, aduna-ti intr-un dosar, pentru orice eventualitate, documentele prevazute de Legea 341.

  3. paraschiv iulian robert Says:

    eu nu sti ce documente i-mi trebuie ca au trecut 20 de ani si legile se schimba in fiecare an

  4. Iulian Nastasache Says:

    Iti trebuie:

    – Foaie de observatie clinica (de la spitalul unde ai fost internat)
    – Certificat medico-legal (de la institutul medico-legal care a evaluat rana)
    – Declaratii personale la procuratura civila si militara (3 in total in cazul meu)

    [ Important: Toate actele astea de mai sus le poti obtine de la Parchetul Militar sau ICCJ – Sectia Parchetelor Militare (te pot ajuta sa ajungi acolo daca nu mai stii cum, eventual iti pot da tel. meu sa mergem acolo) fiindca ei sigur le au; nu trebuie sa mai faci demersuri pe la spitalul unde ai fost tratat; eu le-a primit gramada de la Voinea, cand era el, si chiar au fost foarte expeditivi]

    – O declaratie scrisa de tine in care sa povestesti imprejurarile in care ai fost impuscat (cu toate amanuntele pe care le consideri importante, raportat la Revolutie)

    – doua fotografii tip pasaport, recente (sa scrii pe verso numele si prenumele)

    – o cerere de solicitare a preschimbarii certificatului eliberat pe Legea 42 (in cazul tau, aici nu stiu, cred ca trebuie sa faci o Cerere catre SSPR diferita, in care sa explici ca ai fost ranit, ca nu ai bebeficiat de legea 42 si sa doresti sa intri in drepturile conferite de L341 – in privinta memoriului te poate ajuta mai mult Cornel – v. posturi anterioare; el se ocupa si de alte persoane ranite care nu au beneficiat de L42)

    Asta-i tot ce mi se pare important in cazul tau (mai erau altele, de ex. M.Of. in care ai aparut si vechiul certificat – dar nu se aplica la tine daca nu le ai); iti zic daca mai apare ceva,

  5. paraschiv iulian robert Says:

    pentru cunostinta voastra obiectivul era paza M.A.P.N raniti au fost maior . MURARIU ALEXANDRU,sg .maj.URSU FROSICA.sol.COCOS …….. sold.PARASCHIV IULIAN ROBERT.si morti.lt.FILOTE CLAUDIU.plt.GRADINARU MARIAN.frt.ONET MIHAI.sold. ILIES DRAGOS MIHAI . IN NOEMBRIE 1990 MAM ANGAJAT IN ARMATA CA M.A.C LA U.M 01847 BUZAU UNDE ERA COMANDANT LT.COL POPESCU CORNEL. CARE MIA SPUS CA DACA IMI FAC CERTIFICAT MA DA AFARA CA NU ANGAJEAZA HANDICAPATI AM PRIMIT IN MAI 1990. SUMA DE 5000 MIII LEI DE LA ASOCIATIA REVOLUTIONARILOR DIN BUZAU. SI 1991 SAU 1992 SUMA DE 40000 DE MII.DE LA ACEEASI ASOCIATIE ASTA A FOST TOT CE AM PRIMIT IN 1994 AM INTREBAT LA ASOCIATIA DIN BUZAU 22 DECEMBRIE 1989 DEMERSURILE NECESARE PENTRU A OPTINE CARNET DE REVOLUTIONARI MIAU SPUS CA ESTE PREA TARZIU SI NU SE MAI POATE FACE NIMIC

  6. paraschiv iulian robert Says:

    UM 01171 BUZAU ERA BATALIONUL 404 CERCETARE DIVERSIUNE SAU BCC

  7. paraschiv iulian robert Says:

    COM UM 01171 ERA MAIOR GHERGULESCU REMUS

  8. Costel Says:

    Ai fost acolo cand a murit Claudiu? Cum s-a intamplat?

    • paraschiv iulian robert Says:

      costele imi cer scuze ca-ti raspund dupa atita timp.In noaptea de 21 dec.89 ofiterul de serviciu pe unitate cpt.murariu alexandru Dumnezeu sa-l ierte a dat adunarea si a spus ca trebuie sa mergem la bucuresti am luat armele munitia si ne-am suit in camioane trebuia sa ajungem la m.ap.n.pt. paza acolo se aflau deja alti militari in curtea m.ap.n. cind am ajuns in fata m.ap.n timpitii de militari au inceput sa traga in noi am primit ordin sa sarim din camioane si sa intram in dispozitiv de lupta eu ma aflam in primul camion impreuna cu alti militari iar lt. major filote claudiu in al 2lea au tras in noi cam 10 minute pina cind cdt.batalionului mr.ghergulescu remus a intrat intrun bloc aflat in spatele nostru si dintr-un apartament a reusit sa dea telefon la minister sa se opreasca focul cind sa oprit focul citaeva cadre au oprit niste masini si au urcat ranitii fiind dusi la spital eu nu l-am vazut atunci pe lt.maj.filote fiind si eu ranit dar am auzit ca afost impuscat in abdomen explicatia celor care au tras in a fost ca trebuia sa venim din stinga si noi am venit din dreapta pt.asta ne.au impuscat daca nu ma insel sotia lt.maj. era insarcinata si el era din vaslui in primavara 1990 eu si alti 3 militari am fost trimisi la apartamentul pe carelt.maj. filote il detinuse in buzau pe strada unirii sa scoatem mobila din casa deoarece sotia lui pleca din buzau acestea ne-au fost spuse de doua persoane civile barbati care se aflau in apartament si probabil ca erau rude Dumnezeu sa-l ierte pe dom lt.maj.filote sa-i fie tarina usoara si tuturor care au murit degeaba in 89 senatorul p.s.d. sergiu nicolaescu acuza cercetasii de la buzau cau fost teroristi un p.s.d.ist mincinos ca toti p.s.d.istii

  9. gadina Constantin Says:

    ACESTA PARODIE ESTE ADEVARATA, VERIFICARE SE FACE CU UN CALCULATOR LEGAT DE INTERNET, SI O DEPLASARE IN TEREN, PE O RAZA DE 1-1,5 Km, INCLUSIV PRIMARIA BUCURESTIULUI, CARE A FACILITAT ACEST LUCRU SA FIE POSIBIL .
    In anul 1989, fiind angajat langa cinematrograful LUCEAFARUL, am fost arestat si dus la JILAVA pentru ca ma duceam la lucru. Fiind arestat am devenit REVOLUTIONAR, am infiintat Asociatia Jilava 89 raniti si retinuti, in 25.IX.1991, cu sentinta civila nr. 704/03.12.1991, la adresa unde locuiam intr-un ap. in aleea RADASENI nr. 2, bl. 22, sc.III, etaj 4, ap.55, rahova, langa piata Rahova. pe baza legii recompensarii revolutionarilor, SPATII COMERCILE
    A.) am ocupa spatiu din str.Academiei nr. 39-41, sc. 3, etaj I, de 80 mp, pentru asociatie, apoi pe nume propriu si l-am cumparat in final. Am facut o noua cerere la primarie pentru un nou spatiu si :
    B.) am primit spatiu din C.Dorobanti 56, pe numele asociatiei, am infintat S.C. Asociatia Jilava 89 raniti si retinuti S.R.L., si l-am transfereat pe SRL fiind unic asociat si sunt in curs de vanzarea dreptului litigios pentru 1.000.000 euro catre un om cu multi bani din Romania, spatiu actual avand 800 mp functionali ca Restaurant, Piterie, Salon, Terasa, Sala de biliar si jocuri si Bar. Au aparut niste pretendenti ca mostenitori a c-tiei, care au castigat in 1996 la prima instanta, dar au urmat recursurile de rigoare si spatiu e tot al meu, si nu am mai platit la DAFI chiria fiind in litigiu.
    C.) am primit pentru infiintarea SEDIULUI P.S.D.R. Sector 7 (sic!) un spatiu de 2000 mp S+P+E si S+P si P, in Calea Grivitei 60, blocu roz, vizavi de baia comunala GRIVITA, pe care l-am desfiintat ulterior, trecand spatiu la Asociatia Jilava 89 raniti si retinuti si apoi la SRL-ul cu acelasi nume si sunt in curs de cumparare cu pile la directoare DAFI, prim .Bucuresti
    D.)- E.) Pe baza hotararii primei instante in litigiu cu C. Dorobanti 56, in baza Hot.Cons.G-l. al Mun.Bucuresti, la pozitia 67, primesc aprobarea pentru un spatiu de peste 200 mp, cu specificare A DETINUT SPATIU IN B-dul.Dorobanti 56 si l-a RESTITUIT FOSTULUI PRIOPRIETAR (care nu exista) prin Decizia de Prim. G-l. 2667/14.12.1998 si Sentinta Civila 8895/1996, EMISA IN SEDINTA COMISIEI din 24.04.2008, semneaza sef birou MARIAN-BOGDAN DON (spatiu din B-dul Dorobanti 56, este si acum al meu, e drept SRL-ul este suspendat din activitate, eu fiind in curs de vanzarea dreptului litigios, dupa ce in 2006 mi s-a mai repartizat un alt spatiu pentru mine ca revolutionar
    F.) – H.) diverse TERENURI INTRAVILANE in zone limitrofe Bucurestiului, zone de vile, 2,5 ha, parcelate si vandute la acesta data, pe raza Jud. ILFOV si mun. Bucuresti. Legea spune ca am dreptul la 50 mp spatiu construit SAU 0,4 h teren ARABIL.
    GADINA CONSTANTIN -NU-I ASA CA SUNT MARE SI MA DESCURG BINISOR. Ce daca am vandut din ele, sau dreptul litigios al lor ? Am bani de va ingrop in ei
    Dupa ce se PUBLICA/CONFIRMA, se continua serialul cu alti ”SMECHERI” IN DOMENIU
    Nu ma pot desconspira inca,mai am de cules date despre alte subiecte si persoane in cauze similare, dar datele acestea sunt relevante si usor de verificat pe internet si o deplasare in teren pe o raza de cel mult 1,5 km.

    • relu auras Says:

      La Pitzeria de mai sus era vad de PEȘTI noaptea acolo. Patroana MIHAELA era la concurenta cu fetele, avea o canapea intr-un birou in spate, se pare ca lucra ptr. parintii din DOR MARUNT si nu prea știa patronul, o băbăciune. Ziua se cumpăra pe bani 50-200 legițimatii, insigne, cartificate, accese pentru parbrize auto, cerificate, scanate si înțiplate ptr. guvern, parlament, etc..
      Vadul nu era pentru speluca de cârciuma sau meniu.

  10. Din gasca celor de la IASI, ROMICA Says:

    In curand PARTEA a II-a : Cum un Presedinte de asociatie, falsifica, scaneaza, intervine prin trafic de influenta si de familie, pentru a-l rezolva pe un prieten, sa redevina ALB, sa-si faca rost de drepturi ce nu-i apartin lui, sa incalce legislatia din Romania. Cel in cauza nu era in asociatia lui, ci in alta similara. Un serial de multe episoade finalizate in 20.10,”09, cu date probe scrise, inclusiv scanarile de rigoare, activitatea soatei, etc..Oricum dosarul pleca unde trebuie.

  11. gadina Says:

    [Text şters fiindcă repetă comentariul deja publicat la articolul „Generalul Constantin Olteanu despre turiştii sovietici. Comentatorii de pe acest blog sînt rugaţi să nu repete aceleaşi comentarii de mai multe ori]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.