Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Securistul Gheorghe Sălăjan în procesul revoluţiei din Timişoara (1): Generalul Velicu mi-a zis că miliţia cercetează prima dată şi după aia noi (audio) iunie 6, 2009


Gheorghe Sălăjan era în decembrie 1989 ofiţer însărcinat cu cercetarea penală în cadrul Securităţii judeţului Timiş. În 5 iunie 1990 a depus mărturie în procesul revoluţiei din Timişoara. Declaraţia sa, înregistrată de radio Timişoara, a ajuns şi la mine (prin intermediul asociaţiei Memorialul Revoluţiei). Mai jos aveţi un prim fragment din această mărturie. În transcrierea înregistrării, intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Faceţi clic pentru a asculta înregistrarea mărturiei (28 minute 19 secunde)

Transcriere înregistrare:
00:00 Judecător Cornel Bădoiu: Să intre martorul Sălăjan Gheorghe. Bujor lipseşte şi Popa lipseşte. Martorul Sălăjan Gheorghe. Da. Martorul Sălăjan Gheorghe. Măi soldat, fii bun te rog şi invită dumneata martorul acesta. Este, soldat? Sălăjan, se-aude? Da. Sau Sălăgean. [urmează aproximativ 1 minut şi 45 secunde de diferite murmure, care au fost tăiate din înregistrare]
00:43 Cornel Bădoiu: Sălăjan Gheorghe. Fiul lui?
00:44 Gheorghe Sălăjan: Aurel şi Ileana.
00:47 Cornel Bădoiu: V-aţi născut la data?
00:48 Gheorghe Sălăjan: 27 iulie 1941.
00:51 Cornel Bădoiu: Unde?
00:52 Gheorghe Sălăjan: (neînţelegibil), jud. Bihor.
00:54 Cornel Bădoiu: Ce ocupaţie aveţi?
00:56 Gheorghe Sălăjan: În prezent, în rezervă. Ofiţer în rezervă.
01:00 Cornel Bădoiu: Da. Ofiţer rezervă, MI, da.
01:04 Gheorghe Sălăjan: Da.
01:05 Cornel Bădoiu: Departamentul Securităţii Statului.
01:08 Gheorghe Sălăjan: Da.
01:09 Cornel Bădoiu: Aţi notat? Domiciliul?
01:11 Gheorghe Sălăjan: Timişoara, [strada] Iris nr. 5.
01:13 Cornel Bădoiu: Corespund datele?
01:15 Gheorghe Sălăjan: Da.
01:16 Cornel Bădoiu: Aţi dat două declaraţii, da?
01:19 Gheorghe Sălăjan: Da, domnule preşedinte.
01:20 Cornel Bădoiu: Le menţineţi?
01:22 Gheorghe Sălăjan: Le menţin.
01:23 Cornel Bădoiu: Menţin cele două declaraţii de la urmărirea penală, aflate la filele 57-60 şi respectiv 485, 57 liniuţă 60 şi respectiv fila 485 volumul 3, şi în continuare arăt. Spuneţi-ne, în perioada 16- douăz… cînd aţi fost trecut în rezervă?
02:06 Gheorghe Sălăjan: Iniţial, în 16 ianuarie şi pe urmă în 16 martie, parcă.
02:12 Cornel Bădoiu: Da. În perioada 16 decembrie – 16 martie, să zicem, da? Sau 16 ianuarie.
02:22 Gheorghe Sălăjan: Efectiv, la serviciu am fost pînă în 31 ianuarie.
02:25 Cornel Bădoiu: În perioada 16 decembrie – 31 ianuarie, deci 16 decembrie ’89 – 31 ianuarie ’90, am fost ofiţer în cadrul Securităţii Judeţului Timiş, cu gradul de…?
02:43 Gheorghe Sălăjan: Locotenent colonel.
02:44 Cornel Bădoiu: Locotenent-colonel, ocupîndu-mă de…?
02:51 Gheorghe Sălăjan: Ofiţer de cercetare penală securitate.
02:54 Cornel Bădoiu: Cercetarea penală a organului de securitate. Dar mai înainte, să vă luăm jurămîntul. Repetaţi după noi: “Jur că voi spune adevărul”
03:04 Gheorghe Sălăjan: Jur că voi spune adevărul.
03:05 Cornel Bădoiu: Şi că nu voi ascunde nimic
03:07 Gheorghe Sălăjan: Şi că nu voi ascunde nimic
03:08 Cornel Bădoiu: Din tot ceea ce ştiu.
03:09 Gheorghe Sălăjan: Din tot ceea ce ştiu.
03:10 Cornel Bădoiu: Cunoaşteţi că mărturia mincinoasă se pedepseşte. Vă rugăm să ne relataţi ce ştiţi în legătură cu obiectul acestei cauze. Luaţi-o cu 16.
03:21 Gheorghe Sălăjan: Domnule preşedinte, onorată instanţă, o să relatez cele ce urmează şi vă rog să mă scuzaţi, dacă cumva vor fi nişte omisiuni din declaraţiile mele; poate mi le reamintesc, a trecut mult timp de-atunci. În ziua de 16 decembrie, în jurul orei 18, am fost alarmaţi şi am venit la, m-am prezentat la unitate. Peste cîtva timp, nu reţin exact, juma’ de oră, am fost convocaţi toate cadrele securităţii, în sala de festivităţi, unde erau şi cadrele miliţiei. Sala era arhiplină, am luat loc în partea stîngă.
04:10 Cornel Bădoiu: Nu se aude, ceva mai tare. Ca să audă şi inculpaţii. Mai aproape de microfon.
04:14 Gheorghe Sălăjan: Am intrat în sala de şedinţe, unde erau cadrele de securitate şi miliţie. Eu am luat loc în partea stîngă a sălii. A venit domnul colonel Popescu, inspectorul şef, şi ne-a spus că trebuie să mergem la Consiliul Popular Judeţean, pentru că este atacat de un grup de persoane. A[u] plecat prima dată ofiţerii şi subofiţerii din partea dreaptă a sălii, conduşi, nu mai reţin bine de cine, de colonelul Ion Constantin, parcă. Pentru că domnul colonel Popescu nu ne cunoştea, a întrebat cine vrea să conducă oamenii respectivi. S-a oferit parcă domnul Ion Constantin, pentru că-l cunoştea. După alte cîteva, 20 de minute, a venit din nou domnul colonel Popescu şi a spus să plecăm şi noi, care eram în partea stîngă. De data asta s-a oferit să conducă echipa respectivă domnul locotenent-colonel Dumitrescu, de la miliţia municipiului, şi parcă dl. col. Minciu, de la, fostul şef al Cadrelor. Am plecat cu toţii. În echipa din partea stîngă era şi dl. colonel Atudoroaie, cu noi. Am plecat la Consiliul Popular. Cînd noi am ajuns acolo, nu mai era nici un demonstrant acolo. Am găsit decît băieţii din echipa operativă din Miliţia Municipiului, îmbrăcaţi în costumele lor de alarmă şi cu scuturi şi bastoane. Unii dintre ei s-au plîns că au fost molestaţi, au fost loviţi, că au fost tăiaţi. Nouă, dl. col. Popescu era acolo, ni s-a spus că demonstranţii s-au retras spre Maria pe două artere de circulaţie, pe la [hotel] Continental şi pe Bulevardul Victoriei şi să mergem după ei. Ne-au împărţit fiecare cum am putut, ne-am ţinut de comandanţii care au fost numiţi şi am plecat spre Maria, neîntîlnind pe nimeni pe drum, am trecut podul de la Regionala de Căi Ferate [podul care leagă centrul oraşului de Piaţa Maria]. Eu eram mai în spate, cu cîţiva colegi. În faţă deja se auzeau gălăgie, borcane sparte. Şi o venit un locotenent, un tînăr locotenent la mine şi zice: “Domnule colonel, eu nu mă mai bag aici, că eu am luat bătaie zilele astea aici”. Păi zic: “Nici eu nu mă bag, că eu nu mă duc cu mâinile goale”. Şi m-am reîntors înapoi, am trecut pe pod dincoace de Regionala Căilor Ferate, unde l-am găsit pe colonelul Cîntăreţu, care era cu arterită, şchiop, şi am venit toţi trei înapoi la unitate. Încet, că el trebuia să se oprească din timp în timp. N-am participat, nu ştiu ce s-a mai întîmplat la, în Piaţa Maria. Am venit înapoi la unitate şi ne-am retras în birou. Eu avînd biroul la parter. După cîteva ore, două-trei ore, cred, cred că s-a făcut confuzie, poate domnul colonel Popescu mă corectează, am fost chemat la dînsul, să vină cineva de la Cercetări Penale. Cred că am fost confundat, trebuia să vină de la Miliţie, dar am mers eu. Şi a spus că au început să aducă nişte demonstranţi, sau cei care au făcut scandal pe stradă şi să le facem, să întocmim o situaţie cu ei, pentru ca să vedem cine sînt. Am mers la miliţie, am luat legătura cu colonelul Tufaru, şi…
08:47 Cornel Bădoiu: Cu cine?
08:48 Gheorghe Sălăjan: Colonelul Tufaru, locotenent-colonelul Tufaru, şeful Cercetărilor Penale de la Miliţia Judeţului. Şi am început să întocmim nişte liste. După care, după un timp, ni s-a… colegii care m-au mai ajutat acolo au spus că nu mai trebuie să mergem, pentru că face miliţia toate operaţiunile astea şi noi să ne retragem, securitatea. Ne-am retras şi am rămas în birou. Dimineaţa am fost anunţat că va veni cineva de la Direcţia a şasea, omologul, adică cel care răspundea de judeţul nostru, locotenent-colonel Caraşcă, şi să am grijă să-l întîmpin; deci, să-l cazez. Într-adevăr, dimineaţa în jurul orelor şapte a sosit. El mai fusese aici, a venit la mine la birou. Iar la ora opt am fost convocaţi la şedinţă la dl. general Macri.
09:53 Cornel Bădoiu: Cine?
09:54 Gheorghe Sălăjan: Domnul general Macri. Am fost convocaţi la şedinţă toţi şefii de la securitate, şefii de serviciu şi cei care au venit cu domnul general de la Bucureşti.
10:09 Cornel Bădoiu: Adică?
10:11 Gheorghe Sălăjan: Cu domnul colonel Teodorescu, dl.colonel Anastasiu, cît reţin eu, locotenent-colonel Caraşcă, locotenent-colonel Pop şi pe alţii nu-i cunosc; nu erau pe linia mea şi… care i-am reţinut.
10:31 Cornel Bădoiu: Şi ce vi s-a spus?
10:32 Gheorghe Sălăjan: Mie şi lui Caraşcă, domnul general Macri, nici n-a început şedinţa, ne-a ordonat să mergem imediat să luăm legătura cu colegii de la Miliţie, să vedem care este situaţia, să găsim cine sînt persoanele. Să putem face rost de o situaţie a persoanelor reţinute în noaptea respectivă. Şi am plecat de la şedinţă. Pe noi nu ne-a reţinut în şedinţă domnul general. Am plecat cu Caraşcă, m-am dus, fiind de-al casei, m-am dus imediat la miliţie la domnul colonel Tufaru şi a spus că nici ei încă nu au situaţia clară şi să mai aşteptăm. A fost chemat din nou locotenent-colonel Caraşcă la domnul general Macri şi s-a ordonat să meargă la Penitenciar ca să facă acolo situaţia, pentru că dintre cei reţinuţi nu era nici unul la noi, în arestul miliţiei, pentru că erau toţi duşi la Penitenciar, imediat. Şi a plecat Caraşcă la Penitenciar, cu încă doi subofiţeri de la Securitate, ca să întocmească această situaţie. N-a reuşit s-o întocmească în ziua de 17. În ziua de 18…
Deci noi, în ziua de 17, alte activităţi n-am desfăşurat, domnu’ preşedinte.
În ziua de 18 dimineaţa, am fost din nou în şedinţă la domnul general Macri şi am fost luaţi un pic, pe drept poate, la vremea respectivă, că n-am obţinut nimic. Şi-atunci am plecat eu cu Caraşcă pîn’ la penitenciar, să fac rost de acele situaţii. Le-am făcut rost pînă la urmă. Le întocmise colegii de la miliţie, era domnul colonel Roşiu de la Bucureşti, care se ocupa de treaba asta şi ne-a dat şi nouă, cu chiu cu vai, un exemplar. Şi a fost adus domnului general Macri. La penitenciar a rămas Caraşcă, ca să, dacă poate să ancheteze, să ceerceteze pe cineva, pentru că ni s-a ordonat să investigăm dintre aceşti reţinuţi pe cei pe care-i considerăm mai importanţi. Adică din punct de vedere… ca să putem identifica ceva organizatori, instigatori. Dar n-a reuşit Caraşcă să stea de vorbă cu nimeni în ziua de 18, la penitenciar, pentru că, la telefon mi-a spus, nu pot să raportez altceva, mi-a spus că la penitenciar sînt tovarăşii de la partid, sînt alţi tovarăşi care stau de vorbă cu oamenii. Era dispoziţia ca să fie puşi în discuţia colectivelor de oameni ai muncii. Şi trebuiau defalcaţi pe întreprinderi, pe… Şi mi-a spus la telefon Caraşcă că el n-are spaţiu, n-are unde să ancheteze acolo, nu are ce să stea de vorbă cu oamenii, pentru că acolo se aflau domnul Matei, dl Pacoste. Aşa mi-a spus la telefon. Eu nu am fost, nu pot să… care au stat de vorbă cu membrii de partid. Din cîte-mi amintesc eu, erau 25 de membri de partid reţinuţi pînă atunci, din [cei] aduşi acolo. În ziua de 18 după-masă, deja în 18 dimineaţa au sosit nişte ajutoare din ţară şi de la, din Bucureşti. Au fost îndrumaţi ofiţeri spre securitatea judeţului Timiş, pentru a ajuta în investigarea persoanelor reţinute. A venit locotenent-colonel Mihai de la Călăraşi, care mi-a spus că el a fost detaşat la Direcţia a şasea, adică de-acolo a venit practic; locotenent-colonel Iliescu de la Giurgiu, dar tot detaşat la Direcţia a şasea şi au mai venit oamenii… un omolog de-al meu de la Tulcea, de la Slatina, de la Dîmboviţa a venit, şi au mai venit ofiţeri [pe] care nu-i cunoşteam, de pe alte linii. În după-masa zilei de 18 a venit, a fost chemat, cred că, Caraşcă, şi i s-a spus să se trimită nişte oameni să ancheteze răniţii la Spitalul Judeţean. Deci răniţi care se poate sta de vorbă cu ei şi în condiţiile avizului medicului.
15:44 Cornel Bădoiu: Din ordinul cui?
15:45 Gheorghe Sălăjan: Din ordinul domnului colonel Sima. Caraşcă aşa a spus, eu nu cunosc. Cureaua de legătură între conducere era el, şi nimeni mai mult. A venit, a fost numit locotenent-colonel Iliescu, un lt.col. Stoica de la Ialomiţa şi doi de la Constanţa, dar nu-i reţin cum îi cheamă. Şi au plecat cu căpitanul Grui la Spitalul Judeţean. Căpitanul Grui care răspundea de Spital şi care i-a condus acolo. Seara au venit înapoi, dar fără mare rezultat. Au spus că au stat de vorbă cu un rănit; l-am reţinut ulterior din ziare şi din… asta… Papp Ion Laurenţiu îl cheamă, dar n-au terminat declaraţia că stăteau cîte doi ofiţeri, cu sora, cu… avizul medicului stătea de vorbă cu ei. Deci, ei notau, nu îşi scriau răniţii declaraţia, ei îşi notau. A doua zi dimineaţa au plecat din nou, în seara de 18, deci în jurul orei 18-19, aşa ceva, domnul colonel Sima mi-a ordonat să mă duc la miliţia cercetări penale, să iau de-acolo un cetăţean, o persoană, care a difuzat nişte, suspect că a difuzat nişte înscrisuri, în faţa Comitetului Judeţean de Partid, în dimineaţa zilei de 18, şi a fost reţinut de o patrulă militară şi adus la miliţie. M-am dus la miliţie, am luat legătura cu Tufariu, cu lt.col. Tufariu… nu ştia nici cum îl cheamă pe băiat… I-am spus că: “Am venit după… cutare” şi [zice]: “Da, îl avem aici în arest!” Între timp a apărut generalul Velicu, nu-l cunoscusem pînă atunci, şi a întrebat cine sînt şi ce vreau. Şi i-am raportat că am fost trimis după persoana respectivă şi mi-a spus că n-am ce să caut acolo, miliţia cercetează prima dată şi după aia noi. Şi am plecat. Am venit, am raportat lui domnul colonel Sima care era jos. Zic: “Eu nu mai am ce căuta la miliţie, că nu se poate coopera!” Tot în seara aia, domnul colonel Sima mi-a dat telefon, în jurul orei 10 şi m-a întrebat: “Sălăjene, cîte declaraţii ai luat azi?” I-am raportat “domnu’ colonel, niciuna”, n-aveam de la cine. “De mîine te duci la penitenciar!” “Am înţeles!” A doua zi dimineaţa, cu toată opoziţia colegilor care erau veniţi din ţară, eu am plecat la penitenciar. Pentru că ei nu vroiau să mă lase, pentru că eu eram gazdă, îi duceam la cantină, îi aduceam, adică mă ocupam cu treburile, cu hotelul. Am plecat la Penitenciar cu locotenent-colonel Caraşcă şi cu locotenent-colonel Mihai şi alţii care mai erau acolo şi n-am apucat să cercetez pe nimeni pentru că m-a sunat domnul colonel Sima, să vin înapoi, la birou. Am revenit imediat la birou şi ni s-a spus că de azi ni se permite să cercetăm şi la noi; pentru că pînă atunci n-am avut voie să aducem persoane la noi în clădire. Şi într-adevăr, au fost aduşi nişte cetăţeni, identificaţi sau semnalaţi de diferite persoane din oraş, au fost aduşi doi şoferi de la ITA, care au fost văzuţi că au ridicat pe cineva din spatele Consiliului Popular Judeţean într-o seară. Cineva i-a semnalat şi i-a sesizat, şi după numărul de maşină s-a găsit. S-a stat de vorbă cu aceşti cetăţeni. Era tata şi fiul, care s-a stabilit că au venit să-l ridice pe al doilea fiu, care era debil, şi să nu păţească ceva. I s-a luat o scurtă declaraţie la băiat, la tată n-avea rost, şi li s-a dat drumul imediat. Deasemenea, a mai fost adusă o fată care a fost sesizată de la întreprinderea de mecanizare a agriculturii IMAIA, că este rănită în picior. A fost adusă la noi, s-a stat de vorbă cu ea, a stat de vorbă cu ea căpitanul Mauna de la Tulcea şi s-a stabilit că a fost cu sora ei în zona Catedralei, unde a fost rănită, şi a fost internată în spital, dar cineva i-a speriat, că vine securitatea şi-i omoară şi a fugit din spital. S-a stat de vorbă cu această fată şi i s-a dat drumul fără nici o altă problemă.
Tot în ziua de 19 au fost aduşi trei tineri care tot aşa au fost sesizaţi de la întreprinderea Garofiţa, care ar fi scris nişte lozinci anticeauşiste pe panourile din secţie [cei trei tineri în discuţie sînt Ion Dan Ciataraş, Grigore Beniamin Biscos şi Petru Enache]. Ăştia erau deja mai pe competenţa noastră. Au fost aduşi de către doi ofiţeri de la Serviciul doi şi un altul, după aia am aflat cine a fost care i-a adus acolo.
21:53 Cornel Bădoiu: De cine au fost aduşi?
21:54 Gheorghe Sălăjan: Doi ofiţeri de-ai noştri de la Serviciul doi. Au fost trimişi doi ofiţeri de la serviciul doi, să-i aducă de la întreprindere. Erau la întreprindere. S-a stat de vorbă cu ei şi s-a stabilit că într-adevăr, au scris, dar au şi şters, că le-a fost frică. Deci nu erau nişte fapte care să li se poată imputa. Negăsind pe nimeni din conducerea mea de atunci, am ajuns la domnul general Macri. N-am găsit pe nimeni pînă sus, pînă la dînsul. Am raportat că cei trei au fost investigaţi de colegi şi că nu li se poate imputa nimic. Dînsul a spus că nu, că sînt huligani şi că să fie trimişi la penitenciar, luînd legătura personal cu, telefonic cu domnul colonel Tudor, şeful Direcţiei Cercetări Penale din IGM, Tudor Stănică. De faţă la această discuţie fiind şi maiorul Zarculea, şeful Serviciului doi. Am raportat că toate persoanele, în afară de aceşti trei, au fost, toţi care au fost aduşi la Securitate în ziua de 19, la toţi li s-a dat drumul să meargă acasă.
23:38 Cornel Bădoiu: Inclusiv la cei trei?
23:40 Gheorghe Sălăjan: Nu. În afară de cei trei. Cei trei au fost trimişi la penitenciar, conform ordinului. Că n-aveam încotro. După aia, cei trei au făcut obiectul dosarului penal, cu locotenentul major Dragomir, care deja s-a rezolvat la Tribunalul Militar Teritorial Timişoara [Locotenentul major de securitate Florin Dragomir a fost iniţial condamnat pentru cercetare nelegală de Tribunalul Militar Timişoara, dar a fost eliberat după recursul judecat de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, ca urmare a schimbării încadrării juridice în „purtare abuzivă”, infracţiune amnistiată prin Decretul CFSN nr. 3 din 4 ianuarie 1990; în procesul lui Dragomir, Gheorghe Sălăjan a fost martor al acuzării]. Ce vreau să vă raportez, biroul meu fiind la parter, şi camerele de stat cu oamenii de vorbă, am auzit la un moment dat nişte zgomote ciudate şi n-am ştiut ce-i. Şi m-am dus şi l-am surprins pe acest locotenent-colonel, locotenent-major Dragomir, că-i molesta pe cei trei băieţi. Şi atunci l-am scos afară din birou şi l-am trimis şi i-am spus că el n-are ce căuta acolo, pentru că el nu face parte din colectivul de cercetare. Şi efectiv l-am scos din biroul şi din zona respectivă. În ziua de 20 au apărut deja primii demonstranţi paşnici pe bulevardul Leontin Sălăjan [bulevardul pe care se afla sediul Miliţiei Judeţene şi al Securităţii; azi se numeşte Take Ionescu]. Erau demonstranţii de la UMT, au trecut paşnic pe lîngă noi, au strigat lozinci anticeauşiste. Am făcut atunci remarca faţă de colegi, aveam pistoletul… Am uitat să raportez că în ziua de 17, la ora prînzului, am fost înarmaţi cu pistoletele din dotare, care le aveam la camera ofiţerului de servici, pentru că se, s-a spus că urma să fim atacaţi de demonstranţi. De fapt…
25:40 Cornel Bădoiu: Cînd asta? În ce dată?
25:42 Gheorghe Sălăjan: 17, la prînz, în jurul orei unu jumate, două. De altfel, ulterior am discutat cu unul dintre revoluţionari, prieteneşte, la mine în birou, că a fost acolo şi mi-a zis că au vrut numa’ să ne intimideze. Deci ei se îndreptaseră spre noi, într-adevăr, dar n-au venit. Şi în ziua de 20, eu am luat pistolul de la brîu, şi l-am pus în fişet şi am zis că de azi înainte nu se va mai trage nici un foc, pentru că au ieşit muncitorii pe stradă.
26:16 Cornel Bădoiu: Pînă atuncea nu ieşiseră?
26:19 Gheorghe Sălăjan: Eu ce am văzut, domnu’ preşedinte, a fost ce au ieşit pe strada noastră. Eu n-am fost plecat din unitate nicăieri.
26:29 Cornel Bădoiu: Păi v-aţi dus şi la Spital, am înţeles, v-aţi dus şi la penitenciar.
26:33 Gheorghe Sălăjan: În 19 s-au organizat deja, muncitorii, se ştia, erau informaţii, se ştia că muncitorii s-au organizat din 19, pentru că tot în 19, singurul ordin [pe] care l-am primit în această perioadă de la domnul colonel Atudoroaie, a fost să identific dacă nu e reţinut la penitenciar un cetăţean de la ELBA, pentru că aceştia îl revendicau [cetăţeanul respectiv este Victor Burghelea, cu care am stat în aceeaşi odaie la penitenciar; după revoluţie a fost secretar al asociaţiei luptătorilor timişoreni arestaţi în revoluţie – ALTAR; a murit cu mai mulţi ani în urmă]. Şi am sunat la Penitenciar pe cei pe care-i cunoşteam eu şi mi-au spus că, într-adevăr, era reţinut şi am raportat că este într-adevăr acolo. Ca să i se dea drumul, probabil. Ăsta a fost singurul ordin [pe] care l-am primit de la dl. colonel Atudoroaie.
27:10 Cornel Bădoiu: Cînd?
27:11 Gheorghe Sălăjan: În 19. Ştiu că era domnul Posa şi cu domnul Radu Bălan, parcă aşa am auzit, că erau la ELBA şi duceau tratative cu muncitorii, şi au revendicat [muncitorii] trei persoane, printre care şi acest cetăţean pe care eu l-am identificat că era reţinut la Penitenciar. [sfîrşit casetă – început altă casetă care se aude mai prost]
27:49 Cornel Bădoiu: Şi l-aţi trimis acolo?
27:51 Gheorghe Sălăjan: Nu. Eu i-am raportat dlui col. Atudoroaie că există persoana respectivă. Ce au făcut dînşii nu mai cunosc. Noi nereţinînd pe nimeni, organele de securitate, nu aveam cum să dispunem să li se dea drumul.
28:18 Cornel Bădoiu: Da.

Tot din procesul revoluţiei din Timişoara, mai urmăreşte pe acest blog mărturia lui Gheorghe Diaconescu, fost procuror general adjunct al RSR:
Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale
Despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (1)
Despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (2)
În 15 februarie l-am pus sub acuzare pe generalul Guşă

(Va urma)

 

11 Responses to “Securistul Gheorghe Sălăjan în procesul revoluţiei din Timişoara (1): Generalul Velicu mi-a zis că miliţia cercetează prima dată şi după aia noi (audio)”

  1. De ce au fost facute pierdute dosarele?

    [Intr-un interviu acordat la 12 august 2OO3 cunoscutului istoric Alex Mihai Stoenescu, generalul (r) Gheorghe Diaconescu, pe care evenimentele din decembrie ’89 l-au prins in functia de procuror general militar adjunct, a spus: „In ziua de 14 aprilie 1989, cu ocazia zilei mele de nastere, generalul Iulian Vlad m-a invitat la birou. Intr-o discutie intre patru ochi, mi-a spus: Pana in decembrie, e gata! Si a facut un semn cu palma in plan orizontal, adica lichidare. Apoi a continuat: si va incepe de sus spre interior, aratand cu palma de la nord-est la sud-vest, indicand fara dubiu spatiul teritorial al tarii intre Iasi si Timisoara”.]

    „Azi in Timisoara, miine’n toata tzara!”

    Vasile Milea a oscilat intre a ramane credincios lui Ceausescu si Romaniei sau a se alatura complotistilor, decizindu-se sa ramina de partea lui Ceausescu. Oamenii lui Iulian Vlad l-au omorit pe Vasile Milea pentru ca le statea in cale prin aceea ca incepuse sa implementeze masurile cerute de Ceausescu pentru apararea tzarii si refuzase propunerea lui Iulian Vlad de a participa la complot.

    Iulian Vlad a voluntariat pentru CIA si a fost vinat apoi in lupta pentru putere de Iliescu care facea parte din grupul de voluntari KGB.

    Iliescu a fost impins in fatza si de nomenclatura careia trebuia, cum s-au si petrecut lucrurile, sa-i reprezinte interesele. Astfel sistemul judiciar, armata, ministerul de interne, securitatea s’au pus la dispozitia sa in asteptarea impartirii tortului si a recompenselor. Ce se astepta de la Iliescu si de la sistemul ‘democratic’? Cite o bucata cit mai substantiala din averea tzarii ce urma sa fie devalizata! Conservarea pozitiilor de putere si salarii si pensii grase pentru sustinatorii noului regim!

    Dupa diversiunea agentilor si a ‘teroristilor’ s-a declansat apoi diversiunea judiciara. Procesele avind scopul de a mentine prostimea cu mintea ocupata cu baliverne si, deasemenea, de a semana teroare in rindul reprezentantilor fideli regimului comunist sau al unor competitori care au voluntariat pentru CIA. Ideea proceselor este aceasta: Noi (grupul Iliescu-KGB) avem puterea si va putem baga adinc, ca atzi supt singele poporului, atzi tras in demonstrantzii pasnici de la Timisoara si atzi ars mortzii! Unde’i lege nu’i tocmeala si pina va invirtiti voi prin puscarii anii trec si noi scriem si rescriem ‘istoria’ pina nu se mai indoieste nimeni.

    De ce au fost facute pierdute dosarele? De ce sint tzinute sub cheie documentele ‘revolutiei’? In masura in care n’au fost cu totul distruse! – Raspunsul nu e greu de dat: Publicarea fotografiilor si filmelor ar duce la deconspirarea agentilor si profesionistilor implicati in evenimente!

    • mariusmioc Says:

      @involutia1989, pentru credibilitatea lui Stoenescu te îndemn să faci o căutare după „Stoenescu” pe acest blog. Nu ştiu care dosare au fost pierdute, cine afirmă asta ar trebui să dea mai multe amănunte. De pildă dosarul legat de generalii Stănculescu, Chiţac şi Guşă a fost ascuns ani în şir, dar în 1997, după ce Iliescu a pierdut puterea, acel dosar s-a regăsit şi pe el s-a bizuit procesul finalizat în 2008. Procesele de după revoluţie nu au fost baliverne, după nişte evenimente cu peste 1000 de morţi era normal să urmeze şi nişte procese şi să ajungă şi unii în puşcărie. Problema e că au fost prea puţine procese, mai ales pentru morţii de după 22 decembrie 1989 s-a evitat lămurirea prin justiţie a răspunderii.

      • Generalul (r) Gheorghe Diaconescu a mai facut aceasta declaratie cel putin in inca un context. Si sa fii sigur ca el nu era singurul caruia Iulian Vlad ii facea confidentze. In mediile puterii totzi stiau ca ziua cea mare se apropie si fiecare s-a pregatit cum a putut. Iliescu, Brucan, Roman si cu Barba Cot Voican faceau ultimele repetitzii sub bagheta maestrului Sergiu Nicolaescu. Sa nu-i uitam nici pe Caramitru si Dinescu… Este credibil ca nomenclaturistul Gogu Radulescu l-a sapat pe Ceausescu de mai multa vreme. Este credibil ca Ceausescu nu stia nimic despre problemele de aprovizionare ale populatiei. Logic astfel de probleme nu trebuiau sa existe pentru ca tzara era bogata. Problemele de aprovizionare au toate semalmentele unor probleme create artificial pentru iritarea populatiei pentru ca la momentul potrivit aceasta sa poata fi asmutita asupra lui Ceausescu.

        Sotzii Ceausescu au fost omoritzi pentru ca ei ar fi putut pune in lumina adevarul.

        Despre credibilitatea lui Alex Mihai Stoenescu trebuie sa-ti spun ca, desi face si unele greseli, este deocamdata singurul investigator serios al evenimentelor. Greselile pe care le face au aerul unor concesii facute starii de fapt in care se afla Romania in care traieste si munceste. Daca ar spune intregul adevar mafiile (mediatica, economica, politica) l-ar izola si l-ar pune in cel mai scurt timp pe o linie moarta. Dupa eliberarea tzarii va fi o autoritate in redactarea istoriei reale a Romaniei!

  2. […] urmăreşte: – Prima parte a declaraţiei lui Gheorghe Sălăjan: “Generalul Velicu mi-a zis că miliţia cer… Tot din procesul revoluţiei din Timişoara, mai urmăreşte pe acest blog mărturia lui Gheorghe […]

  3. Lector Says:

    @ Involutia 1989

    Afirmati ca procurorul Gheorghe Diaconescu nu a fost singurul caruia dl. Iulian Vlad ii facea confidente. Din doua, una: sau v-ati numarat printre confidentii dlui Iulian Vlad; sau sunteti chiar dl. Iulian Vlad! Chestie de logica, de vreme ce confidentialitatea presupune 4 ochi!!
    Si acum: care din variante este adevarata?
    Al dvs., Lector

  4. Lector Says:

    @ Involutia 1989

    Am informatia ca dl. Iulian Vlad urmareste acest blog. Este corecta informatia?
    Al dvs., Lector

  5. Lector Says:

    @ Involutia1989

    Astept cu interes raspunsul la intrebarea lansata aici, dar si la cele lansate in spate.
    Nu pot sa nu constat, cercetand cu atentie textele dvs., ca apartineti, prin grafia pe care o folositi, asadar prin studiile elementare si medii, anilor ’40-’50. Din aceasta perspectiva va apropiati ca varsta de dl. Iulian Vlad.
    Dar si alte elemente va apropei de d-sa, anume stilul redactarii, cursivitatea, specifice unui profesor universitar, cum este dl. Iulian Vlad.
    De asemenea, o serie de consideratii si reflectii, de informatii sugerate va apropie de dl. Iulian Vlad.
    Cat il priveste pe dl. Alex Mihai Stoenescu, eforturile d-sale de a scoate la lumina o serie de fapte petrecute acum 20 de ani sunt remarcabile, dar concluziile pe care le avanseaza sunt mai mult decat criticabile – de pilda, un ordin militar al comandantului Armatei n-are cum sa fie nelegal; el poate fi doar neconstitutional si, respectiv, nelegitim. Apoi, d-sa impune o serie de concluzii fara nici un fel de acoperire – de pilda, faptul ca in Romania au existat „turisti” sovietici nu inseamna numaidecat ca acestia au si avut vreo implicare in evenimente.
    In orice caz, textul dvs. de mai sus tradeaza o implicare afectiva in conexiune cu evenimentele de acum 20 de ani, de pe pozitia unui participant extrem de important caruia parca i s-a furat ceva. Or, unul dintre asemenea participanti, carora li s-a furat ceva, este dl. Iulian Vlad. Ce anume?! Nu-i asa ca amandoi stim ce? Nu-i asa ca „Ziua cea Mare”?
    Al dvs., Lector
    P.S. Nick-name-ul dvs. spune si el foarte multe in sensul celor aratate mai sus.

  6. […] celelalte fragmente audio din mărturia lui Gherghe Sălăjan, prezentate pe acest blog: – Generalul Velicu mi-a zis că miliţia cercetează prima dată şu după aia noi – Caraşcă cu 2 ofiţeri de miliţie au plecat la Bucureşti să ducă nişte dosare generalului […]

  7. […] urmăreşte pe acest blog, celelalte fragmente din declaraţia lui Gheorghe Sălăjan: – Generalul Velicu mi-a zis că miliţia cercetează prima dată şi după aia noi – Caraşcă cu 2 ofiţeri de miliţie au plecat la Bucureşti să ducă nişte dosare generalului […]

  8. […] însărcinat cu cercetarea penală, declara sub prestare de jurămînt în procesul revoluţiei (declaraţie prezentată, în înregistrare audio, pe acest blog – linc), referindu-se la ziua de 18 decembrie 1989, zi în care se aflau deja la penitenciar sute de […]

  9. […] Generalul Velicu mi-a zis că miliţia cercetează prima dată şi după aia noi 2. Caraşcă cu 2 ofiţeri de miliţie au plecat la Bucureşti să ducă nişte dosare generalului […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.