Un Bebe Ivanovici liberal: Raymond Luca (2)

Vezi şi prima parte a acestui articol.

Din chiar procesul verbal al şedinţei CPRD din 12 mai rezultă că domnul Raymond Luca, dacă nu e de rea credinţă, atunci nu cunoaşte legea pe care trebuie s-o aplice.

„Preşedintele Comisiei, domnul Raymond Luca, a prezentat un caz în care filiala din Bucureşti a unei asociaţii din Caraş Severin care este condusă de doamna Eleonora Miskovski, din declaraţia acesteia precizează faptul că avînd 700 de membri ai asociaţiei nu a fost programată niciodată pentru a susţine dosarele în cadrul comisiei SSPR”.

Domnul Luca nu-şi pune deloc întrebarea cum a ajuns „filiala din Bucureşti a unei asociaţii din Caraş Severin” să aibe 700 de membri, adică mai mult decît „luptătorii remarcaţi cu merite deosebite” care există în întreaga Timişoară, oraş care a luptat cu regimul comunist 7 zile, din care 5 zile singur. Nu se întreabă nici de ce aceşti 700 de bucureşteni n-au găsit în Bucureşti nici una din puzderia de asociaţii care să-i recunoască şi au fost nevoiţi să adere la o asociaţie din Caraş Severin. Preocuparea lui Luca, ca bun samaritean (pe seama bugetului statului), este să-i ajute pe aceşti oameni la preschimbarea certificatelor, cîştigîndu-şi astfel simpatii care mai apoi pot fi valorificate politic şi electoral.

Conform art. 13 alin. 5 din HG 1412/2004, la şedinţele comisiei SSPR trebuie invitaţi preşedinţii organizaţiilor a căror dosare se discută, nu filiala din nu ştiu care oraş. Dacă preşedinţii nu se prezintă analiza dosarelor se poate face şi fără ei. Prezenţa la analiza dosarelor a preşedinţilor de filiale în locul preşedinţilor de asociaţie este nelegală, chiar şi în situaţia cînd preşedinţii de asociaţie ar fi de acord să delege această prezenţă. Prin urmare, SSPR a procedat legal neinvitînd „filiala din Bucureşti a unei asociaţii din Caraş Severin” la analizarea dosarelor, iar domnul Raymond Luca nu a făcut decît să ridice, în faţa SSPR, nişte pretenţii care depăşesc prevederile legii. Trist este că nimeni din Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor nu i-a atras atenţia asupra acestui fapt.

Un alt caz care se observă din discuţiile Comisiei Parlamentare: „Preşedintele Comisiei, domnul senator Raymond Luca, a prezentat cazul domnului Roibu Vasile, bolnav de cancer în ultimă fază, care a fost discutat de către membri Comisiei în legislatura 2004-2008, aceştia hotărînd transmiterea la SSPR avînd în vedere faptul că nu întruneşte elementele necesare preschimbării certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar. Acesta ulterior a depus completări la dosarul de preschimbare, prezentînd dovezi cu privire la faptul că a fost prima persoană care a pătruns în Casa Judeţeană Neamţ, participînd la organizarea primelor forme de autoritate, dar nu a fost susţinut de către asociaţia din care face parte”.

Îmi trezesc mari bănuieli cazurile de persoane care în declaraţiile iniţiale nu au spus fapte esenţiale ale participării lor la revoluţie, şi abia după ce au aflat că li s-a respins preschimbarea certificatului şi-au completat dosarul cu noi declaraţii din care să rezulte fapte vitejeşti omise iniţial. S-ar putea să existe în dosarele SSPR vreo 10 persoane care să declare că au fost primii care au intrat în Casa judeţeană Neamţ. În cazul lui Vasile Roibu, faptul că asociaţia revoluţionarilor din Neamţ nu vrea să-l recunoască este un motiv de bănuieli suplimentare (nu absolutizez însă părerea asociaţiei; deseori e vorba de vrăjmăşii locale care n-au nimic de a face cu participarea la revoluţie).

Însă, în cazul acestui Vasile Roibu, presupunînd că este adevărat tot ce a declarat cînd şi-a completat dosarul şi a omis să declare iniţial, tot nu se încadrează în prevederile Legii 341/2004 pentru a primi titlul de „luptător în revoluţie remarcat prin fapte deosebite”. Acest titlu se acordă, conform art. 3 lit. b pct. 3 din Legea 341/2004 „celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apărat pînă la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989”.

În judeţul Neamţ regimul totalitar nu a organizat nici o rezistenţă, nu au fost acolo nici un fel de morţi, răniţi sau arestaţi în decembrie 1989. E adevărat că la aflarea veştii despre fuga lui Ceauşescu, populaţia din Piatra Neamţ, ca şi din multe alte localităţi, a ieşit în stradă la o manifestaţie de bucurie, în cadrul căreia s-a intrat în clădiri administrative şi s-a constituit un FSN local. Însă, urmare a faptului că blestematul de regim totalitar nu a organizat în Neamţ nici o rezistenţă, Casa Judeţeană Neamţ nu poate fi considerată „obiectiv de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar”, deci nici pătrunderea în această casă nu se poate considera faptă deosebită în revoluţie conform art. 3 lit. b pct. 3 din Legea 341/2004. Totodată, legea nu prevede că participarea la constituirea FSN-urilor locale în oraşele şi satele patriei ar însemna o faptă deosebită în revoluţie, iar în cazul particular al oraşului Piatra Neamţ nu înţeleg pe ce temei s-ar considera aşa ceva. Conform legii, Vasile Roibu ar putea obţine cel mult titlul onorific de participant la revoluţie, prevăzut de art. 3 lit. c din Legea 341/2004. Raymond Luca, în loc să explice aceste lucruri domnului Roibu, îi ţine isonul şi îi întăreşte acestuia convingerea greşită că i s-ar fi făcut o nedreptate prin nepreschimbarea certificatului şi, din păcate, nimeni din CPRD nu se sesizează. Se pare că la CPRD, sub conducerea liberalului Raymond Luca, se doreşte aplicarea unor alte criterii de preschimbare a certificatelor decît cele prevăzute de lege, unul din criterii fiind „hai să dăm certificate de luptător cu merite deosebite tuturor celor care au făcut FSN-urile locale în localităţile unde în decembrie 1989 nu s-a întîmplat nimic”.

• Certificatele de revoluţionar