Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Politicienii şi revoluţia din 1989 (3) iunie 24, 2009


Vezi şi primele părţi ale acestui articol: partea întîi, partea a 2-a.

Campania în favoarea amnistierii celor vinovaţi de crimele din timpul revoluţiei va primi sprijinul făţiş al unor parlamentari. În revista „Totuşi iubirea” nr. 25 / 1991 este publicată o petiţie în favoarea amnistiei, iscălită de 23 de parlamentari, dintre care pomenim pe: Gelu Voican, Romulus Vulpescu, Constantin Ivanovici (FSN), Ioan Gavra, Adrian Moţiu (PUNR), Victor Surdu (PDAR), dar şi Cezar Buda (PNL).

Înfiinţarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”, la propunerea senatorului Sergiu Nicolaescu, a avut chiar de la început, după părerea mea, scopul să oficializeze justificările celor care au reprimat revoluţia şi să ofere cadrul necesar unei propuneri de amnistie.

După publicarea primelor rezultate ale „cercetărilor” senatorului Nicolaescu, Asociaţia 17 Decembrie a denunţat, prin presă, falsurile cuprinse în acesta („Renaşterea Bănăţeană” din 02.06.1992; „Nu” din 10.06.1992; „Expres” din 07.07.1992; radio Timişoara). Cu scopul justificării reprimării revoluţiei, raportul senatorului Nicolaescu exagerează pagubele materiale produse în timpul revoluţiei din Timişoara (5 miliarde lei, e scris în raport), sugerează punerea la cale din afara Timişorii a evenimentelor (peste 100 de arestaţi dintre revoluţionarii din Timişoara ar fi venit din Tîrgu Mureş) şi născoceşte militari ucişi în noaptea de 21/22 decembrie (respectivii fiind omorîţi în 22 decembrie, după începerea luptei cu „teroriştii”). Sergiu Nicolaescu îşi ia precauţii pentru a nu putea fi acuzat direct de minciună: pentru valoarea pagubelor materiale e citată declaraţia fostului membru C.P.Ex. Paul Niculescu Mizil, iar pentru informaţia despre arestaţii din Tîrgu Mureş e citată o declaraţie a lui Ilie Ceauşescu. Afirmaţiile respective sînt prezentate în raport lăsîndu-se impresia că ar fi adevărate, deşi există dovezi clare că sînt false. Sergiu Nicolaescu, de altfel, nu va veni niciodată în Timişoara pentru a strînge mărturii de la revoluţionari, deşi va scrie 5 cărţi despre revoluţie.

O alta stratagemă folosită de Sergiu Nicolaescu este de a prezenta în calitate de eroi naţionali persoane despre care admite de altfel că ar fi dat ordin să se tragă în populaţia răsculată, cum este cazul generalului Milea. Acesta este un prim pas pentru pregătirea propunerii de amnistiere a criminalilor din decembrie 1989 (cum să condamnăm nişte eroi naţionali?).

Pe lîngă contestarea în presă a raportului Nicolaescu, Asociaţia 17 Decembrie a încercat o contestare a acestuia pe cale parlamentară. Am luat legătura cu unicul (pe vremea aceea) senator de Timiş din opoziţie, Mihai Ruva (PNL), cerîndu-i să prezinte în Senat obiecţiile pe care Asociaţia 17 Decembrie le are faţă de raportul Nicolaescu. Senatorul Ruva a făgăduit că va face acest lucru, dar numai cînd problema comisiei „Decembrie 1989” va fi pe ordinea de zi a Senatului. I-am replicat că acest lucru s-ar putea să nu se întîmple niciodată. Domnul senator a spus ca în acest caz nu are ce face. Stăruinţa mea a sfîrşit prin a-l enerva pe domnul senator. De menţionat că la vremea respectiva, Sergiu Nicolaescu abandonase FSN şi se înscrisese în grupul parlamentar PNL. Pînă la alegerile din septembrie 1992, problema comisiei „Decembrie 1989” nu a ajuns pe ordinea de zi, dl Ruva neavînd posibilitatea de a-şi tine făgăduiala.

Deasemeni, s-a trimis o scrisoare senatorului revoluţionar Dan Iosif (FSN) cu rugămintea de a fi înştiinţată comisia de disciplină a Senatului despre dezinformările din raportul Sergiu Nicolaescu. Fără rezultat.

După alegerile din septembrie 1992, Asociaţia 17 Decembrie a luat legătura cu PNŢCD, prin senatorul Tănase Tăvală, şi cu PAC, prin deputatul Vasile Popovici, cerînd să fie contestat în parlament raportul lui Sergiu Nicolaescu.

În Senat, raportul Comisiei „Decembrie 1989” a ajuns în sfîrşit pe ordinea de zi. Sergiu Nicolaescu a fost contestat cu acel prilej de către Ion Coja (PDAR, Vatra Românească), persoană cu care Comisia pentru Adevăr şi Dreptate a Asociaţiei 17 Decembrie ţinuse legătura, fără însă a-i pretinde explicit o contestare a raportului Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. În sprijinul lui Sergiu Nicolaescu a sărit Corneliu Coposu, preşedintele PNŢCD.

La Camera Deputaţilor, Vasile Popovici a avut o intervenţie prin care l-a acuzat pe Sergiu Nicolaescu că ascunde adevărul despre revoluţie. Din păcate, domnul Popovici nu a indicat concret care sînt neadevărurile din raportul lui Sergiu Nicolaescu. Opinia publică a putut astfel rămîne cu impresia că intervenţia lui Vasile Popovici este pur propagandistică.

Subiectul „adevărul despre revoluţie” a fost şi o temă a campaniei electorale din 1992. Candidatul opoziţiei, Emil Constantinescu, nu a izbutit să fie convingător, pierzînd la scor alegerile. După acele alegeri, la o emisiune radiodifuzată, i-am pus proaspătului înfrînt Emil Constantinescu întrebarea: de ce în răstimpul campaniei electorale nu s-a referit la Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei, desfiinţat abuziv cu sprijinul adversarului său electoral. Răspunsul domnului Emil Constantinescu a fost: a discutat cu ministrul apărării Niculae Spiroiu, şi s-a convins că acesta este un adept al reformei în armată şi al integrării noastre in NATO. Răspunsul nu avea legătură cu întrebarea, dar aceasta este o caracteristică des întîlnită la răspunsurile pe care politicienii le dau la întrebările cetăţenilor. Dacă domnul Constantinescu ar fi fost întrebat despre programul Convenţiei Democratice în problema creşterii iepurilor de casă, probabil tot despre integrarea în NATO ar fi răspuns.

(Va urma)

 

6 Responses to “Politicienii şi revoluţia din 1989 (3)”

  1. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Cum n-am gasit un tablou privind traficul blogului, am o curiozitate, cred, legitima: cati vizitatori DISTINCTI are in clipa aceasta blogul – sa zicem, in ultimele doua saptamani? Informatia intereseaza, cred, pe toata lumea.
    Cu multumiri anticipate.
    Al dvs., Lector

  2. alk Says:

    Pe mine unul nu ma intereseaza. 😀 Il citesc de placere si pentru ca aflu informatii noi.

  3. […] Politicienii şi revoluţia din 1989 (4) iunie 27, 2009 Categorisit la cărţi, politica românească, revoluţia română din 1989 — mariusmioc @ 8:00 am Tags: Asociaţia 17 decembrie, Asociaţia Memorialul Revoluţiei, Comisia Senatorială Decembrie 1989, Laszlo Tokes, Sergiu Nicolaescu, Valentin Gabrielescu, Şerban Săndulescu Continuarea articolului prezentat în decembrie 1999 la simpozionul organizat de asociaţia “Memorialul Revoluţiei”. Vezi şi episoadele precedente ale acestui articol: partea întîi, partea a 2-a, partea a 3-a. […]

  4. […] decembrie 1999. Vezi şi episoadele precedente ale acestui articol: partea întîi, partea a 2-a, partea a 3-a, partea a […]

  5. […] în decembrie 1999. Citeşte şi celelalte părţi ale articolului: partea întîi, partea a 2-a, partea a 3-a, partea a 4-a, partea a […]

  6. […] citeşte: – Politicienii şi revoluţia din 1989 – analiză în 6 episoade (1, 2, 3, 4, 5, 6) – Revoluţia trădată – Corneliu Coposu. o mediocritate a politicii […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.