Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

A murit colonel (r) Marin Teodorescu (video) mai 27, 2009


De pe saitul Primăriei Timişoara aflu despre încetarea din viaţă a colonelului (r) Marin Teodorescu.

În 1989 acesta activa la o unitate militară din Deva. A fost implicat în arestarea generalilor de miliţie Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea, pe care i-a urcat într-un elicopter care trebuia să-i ducă la Bucureşti. Acel elicopter a fost doborît lîngă Alba Iulia de focuri trase de la sol, în contextul luptei cu „teroriştii”. Au murit atît cei doi generali de miliţie, implicaţi în reprimarea revoluţiei de la Timişoara, cît şi echipajul elicopterului.

Marin Teodorescu a apărut şi într-un film despre revoluţie realizat de Lucia Hosu Longin. Puteţi vedea mai jos intervenţia sa, care se referă la alarma de luptă „Radu cel Frumos”, care s-a dat în 17 decembrie 1989 şi în Deva. În această intervenţie nu vorbeşte despre principala sa implicare în revoluţie – arestarea generalilor Nuţă şi Mihalea. Despre aceasta a discutat în particular cu mine, îmi pare rău că nu i-am luat o declaraţie scrisă. Amănuntele pe care le dă Teodorescu despre starea de spirit şi reacţiile ofiţerilor din Deva la alarma „Radu cel Frumos” sînt interesante. Reamintesc că la Deva, în momentul respectiv, nu se întîmplase nimic „revoluţionar”.

După revoluţie, nu ştiu exact din ce an, Marin Teodorescu a devenit locuitor al Timişoarei.

Dumnezeu să-l odihnească!

Transcriere înregistrare:
00:00 Marin Teodorescu: În jurul orei 16, agentul – fiecare ofiţer, fiecare cadru militar avea cîte un agent care-l anunţa în caz de alarmă sau în anumite evenimente importante, şi-l chema la unitate – agentul a sunat la mine la apartament. Şi i-am spus soţiei „ia vezi cine sună”. Cică „soldatul, te caută soldatul”. Şi m-am dus la uşă şi am întrebat „ce-i cu tine?”. „Este alarmă”. „Bă”, zic, „fii serios, cum alarmă duminică, lasă-mă mă în pace, acuma-i duminică, spune-i că nu m-ai găsit”. Că puteai să faci şi treaba asta. Am crezut că e o treabă minoră. „Nu, tovarăşe maior, este o treabă foarte importantă, trebuie să veniţi la unitate”. Gata, m-am îmbrăcat şi am plecat la unitate. Cînd am ajuns la punctul de control, ofiţerul de serviciu pe punctul de control ne-a spus aşa: „Este alarmă de luptă reală Radu cel Frumos”.
01:04 Lucia Hossu Longin: Ştiaţi ce reprezintă „Radu cel Frumos”?
01:05 Marin Teodorescu: Imediat. Cînd am auzit că este vorba de „Radu cel Frumos”, eu fiind unul din ofiţerii care lucram la biroul organizare-mobilizare şi aveam acces la planurile de alarmă, am simţit o strîngere de inimă, frică. Pentru că ştiam că acest semnal se ordonă numai în două situaţii. Prima situaţie: cînd o forţă armată străină atacă prin surprindere Republica Socialistă România, cum era atunci, sau există un pericol iminent de atac. Şi am intrat în unitate, m-am dus la ofiţerul de serviciu, la ofiţerul de serviciu a spus: „ridicaţi armamentul individual şi documentele de la biroul organizare-mobilizare. Şi vă adunaţi în club”. Momentul cînd ăsta mi-a spus, ofiţerul de serviciu pe punctul de control mi-a spus că e vorba de alarmă de luptă reală, m-am gîndit, vă spun ce am gîndit în momentul ăla, că ne-a atăcat Uniunea Sovietică. Deci asta era singura forţă armată care ne-ar fi putut pune nouă din punct de vedere militar probleme. M-am gîndit că ne-au atăcat sovieticii. Am luat armamentul şi muniţia, documentele de la organizare-mobilizare şi am mers în club. Acolo ne-am întrebat unii pe alţii „bă, ce se întîmplă, ce se întîmplă?”, nimeni nu ştia nimica. După un anumit timp a venit comandantul şi conform regulamentului „state majore în campanie” în situaţie de alarmă ne-a prezentat informarea, deci ne-a informat care este motivul alarmei. Şi informarea a constat din următoarele idei principale. Şi a zis aşa: Republica Socialistă România a fost atăcată prin surprindere de forţe armate ale Republicii Populare Ungaria şi probabil şi ale Republicii Popu.., Socialiste Federative Iugoslavia. A doua idee: în paralel cu acest atac, huligani, agenturi, oameni fără căpătîi, derbedei, cooperează cu invadatorul. Şi ultima idee care ne-a expus-o, că în paralel cu aceste activităţi, redau termenul cum a spus dînsul, un popă a pus la cale o lovitură de stat. Şi cu asta s-a terminat informarea. După ce s-a făcut această informare, un ofiţer s-a ridicat şi a întrebat, a pus următoarele întrebări lămuritoare. Prima întrebare: dacă Republica Socialistă România este atăcată de o forţă armată străină, de ce nu se aplică planul de alarmă, care constă în ieşirea în punctele de alarmă, scoaterea muniţiei în întregime, a tehnicii de luptă, a armamentului, şi stăm în club? A doua întrebare: lovitura de stat pusă la cale de acest popă, la această lovitură de stat, participă şi unităţile militare? Comandantul spune „nu, unităţile militare sînt împotriva acestei lovituri de stat şi acţionează de nota zece plus”. Ofiţerul care a pus întrebarea îi dă următoarea replică comandantului: „Tovarăşe comandant, pentru a da o lovitură de stat trebuiesc două condiţii: o forţă armată şi doi, o lovitură de stat nu se poate da la Timişoara cînd conducerea statului este la Bucureşti”. Şi ofiţerul zice mai departe „atunci dacă armata nu participă la această lovitură de stat şi este împotriva acestei lovituri de stat, preotul cu ce dă lovitura de stat, cu cădelniţa?”. Chiar aşa întreabă, cu cădelniţa?

 

11 Responses to “A murit colonel (r) Marin Teodorescu (video)”

  1. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Documentul video este exceptional. Cu respect va sugerez ca, in masura posibilitatilor, sa atasati si transcriptul.
    Al dvs., Lector

  2. Iulian Nastasache Says:

    Intr-adevar, extraordinar fragment. Asta e tot?
    Cred ca ar trebui sa redai si continutul discutiei purtata in particular cu dl. Teodorescu, in masura in care discutia poate fi data publicitatii si ar contine lucruri interesante pentru opinia publica, chiar daca nu ai o declaratie scrisa.
    Ar fi interesant de stiut si cine era ofiterul care a pus intrebarile despre lovitura de stat; daca traieste si se poate afla cine a fost, ma gandesc ca ar trebui sa fie contactat pentru un interviu.

  3. mariusmioc Says:

    Am adăugat şi transcrierea înregistrării.
    Legat de generalii Nuţă şi Mihalea, aceştia au fost arestaţi în trenul care venea de la Arad. Discuţia despre ei cu Teodorescu a avut loc cu mulţi ani în urmă, nici eu nu mai ţin minte toate amănuntele, dar reţin că ofiţerii din Deva care i-au urcat pe cei doi generali în elicopter n-au ştiut că acesta urma să fie doborît. Îmi spunea Teodorescu despre un ofiţer care trebuia să se urce în elicopter (nu mai ţin minte, în calitate de pilot sau în ce calitate) dar nu s-a mai urcat şi apoi era bucuros că a scăpat cu viaţă.

  4. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Va multumesc respectuos pentru binevoitorul dvs. raspuns la sugestia mea.
    Marturia este de o exceptionala valoare pentru intelegerea reactiei in prima faza a militarilor de la Timisoara, care, confruntati cu protestatarii inca din noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, n-aveau cum sa stea la discutii de club, cum s-a intamplat la Deva – sa discearna, sa-si puna intrebari, sa le puna superiorilor etc. Reactia lor trebuie inteleasa si in contextul unor informatii detinute de Marele Stat Major. Astfel, inca din 08.12.1989, Directia Informatii a Marelui Stat Major era in posesia urmatoarei telegrame (v. Constantin Sava, Constantin Monac, ADEVAR despre DECEMBRIE 1989, ed. FORUM, 1999, p. 314-315):

    ” MARELE STAT MAJOR
    DIRECTIA INFORMATII

    AAAAA Nr. DJ-0753 BELGRAD 08.12.1989/15,35

    Tovarase,

    Intr-o convorbire avuta recent cu seful Directiei Informatii al armatei iugoslave, acesta a comunicat urmatoarele:
    – Ungaria actioneaza intens pe diferite canale, inclusiv diplomatice, in mod ascuns si descoperit, printr-o mare varietate de metode si procedee indeosebi acoperite in scopul destabilizarii situatiei politice interne din tara noastra, cu prioritate in Transilvania;
    – conducerea maghiara mai actioneaza pentru internationalizarea problemei Transilvaniei, precum si pentru izolarea politica si economica a tarii noastre;
    – simultan cu provocarea unor demonstratii ale populatiei de origine maghiara din Transilvania, Ungaria are intentia sa provoace incidente la granita cu tara noastra, care sa degenereze in conflict militar intre cele doua tari, dupa care apoi sa ceara interventia unor tari ale Tratatului de la Varsovia, indeosebi din partea URSS, cu scopul pentru asa-zisa impacare a partilor;
    – acest scenariu, Ungaria il are in vedere sa-l realizeze cu stirea URSS si cu sprijinul si al Austriei, precum si al altor tari;
    – scenariul mentionat, in timp, s-ar putea produce dupa stabilizarea situatiei politice interne din Cehoslovacia si Bulgaria/actualele conduceri din aceste tari ar fi numai in tranzitie/;
    – scopul final urmarit de Ungaria este revendicarea Transilvaniei si schimbarea actualului sistem socialist din tara noastra, prin care sa fie impus sistemul pluripartid si al unei economii socialiste de piata, cu reprivatizarea proprietatii.”

    Acum, nu conteaza daca respectiva telegrama a fost sau nu o facatura – fie a lui Nicolae Ceausescu, fie a Directiei de Informatii, fie a altcuiva -, ci conteaza impactul pe care l-a avut la vremea respectiva continutul sau asupra lui Vasile Milea, de exemplu, a lui Stefan Gusa, a altor militari care o vor fi vazut-o. In descalcirea itelor atat de incurcate de acum 20 de ani trebuie sa incercam sa ne plasam in pielea fiecarui personaj relevant din acea perioada si sa judecam in ceea ce priveste reactia lui nu bazandu-ne pe informatiile pe care le avem astazi, ci pe cele, atatea cate ne-au parvenit noua, pe care le-au avut atunci personajul la dispozitie.
    Probabil aceasta a fost telegrama pe care Ilie Ceausescu a aratat-o diferitelor conduceri ale unor unitati militare din tara – in orice caz, o astfel de telegrama nu iti lasa, sub presiunea evenimentelor, loc de discutii.
    Al dvs., Lector

    • mariusmioc Says:

      În ceea ce priveşte cartea lui Sava şi Monac, eu am nişte reţineri asupra ei, sînt cel puţin două documente acolo despre care se poate dovedi că sînt false, asta nu înseamnă că tot ce au publicat dînşii e fals dar ridică nişte semne de întrebare. O să scriu despre cartea aceea un articol separat cînd o să am timp, fiindcă subiectul e destul de important.
      Unele unităţi ale armatei din Timişoara au fost scoase împotriva demonstranţilor încă din seara de 16 decembrie – e adevărat fără gloanţe, numai cu bîte (cea ce i-a şi fost reproşat ministrului Milea în şedinţa C.P.Ex.), dar oricum înaintea indicativului „Radu cel Frumos”. Apreciez că militarii aflaţi în contact cu demonstranţii au auzit lozincile acestora, „jos Ceauşescu!” şi altele asemenea şi şi-au putut da seama de caracterul manifestaţiilor.
      Chiar şi după 20 decembrie, cînd armata s-a retras la Timişoara, atitudinea lui Milea şi Guşă a rămas ostilă revoluţiei. Milea a participat la reprimarea din Bucureşti iar Guşă a poruncit în 22 decembrie anchetarea maiorului Viorel Oancea care tocmai vorbise de la balconul Operei susţinînd manifestanţii. Forme legale pentru arestarea lui Oancea nu s-au mai făcut fiindcă între timp a căzut Ceauşescu.

  5. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Iata, in continuarea celor expuse mai sus, o parte din dialogul purtat de ministrul Vasile Milea si generalul Iulian Topliceanu, comandantul Armatei IV „Transilvania” (ibid., p. 316-317):

    „17.12.1989, ora 15.15
    Generalul Vasile Milea: Fii atent pentru ca sunt pregatite forte in Ungaria care pregatesc o agresiune la frontiera de vest a tarii. Luati masuri ferme pentru ridicarea capacitatii de lupta a unitatilor. Instructia se face la cazarma sau in apropiere de cazarma. Vezi ca ai militari nepregatiti, care ti-au venit de la muncile agricole.
    Generalul Iulian Topliceanu: Am inteles. Am sa iau masurile stabilite pentru alarma de lupta partiala.(…)
    Generalul Milea: Atentie! Situatia se agraveaza la Timisoara. Huliganii si diversionistii au devastat si au dat foc la magazine. Se ataca unitatile militare. Ocupa-te de ridicarea capacitatii de lupta a unitatilor.
    GeneralulTopliceanu: Am inteles.”

    De retinut ca indicativul „Radu cel Frumos”, a carei semnificatie ne este deslusita de inregistrarea video postata de dvs., a fost primit de Comandamentul Marii Unitati Mecanizate din Timisoara in 17.12.1989 la ora 14.25 (v. Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere/Decembrie ’89, ed. BIC ALL, 2005, p. 66), cu parola „OASTEA CEA MARE” („cand este cazul”)
    Al dvs., Lector

  6. Iulian Nastasache Says:

    D-le Lector si Marius, eu nu stiu despre ce vorbiti voi aici, ca sunt cum s-ar zice un om simplu din popor, dar cu oaresce educatie si care a facut armata la Floresti-Cluj, cu putin timp inainte de Revolutie, cunoscand pe cat se pot cunoaste caracterul oamenilor in timpul armatei regulate ceausiste, atat maghiari cat si timisoreni, care mai stiau cate unele despre cum merge lumea de dupa granita de sud-vest in general. Simt nevoia instictiva as zice sa va spun ca adresa aceea de care se face vorbire ca apartinand unor servicii de informatii iugoslave turnand pretinse actiune preparatorii ale Ungariei impotriva Romaniei eu nu o vad decat ca o dovada a incompetentei serviciilor romanesti de informatii de pe vremea lui Ceausescu sau ca un fals grosolan livrat mass-mediei. N-am dovezi, va spun doar ceea ce simt. In Decembrie 1989, nici un roman normal la cap nu se gandea ca suntem atacati de Ungaria, dar se gandeau vezi Doamne specialisti ai Directiei de Informatii ai nu-stiu-cui. Parerea mea e ca in adresa aceea e doar minciuna sau incercare de manipulare.

  7. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    1) Deocamdata lucram cu ce avem dar, desigur, este extrem de util sa demontati unele falsuri din cartea respectiva, in masura in care ele exista.
    2) Nu stim deocamdata in baza carui ordin, indicativ etc. au fost militarii scosi in strada la Timisoara pe 16.12.1989.
    3) Diversiunea si, respectiv, „acoperirea” imbraca forme multiple. Sa ne aducem, bunaoara, aminte de masinile carora li s-a dat foc in Piata Universitatii in iunie 1990 – cine erau incendiatorii, potrivit celebrei inregistrari audio? Potrivit unora din marturiile existente, militarii, cadrele de Securitate, chiar trupele de militie-securitate nu au reactionat la auzul sloganului „Jos Ceausescu!”, ci fiindca asupra acestora s-au produs atacuri – potrivit col. (r) Niculae Mavru (v. cartea sa), cand acesta i-a semnalat col. Traian Sima ceea ce se striga, i s-a raspuns „Lasa-i sa strige!”.
    Voi reveni.
    Al dvs., Lector

  8. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Revin.
    3) Dificultatea de a intelege ceea ce s-a intamplat in Decembrie ’89 provine, intre altele, si din faptul ca nu suntem in posesia unei definitii consistente a termenului „revolutie”. Daca noi doi, impreuna cu alti 100-200 de concetateni, ne adunam in fata Palatului Cotroceni si incepem sa stigam „Jos Basescu!” se cheama ca facem revolutie?
    Revolutia este o MANIFESTARE a majoritatii covarsitoare a cetatenilor care urmareste pulverizarea unui sistem politic nelegitim. In mod fatal, daca miscarea prerevolutionara reuseste, automat statul este dizolvat – cu alte cuvinte, revolutia contine in ea lovitura de stat. Toti specialistii in Drept constitutional sunt de acord ca o revolutie este legitima daca reuseste. Dar, desigur, mai trebuie definita LEGITIMITATEA, dar nu-i acum cazul sa dezvolt aici subiectul.
    In 1989 nu avem de-a face, in 16, 17, 18, 19 decembrie, la Timisoara cu o miscare de masa cu scopul de a pulveriza sistemul politic, ci cel mult cu o situatie prerevolutionara. Nici macar in 20 decembrie, caci atunci timisorenii au iesit cu mic, cu mare revoltati de ascunderea/incinerarea mortilor. In sediul Comitetului Judetean de Partid s-au discutat cu primul-ministru inclusiv chestiuni de ordin politic, cum ar fi inlaturarea lui Nicolae Ceausescu, apoi de ordin economic, social, dar nu avem de-a face decat cu o miscare prerevolutionara si, in principal, cu o revolta generata de moartea unor oameni. Majoritatea cetatenilor tarii s-a manifestat incepand cu 21/22 decembrie, dar nu numaidecat pentru schimbarea sistemului politic, ci pentru inlaturarea clanului Ceausescu.
    4) Dl. Viorel Oancea era la vremea respectiva militar. Anchetarea sa administrativa era fireasca – militarul, ca si judecatorul, ca si politistul, ca si procurorul, ca si executorul judecatoresc, nu este executant in sens obisnuit, ci IMPUNE executarea legii. Cum v-ar aparea astazi refuzul unui executor judecatoresc de a pune in executare o sentinta judecatoreasca pe motiv ca nu i se pare lui legitima ori constitutionala ori legala? Dar refuzul unui gardian de puscarie de a-l tine inchis pe un condamnat pe motiv ca i se pare lui ca este condamnat pe nedrept? Problema necesita o analiza aparte, pe care, iar, poate o voi aborda aici, pe blog, intr-un context potrivit.
    5) Fiecare trebuie sa raspunda pentru faptele lui. Dar, desigur, nimeni nu trebuie sa raspunda pentru o serie de fapte numai fiindca a comis, la un moment dat, altele. O astfel de metoda este periculoasa – „Ai facut asta, inseamna ca ai facut si chestia de acum trei zile!”. Astfel de lucruri s-au petrecut si, din pacate, se mai intampla si azi.
    Dupa cum spune colonelul defunct Marin Teodorescu, in decembrie 1989 militarilor li s-au prezentat trei aspecte ale problemei. Cum ar fi putut, de pilda, sa distinga domnia sa, in conditiile unei confruntari de strada, ca cineva care striga „Jos Ceausescu!”, roman get-beget, este sau nu in slujba statului maghiar?
    Lucrurile nu sunt atat de simple. Este nevoie de o analiza atenta, de care inca nu dispunem. Dispunem doar de relatari, de cateva documente, mai mult sau mai putin conforme cu realitatea. Dar chiar si asa – repet: putem sa aflam ce s-a intamplat in Decembrie 1989 si cu putinul pe care il avem! Este nevoie doar de o corecta punere a problemei.
    Al dvs., Lector

  9. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Vorbind despre surse bibliografice si despre calitatea lor, poate n-ar fi rau de intocmit o lista a lucrarilor/cartilor, revistelor, aparitiilor editoriale comemorative/sporadice s.a.m.d. consacrate, fie si fragmentar, evenimentelor de acum 20 de ani. Ingaduiti-mi sa incep eu lista, asa cum imi vin cartile pe care le am in casa la mana, cu respectuoasa sugestie de a continua-o dvs., alti corespondenti ai blogului, in masura posibilitatilor:

    A) Carti

    1) Niculae Mavru, „Revolutia din strada”, ed. RAO, 2004, Bucuresti, 216+4 p.;
    2) Ion Petcu, „Ceausescu/Un fanatic al puterii/Biografie neretusata”, ed. Romanul, 1994, Bucuresti, 398 p.+16 pag.foto;
    3) Sergiu Nicolaescu, „Un senator acuza!”, editia a 3-a, ed. PRO, 1996, Bucuresti, 224 p.;
    4) Viceamiral (r) Stefan Dinu, „Condamnat la discretie/din tainele unei cariere dedicate Armatei si Serviciului Secret de Informatii Militare/dezvaluiri din culisele militare ale Revolutiei Romane/opinii cu privire la fenomenul terorist-diversionist din decembrie 1989”, ed. Neverland, 2009, 318 p.;
    5) Marius Mioc, „Revolutia din 1989 si minciunile din Jurnalul National/Mitul agenturilor straine/Mitul Securitatii atotputernice”, editata si tiparita de autor in regie proprie, 2005, Timisoara, 136 p.;
    6) George Galloway, Bob Wilie, „Prabusirea”, ed. IRINI, 2004, Bucuresti, 296 p.;
    7) Ion Suceava, „In numele adevarului”, ed. Venus, 1991, Bucuresti, 454 p. + 30 p. foto;
    8) Aurel Perva, Carol Roman, „Misterele Revolutiei Romane/adevaruri, indoieli, semne de intrebare”, ed. Casa de editare „Rascruci de milenii” S.R.L., f.a., fara loc., 128 p.+16 p. foto.

    Al dvs., Lector

  10. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Timp de 20 de ani, in cartile in care s-a vorbit despre evenimentele de acum 20 de ani , „Radu cel Frumos” a fost tradus prin „alarma de lupta partiala”. Semnificatia pe care o devoaleaza raposatul colonel in rezerva Marin Teodorescu este cu totul alta si este in masura sa dovedeasca faptul ca Armata a fost atrasa intr-o capcana – ramane de vazut cine a intins capcana si cu ce scop. Mai clar: cand ti se spune ca ai fost atacat prin surprindere, ca civili, agenti ai inamicului, huligani s.a. au pactizat cu inamicul si te ataca – Ei bine! Tragi! Chiar fara somatie. In acest sens este de retinut ca in 1968 a fost dat un ordin comun al ministrului Apararii Nationale, ministrului de Interne si presedintelui Consiliului Securitatii Statului potrivit caruia in caz de atac prin surprindele, soldatii, dupa ce cer invadatorului sa se retraga – ramane de vazut in ce limba, prin ce semnale (!!) -, pot sa traga fara somatie si fara ordinul expres al comandantului, daca invadatorul nu se retrage.
    Si acum intrebarea de capatai: cum trebuia sa-i trateze militarii pe cei din strada, in 17 decembrie 1989, la Timisoara, dupa ce primisera indicativul „Radu cel Frumos” si dupa ce fusesera, probabli, informati in mod asemanator ca militarii de la Deva? Ca revolutionari, ca opozanti ai lui Nicolae Ceausescu ori ca dusmani, respectiv drept colaborationisti ai dusmanului? Nu omiteti din vedere faptul ca la Deva se spusese ca fortele ungare si, probanil, iugoslave ATACASERA Tara.
    Cine a alimentat informarea la care face referire Marin Teodorescu cu textul ca Tara FUSESE atacata? DSS, DIM, CC al PCR?
    Ei bine, dle Marius Mioc, masele nu ieseau in strada decat inoculandu-le o revolta de ordin emotional cu adevarat exceptionala: morti pe caldaram! Cum acesti morti trebuiau produsi de cineva, Armata a fost astfel manipulata incat sa cada mortii in sarcina ei. Si au cazut, in majoritatea covarsitoare a lor. Dl. Iulian Vlad a dat ordin ca nici un cadru de Securitate sa nu iasa cu armamentul si munitia pe strada – nu-i asa ca este curios? Cine sa cada de papagal?
    Nu-i clar cine a pornit toata povestea, cine a coordonat-o? Ce ne tot invartim in jurul cozii? Puneti, va rog, cap la cap cateva elemente in aparenta nesemnificative, privitoare la o serie de miscari nu de trupe, ci de institutii, si veti gasi toata inlantuirea si desfasurarea evenimentelor.
    Al dvs., Lector


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.