Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Politicienii şi revoluţia din 1989 (2) iunie 22, 2009


Continuarea articolului prezentat la simpozionul asociaţiei „Memorialul Revoluţiei” din decembrie 1999. Vezi şi prima parte a acestui articol.

După alegerile din mai 1990 puterea FSN-istă, legitimată prin votul popular, renunţă la aparenţe. Mişcarea din Piaţa Universităţii, loc unde se puneau întrebări incomode, este desfiinţată. Deasemeni este desfiinţată, fără explicaţii, Comisia Guvernamentală de Anchetă a evenimentelor din 1989, cît şi C.A.D.A. Ciudat este că nu s-a găsit nici un membru al Parlamentului care să protesteze faţă de desfiinţarea Comisiei Guvernamentale de Anchetă. Dacă din partea FSN, partidul de guvernămînt responsabil de hotărîrea respectivă, lucrul este explicabil, total inexplicabilă este lipsa de reacţie a parlamentarilor opoziţiei.

În ciuda indiferenţei parlamentarilor, presa şi opinia publică continuă să manifeste interes faţă de problemele revoluţiei. FSN este acuzat tot mai insistent ca ar fi înscenat o falsă luptă antiteroristă.

O replică la aceste acuzaţii este publicată în oficiosul FSN „Azi” din 17 iulie 1990. În articolul „Industria scenariilor” iscălit de Tudor Bălteanu, se afirmă că în 22 decembrie 1989 la Timişoara s-a deschis focul de la ora 15,45 „înainte ca FSN să apară”. Aceasta dovedeşte falsitatea teoriilor care acuză FSN de complicitate cu teroriştii, explică ziarul „Azi”. Faptul este neadevărat: în 22 decembrie la Timişoara s-a deschis focul mult mai tîrziu, după apariţia FSN. Dar acest lucru îl ştiu doar timişorenii. Covîrşitoarea majoritate a românilor pot rămîne convinşi de trăinicia alibiului FSN, mai ales că opoziţia este mai preocupată de problemele globale ale societăţii (jos comunismul, integrarea în Europa, ritmul reformei) decît de contracararea punctuală a propagandei FSN.

Necesitatea explicării problemei teroriştilor devine totuşi evidentă pentru partidul de guvernămînt. În articolul „Un front credibil” semnat de Valentin Mureşan în ziarul „Azi” din 2 august 1990 se cere, printre altele, formularea unui punct de vedere oficial al FSN despre acest subiect. „Trebuie să ne fie clar că pe acest teren opoziţia este în avans şi cronicizarea acestei rămîneri în urmă poate deveni nerecuperabilă” scrie Valentin Mureşan.

Silviu Brucan este cel care încearcă din nou să potolească opinia publică. În ziarul „Adevărul” din 23 august 1990 el enumeră unităţile militare ale securităţii conduse de Nicolae Andruţa Ceauşescu, colonel Ardeleanu, general Neagoe şi colonel Goran, plus vreo 30 de arabi, ca fiind teroriştii. După scurt timp însă, afirmaţiile lui Brucan vor fi dezminţite de însuşi Ion Iliescu, în „Adevărul” din 28 august 1990: „nu m-aş încumeta să fac afirmaţii cu atîta siguranţă despre lucruri care mai necesită numeroase clarificări”.

Fără a exista încă o iniţiativă oficială în plan politic, FSN pregăteşte terenul pentru o viitoare amnistie. Ziarul „Azi” din 30 august 1990 publică articolul „Procesul lui Filip Teodorescu şi neorevizionismul maghiar” de I. Baicu. Aici se afirmă că responsabilitatea crimelor săvîrşite în decembrie 1989 revine nu regimului Ceauşescu ci „celor cîteva mii de agenţi infiltraţi de Budapesta (şi de Moscova)”. Articolul justifică şi deschiderea focului împotriva demonstranţilor: „În faţa vandalilor care au provocat pagube de milioane de lei şi au pălmuit obrazul armatei aflate sub jurămînt şi sub drapel, orice militar din orice ţară a lumii ar fi tras”.

Ziarul „Armata poporului”, oficios al M.Ap.N., începe şi el o campanie de justificare a crimelor din decembrie 1989. I se alătură săptămînalul „România Mare” a lui Corneliu Vadim Tudor, care, la vremea aceea, nu intrase încă în politică. Articolele lui Vadim Tudor provoacă chiar o demonstraţie, cu mii de participanţi, la Timişoara, împotriva falsificării istoriei revoluţiei.

Preşedintele Ion Iliescu va adopta o poziţie agnostică legată de problemele revoluţiei: opinia publică trebuie să se obişnuiască că aceste probleme sînt sortite să rămînă o enigmă, precum a rămas o enigmă asasinarea lui preşedintelui american Kenedy. Comparaţia este totuşi forţată: în cazul Kenedy avem un mort, la revoluţie au fost peste 1000 de morţi. Dacă se poate înţelege ca un asasinat să rămînă o enigmă (totuşi, în cazul Kenedy justiţia americană a găsit un vinovat), 1000 de asasinate nu pot rămîne o enigmă într-un stat în care funcţionează un minim de sistem judiciar.

În cadrul Asociaţiei „17 Decembrie” Timişoara a răniţilor şi familiilor îndoliate din revoluţie, se înfiinţează, din februarie 1991, Comisia pentru Adevăr şi Dreptate, a cărei scop era de a contracara falsificarea istoriei revoluţiei şi încercările de legitimizare a reprimării revoluţiei. Printre primele acţiuni ale acestei Comisii este cererea de destituire a ministrului apărării naţionale Victor Stănculescu. Motivul acestei cereri este interviul dat de ministru în ziarul „România Liberă” din 18 aprilie 1991, în care acesta tăgăduia faptul că, în timpul revoluţiei, armata ar fi tras în popor. Comisia pentru Adevăr şi Dreptate a Asociaţiei 17 Decembrie, considerînd că „minciuna este incompatibilă cu rangul de ministru” cere, prin ziarul „Renaşterea Bănăţeană” din 23 aprilie 1991, sprijinul parlamentarilor de Timiş pentru destituirea ministrului apărării naţionale. Nici un parlamentar n-a reacţionat la această cerere. Parlamentarii n-au fost contactaţi direct, fiind posibil să nu fi citit ziarul cu cererea Asociaţiei 17 Decembrie [cererea a fost publicată la rubrica „Pe recepţie”, fără un titlu propriu. Putea trece lesne neobservată]. Victor Stănculescu îşi va nuanţa pozitia ulterior, acceptînd la procesul Timişoara, unde a fost chemat ca martor, faptul că armata a tras, dar „numai în legitimă apărare” (Asociaţia 17 Decembrie va depune plîngere penală, pentru mărturie mincinoasă, împotriva lui Stănculescu, fără rezultat însă). Trebuie amintit că tragerea la răspundere penală a ministrului Stănculescu fusese cerută de Comisia Guvernamentala de Anchetă în 1990, pentru rolul jucat de acesta la Timişoara, în perioada 16-20 decembrie 1989. Referatele Comisiei Guvernamentale au ajuns să fie publicate în presă, dar n-au stîrnit reacţii printre politicieni. Nici un partid politic nu s-a arătat deranjat de faptul că în Guvern există un ministru acuzat de crime.

(Va urma)

 

5 Responses to “Politicienii şi revoluţia din 1989 (2)”

  1. […] Politicienii şi revoluţia din 1989 (3) iunie 24, 2009 Categorisit la cărţi, politica românească, revoluţia română din 1989 — mariusmioc @ 8:00 am Tags: Adrian Moţiu, Asociaţia 17 decembrie, CADA, Cezar Buda, Comisia pentru Adevăr şi Dreptate, Comisia Senatorială Decembrie 1989, Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei, Constantin Bebe Ivanovici, Corneliu Coposu, Dan Iosif, decembrie 1989, Emil Constantinescu, Gelu Voican Voiculescu, Ilie Ceauşescu, Ioan Gavra, Ion Coja, Mihai Ruva, NATO, Niculae Spiroiu, Paul Niculescu Mizil, revoluţia din 1989, revoluţia română, Romulus Vulpescu, Sergiu Nicolaescu, Tănase Tăvală, Vasile Milea, Vasile Popovici, Victor Surdu Vezi şi primele părţi ale acestui articol: partea întîi, partea a 2-a. […]

  2. […] Revoluţiei”. Vezi şi episoadele precedente ale acestui articol: partea întîi, partea a 2-a, partea a […]

  3. […] din decembrie 1999. Vezi şi episoadele precedente ale acestui articol: partea întîi, partea a 2-a, partea a 3-a, partea a […]

  4. […] în decembrie 1999. Citeşte şi celelalte părţi ale articolului: partea întîi, partea a 2-a, partea a 3-a, partea a 4-a, partea a […]

  5. […] citeşte: – Politicienii şi revoluţia din 1989 – analiză în 6 episoade (1, 2, 3, 4, 5, 6) – Revoluţia trădată – Corneliu Coposu. o mediocritate a politicii […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.