Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Adversarul vostru electoral e Partidul Comunist mai 11, 2009


Debutul meu publicistic cred că a fost în săptămînalul chişinăuan „Literatura şi Arta” din 10 mai 1990, unde s-a publicat o scrisoare a mea pe care o reproduc mai jos. Redacţia mi-a scris greşit numele, „Mior” în loc de Mioc. Mai apoi aveam să public multe alte articole, mai ales legate de revoluţia din 1989, dar prima oară cînd am publicat ceva într-un ziar cred că a fost această scrisoare din „Literatura şi Arta”.

În 1990 nu mai aveam abonament la „Literatura şi Arta”, fiindcă la sfîrşitul lui 1989, cînd se făceau abonamentele pentru 1990, regimul Ceauşescu oprise abonarea (sau o limitase, cert e că n-am putut să-mi prelungesc abonamentul). Abia în 1992, cînd un cunoscut din Chişinău mi-a procurat revista cu acest prim articol al meu, am aflat că scrisoarea s-a publicat. Lîngă articolul meu a apărut un alt material din România – un articol laudativ la adresa generalului Stănculescu, semnat de colonel Ioan Strujan. La vremea publicării scrisorii mele URSS încă exista, era limpede pentru mine că trebuie acţionat pentru destrămarea acesteia şi, conform întrebării lui Lenin „ce-i de făcut?”, îmi dădeam cu părerea despre paşii care trebuie urmaţi pentru realizarea acestui obiectiv şi dobîndirii independenţei pentru RSS Moldovenească. Am republicat articolul şi în cartea mea „Libertatea şi politrucii” din 2003.

articolul meu din Literatura şi Arta din 10 mai 1990

articolul meu din Literatura şi Arta din 10 mai 1990

Urmăresc atent evenimentele din R.S.S.M. [Republica Socialistă Sovietică Moldovenească] în ultimii 2 ani. Din cîte am observat, în anul 1989 săptămînalul dv. a dat tonul tuturor celorlalte publicaţii de limbă „moldovenească”. Exceptînd criticile oficiale, de pe poziţii stalinist-brejneviste, care oricum nu sînt luate în seamă, publicaţiile moldoveneşti la care am avut acces (Tineretul Moldovei, Nistru, Orizontul) adoptă întru totul poziţia săptămînalului dv., fie că e vorba de problema graniţei moldo-ucrainene, de istorie, de găgăuzi, de limba de stat sau de chimicalele folosite în agricultură.

Să luăm legea despre limba de stat. Comparaţi-o cu proiectul de lege din aprilie, propus de Mocanu [fost preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti] şi împotriva căruia aţi luptat atîta. Eu unul găsesc proiectul lui Mocanu mai bun decît legea pe care o aveţi acum. Partea proastă e că laudele pe care le aduceţi legii despre limba de stat au făcut ca la alegeri oricine era pentru schimbări în legea despre limba de stat să apară ca extremist. Situaţia a convenit unor oportunişti care, folosind lozincile F.P.M. [Frontul Popular din Moldova, organizaţie care a luptat pentru eliberarea naţională a moldovenilor; s-a transformat mai apoi în Partidul Popular Creştin Democrat], dar neavînd nimic comun cu F.P.M., au putut cîştiga alegerile. Ideea că printr-o poziţie moderată F.P.M. ar cîştiga voturi mi se pare greşită. De votat cu F.P.M. votează moldovenii şi acei rusofoni care acceptă dreptul moldovenilor la autodeterminare. Cei care nu acceptă acest drept oricum nu vor vota F.P.M. şi e inutil de a încerca să-i cîştigi. Rusofonii care acceptă dreptul moldovenilor la autodeterminare vor accepta, de pildă, şi dreptul moldovenilor de a nu învăţa rusa (fără acest drept consider imposibilă oprirea procesului de deznaţionalizare). Experienţa celorlalte republici sovietice arată că tocmai acolo unde fronturile populare au o poziţie mai dură s-au obţinut legi despre limba de stat mai avantajoase şi minorităţile naţionale au înţeles mai bine nevoia de a învăţa limba republicii. Şi în Moldova mulţi se apucară să înveţe româneşte, dar după multlăudata Sesiune a 13-a [sesiunea Sovietului Suprem de la Chişinău în care s-au adoptat legile despre limba de stat şi revenirea la alfabetul latin] au renunţat. De ce nu publică săptămînalul dv. statistici despre numărul celor care frecventau cursurile de studiere a limbii de stat înainte şi după Sesiunea a 13-a?

Problema autonomiei găgăuze a putut lua amploare numai prin sprijinul Uniunii Scriitorilor şi al F.P.M. Este trist că nici un ziar moldovenesc n-a îndrăznit să aibă o atitudine independentă în această problemă. Politica voastră plină de concesii pentru găgăuzi a dus la aceea că pînă şi găgăuzii care ştiu româneşte luptă contra F.P.M. În ultimul timp v-aţi schimbat atitudinea, dar continuaţi să susţineţi aberaţia unor drepturi speciale pentru găgăuzi, şi nimeni nu vă critică.

Campania electorală pe care aţi dus-o a fost lamentabilă. Un lucru elementar într-o campanie electorală este ca adversarul să fie cîştigat, nu lăudat. Adversarul vostru electoral nu e Edinstvo [formaţiune politic din RSS Moldovenească care apăra drepturile ruşilor]. Nu se pune problema ca un simpatizant al Edinstvo să-şi schimbe părerea şi să voteze F.P.M. Adversarul vostru electoral e Partidul Comunist. Anul trecut, cînd înaintea alegerilor, aţi criticat P.C.M., aţi dobîndit rezultate bune. Acum i-aţi lăudat pe Lucinschi şi Snegur şi rezultatele s-au văzut. În plus, datorită laudelor voastre, Lucinschi şi Snegur au devenit vulnerabili la acuzaţia de naţionalism.

Ce e de făcut? În primul rînd, cred că trebuie un schimb de teritorii între Moldova şi Ucraina. Puteţi da Ucrainei Tiraspolul, Rîbniţa şi unele sate din stînga Nistrului, eventual şi o parte a regiunii găgăuze. E periculos să pretindeţi regiuni cu populaţie ucraineană, chiar dacă în trecut au aparţinut Moldovei. în Cernăuţi, mai ales, există primejdia unor evenimente de tip Tîrgu Mureş. Prin acest schimb de teritorii trebuie să urmăriţi şi ridicarea procentajului de populaţie moldovenească, astfel încît la un eventual referendum să se întrunească cele 2/3 necesare proclamării independenţei. Sînt convins că ideea schimbului de teritorii a existat demult în Moldova, dar din cauza unanimităţii de care vorbeam, nu a putut fi difuzată în popor.

Există în parlament un numeros grup de şovăielnici. Ei pot fi determinaţi să voteze în favoarea poporului printr-o permanentă presiune (mitinguri, greve).

Ar trebui să renunţaţi la cultul personalităţii unor scriitori. Expresii de tipul „Grigore Vieru, îngerul limbii noastre” dăunează celor în cauză.

 

2 Responses to “Adversarul vostru electoral e Partidul Comunist”

  1. […] care am publicat în ziarul “Literatura şi Arta” din Chişinău din 10 mai 1990, un articol în care îmi spuneam părerea despre paşii care trebuie urmaţi pentru dobîndirea inde…. Asemenea dezbateri se desfăşurau liber în însăşi interiorul URSS, doar ignoranţii îşi […]

  2. […] despre pașii care trebuie făcuți pentru ca RSS Moldovenească să iasă din componența URSS http://mariusmioc.wordpress.co… În ceea ce-l privește pe Ceaușescu, e vinovat de crimele din decembrie 1989 pînă în 22 […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.